284 matches
-
a binelea flăcările mari izbucniră prin coperiș ca o coroană luminoasă, scăpărând milioane de scântei. Oamenii umblau în jurul focului, parcă n-ar mai fi avut nici somn, nici case. Toți răgușiseră urlând și totuși urlau mereu vorbe fără șir și sudălmi cu care voiau să răscumpere toate tăcerile trecutului. În spatele castelului în flăcări, vechiul conac apărea negru și adormit. Când se uitau într-acolo oamenii se cutremurau involuntar. Ignat Cercel, ca să-și încălzească inima, bolborosi singur: ― Iacă, l-a săturat Dumnezeu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
schimbat, parcă nici n-ar fi fost al lui. Nicolae Dragoș, alături, strângând o furcă de fier în mână, mormăi cu o ură care-i învinețea vorbele: ― Lasă, că le facem noi de petrecanie, soarele, și dumnezeii, și precista, și... Sudălmile i se încîlciră în cerul gurii până se înecară într-un scrâșnit. Chirilă Păun, ținîndu-se pe lângă Nicolae, țipa ca o babă, amenințând cu o pușcă luată de la jandarmi și întrebuințată în chip de măciucă. Mai departe, în mijlocul unei îmbulzeli, Toader
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-alta de la târg. În seara aceea, Toaibă a dat gata jumătatea de sticlă cu rachiu ce mai rămăsese. Nu-și mai punea în pahar. Bea din sticlă de-a dreptul. De fiecare dată când așeza sticla pe masă, icnea scăpând sudalme printre dinți. Maranda tăcea. Socotea că nu mai are rost să-l dojenească. Simțea că Toader al ei adunase prea mult năduf în suflet în anii petrecuți în pușcărie. „Numai de n-ar bea și acolo în gară... Cine știe ce i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dus pe Duca vodă în Țara Leșască, și acolo au murit. Și cându-l duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul murgu, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări și sudălmi, de audze cu urechile. Ș-agiungându la Suceavă, la un sat,...au poftit puțintel lapte să mănânce. Iar femeia gazda i-au răspunsu că <n-avem lapte să ți dăm, c-au mâncat Duca-vodă vacili din țară, de-l va mânca
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
își dură iluzia întreaga seară. Trăgând după dânsul boii, un țăran urca o coastă oablă. O clipă s-a profilat pe culme ; mutându-și greoi trupurile ciolănoase, tovarășii săi fluturau din coarne groase. Oprindu-se să zvârle peste spinări o sudalmă, omul coborî sub deal. Pe-acolo părea că a trecut Dănilă Prepeleac. Deodată viermele ce ne scosese din oraș se încovoie în valea îngustă. Înconjurat de păduri ruginite, din chelia unui pisc golaș îl pândea un foișor scheletic. Cu pași
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
treacă de trei ori pe roșu și tocmai voia să treacă pentru a patra oară, dar le ieși Înainte un șir de automobile și trebui să frîneze brusc, „ Pastele mamei voastre!“, strigă, făcîndu-se că nu-i pasă de ploaia de sudalme care se abătu asupra lor. După cîteva minute Mercedesul gonea iar pe bulevardul Abancay. Julius pătrundea pentru prima dată În cartierele vechi ale orașului și era numai ochi. Alături de el, Susan Își punea ochelarii de soare și Întuneca peisajul, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vor copii. Pe urmă trăiau - bărbați și femei - fără carne, fără vin, fără tutun, fără păcat trupesc și se închinau la icoana sfântului lor. Evdoșka avea și el un micuț sfânt Selivanov acasă la el, pe strada Birjarilor. Numai de sudalme nu se dezvățaseră, păcătuiau cu limba mai rău decât alții cu un trup care își are cheia iadului. Și Leon Margulis știa că, din fericire, la el cheia e în foarte bună stare, iar Agata n-avea motive să se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
VIII Hai să dăm mână cu mână! Cei cu inima română, Să-nvârtim hora frăției, Pe pământul României! V. Alecsandri, Hora Unirii „Gândul, rămas în urma mea, O a ghicit zicând pre ea: ... Și când vei cerca să mai scrii vreo sudalmă, Să-ți fete un șoarice-n palmă. ... T. Arghezi, Blesteme
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
întemeietori de țară. Părtaș tuturor durerilor poporului în Nu pot muri, ni se confesează „Bat drumurile grele de poeme,/ Mă doare sufletul când scriu.../ Și dor mormintele din noi.../ Când hoții toți bătut-au palma/ Iar noi rămas-am cu sudalma!” în Ce mai faci, întreabă un prieten: „Sunt bișnițari la Iași?/ Vin mineri și la voi?/ Că la București i am văzut/ Pașnici cu bâte, cu lanțuri (e vremea mineriadelor).” Scrutând cerul învolburat face o comparație afirmând: „Cirezi de nori
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să se urce cum o putea în autobuzul care gâfâie gata să facă infarct, să rămână acolo agățat cine știe cum, într-un picior, într-o mână, înghiontit din toate părțile, pentru ca în sfârșit să coboare înapoi în aerul înghețat, urmat de sudălmile șoferului ursuz, și pe bună dreptate, ce, parcă el vrea să conducă acest autobuz betegit la ora șase și jumătate ante meridian, pe un ger cumplit, după cum nici autobuzul nu vrea să se miște, nici motorina nu vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu găsim - la marginea imundă a Ierusalimului - nici o apetență pentru exercițiul dialectic sau dezbaterea sfătoasă. Pe Cruce, Fiul nu dă replici, nu contrazice isteria, ci suprimă vertical orice expresie a neființei, țintindu-și privirea către cer, peste norii acoperiți de sudalmă („întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea”). Lipsit de apărare, surghiunit în afara capitalei, Iisus tace pătimind și pătimește în tăcere. Interpretând în nume personal profețiile din Psalmi, Daniel și Zaharia, Iisus n-a ezitat să folosească
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
odată s-au năpustit asupra noastră, lovindu-ne. Nu erau zgomote care să se audă la fel de puternic ca altele, dar, fără a fi asurzitoare, erau, cum să spun, buimăcitoare. Să te trezești din somn lovit în moalele capului, să auzi sudalme, vaiete, icnete, ale celor care se opinteau să te lovească în burtă cu bocancii, dar și ale celor ce se strângeau, loviți, fără să aibă destule brațe să se ferească spre toate direcțiile din care veneau loviturile. Ei fuseseră deja
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tata, să mă mai nașteți o dată...“ Se apropie de ușa interzisă și îndrăzni să apese pe clanță. Ușa se deschise înainte de a o atinge. Întunericul îl învălui mistuitor. Se deprinsese să înjure și să blesteme în gând. Atunci când nimerea o sudalmă năstrușnică, zâmbea satisfăcut. Probabil că așa făceau și poeții pe care inspirația îi ajungea te miri în ce loc și își repetau versul în minte, ca să nu-l uite. Așa cum orice lucru sau ființă își are poezia sa, tot așa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
gând, pentru ca pacea să fie deplină. După el, cum se știe, înjurătura era un fel de împăcare cu lumea. De aceea simțea că nu auzise și nu spusese destul. Purta în nenumăratele buzunare ale vestei de motociclist notițele doldora de sudalme. Era tot ce luase cu el din camera în care nu știa cum să se mai întoarcă. Urcarea celor trei etaje, cu paznicii neobosiți la fiece cat, i se părea o povară imposibil de dus. Lumea, în întregul ei, e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca se simți din nou liber. Strigă din toate puterile, din pieptul lui țâșniră, ca dintr-un grumaz retezat, toate blestemele ce puteau ajuta lumea să se lecuiască. Se căută prin buzunare și scoase peticelele de hârtie pe care notase sudălmile, înjurăturile și blestemele ce făceau să se des chidă chivotul legii. Pe măsură ce le citea, le arunca. Hârtiile se înălțau în adierile stârnite de flăcări și se roteau, ca niște vrăbii de foc. Podurile rulante, brațele de fier, boturile căscate, frunțile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în timp ce aici, "jos", unde cuvintele nu spun decât "vreau", "du-te", "mi-e foame", "sună-mă", "plec", "ai grijă", "cît costă?", aici unde ele acoperă minimum necesar conviețuirii, unde nu sânt decât suport pentru informația curentă, pentru reclamă, duplicitate sau sudalmă, aici, la fundul limbii, în drojdia ei se petrece totul. Miliarde și miliarde de oameni vorbesc fără să aibă acces la cuvînt: ei nu aud nici melodia cuvintelor ― căci orice limbă vorbită cu adevărat cântă la propriu ― și nu percep
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de vastă? "Eu aparțin lumii mele, pare să spună Bernea, dar uitați-vă cât de cuprinzătoare este lumea mea. Este un imperiu, un dublu imperiu, roman și creștin." Care alt român (Eliade?) a avut inteligența să evite în același timp sudalma răzvrătită și oftatul lăcrimos și înamorat (cele două ipostaze între care ne mișcăm cu toții când e vorba de Romînia) și să se înscrie în felul acesta în vastitatea unei tradiții ― simțită, făcută vizibilă și "demonstrată" ― care nu trimite la ficțiunea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
op. cit., vol. I, p. 59. 535 Ibidem, vol. II, p. 355. 536 Ibidem. 146 bărbatului. Limbajul stareței, deși neredat în mod direct, nu este nici pe departe adecvat poziției pe care o ocupă: „se apucă să ocărască pe fată cu sudălmi cumplite”, „însoțea sudălmile cu strașnice amenințări”537. Fata, descoperind izmenele, îi rostește o replică ironică și cu substrat superioarei, toate călugărițele descoperind adevărul. Stareța își schimbă discursul, transformând injuriile în cuvinte îngăduitoare la adresa poftelor trupești ce nu pot fi stăvilite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 59. 535 Ibidem, vol. II, p. 355. 536 Ibidem. 146 bărbatului. Limbajul stareței, deși neredat în mod direct, nu este nici pe departe adecvat poziției pe care o ocupă: „se apucă să ocărască pe fată cu sudălmi cumplite”, „însoțea sudălmile cu strașnice amenințări”537. Fata, descoperind izmenele, îi rostește o replică ironică și cu substrat superioarei, toate călugărițele descoperind adevărul. Stareța își schimbă discursul, transformând injuriile în cuvinte îngăduitoare la adresa poftelor trupești ce nu pot fi stăvilite. Mănăstirea se transformă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
op. cit., vol. I, p. 59. 535 Ibidem, vol. II, p. 355. 536 Ibidem. 146 bărbatului. Limbajul stareței, deși neredat în mod direct, nu este nici pe departe adecvat poziției pe care o ocupă: „se apucă să ocărască pe fată cu sudălmi cumplite”, „însoțea sudălmile cu strașnice amenințări”537. Fata, descoperind izmenele, îi rostește o replică ironică și cu substrat superioarei, toate călugărițele descoperind adevărul. Stareța își schimbă discursul, transformând injuriile în cuvinte îngăduitoare la adresa poftelor trupești ce nu pot fi stăvilite
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 59. 535 Ibidem, vol. II, p. 355. 536 Ibidem. 146 bărbatului. Limbajul stareței, deși neredat în mod direct, nu este nici pe departe adecvat poziției pe care o ocupă: „se apucă să ocărască pe fată cu sudălmi cumplite”, „însoțea sudălmile cu strașnice amenințări”537. Fata, descoperind izmenele, îi rostește o replică ironică și cu substrat superioarei, toate călugărițele descoperind adevărul. Stareța își schimbă discursul, transformând injuriile în cuvinte îngăduitoare la adresa poftelor trupești ce nu pot fi stăvilite. Mănăstirea se transformă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de istoria Iașilor. Răsfoind în arhive "PRAVILĂ ȚĂRII" despre... calomnie Despre calomnia în presă, vinovăție și pedeapsă există încercări de vindecare încă de pe la anul 165 2, c ând nu existau jurnalele, dar erau ziariștii satirici care î și s criau sudalmele, dar de tipărit nu le tipărea nimeni, până ce a ap ărut la Târgoviște , ʺPravila țăriiʺ, așa zisa PRAVILĂ LA GLAVA care, iată, ce prevedea pentru acei care ʺînjură și ocărăsc pre ...neștineʺ: ʺLa capetele (capitolele n.n.) ce scriem mai sus
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
tipărit nu le tipărea nimeni, până ce a ap ărut la Târgoviște , ʺPravila țăriiʺ, așa zisa PRAVILĂ LA GLAVA care, iată, ce prevedea pentru acei care ʺînjură și ocărăsc pre ...neștineʺ: ʺLa capetele (capitolele n.n.) ce scriem mai sus, zisʹam cum sudalma se face și cu scrisoare, care sudalmă cu scrisoa re se face așa, când va scrie neștine (oarecine) și va pune și niscare cuvinte de ocară și de sudalmă împotriva cuiva, scriindu-i și numele lui și multe cuvinte reale
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ap ărut la Târgoviște , ʺPravila țăriiʺ, așa zisa PRAVILĂ LA GLAVA care, iată, ce prevedea pentru acei care ʺînjură și ocărăsc pre ...neștineʺ: ʺLa capetele (capitolele n.n.) ce scriem mai sus, zisʹam cum sudalma se face și cu scrisoare, care sudalmă cu scrisoa re se face așa, când va scrie neștine (oarecine) și va pune și niscare cuvinte de ocară și de sudalmă împotriva cuiva, scriindu-i și numele lui și multe cuvinte reale (rele) și sudalmi asupra lui, aceste ocări
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
neștineʺ: ʺLa capetele (capitolele n.n.) ce scriem mai sus, zisʹam cum sudalma se face și cu scrisoare, care sudalmă cu scrisoa re se face așa, când va scrie neștine (oarecine) și va pune și niscare cuvinte de ocară și de sudalmă împotriva cuiva, scriindu-i și numele lui și multe cuvinte reale (rele) și sudalmi asupra lui, aceste ocări cu scrisoarea se fac în multe fealiuri, uneori scriu hârtii cu sudalme și cu ocări asupra cu iva, și le aruncă pre
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]