239 matches
-
îndrăgostindu-se de ea, a intrat în acel palat printr-o ploaie de aur. Din cei doi s-a născut . La început, Danae îl ținuse ascuns pe micul său fiu, dar Acrisios, auzind glasul vesel a copilului, coborî în palatul subpământean și își văzu fiica cu pruncul ei. El porunci ca cei doi să fie ferecați într-o ladă și trimiși pe mare. După o lungă călătorie, lada ajunse pe insula Serifos (în arh. Ciclade), unde îi găsi pescarul Dictys și
Perseu () [Corola-website/Science/299035_a_300364]
-
fiul lui Cronos și mândrei Rheea. De același rang cu aceștia era și Hades, zeul infernului, fiul lui Cronos și al Rheei. Când s-a făcut împărțirea Universului, lui Zeus îi revenise cerul, lui Poseidon - marea, iar lui Hades - lumea subpământeană. Hades stătea în împărăția umbrelor, pe care o cârmuia alături de soția sa, Persefona. Acești zei sunt numai invitați în Olimp. Zeii care nu au trăit în Olimp și au trăit înainte de Zeus se numesc primordiali. În mitologie aceste creaturi mari
Lista personajelor mitologice elene () [Corola-website/Science/304617_a_305946]
-
când s-a născut, Neptun a fost înghițit de către tatăl său și apoi dat afară. Mai târziu a luptat alături de olimpieni împotriva titanilor. Când, în urma victoriei, s-a făcut împărțirea Universului, lui Jupiter i-a revenit Cerul, lui Orcus lumea subpământeană, iar lui Neptun Împărăția apelor. El sălășluia în fundul mării împreună cu soția sa, "Amphitrite", alături de care, uneori, urmat de un întreg cortegiu marin și purtat de un car tras de cai înaripați, spinteca valurile. Neptun stârnea furtunile sau făcea ca apele
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
înapoi pe Persephone. Dar reîntoarcerea fiicei la mama ei nu mai este posibilă. "Ascalaphus" a văzut-o pe Persephone cum s-a înfruptat în Infern dintr-o rodie. În felul acesta ea s-a legat, o dată pentru totdeauna, de lumea subpământeană. Mânioasă, Ceres îl transformă pe Ascalaphus - singurul martor al sacrilegiului comis - în bufniță. Persephone însă trebuie să rămână alături de Pluto. La insistențele lui Ceres se ajunge totuși la un compromis: șase luni din an Persephone va sta alături de soțul ei
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
îl transformă pe Ascalaphus - singurul martor al sacrilegiului comis - în bufniță. Persephone însă trebuie să rămână alături de Pluto. La insistențele lui Ceres se ajunge totuși la un compromis: șase luni din an Persephone va sta alături de soțul ei în regatul subpământean și șase luni le va petrece pe pământ, lângă mama ei. Reîntoarcerea pe pământ era însoțită de venirea primăverii, de renașterea naturii și de plinătatea verii. Absența ei era marcată de ariditate, de anotimpul trist al iernii în care Ceres
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
a fost asimilată; are ca simbol secera și snopul de grâu. Pluto, sau "Orcus", la romani, în credința populară, zeul morții, identificat mai târziu cu Hades. De la el, sub numele de Orcus, era desemnat Infernul însuși. El este zeul împărăției subpământene, fiul lui Saturnus și al Rheei. Ca și ceilalți frați ai săi, când s-a născut, Orcus a fost înghițit de tatăl său, apoi dat afară. Mai târziu a participat la lupta dusă de olimpieni împotriva titanilor. Orcus sălășluia în
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
epitetul a devenit numele propriu zis al zeului, iar Hadad a devenit epitet. În Canaan a existat multă vreme cultul Soarelui întruchipat de zeița Shapash sau de zeul Shamash. Vara secetoasă era explicată de absența lui Baal aflat în lumea subpământeană, iar ploile și furtunile din toamnă care reînviau țara erau atribuit întoarcerii lui Baal. Din cauza acestui rol al zeului în agricultură, cultul lui Baal, zeul ploilor, a înlocuit în cele din urmă în Canaan pe cel al distantului El ca
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
spirit semi-material, a unei umbre sau a unei dubluri (""ekimmu""), care ar supraviețui morții trupești și care, după îngropare, ar coborî sub pământ pentru a întovărăși trupul lipsit de viață. În mitul lui Iștar, zeița dragostei și a fertilității, lumea subpământeană, în care zeița coboară în căutarea iubitului dispărut și a izvorului de "apă vie", este descrisă în culori sumbre, triste. Aceasta este un abis, o "lume fără întoarcere", un lăcaș al întunecimii, populat de demoni. În religia Egiptului antic se
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
starea de iluminare filosofică sau nu reușesc să traiască în conformitate cu cerințele acesteia, ceea ce reprezintă de fapt majoritatea oamenilor, nu există posibilitate de salvare din nesfârșitul ciclu sumbru al morții și reîncarnărilor ("Roata vieții"), în care cerurile se alternează cu întunericul subpământean. La grecii antici dominau numeroase și diverse concepții escatologice. Doctrinele cosmologice ale stoicismului, de exemplu, concepeau existența lumii ca o repetiție ciclică a diverselor epoci, la sfârșitul căreia cosmosul va exploda, reducând materia la ""logos""-ul originar din care ordinea
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
de până la 7 cm. Lamelele de sub pălărie sunt albe atunci când sunt tinere, iar pe măsură ce se maturizează își schimbă culoarea în galben, apoi în maro. Piciorul și pălăria constituie un întreg, carpoforul, partea vizibilă a ciupercii. Miceliul, o rețea de filamente subpământene, are rolul unei rădăcini cu care ciuperca extrage din sol și din resturi vegetale apa și alte substanțe nutritive de care are nevoie pentru a se dezvolta. Miceliul este format din hife, structuri delicate, cu pereți subțiri, care conțin protoplasmă
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
monoteismul geto-dacilor care ar fi facilitat convertirea acestora la creștinism, idee ce se află în opoziție cu opinia conform căreia religia geților ar fi fost una politeistă, precum erau religiile celorlalte popoare indo-europene. Alți istorici îl consideră doar patronul lumii subpămîntene, al împărăției morților, având, astfel, caracter htonic, dar a fost identificat și cu Gebeleizis, zeu geto-dac al furtunii, trăsnetelor și al fulgerelor. Mitul lui Zamolxis este redat diferit în numeroasele relatări antice, dar posibil ca varianta lui Herodot să fie
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
un lemn curbat. După Pindar, zeul Helios-Apollo i-a dăruit lira fiului său Orfeu, un cântăreț desăvârșit, care a devenit cu timpul arhetipul artistului. Atât era de talentat la cântul cu lira, că până și Pluto, zeul roman al împărăției subpământene, a plâns cu lacrimi de fier la auzul cântului său. Reprezentări ale lirei s-au păstrat în picturi vechi din Egiptul antic, Mesopotamia și Palestina, folosite în ținutul în care locuiau israeliții în diferite perioade. Pe pictura murală de la Beni
Liră (instrument) () [Corola-website/Science/313221_a_314550]
-
munții Rodnei. Rezervații naturale sunt și lacurile Tăul lui Dumitru și Tăul Morărenilor din Gutâi. Bogația zăcămintelor de metale neferoase, mai ales în munții de origine vulcanică, a favorizat o activitate minieră intensă, care a scos la lumină și frumusețile subpămîntene ale florilor de mină, agregate minerale formate prin depunere și cristalizare în cavitățile largi ale rocilor, numite geode. Săpăturile arheologice atestă locuirea în Depresiunea Maramureșului încă din timpuri preistorice. Urme sigure din paleoliticul superior și neolitic au fost găsite în
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
Țara Românească importa din Ardeal importante cantități din aceste produse. De cele mai multe ori erau încheiate înțelegeri ori tratate comerciale potrivit cărora se obțineau scutiri de vamă. Se obișnuia ca rezervele de cereale și legume boabe să fie depozitate în grânare subpământene, construite astfel încât apa de ploaie să nu pătrundă la ele. Morile, în majoritate de apă, erau răspândite în toată țara și reprezentau un privilegiu care aparținea mănăstirilor, boierilor sau domnului. Acesta din urmă trebuia să acorde permisiunea sa pentru a
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
lui Cronos, titanii. Însă ciclopii și hecatonheirii (uriași cu o sută de brațe) erau de partea lui Zeus. Lupta a durat zece ani și a luat sfârșit cu victoria olimpienilor. Zeus a devenit stăpânul întregului Univers. El a dăruit Lumea subpământeană fratelui său Hades, iar Marea lui Poseidon, păstrându-și pentru sine Pământul. Până să dobândească pacea, a avut de înfruntat însă noi vrăjmași, de data aceasta pe giganții asmuțiți împotriva sa de către Gheea, care a născut un monstru înfricoșător, Typhon
Zeus () [Corola-website/Science/296865_a_298194]
-
a tensiunilor existente în scoarță între apă și pământ, idee avansată de filosoful grec Thales din Milet, în secolul al VI-lea î.Hr. Mai târziu, în primul secol al erei noastre, Plinius cel Bătrân vorbea despre seisme ca fiind „furtuni subpământene”. Prin studiul cutremurelor, la observatoarele seismice răspândite pe glob, cu ajutorul unui aparat de înregistrare a cutremurului s-a constatat că aceste mișcări ale scoarței pământului au un centru în adâncime de propagare circulară a undelor seismice. Punctul de la suprafață, (situat
Cutremur () [Corola-website/Science/296891_a_298220]
-
va fi rapit de o ninfa. 7. Lupta cu centaurii, stârniți de mirosul vinului pe care eroul îl băuse în peștera lui Pholus. Cu această ocazie a fost ucis de către Heracle și bunul centaur Chiron. 8. Readucerea Alcestei din regatul subpământean. 9. Lupta cu Anteu (Antaeus). 10. Lupta cu Cycnus, pe care l-a ucis în drum spre Grădina Hesperidelor. 11. Eliberarea lui Prometheus. Traversând Caucasul, pe drumul spre aceeași Grădină a Hesperidelor, eroul a ucis vulturul care devora ficatul titanului
Heracle () [Corola-website/Science/298352_a_299681]
-
e.n., el descoperă că lumea locuiește într-o mare grădină. Îi întâlnește pe eloii pacifiști și analfabeți, care vorbesc o engleză stricată și nu sunt interesați de tehnologiile trecutului. Vechii lor frați, morlocii, deși au cunoștințe tehnologice, au devenit lucrători subpământeni canibali. El trage concluzia că diviziunea omenirii a dus la mutații produse de războiul atomic - sirene anti-aeriene periodice îi fac pe Weena și mulți Eloi să se refugieze instinctiv în adăposturile subterane conduse de morloci. Călătorul temporal îi salvează, alegând
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
îi fac pe Weena și mulți Eloi să se refugieze instinctiv în adăposturile subterane conduse de morloci. Călătorul temporal îi salvează, alegând un lider dintre ei. După ce evadează și aruncă lemne uscate în găurile de la suprafață pentru a alimenta focurile subpământene, ei se retrag către râu, deoarece exploziile cauzează surpări de teren. După ce își recuperează mașina, călătorul rămâne captiv împreună cu câțiva morloci, cu care e nevoit să se lupte pentru a scăpa. Bătut, reușește să revină la cina programată vinerea următoare
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
zeul Anubis, de la care se spune că au învățat procedeul și preoții egipteni. Animale precum pisica sau babuinul erau de asemenea mumificate, deoarece erau sacre, fiind protejate de zeii Bastet și respectiv Thot. În mitologia greacă Hades era zeul împărăției subpământene, fiul lui Cronos și al Rheei. Hades sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cârmuia alături de soția sa, Persefona. El nu îngăduia nimănui, odată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Numele lui Hades era evitat de antici, care se
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
fereau să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluton ("Zeul cel bogat"), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului. Hades este și un nume sinonim cu împărăția subpământeană pe care o stăpânește zeul cu acest nume. După diferite surse mitologice, această împărăție cuprinde Tartarul, Câmpia Asfodelelor, și tărâmul paradisiac destinat eroilor și celor favorizați de zei, precum și sufletelor oamenilor virtuoși - Elysium sau Câmpiile Elizee. Unele religii cunosc reîncarnarea
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
olimpice", Insula celor fericiți sau Insula albă. Credința într-un asemenea tărâm, existentă și în alte religii, ar putea fi o moștenire a religiei minoice din Creta. fac parte, după o parte din legende (vezi Eneida lui Vergilius) din Lumea subpământeană Hades Άδης sau așa zisa Lume de Jos (Kato Kosmos), alături de Tartar (Tartaros), locul haotic și sumbru de pedeapsă al celor care au făcut rele și păcătuit față de zei, ca de pildă al Titanilor, și Câmpia asfodelelor, unde duc o
Câmpiile Elizee () [Corola-website/Science/316984_a_318313]
-
scoțiană și irlandeză, Cat Sìth este descrisă ca fiind o pisică neagră cu o pată albă pe piept, nu diferită de pisica pe care naratorul o găsește în tavernă. Pisica din poveste este numită Pluto după zeul roman al Lumii Subpământene. Deși Pluto este un personaj neutru la începutul povestirii, el devine antagonic în ochii naratorului după ce acesta din urmă devine alcoolic. Alcoolul îl împinge pe narator la accese de mânie nestăpânită și violență, până la punctul în care tot ceea ce-l
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
zeița iubirii și a muzicii", Min, "zeul fertilității", Isis, "soția și mama care se îngrijește cu credință", Montu, "zeul victoriei", Thot, "zeul științei și al înțelepciunii", Horus, "stăpânul cerului și zeu al monarhiei", Amon-Ra, "zeul originar", sau Osiris, "stăpânul imperiului subpământean". Amon-Ra este cea mai renumită zeitate din pleiada de zei a Egiptului. La început zeu al aerului, al vântului și al luntrașilor, Amon devine zeu de stat la Teba și este asimilat cu Ra, zeul Soarelui la Heliopolis. Amon este
Religia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/326336_a_327665]
-
care se opriseră în 1889. 500 m mai departe, la ora 7, ei sunt obligați să se oprească, extenuați, "la grande Barrière (Marea barieră)": o formațiune stalagmitica de 18 m bară trecerea prin rău. La ora 16, ieșeau din hăul subpământean . Cea de-a treia explorare are loc duminică, 28 septembrie 1895, cănd Martel și cei doi însoțitori ai săi naufragiază, reușind să se salveze în ultimul moment . În 1896, Martel coboară alături de inginerul Fontaine pentru a studia amenajarea turistcă a
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]