399 matches
-
importante sisteme de ascensiune a apelor din adâncime. El susține o abundență extraordinară a vieții marine. Ascensiunea apelor de adâncime apare aproape de Peru tot timpul anului iar aproape de Chile numai primăvara și vara, acest lucru se întâmplă din cauza deplasării centrului subtropical de înaltă presiune în timpul verii. Curentul Humboldt este considerat un ecosistem de clasa I, foarte productiv (> 300 gC/m2-yr). Acesta este cel mai productiv ecosistem marin din lume, precum și cel mai mare sistem de ascensiune a apelor din adâncime. Ratele
Curentul Humboldt () [Corola-website/Science/320835_a_322164]
-
le (Istiophoridae) sau peștii cu cioc, marlinii sunt o familia de pești teleosteeni marini epipelagici, de talie mare (până la 5 m), răspândiți în apele subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific, dar în lunile de vară ei urmăresc bancurile de pești de talie mică cu care se hrănesc până în regiunile temperate sau reci și se întorc în apele calde pentru depunerea icrelor. Figurează
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
flancurilor și abdomenul alb-argintii. La unele specii există pe corp pete aliniate orizontal sau linii longitudinale și / sau pete negre pe membrana primei înotătoare dorsale. le sunt pești marini care trăiesc în principal în apele calde din regiunile tropicale și subtropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific, de obicei epipelagici deasupra termoclinei, dar în lunile de vară ei urmează bancurile de pești pelagici de talie mică în regiunile temperate sau reci pentru ai prinde și a se hrăni cu ei și
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
dar clima variază în funcție de latitudine și altitudine. Clima este, în cea mai mare parte a țării, de tip temperat, exceptând o zonă mică în partea de nord, unde este de tip tropical și în Gran Chaco, unde este de tip subtropical. În zonele muntoase temperaturile sunt mai scăzute. Precipitațiile variază in functie de regiune: in nord, ploile sunt abundente, în timp ce în sud, climatul este arid. Astfel, în zona pampasului și Buenos Aires, clima este moderată spre caldă și umedă tot timpul anului
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
ierni blânde și uscate, excepție făcând altitudinile ridicate, unde nopțile sunt mereu reci și, deseori, chiar geroase. Patagonia Argentiniană are verile blânde în jumătatea nordică și răcoroase în cea sudică, fiind friguroasă iarna. Flora Argentinei este foarte diversificată: de la mlaștini subtropicale, păduri-galerii și păduri de roșcove sau de palmieri până la arbuști de deșert, păduri dense de conifere cu frunze căzătoare, stepe întinse și chiar puțină tundră. "Ținuturile înverzite": pampasul estic al Argentinei constă în pășuni întinse, pe când în zonele mai aride
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
pe când în zonele mai aride din sud și de vest există o îmbinare (numită "monte") de arbuști pitici și ierburi. În Pampas se pot întâlni, în special, ierburi sau arbori rezistenți la secetă, ca: eucaliptul, sicamorul și acacia. În partea subtropicală a provinciei Chaco, ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuști pitici și spinoși. "Pădurile-galerii și zonele umede": râurile nordice (în special, Paraná) au sute de kilometri de maluri puternic împădurite. Speciile importante de plante sunt guayobo colorado, o
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Ramsar, 17 zone umede (mai mult de 40.000 de km) ca fiind de importanță internațională. Cea mai spectaculoasă zonă umedă este Esteros del Iberá, unde insulele plutitoare de plante amfibii adăpostesc o multitudine de păsări, mamifere și reptile. "Pădurile subtropicale" — Aflată, aproape în totalitate, sub Tropicul Capricornului, Argentina nu are păduri tropicale propriu-zise, dar selva subtropicală se găsește în provincia Misiones. Mai mult de 90 de specii diferite de copaci, printre care și ceibo și lapacho (care face flori de un
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
internațională. Cea mai spectaculoasă zonă umedă este Esteros del Iberá, unde insulele plutitoare de plante amfibii adăpostesc o multitudine de păsări, mamifere și reptile. "Pădurile subtropicale" — Aflată, aproape în totalitate, sub Tropicul Capricornului, Argentina nu are păduri tropicale propriu-zise, dar selva subtropicală se găsește în provincia Misiones. Mai mult de 90 de specii diferite de copaci, printre care și ceibo și lapacho (care face flori de un roz-aprins), cresc în Parque Nacional Iguazú. O mare parte din Gran Chaco este acoperit cu
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Santa Cruz pinguini Magellan. Cel mai reprezentativ mamifer terestru este guanaco (o rudă a lamei domesticite din Patagonia), răspândit peste tot. Alte mamifere rumegătoare sunt huemul andin, o cornută cu subspecii nordice și vestice, și "pudú", o căprioară pitică. Tapirul subtropical, înrudit cu calul, se întâlnește în zona nordică (subtropicală). Cel mai mare carnivor din Argentina este puma, care trăiește doar în pădurile subtropicale. Alte mamifere notabile sunt maimuța capucin, maimuța urlătoare și capibara de râu. Pe plajele nisipoase și pe
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
este guanaco (o rudă a lamei domesticite din Patagonia), răspândit peste tot. Alte mamifere rumegătoare sunt huemul andin, o cornută cu subspecii nordice și vestice, și "pudú", o căprioară pitică. Tapirul subtropical, înrudit cu calul, se întâlnește în zona nordică (subtropicală). Cel mai mare carnivor din Argentina este puma, care trăiește doar în pădurile subtropicale. Alte mamifere notabile sunt maimuța capucin, maimuța urlătoare și capibara de râu. Pe plajele nisipoase și pe insulele stâncoase, de-a lungul coastei patagoneze, își duc
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
rumegătoare sunt huemul andin, o cornută cu subspecii nordice și vestice, și "pudú", o căprioară pitică. Tapirul subtropical, înrudit cu calul, se întâlnește în zona nordică (subtropicală). Cel mai mare carnivor din Argentina este puma, care trăiește doar în pădurile subtropicale. Alte mamifere notabile sunt maimuța capucin, maimuța urlătoare și capibara de râu. Pe plajele nisipoase și pe insulele stâncoase, de-a lungul coastei patagoneze, își duc existența leii-de-mare sudici, elefanții-de-mare sudici și focile cu blană. În apele de lângă Peninsula Valdéz
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
lungul coastei patagoneze, își duc existența leii-de-mare sudici, elefanții-de-mare sudici și focile cu blană. În apele de lângă Peninsula Valdéz se întâlnesc orci, balene cu cocoașă, balene nordice și delfini. Există trei varietăți de șerpi veninoși yarará, specie comună pentru zona subtropicală, dar rar întâlnită în Patagonia. În zonele umede din nord-est se găsesc două specii de crocodili yacaré (caimani). Râurile Patagoniei sunt vestite pentru păstrăv și somonul atlantic, dar și pentru biban și peștii pejerrey. Paraná și alte râuri nordice sunt
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
mare ușurință de cele bizantine. Caracterul asiatic proeminent este întâlnit foarte des în locuințele din regiunea Anatoliei, care pot fi împărțite și ele în două categorii: Din cauza faptului că în Turcia sunt patru tipuri de climă (mediteraneană, continental-excesivă,continental-temperată și subtropicală) au fost necesare schimbări de stil, care să preîntâmpine aceste deosebiri climaterice sensibile. Locuințele de tip Adrianopole sub aspectul stilului și al avantajelor practice se asemănau cu cele din Bursa, în schimb cele din Istanbul erau complet diferite față de cele
Locuințe tradiționale turcești () [Corola-website/Science/331923_a_333252]
-
sfârșitul canionului. După acest pasaj fluviul intră în Arunachal Pradesh, India, și în cele din urmă devine Brahmaputra. Canionul are un ecosistem unic, cu specii de animale și plante abia explorate și afectate de influența omului. Climatul variază de la cel subtropical la cel arctic. Cea mai ridicată temperatură în Tibet a fost de 43.6 ° C și a fost înregistrată în apropierea graniței cu India, la o altitudine de aproximativ 600 de metri deasupra nivelului mării. Takinul este un animal rar
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
vegetația lor perenă. Trestia de zahăr și citricele se găsesc în zonele depresionare restrânse, arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri. În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
arborii cu frunza lată la altitudini mai mari. Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri. În Japonia sunt identificate în jur de 140 de specii de animale. Singura specie de primată este macacul japonez ce poate fi întâlnit și în nord
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
mm. Temperatura medie variază de la 17°C, în porțiunile sudice, la 9°C, în extremitatea nordică. Hokkaido se confruntă cu ierni vitrege și îndelungate, în timp ce restul țării se bucură de vreme mai blândă în regiunile sudice, care au un climat subtropical. Zona Ryukyu este încălzită de prezența Curentului Japoniei și are un climat tropical. Shikoku și Kyushu au un climat subtropical. Sezonul taifunurilor începe din mai până în octombrie și de obicei, în fiecare an, câteva taifunuri, caracterizate de vânturi puternice și
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
ierni vitrege și îndelungate, în timp ce restul țării se bucură de vreme mai blândă în regiunile sudice, care au un climat subtropical. Zona Ryukyu este încălzită de prezența Curentului Japoniei și are un climat tropical. Shikoku și Kyushu au un climat subtropical. Sezonul taifunurilor începe din mai până în octombrie și de obicei, în fiecare an, câteva taifunuri, caracterizate de vânturi puternice și ploi abundente lovesc insulele. Clima variază mult, de la temperată-rece în nord, cu ierni aspre, la subtropicală în sud. La 11
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
Kyushu au un climat subtropical. Sezonul taifunurilor începe din mai până în octombrie și de obicei, în fiecare an, câteva taifunuri, caracterizate de vânturi puternice și ploi abundente lovesc insulele. Clima variază mult, de la temperată-rece în nord, cu ierni aspre, la subtropicală în sud. La 11 martie 2011 în Pacific, nu departe de orașul Sendai de pe coasta de est a Japoniei, a avut loc un cutremur de magnitudinea 8,9, cel mai mare cutremur măsurat vreodată în Japonia. Seismul a fost urmat
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
zile înaintea Crăciunului și se termină în ultimele zile a lui ianuarie sau chiar mijlocul lui februarie, depinzând de stat. În zona climei tropicale umedă ia naștere anotimpul cald și ploios, ce ține din aprilie până în octombrie. În zona climei subtropicale verile sunt foarte călduroase și secetoase (până la 45 °C). În zona climei temperat-oceanică vara aduce un plus de căldură, totuși este răcoroasă. În zona climei temperat-continentală vara este călduroasă (până la 35-40 °C). În zona climei polare vara este de foarte
Vară () [Corola-website/Science/306633_a_307962]
-
2, 2—3): sub aspect astronomic, zonele se disting în funcție de jocul umbrelor; din punct de vedere strict climateric, globul se împarte în zone latitudinale; în funcție de fenomenele umane, trebuie să se admită exis¬tența unei zone ecuatoriale locuite în vecinătatea zonelor subtropicale deșerte; din punct de vedere etnic, se deose¬bește o zonă etiopică, alta scito celtică, și alta intermediară (II, 3, 1). În general, Poseidonios nu înventează, ci trans¬mite descoperirile făcute anterior de Pytheas sau de Eratosthenes, de Hipparchos sau
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
în întregime spre irigarea plantațiilor de bumbac din Tadjikistan, Uzbekistan și din sudul Kazahstanului. Râul Ciu curge și el pe teritoriul Kirghiztanului, înainte de a intra în Kazahstan. Clima variază de la regiune la regiune. Valea Fergana din sud-vest are un climat subtropical cu veri extrem de calde, cu temperaturi de 40. Dealurile din nord au climă temperată, munții Tian Shan având climat alpin, similar celui polar în zonele cele mai înalte. În cele mai reci zone, temperaturile sunt sub zero timp de aproximativ
Kârgâzstan () [Corola-website/Science/298114_a_299443]
-
înconjurat de apele Golfului Persic. Este o țară bogată în gaze naturale și petrol; conform CIA World Factbook este a doua țară din lume ca PIB pe cap de locuitor. Qatarul este constituit dintr-o câmpie deșertica ușor vălurita. Climă subtropicala secetoasa nu permite prea multe culturi, în afară de cele existente în oazele situate de-a lungul coastei. În oaze se cultivă curmali. De la descoperirea țițeiului în 1940, si, îndeosebi după 1950, economia Qatarului s-a bazat, preponderent, pe producția și exportul
Qatar () [Corola-website/Science/298138_a_299467]
-
1025 m de la suprafața apei. Fundul mării este acoperit de diferite nisipuri, la adâncimi mari - de nămol, iar în regiuni anumite viețuiesc plante și alge. Clima Mării Caspice este continentală în regiunile de nord, temperată în cele de mijloc și subtropicală în cele de sud. Iarna temperatura medie lunară variază între -8 - -10 °C în regiunile nordice și +8 - +10 °C în cele sudice, iar vara între +24 - +25 °C în regiunile nordice și +26 - +27 °C în cele sudice. Temperatura
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
regiunile nordice și +26 - +27 °C în cele sudice. Temperatura maximă a fost înregistrată pe coasta estică: +44 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații alcătuiește 200 mm, de la 90 - 100 mm în regiunile secetoase până la 1700 mm în regiunea malului subtropical sud-vestic. Evaporarea apei de pe suprafața mării este cca 1000 mm pe an, cel mai intensiv proces de vaporizare având loc în regiunea peninsulei Apșeronski și în partea de Est a Caspicii de sud. Pe teritoriul Mării Caspice vânturile bat destul de
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]