285 matches
-
-lea se referea la funcția "supletivă" a oricărei comunități (subsidiarii officii principium), care va fi popularizată ulterior sub numele de principiu al subsidiarității. Ceea ce primează în această abordare este individul și nu grupul, dar acesta din urmă aduce un supliment (subsidiu) dacă respectă persoanele. Avînd alte fundamente, mai individualiste, liberalismul economic a elaborat și el un principiu al subsidiarității care a încercat să limiteze intervențiile publice. Dar există o divergență de opinii între concepția inițială a subsidiarității, ce se fondează pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de desfacere sau prin bugete publice; -finanțate din venituri provenite din vînzări, sau din taxe. Exemple: parcuri publice, resurse comune, baie comunală etc. Nonrivale Bunuri mixte: -bunuri private cu extemalități; -produse de firme private distribuite prin intermediul pieței de desfacere cu subsidii sau taxe corective finanțate din venituri provenite din vînzări. Exemple: școli, sisteme de transport, servicii de sănătate, TV prin cablu etc. Bunuri pur publice: -costuri de excludere mari; -produse de către guvern, sau de firme private contractate de guvern distribuite prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
capul agitațiunii. Studenții de la toate facultățile se mișcară de astă dată. O întrunire publică, ațâțată, firește, de la Clubul conservator, fu convocată. Această agitație făcea parte din acțiunea extraparlamentară a opoziției retrasă din Cameră. Studenții conservatori, cari primeau instrucțiile și chiar subsidiile de la Clubul conservator din casa Mandy, împingeau întotdeauna la violențe. În seara aceea consemnul erea ca studenții, după întrunire, să iasă în stradă, să treacă pe la legația austro-ungară, să huiduiască și să spargă geamurile. Dar poliția, care și ea avea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ca numele Siei să lipsească măcar o dată de la dijmuială, deși Sia era motivul dijmei. Lică, dimpotrivă, uita pe Sia orișicând, dar își aducea regulat aminte de ea când avea nevoie să viziteze pe "cucoana Lina". Cu toate că descoperise sursa asta de subsidii, Lică avea și oarecari ocupații. Primise o propunere de agent-voiajor pentru stofe. Poseda calitățile cerute: era prezentabil, insinuant, glumeț, abil să laude marfa, și, după o noapte trecută în tren, era tot firesc și bine dispus. Își mărise astfel eîmpul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a nu fi deranjați de oaspeții inoportuni pe care îi întâlnești peste tot în Europa. Discreția este esențială în realizarea unui proiect la care visăm încă din zilele în care Tintin și Tournesol au ajuns pe Lună. În schimbul unui generos subsidiu și al energiei electrice pe care uzina noastră o generează, am primit ceea ce ne-am dorit : mână de lucru ieftină și inepuizabilă, sub forma muncitorilor pe care mareșalul și armata sa ni-i pun la dispoziție ori de câte ori este nevoie. Nu
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pregătirii unei teze de doctorat în micul oraș universitar Goettingen, sub îndrumarea profesorului Landau. La numai două luni de la plecarea din țară, se pomenește cu bursa sus pendată de minister. Nu se întoarce totuși, izbutind să rămână mai departe, cu subsidii primite de acasă. Poetul își are justificările sale pentru ceea ce urmează să se întîmple cu el în Germania: "Fără nici o obligație față de cei ce mă trimiseseră acolo, impermeabil la teoria numerelor așa cum o concepea Landau (o întrecere de formule de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Tomis, cu numele împăratului. În același timp, presiunile bulgarilor pe linia Dunării au dus la slăbirea apărării bizantine, bulgarii s-au stabilit chiar în sudul Dunării. În urma atacurilor din 493-505, mulți bulgari sunt primiți în Tracia, dar nemulțumiți de suprimarea subsidiilor, ei s-au revoltat ajutați de huni și localnici. Nemulțumirile sociale aveau o coloratură religioasă: revolta era condusă de un ofițer, Vitalianus, între 513-514, fiind amenințată chiar capitala Constantinopol. Trupele bizantine sunt înfrânte la Acres Castellum-Caliacra (sudul Dobrogei), iar Vitalian
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
avarii și slavii. În 566, pornind din zona Dunării și Dobrogea, avarii au invadat teritoriul din sudul fluviului, iar pustiirile lor s-au dovedit devastatoare. Sub Tiberiu II (578-582), s-a încheiat o pace între cele două părți, bizantinii plătind subsidii ridicate, iar avarii promiteau să apere linia Dunării. Curând a urmat însă năvălirea slavilor în sudul Dunării, mai ales după bătălia de la Sirmium, din 579-580. Istoricul Menander spune că "...neamul blestemat al slavilor a năvălit în Imperiu, în Grecia și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de civilizație (cultură materială) aduse de huni din Asia sunt puține, arcul hunic din plăci de os, săgeți de fier, sabia dreaptă, cazane pentru sacrificii, numeroase obiecte de podoabă din aur, din care unele primite sub formă de tribut sau subsidii. Piesele somptuoase descoperite ilustrează puterea și bogăția aristocrației militare hunice. Pe teritoriul Daciei s-a descoperit doar un singur mormânt hunic sigur, însă se cunosc descoperiri hunice din perioada dominației lor (375-454). Un foarte bogat mormânt hunic s-a descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar schimbarea nu s-a produs imediat. Mai târziu, gepizii au încheiat o alianță cu Imperiul și s-au stabilit relații pașnice între acesta și vecinii săi din nordul Dunării. Această regiune era dominată acum de gepizi, în schimbul unor plăți (subsidii) anuale. Însă, după un timp, gepizii și-au schimbat atitudinea și, în 471, au ocupat Sirmium, importantă poziție strategică pe Dunăre. Regele gepizilor și-a stabilit aici reședința, au fost bătute monede. Însă situația din această regiune nu era stabilă-în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
germanice (gepide). Luptele, rare, expedițiile organizate împotriva Imperiului, de către o oaste condusă de elementele pure ale rasei, dar puține, atacurile lor sunt simple raiduri ale unor cete militare. Bizanțul, care i-a recunoscut în secolul al VI-lea, le plătea subsidii și oferea daruri șefilor lor-noii hani din Pannonia, iar o "Avarie" apare și în inscripții. 26 În acest fel, s-a întemeiat o stăpânire avară (567-796), de peste două veacuri, numele de "avar" persistând până la anul 1000, fiind menționat și într-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
În anul 563, o nouă delegație avară sosită la Constantinopol a repetat cererile mai vechi și a accentuat puterea militară pe care o dețineau. Abia acum s-a ajuns la o înțelegere cu împăratul Justinian (527-565), care le-a oferit subsidii și o parte a provinciei romane, Panonia Secunda, aflată între Sava și Dunăre, teritoriu disputat de bizantini, gepizi și longobarzi. Dar avarii au refuzat propunerea (oferta) bizantină, arătând că ei nu pot locui decât în Sciția, la nord de Pontul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
oferta) bizantină, arătând că ei nu pot locui decât în Sciția, la nord de Pontul Euxin. La scurt timp după moartea lui Justinian (565), noul împărat Justin II a anunțat solia avară condusă de Targitios că Imperiul refuză să plătească subsidii avarilor, abandonând alianța cu barbarii. În 566, kaganul Baian a organizat o expediție victorioasă împotriva regelui franc Sigibert. În același timp, în urma conflictului dintre gepizi și longobarzi, s-a încheiat o alianță între avari și longobarzi împotriva gepizilor, stăpânii Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de bizantini. În 572, în urma războiului dintre bizantini și perși, presiunea avarilor s-a intensificat și, în urma unor noi înfrângeri, s-a ajuns la o înțelegere cu Bizanțul, în anii 574-575. Astfel, avarilor conduși de Baian li s-au acordat subsidii anuale mari (80.000 solidi), ce vor ajunge apoi, între 623-626, la 200.000 solidi, adică 900 kg aur. Dar, în ciuda subsidiilor, luptele (atacurile) cu avarii au continuat și, în anul 582, după trei ani de asediu, Sirmium este ocupat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ajuns la o înțelegere cu Bizanțul, în anii 574-575. Astfel, avarilor conduși de Baian li s-au acordat subsidii anuale mari (80.000 solidi), ce vor ajunge apoi, între 623-626, la 200.000 solidi, adică 900 kg aur. Dar, în ciuda subsidiilor, luptele (atacurile) cu avarii au continuat și, în anul 582, după trei ani de asediu, Sirmium este ocupat de ei, iar kaganul și-a stabilit reședința aici. Apoi, în 584, avarii cuceresc Singidunum (Belgrad) și alte orașe romane din sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tip de locuință la avari era iurta (cortul), fiind preferate zonele joase de câmpie, bogate în surse de apă. Treptat, în cursul secolului al VII-lea, locuința se va stabiliza, înfiripându-se așezări mari sau mici. Expedițiile de pradă și subsidiile bizantine au dus la acumularea unor mari bogății, care intrau în tezaurul regal (al kaganului). Subzistența comunităților umane avare o asigurau populațiile supuse, romanici, germani, slavi, populații sedentare care practicau agricultura. Populația autohtonă din teritoriile dominate de avari era obligată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sub patronatul hoardei turce (bulgari), rămasă în lagăr (ring), cu căpetenii care își păstrează numele tradiționale, împreună cu veșmântul stepei și orientările zărilor asiatice, ca și vechea religie a strămoșilor lor. Ca succesori ai avarilor, spunea istoricul Suidas, bulgarii cer tribut (subsidii) împăraților Justinian II și Constantin-veșminte bogate și lăzi cu aur și argint. Pe de altă parte, Suidas susține că hanul bulgar Krum a dat legi aspre pentru societatea slavo-bulgară-de pildă, să fie stârpite viile. La începutul secolului al VIII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai mult, sub țarul Petru, ca urmare a pericolelor externe, în primul rând, conflictele cu bizantinii. Dacă până la mijlocul secolului al X-lea, Imperiul plătea tribut statului bulgar de la Preslav, odată cu energicul împărat Nicephor Focas, Bizanțul refuza, în 967, plata subsidiilor și amenința pe bulgari cu acțiuni militare. S-a declanșat o campanie susținută de acțiuni militare, care se vor desfășura fără oprire sub Focas, Ioan Tzimiskes și Vasile II.4 Imperiul, pentru a-și menaja forțele, a făcut apel la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și pretextele războiului declarat Rusiei, în octombrie 1768, de Poartă sunt cunoscute: imixtiunile și infiltrările țariste în Polonia, a cărei integritate teritorială fusese garantată de Rusia și Turcia, construcția de ruși a unei fortărețe în Noua Serbie, violarea teritoriului Cabarda, subsidiile trimise Muntenegrului, asistența acordată prințului Georgiei, relațiile insidioase cu ortodocși din Imperiul Otoman etc. Limitându-ne la obiectul studiului nostru, vom sublinia de îndată că între acele cauze și împrejurări ale declanșării ostilităților militare, un anume loc îl ocupa Principatele
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
austriece - cea mai mare și mai importantă cucerire pe care ar putea-o face o putere europeană și o mare, primejdioasă, modificare a echilibrului de forțe, de unde și apropierea Vienei de Prusia (Neustadt) și chiar alianța cu Turcia (tratatul de subsidii). În raportul său din 18 septembrie 1770 către Maria Tereza, privitor la convorbirile de la Neustadt, Kaunitz făcea următoarele precizări: Friedrich al II-lea a recunoscut că, în cazul trecerii Dunării de către ruși, austriecii vor fi obligați să intervină, că el
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la împărțirea Poloniei, Austria anexând și ceea ce s-a numit, după 1775, Bucovina. Pentru a descuraja planurile rusești față de Principate, Austria a procedat la reprezentări diplomatice, demonstrații armate în Ungaria și Transilvania pentru ca, în iulie 1771, să încheie tratatul de subsidii cu Poarta. În relatarea discuției sale cu Friedrich al II-lea la Neustadt, Kaunitz nota că i-ar fi spus regelui că trecerea Dunării de către ruși nu i se părea un motiv suficient pentru ruptură. Or, regele pretindea că interlocutorul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
numiți de Rusia ori cu acordul ei; în acest din urmă caz, interesele Austriei ar fi grav dăunate. Era evident pentru toate părțile că Viena urmărea să-i îndepărteze pe ruși din zonă cu orice preț, inclusiv războiul. Tratatul de subsidii turco-austriac, din 6 iulie 1771, prevedea ca, în schimbul unei sume de bani, al cedării Olteniei și al „reașezării” frontierei între Moldova și Muntenia, pe de o parte, Transilvania, pe de altă parte, Austria se obliga să scoată prin negocieri sau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dată apărând prințul Kaunitz cu o față senină”, încât von Solms credea chiar că Viena își va schimba sentimentele și principiile. Într-adevăr, după reculul Petersburgului în chestiunea independenței Principatelor, Kaunitz nu a mai găsit necesar să ratifice tratatul de subsidii cu Poarta. Acest recul al Rusiei s-a produs treptat și manevrier, nelipsind reveniri la ideea independenței Principatelor, de unde și protestele Austriei - o stare de lucruri cunoscută de cele mai variate cercuri diplomatice. În august 1771, nu se excludea însă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
2) rușii să trateze cu turcii, să fie moderați și să se ofere Porții garanții că Polonia nu va fi împărțită; Poarta, salvată de Austria, se va arunca în brațele ei și îi va da teritoriile promise prin tratatul de subsidii din iulie 1771; Austria să renunțe la teritoriile poloneze și să negocieze cu Polonia chestiunea Zips; Polonia, lăsată pe seama ei, va recădea în anarhie, adică sub supremație rusă; Friedrich al II-lea își va pierde creditul la Constantinopol; în timp ce rușii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Constantinopol; după ce Franța refuzase o propunere otomană de alianță, demnitarii Porții s-au arătat dispuși să primească mediația de pace a Austriei și Prusiei. Teama de o gravă defecțiune a constrâns Poarta să semneze, la 6 iulie 1771, tratatul de subsidii cu Austria, prin care prindea corp înclinarea sa, despre care vorbeam, de a ceda parțial în chestiunea Principatelor. În schimbul obligației Austriei de a forța pe ruși, prin negocieri sau război, să restituie otomanilor fortărețele și posesiunile teritoriale invadate, pentru a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]