1,146 matches
-
o mînă de ajutor la ultimele retușuri ale scenariului. Mda, văd o paralelă vagă cu Shakespeare in Love, dar acolo tragedia și comedia erau cât de cât potențate. Aici nu e cazul, din cauza degringoladei de incidente: toate poveștile aferente o sugrumă pe cea principală, iar amorul dintre Casanova și Francesca Bruni (Sienna Miller) cade în improbabilitate. Arată ca o cremă de zahăr ars care nu se încheagă. În ceea ce privește structura de farsă, elementele de identitate eronată se repetă într-un mod obositor
Oscarurile și Casanova care nu are ce căuta în preajma lor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10812_a_12137]
-
provizoriu un aparat foarte bun care va mai rămâne încă la mine. Cât despre imperialiști, descifrând propriile lor încurcături și îngrijorări, cred că se vor duce dracului, fără prea multe eforturi. La nevoie, comuniștii sunt suficient de tari ca să-i sugrume.” (p.157) De la Blaj, scrisorile de dragoste îi aduc din nou vești care-l neliniștesc: Didi, iubita lui, are intenții de despărțire, cum se vede din scrisoarea-răspuns a poetului, din 3 ianuarie 1950, tristă totuși, cu tot cavalerismul ei:„ Tu
„Ci tu citești scrisori din roase plicuri“ by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3872_a_5197]
-
ghetto mi se-așterne-ntru totul pe pagină braț tatuat cu insulte prea tandre - subliniezi coada cometei cu nostalgie ratele ți le-ai plătit - vine toamna prin scorburi de mană și de ambrozie te-am însoțit cât o rază încinge-un peisaj sugrumat printre blocuri soare tomnatic suie pe tâmple mutilate zvâcniri, mută zarul din jocuri doare mult când spun "apă" sau "pâine" sau "sânge reverberat în rază" claviatura surâsului arde-așa pur în autumnala amiază - a neprihană a începuturi cheamă ceva ce
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
Un briliant e o lacrimă care nu este. Să ne-nvârtim după amintiri rezolute. în oasele noastre sunt clipele-atingerii, ochiului care a bătut în palmă cuvinte. În baptisteriul ce judeca după legea apei sfințite, mă-nchin baobabului ale cărui rădăcini sugrumă trei generații. Și noi. Epifanie a barului unde etichetele desemnau religii străvechi, smokingul nostru e pus pentru o sărbătoare-a absenței Și prietenul meu, pârâul, e benjamin râului care îl duce sub braț ca pe cutia așteptată de toți, la
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
publicat în Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016. Nori de cerneală au caligrafiat tăcerile de ieri, gânduri vechi printre rânduri, s-au destrămat, deseori, cuvântul a rămas încurcat prin păreri, făr' a mai găsi drumul și tăcerea l-a sugrumat. Nori de cerneală vor picura tăcerile de mâine și vor colora frunzele toamnei, devenite trecut, un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o pâine, unde cuvântul rătăcit, n-a mai fost recunoscut. Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
are un singur anotimp, iar frunza-iubire. Citește mai mult Nori de cerneală au caligrafiat tăcerile de ieri,gânduri vechi printre rânduri, s-au destrămat,deseori, cuvântul a rămas încurcat prin păreri,făr' a mai găsi drumul și tăcerea l-a sugrumat.Nori de cerneală vor picura tăcerile de mâineși vor colora frunzele toamnei, devenite trecut,un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o pâine,unde cuvântul rătăcit, n-a mai fost recunoscut.Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă să
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
catafalcuri de crengi fecioralnice, mângâiată în flămânzirea gurilor de vânt,argint prins la urechile primăverii, voluptate și tremur pe fiecare arcuș ce mă sorbea pe coapse, pulbere de iubire pârguită în amurgul unui singur anotimp, și țipăt prelung, și bocet sugrumat în cearșafuri de floare, și cânt în fânarul cosițelor de rouă care-mi spălau arșița buzelor,însetate de săruturile tale de lemn mirosind a pudoare, o trecere dezvelită pe sanctuarul nestatorniciei nicicând... Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: TRECERI / Doina Bezea
TRECERI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385298_a_386627]
-
un cântec de leagăn, sângerează ca un apus de soare, la porțile mari și-ntristate, iar porumbeii purpurii de jale își desfac zborul ca brațele Crucii înlăcrimată-n piroane. Pe ape, din pământ, peste păduri, / Ies nopțile rânjind să ne sugrume, /ca niște-apocaliptice făpturi /cutreierând flămânde peste lume. / Pe care dintre noi îl îndrăgesc, /de-l caută-atâta prin spărtura-naltă, /de țărmurile toate se urnesc /cu ploile și vântul laolaltă. / Plecați pe răngi, ne îndârjim mereu /să dăm de capăt
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
fum cu vânătă pară. Începutul cântului IV exprimă o nostalgie aproape argheziană după un illo tempore când sfinții mai coborau din cer să-i pedepsească pe cei răi, iar acum cerul i-a uitat pe oameni și nevoile ce-i sugrumă; Dumnezeu nu mai trimite nici "din când în când un pui de înger" ( cum va cere Arghezi), îngerii nu se mai arată nici în vis: O, fericite veacuri trecute, Când să mai pogorea câteodată Pe pământ oamenilor să-ajute Sfinții, ori
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
oamenilor să-ajute Sfinții, ori ca pe cei răi să bată Sau pe credincioși să mângăiască La scârba și nevoia lumească. Acum pare că ceriul de lume Ș-au uitat cu tot, nice mai bagă Samă de-oameni, lăsând să-i sugrume Nevoile-întru viața-întreagă. Îngeri nice-în vis acu s-arată Să ne-nvețe vr-o taină ciudată. Admirabil se folosește Ion Budai-Deleanu de un motiv al epopeilor eroice grave ( Ariosto, Tasso), cel al rătăcirilor protagoniștilor prin codri și palate fermecate. Așa, în cântul
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
palme, deși aceasta era imobilizată în pat și nu se putea apăra. Apoi a strâns-o de gât până când M.I. a rămas fără suflare. La audieri, P.I. a recunoscut că și-a bătut nevasta, dar spune că nu el a sugrumat-o, ci, probabil, o altă persoană care a intrat pe furiș. l Procurorii au finalizat și l-au trimis în boxa acuzaților pe R.W.K. , de 23 de ani, pentru tâlhărie. În noaptea de 1 spre 2 aprilie, în jurul
Agenda2005-18-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283641_a_284970]
-
s-a reîntâlnit cu fostul iubit și a petrecut toată ziua cu el. Când s-a întros acasă, între ea și J.L. au avut loc discuții pe această temă. Nervos, inculpatul a prins-o pe Eliza de gât și a sugrumat-o, iar apoi a înjunghiat-o. Sângele a pătat patul, mâinile și hainele inculpatului. După ce s-a spălat pe mâini, a plecat din apartament și a părăsit țara, luând cu el o butelie roșie de tip turistic. În 6 martie
Agenda2005-21-05-politie () [Corola-journal/Journalistic/283720_a_285049]
-
nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nori de cerneală au caligrafiat tăcerile de ieri, gânduri vechi printre rânduri, s-au destrămat, deseori, cuvântul a rămas încurcat prin păreri, făr' a mai găsi drumul și tăcerea l-a sugrumat. Nori de cerneală vor picura tăcerile de mâine și vor colora frunzele toamnei, devenite trecut, un anotimp dospit în ridurile frunții, ca o pâine, unde cuvântul rătăcit, n-a mai fost recunoscut. Prin jur e-atâta ruginiu iar toamna stă
NORI DE CERNEALĂ de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385054_a_386383]
-
a echilibrat continuând să alunece pe mare... un timp am crezut că acest peisaj ireal mă poate absorbi în el, de aceea am zis: clipă, o, rămâi! Hotărăște-te Târăști șalul idealurilor după tine până când se-nțepenește în roțile automobilului, sugrumându-te. fă-ți curaj și sparge-i stresului o arcadă: pe cea stângă să-ți pulseze arterele mai mult febră, pe cea dreaptă să-ți țiuie circuitele de bucurie... Ars poetica Cufundare subită în terme, Ca în Stix, rod heraldic
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
avem o țară cu 40-50% analfabeți și semianalfabeți. Nici cu sănătatea nu stăm strălucit. Mai mult de 40% dintre români am mari probleme de sănătate! De peste 30 de ani acești doi factori civilizatori, generatori de evoluția unei națiuni au fost sugrumați cu premeditare de cei aflați la cârma României. Avem un popor, unii îi zic deja populație, bolnav fizic și mental. Cei cu putere de muncă (câteva milioane bune - nici măcar lucrul ăsta nu-l știm cu exactitate, de fapt nici nu
TABLETA DE WEEKEND (121): SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ANGELA MERKEL ŞI BARACK OBAMA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/384464_a_385793]
-
ca o sorcovă. Să tot fi avut, așa, vreo 55 de ani dar încerca să pară de 35 de ani. Purta hainele strânse pe corp, toate numai sclipici, de-i dezgoleau pulpele până la jumătate iar bietele țâțe erau așa de sugrumate de ziceai că la primul hop sar afară din sutien. Era frumușică, așa, cam ca Gheorghița lui Ciorofleacă, dar parcă un pic mai rablagită, și își purta părul strâns într-un coc țuguiat în sus, de ziceai că duce un
VĂRU’ DODU RĂSCĂBĂU ȘI OUĂLE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384638_a_385967]
-
și că vine să o ia acasă. Când îl deschise, constatată că de fapt era Radu. - "Doamne, ce mă fac? Ce-am vrut de fapt să fac"? mai spuse ea și răspunse la telefon. - Da dragule, răspuse ea cu vocea sugrumată de emoție. - Sărut mâna iubire. Cum îți merge prin Torino? - B..bine, cum să-mi meargă, continuă ea fără de convingere. - Iubire, s-a întâmplat ceva? - C..ce să se întâmple? Eram prin oraș la cumpărături. Sunt într-un magazin și
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > APA VIE A IUBIRII Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Abia mai sângerează timpul Clepsidra lui e sugrumată Cerul, șindrilă-nlăcrimată Își plânge părăsit Olimpul. Și totul se adună-n racle Pe catafalcuri neștiute Rășini pe inimi reci cernute Din veșnic neaprinse facle. Nu! Nici o cruce nu-i ușoară În simplul trai, în răstignire. Ea se înalță prin iubire
APA VIE A IUBIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382637_a_383966]
-
e de câmpul verde, Ce în zbor îl alergam Și de pașii mei lăsați Prin livada de pe deal. Dor în lacrimi curg pe poarta, Unde urma mâinii mele, Mai mângâie și acum, Mâna maicii singurele. Dor îmi e de mă sugrumă, Dor nebun și apăsat, Dor de ușa, unde maica, Mă striga pe înserat, Vai ce dor, ce sete-mi este, De copacii din grădină Și ce jale și ce dor, De măicuța mea bătrână. Of, ce dor greu mă apasă
DOR DE MAMA ȘI DE-ACASĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383873_a_385202]
-
am zărit... Cu timpul scriu istoria Pe pietre de granit. Nisipul rece, mișcător, Ne construia pe plaje, Sub cerul alb, amețitor, Cu norii în viraje. Din anotimpuri vechi și ploi, Copacii se deshuma, Iar rădăcinile și noi Cu timpul se sugruma. Nu știu de ce m-am răzvrătit, Nu știu de ce-ai plecat, Acum, că ne-am reamintit, Mai spunem „ce păcat...” Mă-nșală des memoria, Dar cred că te zăresc, În timp ce scriu istoria Cu noi și... Te iubesc... 17 iulie 2016
PIETRE DE GRANIT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383885_a_385214]
-
zeii. Atunci, în urmă cu zece ani, râsese, nici nu se putea supăra pe acest om cu mințile mereu rătăcite care spusese totuși multe adevăruri, așa că îi dăruise o pungă de aur drept răsplată, apoi poruncise unei gărzi să-l sugrume. Era un gest de mare respect față de șaman, iar aurul ajunsese, conform tradiției, la soldatul din gardă... Eee, nu putea să lase o asemenea informație să scape către trupe. Le scădea moralul, le mai dădea idei generalilor... Era acum în
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
al durerii în care lumina se luptă cu întunericul sub ochii generațiilor care au uitat ce înseamnă valorile. În negurile acestor vremi sumbre, autorul întărește ideea fundamentală că iubirea e cea care cunoaște eternul în ciuda tuturor suferințelor care încearcă să sugrume frumusețile universale: “De milenii se luptă ziua cu noaptea,/ Astăzi fuge de ieri și-l așteaptă pe mâine,/ Orologii separă viața și moartea/ De foame se teme preazilnica pâine./ Generații ilustre zămislesc cimitire/ Calicii își roagă plângând viețuirea.../ Ghilotina uitării
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
sau indusă,dar,suntem îmbrăcați în neglijența introvertitului,ca într-o cavernă tenebroasă din care nu putem ieși decât,aprinzând focul! Zbor lin de aripi înghesuite în abstract se conturează sub perfuzii de sânge din care,sorbim cu nesaț clipele sugrumate de viață,atârnând mirate într-o cădere liberă spre absolutul lor propriu.Mușcăm povara stropilor de viață cu stoicismul unei ploi feciorelnice care a atins pentru prima oară lutul.În tot acest timp,herghelii de sentimente covârșitoare ,se perindă prin
GARA SUFLETELOR de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384076_a_385405]
-
priză de curent alternativ când mă întreba și mai ales când a descoperit că și Sebastian umblă cu profa de română. Hi, hi, hi, dacă ar ști că i-am luat-o de data asta înainte cred că m-ar sugruma. Se vede că-l place pe profesor și-i înnebunită după el. Să-i fie de bine, acum este al meu, nu al ei. Nu-l mai are nici pe Sorin că i l-a luat Simona. Se cam țin
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
șirag pe obrazul umed al vremii. Petrecuseși cu brațele trecerea dintre ani, după ardența nevoii. În primăveri dăruiai înflorire căutării, diminețile se căscau în plecări. Și eu tot te iubeam, cu inima larg deschisă, încăpătoare până la zguduire. Și m-au sugrumat în răsucire tăcerile. A rămas deschisă privirea înlăuntru, săgetătoare și sfredelitoare. Și m-am făcut cuțit. Speram să tai cu înțelepciune dumicații orelor. Pentru fericire nu există garanții. M-am trezit despicată între gol și preaplin, eternă poveste, căci te
FOCUL SACRU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382846_a_384175]