331 matches
-
și îmbrăcămintea îi erau deja pătrunse de umezeală. Uitându-se fix la John Robert, care dormea acum liniștit, își dezbrăcă haina. Zâmbetul radios i se preschimbase într-un rânjet care putea fi luat drept o expresie de extremă durere. Își suflecă mânecile cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau prăbușite. Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cărți și o punea pe masă... Parcă-l vede și-acum ascunzând câte un pion în fiecare mână, unul alb, celălalt negru gesturi devenite deja de multă vreme familiare. Întinde spre Lucian, cu figura lui prefăcut solemnă, brațele cu mânecile suflecate până la jumătatea antebrațului și pumnii strânși. Lucian își ridică privirea spre ochii tatălui său, în care observă vioiciunea lui ghidușă obișnuită. Ochii lui îl întreabă c-o ridicare scurtă a sprâncenelor: ei, ce alegi? Brațele tatălui său sunt vânoase, chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
voi nu mai roadeți guma de la capătul creionului?!? Nu vă mai băgați nările în sticluța cu cerneală? Nu mai ascundeți bilețele în penare? Mai știe cineva ce-i aia o sugativă? Știe cineva ce va să zică o radieră? Nu vă mai suflecați mâne cile, înainte de-a scrie, așa cum își scuipa în palmă plugarul înainte de-a se apleca pe coarnele plugului? Păi, atunci, ce să mai înțelegeți din orfevrăria cu plaivazuri boante a lui Arghezi? Cum să mai pricepeți mania caligrafiei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aventurau prin acele locuri rău famate. Și ce "distracție", chiar ziua, să treci de bariera "Bac-chus"! Acolo era o groapă, lată cât strada, în care se strângea apa ploilor. Trebuia să mă descalț când ajungeam pe marginea bălții, să-mi suflec pantalonii, iar după "traversare" să mă spăl pe picioare la o cișmea. Locuiam trei într-o cămăruță, principala odaie a casei, coana Veta și soțul ei, un bătrân pensionar, dormind în antreu. Ceilalți doi erau "Truman", cântăreț de biserică, refugiat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Mexic și cunoștea regulile fotbalului. Măicuța urmărea toate antrenamentele. După-amiezele, de Îndată ce Morales ducea la gură fluierul său de arbitru-antrenor-director tehnic, măicuța apărea zîmbitoare, binecuvînta jocul cu bunătatea ei, Îl silea pe Morales să-și pună frîu la gură și-și sufleca puțintel mînecile rasei, fiindcă era o călugăriță sportivă și-i plăcea grozav de mult fotbalul. Trei săptămîni mai tîrzîu, Sánchez Concha l-a bătut din nou pe Del Castillo și a adăugat la lista celor cotonogiți de el pe Zapatero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un televizor agățat de zid, în braseria din Gara de Nord, în timp ce sorb dintr-o bere Bragadiru. Renunț, așadar, refac cu grijă sintaxa, dau cu îndreptarul peste mortarul atâtor și atâtor tentații, dezbateri, polemici, bibliografii, interese și mă simt foarte motivat, îmi suflec mânecile hotărît să nu (mai) spun, să nu mă (mai) arăt, să nu mă (mai) avânt cu aplicație și cu măsură, cu inteligență și cu tot ceea ce mai trebuie. Cum e treaba cu gherela dintre vechi și noi (modern/postmodern
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
șmirghel marginile unei chitare pe jumătate terminate. Silueta se ridică în picioare și se întoarse spre ei, zîmbind și ștergîndu-și mîinile cu o batistă mare de mătase în carouri. Era un tînăr îndesat cu un barbișon blond. Mînecile îi erau suflecate pînă deasupra coatelor, lăsînd la vedere niște brațe păroase și robuste, dar gulerul și cravata îi erau impecabile, vesta neșifonată, pantalonii la dungă, iar pantofii minunat de lustruiți. înaintă spunînd: — A, Munro, mi-l aduci pe noul meu asistent. Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nucșoară. Îți dai seama ce minunăție? Deasupra turnam rom fierbinte îndulcit cu zahăr candel și-i dădeam foc. Uite, dacă ai să fii cuminte o să facem budinca asta. Pentru azi, bineînțeles, ce credeai? Avem totul în casă, trebuie să ne suflecăm doar mânecile și să ne așezăm pe treabă. Ei, de unde să-ți iau zahăr candel! În schimb, o să punem așa, de la noi, câteva bucățele de portocală glasată. Am ascuns un borcănel în cămară. Nu te supăra, Mirciulică, dar ai devenit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mă duceam aproape zilnic pe pajiște. Îmi plăcea să alerg desculț prin iarbă și uneori prin noroi, dupa cum era vremea și trecând odată pe lângă iazul din marginea satului și observând sumedenie de pești plutind peste luciul apei, mi-am suflecat pantalonii și am început a-i aduna, umplând tașca ce o aveam la mine și ajungând acasă, îmi lăsa gura apă și așteptam să facă bunica Maria borș și saramură, dar spre uimirea și surprinderea mea, i-a aruncat pe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a invitat să iau loc. ― A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pahar de vin și l-a aruncat În scenarist, ratând la milimetru. Paharul a lovit o ramă de pe perete, Împrăștiind vin peste tot, Însă În mod surprinzător nu s-a spart. Nereușind să-și lovească ținta, Caricaturistul Alcoolic și-a suflecat mânecile. Deși nu era nici măcar pe jumătate la fel de solid precum Caricaturistul Alcoolic, Însă la fel de beat, Scenaristul Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste a reușit să evite prima lovitură. Apoi s-a refugiat rapid Într-un colț, cu ochii la ușă. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
clienților față de statuete, cel mai probabil ideea i-a venit chiar șefului, Așadar, în ultimele trei zile, am fost mințită, mințită de dumneata, tată, visând la o olărie care funcționează, imaginându-mă ieșind din Centru dimineața devreme, ajungând aici și suflecându-mi mânecile, respirând mirosul de lut, lucrând cot la cot, cu Marçal alături de mine în zilele libere, N-am vrut să suferi, Sufăr de două ori mai mult, buna dumitale intenție nu m-a scutit de suferință, Îți cer iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a invitat să iau loc. — A venit primăvara, mă anunță el pe un ton foarte intim, luând un dosar gros, cu colțurile hărtănite, și pregătindu-se pentru o treabă probabil foarte importantă, căci obrazul îi radia de fericire. Și-a suflecat mânecile, s-a descheiat la cămașă, lăsând să i se vadă părul galben-roșcat de pe piept, a luat de pe masă un toc, i-a examinat cu atenție penița, a încercat-o, i s-a părut că nu era de ajuns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
priponit caii de măr, lângă falusul de piatră troienit de omăt. Prin crăpăturile din ușa colibei femeii ieșeau pufăituri de fum. Eram gata s-o deschid, când numai ce-l văd pe călugăr ivindu-se din spatele casei. Având mânecile tunicii suflecate până la subsuori și brațele goale, ținea cu amândouă mâinile o găleată mare de lemn. Trebuia să fi avut în ea ceva cald, căci încă scotea abur. Ne-a primit cu un: - Până la urmă tot ați venit. Fața lui obosită nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a oprit și luna era singura lumină de pe cer, am adormit și am început să visez. Eram îmbrăcat elegant, aveam o pereche de pantaloni de birou, cravată neagră și o cămașă de un alb imaculat scoasă din pantaloni și suflecată la mâneci. Pantalonii erau și ei suflecați la glezne, eu fiind desculț pe nisipul rece. Aveam nasturele de la gulerul cămășii descheiat, cravata trasă de la gât și nodul aproape stricat. Pantofii îi țineam în mâna dreaptă și, în stânga, sacoul pe care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lumină de pe cer, am adormit și am început să visez. Eram îmbrăcat elegant, aveam o pereche de pantaloni de birou, cravată neagră și o cămașă de un alb imaculat scoasă din pantaloni și suflecată la mâneci. Pantalonii erau și ei suflecați la glezne, eu fiind desculț pe nisipul rece. Aveam nasturele de la gulerul cămășii descheiat, cravata trasă de la gât și nodul aproape stricat. Pantofii îi țineam în mâna dreaptă și, în stânga, sacoul pe care mi-l dădusem jos deși nu îmi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
scăldate Într-o stranie lumină mov, cu paturi așezate unul lângă celălalt. Peste tot În jurul lor, perechile făceau sex, se mângâiau ori se lingeau. Cele mai multe femei erau goale; unele păstraseră o bluză sau un tricou, sau se mărginiseră să-și suflece rochia. În sala cea mai mare, erau vreo douăzeci de cupluri. Aproape nimeni nu vorbea; se auzea doar zumzetul aparatului de climatizare și gemetele femeilor care se apropiau de orgasm. Bruno se așeză pe un pat lângă o brunetă Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ei; femeia, o roșcată mărunțică de vreo douăzeci de ani, purta o minijupă neagră din piele artificială. O privi pe Christiane care continua să-l lingă pe Bruno; Christiane Îi surâse, Își ridică tricoul ca să-i arate sânii. Femeia Își suflecă fusta dezvelind o tufă deasă, tot roșcată. Christiane Îi luă mâna și i-o conduse până la sexul lui Bruno. Roșcata Începu să-l masturbeze, În timp ce Christiane Își apropia limba din nou. În câteva secunde, străbătut de un fior de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
obțin slujba asta ? Mă uit la Trish în tăcere preț de câteva clipe. Undeva, sub toată această stare de confuzie și de șoc, revine ușor la viață vechea Samantha. Îmi simt ambiția adânc înrădăcinată ridicându-și capul și amușinând aerul. Suflecându-și mânecile și scuipând în palme. Nu sunt în stare să bat nu știu ce fată-cu-diplomă-în-cordon-bleu ? N-am picat la nici un interviu în viața mea. N-o să încep acum. — Deci. Trish se uită pe listă. Te pricepi la spălat toate felurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iscoditoare cântărindu-mă. — Nu vrei să vorbești despre asta, nu ? — Nu prea. Nu. Nu vreau. În clipa în care ridic privirea, citesc în ochii ei că mă înțelege. — Nici o problemă. Ridică un cuțit. Așa, hai să ne apucăm de treabă. Suflecă-ți mânecile, leagă-ți părul la spate și spală-te pe mâini. O să te învăț cum se taie o ceapă. Ne petrecem tot weekendul gătind. Învăț să tai fin o ceapă, să o întorc pe partea cealaltă și să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mini-tarte și încep să le împart pe farfurioare încălzite. — Să te ajut și eu, spune Guy, venind lângă mine. Nu poți să mă ajuți. Îmi dau ochii peste cap. — Ba sigur că pot. Spre uimirea mea, își scoate jacheta, își suflecă mânecile și-și pune un șorț cu imprimeu cu cireșe. Zi-mi doar ce să fac. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să duc aperitivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ea.. Numai lăsați-o-n pace. Ei! (Îi face semn PRIMULUI BĂRBAT pentru o țigară; și-o aprinde.) Ei! (Îi face semn lui BRUNO: Încep să-și dea unul altuia țigara.) AL DOILEA BĂRBAT: Ce împuțite sunt țigările astea! Își suflecă pantalonii și se așază pe marginea gropii, cu picioarele în groapă.) Uah! BRUNO: E bine? AL DOILEA BĂRBAT: E excelentă. BRUNO: Am spus eu că intră în normal. (Apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA: E-he! V-ați pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se lasă inițiat și începe să respire puternic, voluptuos.) MAJORDOMUL: Ei? VIZITATORUL: Mda. MAJORDOMUL (Către BRUNO și GRUBI.): Hai, băieți, fruntea sus! BRUNO (Nemulțumit.): Tțțț! MAJORDOMUL (Împăciuitor.): Ha-ha! Hai, că doar e loc destul. (MAJORDOMUL își scoate pantofii și își suflecă pantalonii rămânând cu picioarele goale în groapă.) MAJORDOMUL (Către BRUNO și GRUBI.): Ce mai face Pendefunda? Ai? Ați uitat-o de tot. (Către VIZITATOR.) Dați-vă jos, dați-vă jos pantofii. Faceți ca mine. (Către BRUNO și GRUBI.) Ar cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
marginea gropii.) FETIȘCANA (Din culise, șoptit.): Acum? GRUBI (Către MAJORDOM.): Acum, șefule? MAJORDOMUL: Să mai aștepte. GRUBI și BRUNO (Strigă șoptit către FETIȘCANĂ.): Mai așteaptă! MAJORDOMUL (Către VIZITATOR care, între timp, și-a scos și el pantofii și și-a suflecat pantalonii.): Ei? VIZITATORUL: Da! MAJORDOMUL: Păi, nu? (Către BRUNO și GRUBI.) Da’ n-are decât să intre dacă vrea. GRUBI (Strigă șoptit către FETIȘCANĂ.): Intră, dacă vrei. MAJORDOMUL (Strigă puternic către FETIȘCANĂ.): Da’ să nu se mai întâmple! FETIȘCANA (Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai mare forță, după secunde în care erai tentat să crezi că diluviul era pe sfârșite. Privi bălțile mari din curte și i se făcu o poftă nebună să umble desculț prin apa rece. Aruncă papucii din picioare și își suflecă pantalonii. Coborî cele patru trepte - înregistră scârțâitul uneia dintre ele - și lipăi prin apă cu un zâmbet de satisfacție maximă întipărit pe chip. Întoarse capul către casă, poate pentru a-l invita alături de el și pe Magician. Dar acesta îi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]