265 matches
-
O fracțiune de așteptare, apoi izbucni trilul nebun, râsul năvalnic, voios, de nestăvilit. Grădina celestă se umplu de râsul copilăresc, în cascade. Tot mai sticlos, mai sarcastic. Apoi îngroșat, tot mai îngroșat, bătrân, tot mai bătrân. Un râs gros și sufocat, ca de obicei. Soneria. N-are putere și n-are chef să ridice receptorul. Știe ce urmează: o lungă tăcere. Se repetă tot mai des de la o vreme acest apel mut, pe care se ferește să-l decodifice. Soneria revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o crăpătură n-are. Capitaliști de-adevăratelea, încă de pe-atunci! Ce-o fi băgat olandeji ăia, că mușama nu-i. Asta-i clar! Aia se taie, chir de n-o porți. Dădu să-i răspundă. Apucă doar să icnească, sufocat. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
e!“, iar ea a spus „Da, și putem să facem asta în continuare, ori de câte ori vrem“. Eu m-am oprit un moment și am întrebat-o: „Vrei să spui că te desparți de Barney?“ Și ea - vocea lui Finn e din ce în ce mai sufocată - zice cu surprindere: „Bineînțeles că nu, doar știi că mă mărit cu el!“ Atunci am respins-o, m-am ridicat și am întrebat-o: „Atunci de ce naiba pui mâna pe mine?“ și ea îmi răspunde: „Credeam că ai înțeles. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
grâne și într-o clipă ajungeam la Brăila înecată în grâu. Unii mor de matematică, alții de grâu! spuse Gagu. Orașul e victimă a grâului adăugă Tomaida ba nu, pentru că de sub grâu se auzeau mașini, cântece, râsete de copii. Orașul sufocat trăia în comuniune cu grâul, în sala de cinematograf am văzut Scaramouche cu capul în jos, viața se desfășura firesc, oamenii și animalele respirau grâu, peștii își depuneau icrele în grâu, iar Căpcăunu ne pierduse definitiv pentru că noi cercetam nesăbuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
porți, mai lasă-mă puțin, noi stăteam până când stelele păleau, urmăriți în tăcere printre scândurile porților (mai este oare vântul?) de ochii grijulii ai mamelor noastre mereu tinere, mereu frumoase, mereu, mereu! Ne strânge zidul de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca pe niște relicve, unele râd fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale noastre care stau umilite în genunchi, în timp ce ele trec în alai zgomotos călcându-ne în picioare, scuzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e foarte mic, spuse Vasco. — Știu. Dacă într-adevăr are azot lichid cu el, n-ar trebui să se afle acolo. Cu câțiva ani în urmă, Vasco urmărise un fugar, într-un depozit de produse de laborator. Tipul aproape murise sufocat, după ce se încuiase într-un dulap. Liftul cobora. Imediat ce se opri, Vasco trase de mâner ca să deschidă ușa, dar probabil că Tolman apăsase vreun comutator de urgență, pentru că ușa nu se clinti. Vasco văzu săculețul cu vin pe podea. Catifeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
are un apartament liber dacă nu-ți mărește șansele de a face sex în fiecare cameră fără să-ți fie teamă c-o să fii întrerupt? A fost minunat. A fost aproape ca și când am fi fost căsătoriți, însă fără să fiu sufocată. în fiecare seară dădeam fuga acasă, la celălalt, pregăteam cina, ne îmbăiam tacticoși împreună și făceam sex pe podeaua din bucătărie, pe podeaua din baie, pe podeaua din sufragerie, pe podeaua din hol și pe podeaua din dormitor. Dimineața plecam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
putea pătrunde înăuntru. Cu fiecare inspirație, consuma din puținul oxigen pe care îl mai avea. Nu știa dacă și bestia avea nevoie de aer ca să trăiască dar bănuia că nu, din moment ce supraviețuise atâta timp închisă în subteran. Urma să moară sufocat, acolo, lângă bestie. Nu-și dădea seama dar avea gura deschisă, în încercarea de a trage cât mai mult aer în piept. Se simțea amețit și era tot mai confuz. Podeaua începu să se învârtă în jurul său și își pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de ea, nici nu știu dacă am vrut măcar o secundă lucrul ăsta, dar știam că în timp ce o sărutam mă simțeam un băiat extraordinar și eram convins că sunt cel mai fericit om din lume. De la distanță, Petruș ne privea sufocat, aplecându-se peste fereastra internatului să vadă mai bine tot ce se petrece. De la o altă fereastră Erjika ne urmărea și ea, în timp ce noi doi nu mai vedeam pe nimeni în jur. Înțelegeam pentru prima oară că viața are sens
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
încălzim ca animalele în grajd“ - iar o durea capul, cred că din cauză că se încălzește cu aragazul aprins toată noaptea, iar tata se teme să nu se ia gazul și apoi să-i dea ăia drumul înapoi și să murim toți sufocați. Nouă ne-a picat bine, i-am spus Povești cu zâne lui nebunu’ de frate-meu și el făcea pe Zâna cea Binevoitoare și se mâțâia: „Vaaai, dragă Rozalia, da’ chiar n-ai și tu o rochie mai de Doamne-ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Apoi, încet se înmuie și se puse la loc în fotoliu. Zâmbi ușor și spuse: - Haideți, spânzurați-l. Gosseyn spuse: - Îmi pare că sunteți concentrat prea mult asupra aspectului ofensiv al războiului și ați neglijat anumite aspecte tot atât de esențiale. Enro, sufocat, dădu din cap. - Și toate astea, zise el uluit, de la un băiat care și-a petrecut ultimii unsprezece ani într-o grădină de zarzavaturi. Gosseyn ignoră comentariul. I se părea că progresează. Teoria sa era simplitatea însăși. Nu fusese scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cât de activi și cât de voioși erau cei din castel. Era vreun miracol? Uneori, li se părea că supraviețuirea inamicului era aproape supranaturală. Trupele atacatoare pierdeau războiul de rezistență. Se părea că, oricât ar fi lovit, izbit, bruscat sau sufocat inamicul, acesta continua să miște. Garnizoana de trei mii cinci sute de oameni avea căile de aprovizionare tăiate și accesul la apă blocat. Ar fi trebuit să ajungă în culmea foametei încă de pe la începutul Lunii Întâi, dar, la sfârșitul lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de-a unsprezecea zile din Luna a Treia. Unul dintre vasalii personali ai lui Katsuyori se dusese în sat, de cu noapte, și reveni după ce făcuse o recunoaștere a pozițiilor inamice. În dimineața aceea, îi dădu seniorului său raportul, gâfâind sufocat: — Avangarda forțelor Oda a intrat în satele din apropiere și pare să fi aflat de la țărani că dumneavoastră și familia dumneavoastră sunteți aici, stăpâne. Se pare că cei din Oda au înconjurat zona și au tăiat toate căile, începând, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l urăsc. Plânsul devine tot mai puternic. Îi cad pradă definitiv. Lacrimile țâșnesc necontenit, șiroind. Plâng Înfundat, covârșit de un geamăt adânc. Picioarele Îmi sunt ude de lacrimi. Gâtul mă ustură sufocat, ștrangulat de o mână nevăzută. Mă topesc. Trupul mi se Împuținează. Nu sunt altceva decât o materie vâscoasă. Memoria simte migrația apelor ei tulburi, care o Învăluie, pustiind-o. Realitatea cea vie mă părăsește. Lumina scade necontenit. Beznă. Sete. Foame
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de filme ieftine de acțiune, Adolf Brock și a soției lui, fostă Miss Bulgaria. Familia a locuit o vreme În hotelul Plazza din New York, până când Paula, a cărei cameră avea vedere spre Central Park, i-a anunțat că se simțea sufocată, așa că familia Brock s-a mutat cuminte undeva În Maine. După dimineața aceea la patinoar, nu l-am mai văzut niciodată pe Jack Abelhammer. Mi-am schimbat adresa de e-mail, deoarece știam că voința mea nu e suficient de puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o vreme, se ridică, bea apă, se așază, cântă. MACABEUS ( În trezire.): Brrr! (Clepfăie.) Apă! PARASCHIV (Lasă trompeta jos, se duce la găleata cu apă, umple o ceașcă, i-o duce lui MACABEUS.): De ce ne caută ăștia? De ce? MACABEUS (Bea sufocat.): Ua! (Pentru sine.) Apă... PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceașca și i-o aduce lui MACABEUS; în ultimul moment se răzgândește și i-o varsă pe față.): De ce? MACABEUS (Sare ca ars.): Te-ai țicnit? (Se șterge cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Începe legenda. Și Începe spectaculos: blestemul vituperat de către Jacques de Molay la adresa regelui și a Papei pe rugul aprins prinde să-și facă efectul cu o stranie operativitate. După circa o lună, pe 20 aprilie, Clement al V-lea moare sufocat, iar În noiembrie, același an, Filip cel Frumos suferă la vânătoare un accident letal. Aceeași soartă o au și cei trei fii ai săi care, Într-un interval de numai doisprezece ani, pier În diferite Împrejurări, fără a lăsa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fost ultima pe care avea s-o întîmpine dictatura militară a generalului Carmona. La 12 august izbucnește o nouă insurecție, condusă de militari și intelectuali, care își propunea investirea căpitanului de fregată Filomena da Camara cu puteri dictatoriale. Rebeliune repede sufocată, dar care dovedește că liniștea era încă numai aparentă. Este probabil că oricare alt dictator militar portughez a fi sucombat loviturilor pe care le-a primit generalul Oscar Carmona în mai puțin de un an de zile. Carmona s-a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cînd el ar fi Încercat să se Îndrepte spre culme, și se dădu instinctiv Înapoi, Într-un logic impuls de a se pune la adăpost În peșteră, dar fumul și focul o preschimbaseră Într-un iad de nesuportat. Tuși aproape sufocat, observă cum ochii Începeau să i se Împăienjenească, Împiedicîndu-l să mai vadă, și părăsi din nou grota, ținîndu-se pe picioare, nehotărît și năucit, pe Îngustul limb exterior de piatră. Căută din nou aerul rece și privi În jos. Marea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nesfârșit. Îi plăcea să povestească filme văzute acum zece ani sau să relateze cu amănunte ucigătoare cel mai idiot incident petrecut la serviciu ori în piață. Cândva, o întrebase sleit: "Nu-ți dai seama că nu te ascult?" Își holbase sufocată ochii de hipertiroidiană: " În viață e preferabil să ai de-a face cu persoane bine crescute". Peste câteva zile o căutase din nou la telefon. De ce? Raul Ionescu ridică din umeri. Îl enerva îngrozitor, atât de îngrozitor, încît la un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trebuie să aibă loc întîlnirea cu individul? ― Nu mi-a precizat. ― Știi ceva, cheamă-l aici! Ambianța e mai convingătoare. Inginerul scoase un carnețel. Citi tare, rar, uitîndu-se pe furiș la bătrâni. ― "Alexandru Miga ― 22. 60. 6..." Florence tresări. Exclamă sufocată, cu mâna la gît: ― Sandi! Șerbănică clipea nedumerit. Îl trase de mânecă pe profesor. ― Ce? Ce spune? Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ce-i cu el? ― A suferit un accident azi-dimineață. Maiorul se ridică livid. ― Accident?! ― Ieșind de la spital a intrat în primul bar. N-a băut mult... Pe Bălcescu, a traversat aiurea și a dat un troleibuz peste el. ― Mort? întrebă sufocat Cristescu. ― Mort. * Spre seară, Șerbănică sună la ușa Melaniei. Îi puse în brațe o cutiuță Vinga și își scoase galoșii Tretorn cumpărați înainte de război. ― Ce bine păstrezi tu lucrurile, Șerbănică, zâmbi Melania după ce-i mulțumise excesiv pentru bomboane. I-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a simțit destul de prost. Nu era pregătită de vizită. ― Fleacuri! Cristescu ― poți să mă crezi, mă pricep puțin la oameni ― e un tip superior. A înțeles perfect situația. După mine însă nu are capacitate de sinteză. ― Capacitate de sinteză! exclamă sufocată Melania. Ce vrei să spui, Șerbănică? N-am auzit în viața mea cuvinte atât de importante! Miga, în elementul lui, se foi în fotoliu. ― Vreau să spun că nu are privirea aceea de ansamblu care triază, nu-i așa, selectează
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt, exagera, amplifica și nu uita să precizeze că ceea ce povestește reprezintă un simplu rezumat, formulând o invitație pentru aceeași seară la o relatare detaliată. Ceilalți doi, sufocați, zdrobiți de senzațional își făcură cumpărăturile în goană nerăbdători să ajungă acasă unde aveau să prezinte o dare de seamă, în stil propriu, a evenimentelor. De aceea, când Șerbănică îl auzi pe maior că nu-l va reține mai mult
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unul din buzunare. Bătrâna se așeză din nou în fața biroului. Cu un calm desăvârșit, fără să-i tremure mâna, reproduse dintr-o singură trăsătură de condei iscălitura lui Panaitescu. P-ul în special și parafa complicată erau desăvârșite. ― Fantastic! exclamă sufocat Matei. Asta zic și eu plastografie! Melania Lupu își îndreptă spatele: ― Nu e mare lucru. Puțină îndemînare. Cartea poștală o s-o rupem. Să nu se poată face comparație... Șochează două semnături identice. Șterse stiloul cu batista, apoi clapele mașinii de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]