340 matches
-
una la alta. Încet-încet, obrajii mi s-au îmbujorat și au început să ardă ca focul. M-am uitat după tata și l-am văzut încărcând bagajele în mașini, împreună cu Massimo și Francesco. Massimo își dezbrăcase jacheta neagră și își suflecase mânecile cămășii. Ochelarii de soare și i-a păstrat pe nas. Prietenii au râs și și-au dat coate, căci toți știau cât de cochet era Massimo. „Nu-și scoate ochelarii nici când se duce la culcare”, i-a șoptit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de timp, se rotunjeau ca pântecele femeilor când sunt însărcinate. La cincizeci de metri sub noi, strada era luminată sărăcăcios și tăcută. Dimineața, mama se sculase foarte devreme. Am văzut dunga de lumină sub ușă. Își pusese capotul roz, își suflecase mânecile și, ca întotdeauna, pregătise micul dejun. Pâine, gem și lapte. Cafea pentru tata. Pe urmă venise să ne trezească. Tata și cu mine făcuserăm ochi de mult, imaginile din capul nostru nu ne lăsau să dormim. Privind de pe balcon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din cazarmă și pătrund pe drumul desfundat, mărginit de plopi, către poligonul de instrucție. Plutonier, schimbă cu ceva mai vesel! Subofițerul se execută și imediat treizeci de voci încep să cânte, făcând să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului pas de defilare prin care-și fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
copilului. Apă, părinte...apă. Încearcă să se facă înțeles prin semne, dar este privit cu nedumerire. Cum habar nu are să vorbească ceha, caută prin memoria lui puțina latină rămasă de la școala confesională. Aqua...puero...puero 112! Repente, repente 113! Preotul suflecă poalele sutanei și aleargă către sacristie de unde revine la fel de repede cu o sticlă plină cu apă. Începe să frece energic cu mâna umedă obrajii palizi ai copilului. Într-un sfârșit, acesta deschide ochii speriat, dar chipurile blânde ale celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
foarte preocupați de jocurile lor. Arm purta niște pantaloni strâmți, puțin peste genunchi și o cămașă înnodată la mijloc. Lângă ea trebăluia serioasă Mădălina. Ca de fiecare dată când făcea treabă, sau când se juca, Mădălina își imita mama: își suflecase pantalonii până sub genunchi, și își descheiase ultimii nasturi de la cămășuță, ca să o poată înnoda, ca să fie ca Arm. Și ca de fiecare dată când făcea ceva, Mădălina reușise să se murdărească din creștet până-n tălpi. Pe Arm o amuza
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
la copiii păgubiți Oare pot uita plăcintele poale-n brâu, alivencile, vărzările, plăcintele cu bostan, dulcețurile din toate fructele, compoturile și zacuștile și altele, bunătăți puse pentru iarnă. Sau când venea tata de la stână cu câte un caș uriaș, își sufleca brațele, se spăla bine cu mult săpun de casă și, tacticos, se apuca să așeze cașul pentru iarnă la putină! O cană de moare de varză de-a lui făcea cât un imperiu! Mama spunea: - Mi-e poftă de o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rânjea pârlit, iar picioarele, date și ele prin pară, atârnau. rase, în cârligul din tavan. Afară, dârele de sânge și balta măcelului, unde mai mirosea a șoric ars, ademeneau din câmp stăncuțe lacome. După ce jertfise godacul, Belioaie, poreclit Gafton, hodinea suflecat pe laviță, c-o pereche de mustăți peste ochi și cu alta sub nas. Ca unul ce dusese la capăt cea mai sângeroasă ispravă, se ospăta c-o fleică friptă pe cărbuni, frecată cu mujdei, oleacă de brânză de oaie
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-a-ntoarcerea în clasă, le-a poruncit tuturor să mă lase-n pace și mi-a propus să ne bușim ochelarii de tablă; i-am scos limba; nu i-am arătat cotul, fiindcă ar fi fost prea complicat să-mi suflec una dintre mâneci. EPISODUL 4: culmea, tocul ciocatului stâng n-a cedat nici la fotbal, nici la vreo alergare, atunci probabil doar a obosit, iar de rupt s-a rupt la o simplă coborâre de pe trotuar, la traversarea aleii Parva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o să întreb pe la București cum se pot obține fonduri europene nerambursabile, mai am și eu ceva în bancă, până îi dăm drumul, matale iei câțiva tineri și-i înveți meserie... Ce zici? Badea Ion transpirase de parcă ieșise de la saună, își suflecase mânecile, își scosese cojocelul, respira greu... Domnule Petre, matale parcă ai fi un Arhanghel care vestește un nou Rai pe pământ. Ce spui, se poate chiar face? Da, bade Ioane, se poate face. Alții au făcut-o deja, c-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
un televizor agățat de zid, în braseria din Gara de Nord, în timp ce sorb dintr-o bere Bragadiru. Renunț, așadar, refac cu grijă sintaxa, dau cu îndreptarul peste mortarul atâtor și atâtor tentații, dezbateri, polemici, bibliografii, interese și mă simt foarte motivat, îmi suflec mânecile hotărît să nu (mai) spun, să nu mă (mai) arăt, să nu mă (mai) avânt cu aplicație și cu măsură, cu inteligență și cu tot ceea ce mai trebuie. Cum e treaba cu gherela dintre vechi și noi (modern/postmodern
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Tincu; Îmbrăcat corect, discuție și atitudine Îngrijită, elegantă chiar față de invitați, frumos, ce mai! Până la legea Pruteanu. Aici a răbufnit buba și a ieșit la iveală adevăratul eu al domnului Nistorescu: și-a ridicat poalele (la figurat) și și-a suflecat mânecile (la propriu) și l-a făcut albie de porci pe domnul Pruteanu - prima seară la telefon, a doua În direct - foarte frumos secondat de domnul Tucă - care aici a arătat că știe să și tacă zâmbind malițios În semn
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ăla baban. Lee Vachss și Abe Teitlebaum Îi urmăreau din priviri. Nici o vorbă să nu mai spui, Perkins! Perkins morfolea o scobitoare. — Curva ta știe că ți se scoală cînd Îi bumbăcești pe negrotei? Jack arătă spre perete. — Imediat Îți sufleci mînecile și-ți depărtezi picioarele. Perkins scuipă scobitoarea. — Nici măcar tu nu ești atît de nebun. Johnny Stomp, Vachss și Teitlebaum erau cu toții prin preajmă. — Jigodie, ia pupă tu peretele ăla! zise Jack. Perkins se aplecă peste masă și-și lipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mexic și cunoștea regulile fotbalului. Măicuța urmărea toate antrenamentele. După-amiezele, de Îndată ce Morales ducea la gură fluierul său de arbitru-antrenor-director tehnic, măicuța apărea zîmbitoare, binecuvînta jocul cu bunătatea ei, Îl silea pe Morales să-și pună frîu la gură și-și sufleca puțintel mînecile rasei, fiindcă era o călugăriță sportivă și-i plăcea grozav de mult fotbalul. Trei săptămîni mai tîrzîu, Sánchez Concha l-a bătut din nou pe Del Castillo și a adăugat la lista celor cotonogiți de el pe Zapatero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
robuste. Cu durere în inimă, își aminti de masa albastră cu patru scaune asortate din bucătăria ei din Ladbroke Grove. A zis ceva de genul că boilerul face figuri. O să mă uit repede. Pe jumătate băgat în dulap, Jack își suflecă mânecile, arătându-și antebrațele bronzate cu mușchi care se mișcau pe rând, odată cu mișcările mâinilor sale. Dă-mi patentul din sertarul de acolo, te rog, spuse Jack, făcându-i Lisei semn cu capul. Lisa se întreba dacă dă un spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pachetul ăsta, în el sunt o sută de mii! Acum îl arunc în focul din șemineu, uite-așa, de față cu toată lumea, toți sunt martori! De îndată ce flăcările cuprind tot pachetul, scoate-l din foc, dar fără mănuși, cu mâinile goale; suflecă-ți mânecile și scoate pachetul din flăcări! Dacă-l scoți, e al tău, toată suta de mii e a ta! O să te frigi un pic la degete, dar gândește-te și tu: o sută de mii! Nu-i mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se auzea o vorbire tăioasă și neîntreruptă, aproape țipată, ca și cum cineva ar fi recitat sau chiar ar fi rostit o cuvântare. Prințul intră în curte, urcă scara mică și întrebă de domnul Lebedev. — Iată-l, îi răspunse bucătăreasa cu mânecile suflecate până la coate, care îi deschisese ușa, arătând cu degetul spre „salon“. În acest salon cu tapet din hârtie albastru-închis, curat și cu unele pretenții, adică cu o masă rotundă și o canapea, cu un ceas de bronz cu cupolă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
marmură, aple cat asupra unei statuete. Când îl aude, întoarce capul spre el: — Uită-te și tu ce bestial poate să arate zeul ăsta care asigură fecunditatea câmpurilor și a cirezilor! Arată spre poala tunicii pline de flori și fructe, suflecată în față pentru a lăsa să se vadă falusul în erecție. Asinius Gallus surâde. Deh, semnul distinctiv al lui Priap. Sim bolul germinării. Și, în același timp, amuletă împotriva deochiului care secătuise pământul și animalele. Se uită lung la piticania
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
A venit momentul să se aducă jertfa. Doi sacrificatori prind cu putere taurul. Unul îl imobilizează trăgându-l de coarne, celă lalt aplică o lovitură sigură de secure în gâtul vânjos și puternic al animalului. Alături, un altul, cu tunica suflecată la centură, omoară porcul cu o piatră. Doar berbecul, după ce primește o izbitură de ciocan în moalele capului, izbutește să scape din mâinile celor care-l sacrifică și se repede furios în mulțime, stropind cu sânge de jur împrejur și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tocmai de la Edinburgh, adaugă el, pronunțând cu emfază numele orașului, de parcă ar vrea să-i sublinieze importanța și unicitatea. Tânărul trage o cutie lângă perete ca să se urce pe ea și, din greșeală, dizlocă o cărămidă cu piciorul. Pastorul își suflecă mânecile în așteptarea unei munci grele și pornește înainte, spre o încăpere cu tavanul jos și toate dotările unei biserici. Mobilierul este simplu, fără ornamente: o masă grea și un pupitru pentru muzică, stau cu fața spre șirurile de bănci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care avea și ea alergie la găinaț, i-l recomandase proprietarul. Nu știam dacă o să dea rezultate, dar măcar aveam impresia că fac ceva. Soarele mă bătea în cap, apa era caldă și aveam mâinile pline de spumă; mi-am suflecat mânecile tricoului peste umeri, în stilul celor de la sala de fitness, și am privit veselă către soare. Era ceva pervers de satisfăcător în faptul că apa devenea din ce în ce mai murdară. De partea cealaltă a acoperișului se târa în silă Shirley cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
trimis acolo de niște oameni care l-au ales ca reprezentant al lor și că trebuie să respecte niște promisiuni, fie că au fost făcute de el, fie că le face partidul pe care-l reprezintă. Așadar, omul nostru își suflecă mânecile și trece la treabă. Iar în momentul respectiv intervine șocul. Ce gunoaie, ce șobolani, ce câini vagabonzi?! Nimic nu se poate compara cu suferințele parlamentarului onest! Primul lucru pe care îl descoperă e că în Parlament nu votezi niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
prin apartament, și se respingeau fără să scoată o vorbă, fugeau unul de altul dar, ca un făcut, se întâlneau în cele mai neașteptate colțuri, în balcon, la frigider, în baie, în hol, la bucătărie. Sidonia bâzâia cu aspiratorul, îți suflecase mânecile și-și atârnase un șorț de bucătărie. Era foarte înciudată că femeia care venea de obicei s-o ajute la treabă, acum nu mai apărea, acum când avea mai multă nevoie de ea dispăruse de parcă o înghițise pământul. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu păreau prea încălzite, p\reau c\ se bucur\ s\ p\l\vr\geasc\, la soare. După cincisprezece minute de plimbare am simțit că m-am încins și mi-am scos cămașa de bumbac, rămânând în tricou. Naoko și-a suflecat mânecile bluzei de trening până la cot. Bluza se decolorase probabil de la spălat și aveam impresia că am mai văzut-o îmbrăcată cu ea, dar nu-mi aminteam exact. Posibil să fi fost doar o impresie, pentru că nu am cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
drept să te rog așa ceva. Cum adică, „drept“? am întrebat eu, uimit. Ce vrei să spui? Ea s-a înroșit. Poate a surprins-o reacția mea. Nu prea știu cum să-ți explic, încerca Naoko să se scuze. Și-a suflecat mânecile de la bluza de trening până peste coate și apoi le-a lăsat iar în jos. Puful de pe brațele ei strălucea auriu în lumina gălbuie din restaurant. Nu vroiam să spun chiar „drept“, continuă ea, vroiam să-i spun altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scria cu litere mari de tipar: „GERMANIA E PENTRU SCHULTHEISS“. I-am arătat lui Anton locul În care am fost jefuit, apoi am cotit-o spre Bursă și am continuat să mergem pe partea cu umbră. Prietenul meu și-a suflecat mânecile - și s-a oprit brusc. Fir-ar să fie, Sascha! Cred că mi-am uitat haina la tine. N-am țigări, nici bani. La dracu’. Iritat, se bătu ușor peste piept și șolduri. Hai. Să ne Întoarcem. — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]