347 matches
-
găsi: n-am băut și n-am mâncat nimic de aproape o zi căci, am auzit, spânzuratul se sloboade de toate ălea pe el și nu oferă ochiului o priveliște prea Încântătoare. Oricum, eu mi-am propus să mor nu sugrumat, ci din pricina vertebrelor gâtului care nu vor rezista greutății hoitului și se vor rupe scurt, Într-o fracțiune de secundă, acolo. Însă tare mă tem că n-o să am o figură prea inteligentă: ochi beliți și limbă vânătă atârnând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cunoscute din veșnicie." 19. De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu; 20. ci să li se scrie doar să se ferească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sînge. 21. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat." 22. Atunci, apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
prin viu grai aceleași lucruri. 28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfînt și nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decît ceea ce trebuie, 29. adică: să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace sugrumate, și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși." 30. Ei deci, și-au luat rămas bun de la Biserică, și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rînduială, și păzești Legea. 25. Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotărît și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace sugrumate și de curvie. 26. Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curățit, și a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfîrșitul zilelor curățirii cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei. 27. Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
potrivită. IV. Cu un fluierat distrat, preaonorabilul Poha urca spirala scării care ducea undeva deasupra cabinetului său de lucru. Sub greutatea lui, treptele de lemn scrâșneau încet din încheieturi, împrăștiind pe alocuri firicele subțiri de praf. Scârțîitul surd, pe alocuri sugrumat îi inducea preaonorabilului o stare de relaxare, ca întreaga clădire de altfel. O găsise după căutări îndelungate, plătind pentru ea un morman de credite. Dar efortul depus meritase pe deplin. Clădirea devenise oaza lui de liniște. Toți cunoscuții lui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cineva, doar știți că trăim cu reflexul ăsta, al supravegherii, și pe bună dreptate. Știu eu... poate mai eram sub efectul emoției de sâmbătă seara. Am auzit, când eram deja pe scări, shelălăitul. Lătratul acela gros, mocnit, plin de invective sugrumate. Eram gata să mă întorc, poate aveți nevoie de ajutor, gata să vă apăr. Deși vă descurcați admirabil, am observat, cunoașteți perfect exemplarul. După atâta conviețuire, nici nu e de mirare, doar sunteți, cum spunea prietenul nostru Voltaire, tocmai v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Katie cu duioșie, cât el se duce să ia ceva de băut. E atât de cumsecade. Nu se supără niciodată, face orice-l rogi. N-am fost În viața mea cu un tip ca el ! — Cred, spun, cu glasul ușor sugrumat. Care e diferența exactă de vârstă dintre voi ? — Habar n-am, spune Katie surprinsă. Nu l-am Întrebat niciodată. De ce ? Chipul Îi strălucește, e fericită și pare să nu mai vădă nimic altceva În jur. Oare chiar n-a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Nu. Șterge asta. Nu ne vine deloc să facem dragoste. Vrem să... Nu, ideea e că nu vrem să... Oricum. Mă rog. Nu e de bine. O ! zice, cu ochii În podea. Doamne ! Îhm... bună, Emma ! — Bună ! răspund cu voce sugrumată. M-am gândit să vin acasă. La birou era pur și simplu... prea cumplit... Tac și, preț de câteva clipe, urmează cea mai Înfiorătoare și mai greu de suportat tăcere posibilă. — Deci... Înțeleg că te-ai uitat, zic Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Se oprește iar și-și șterge transpirația de pe față cu un șervet. — Ideea este că... e că... — Of, Brian, spune-i odată-n viață propriei tale fiice că o iubești ! strigă mama. — Te... te... iubesc, Emma ! spune tata cu glasul sugrumat. O, Doamne. Se șterge cu gesturi stângace la ochi. — Și eu te iubesc, tată, spun, cu un nod În gât. Și pe tine, mamă. — Vezi ? spune mama, cu șervetul la ochi. Știam eu că nu e o greșeală să venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
oprești chestia asta ! Trebuie să... mă opresc abrupt, În clipa În care Jack apare În fața mea, cu un zâmbet cald. — Trebuie să Înceapă, spune și mă privește curios. S-a Întâmplat ceva ? — Nu. Totul e bine, spun cu un glas sugrumat, și-mi bag telefonul În geantă. Totul e... perfect. DOUĂZECI ȘI CINCI Intru În sală fără să știu pe unde calc de panicată ce sunt. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? Am trădat cel mai prețios secret din lume al lui Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prima - și arată groaznic. O încerc pe cealaltă, și arată la fel de cumplit. — E vreo problemă? zice tipul, din apropierea cabinei și simt că‑mi iau foc obrajii. Nu pot să recunosc că nu știu cum se pune. — Nu... nu, zic, cu o voce sugrumată. — Vreți să vă uitați mai bine afară? — OK! zic, cu glas pițăgăiat. O, Doamne. Am obrajii roșii ca racul și părul sculat de la atâta împins capul prin gâturile puloverului. Deschid cu ușoară ezitare ușa de la cabină și mă privesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai știi care-i crucea-cruce și care-i băietu-cela, cu brațele-n cruce și cu picioarele mult În cruce. Și cad și tot cad. Cad Într-una - de-atunci. Cad și cad și s-a oprit din suit și răcnetul sugrumat al mulțimii privitoarea ca la teatru. Și cad și cad și nu mai cad, Îi opresc eu pe amândoi, crucea cu omul ei În spinare, din mișcarea Înghețată. Îi șterg de pe tablă - de spaimă oprită inima mi s-a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și ochii, ca să-l conducă, Într-un cortegiu de zeflemele, până la poarta haremului. Trezit din somn, șeful eunucilor aleargă să-i dea de știre lui Terken despre sosirea lor. Acesteia Îi revine să hotărască soarta rivalului fiului ei, dacă trebuie sugrumat sau doar orbit. Eunucul a dispărut pe lungul coridor, slab luminat, când, dintr-odată, izbucnesc țipete, chemări În ajutor și hohote venite dinăuntru. Intrigați și neliniștiți, ofițerii, care n-au putut să se abțină să nu pătrundă În zona interzisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În palatul acesta, Înconjurată de trupe care-mi sunt credincioase, Într-un oraș care, de-acum Înainte, Îmi aparține, am să lupt până la capăt și, dacă mor, o voi face ca o sultană. — Și cum mor oare sultanele? Otrăvite, Înăbușite, sugrumate! Sau la naștere! Pompa nu te poate scăpa de mizeria omenească. O lungă clipă se privesc În tăcere. Djahane se apropie, așază pe buzele lui Omar un sărut pe care-l dorește arzător, se lasă un moment În brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
serios în legătură cu asta. În alte împrejurări, mi-ar fi spus să port bikini și să mă dau cu mult ulei de corp - dacă se poate, cu el de față. —Finn, trebuie să mă împingi mai tare! Cad! Vocea mea sună sugrumat, pentru că stau cu capul în jos, așa că practic trebuie să răcnesc ca să mă audă. —Încerc... Nu-i adevărat, nu mă împingi destul de tare... Of! Mă înclin spre spate și aterizez în picioare, foarte frustrată. —Ți-am zis eu! îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Pișatu' să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobolanul se zbate, se zbate, se zbate! De-o fi de femeie, Numele să-i steie, Țâța să-i plezneasă, Laptele să-i curgă, Să se facă gârlă! Șobo dă un răcnet sugrumat, neomenesc! ... De-o fi de moroi Ori de berevoi, Ducă-se din noi! urzește baba. Descântatul șuieră și clănțănește în gol, accelerat! ... În loc luminat, Binecuvântat, Mănăstire albă, Cu altare salbă! Mănăstire mare, Cu șapte altare! Șobolanul nu se mai clintește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am trecut și ce-am văzut, parcă nici mie nu-mi vine a crede că s-au întîmplat aievea! Și barem eu am scăpat cu viață, slavă Domnului, pe când sărmanul conu Miron, Dumnezeu să-l ierte... ― A murit? făcu Grigore sugrumat. ― L-au ucis tâlharii... ― Cînd?... De mult? ― Alaltăieri, vineri, spre seară! răspunse Isbășescu. ― Aidem la gazda dumitale să-mi spui tot! murmură Grigore cu glas bolnav. Conferința prefectului cu militarii și procurorii se prelungi. Baloleanu avea obiceiul să repete de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca de exemplu mormântul familiei. Această rânduială o învață cele mai vechi scrieri ale rabinilor: „Ei nu îngropau (pe ucigașul osândit) în locul de înmormântare al părinților săi. Însă Sinedriul păstra libere două locuri de îngropare, unul pentru cei decapitați sau sugrumați și unul pentru cei lapidați sau arși” (Mișna, tratatul Sanhedrin 6.5); „Niciun cadavru și nici oasele unui cadavru nu pot fi mutate dintr-un loc infam într-un loc de cinste, nici - inutil de adăugat - dintr-un loc de
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
are importanță dacă ar fi fost tânără sau mai puțin tânără. Diferența nu trebuie căutată în vârsta femeilor, ci în destinul lor. Se opri brusc și strânse violoncelul cu amândouă brațele, lipindu-l de corp. - Maestre! exclamă cu un glas sugrumat, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Maestre, dacă nu l-ați cunoscut pe Horia, atunci aveți în fața dumneavoastră ființa cea mai înzestrată și cea mai orgolioasă, aproape bolnavă de ambiție, dar și cea mai urmărită de nenoroc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
minute. Să vedem dacă se aude ceva... La început, nu se auzi decât vântul, așa cum îl auzeau de câte ori rămâneau pe întuneric, tăcând amândoi. Dar curând ajunse până la ei un geamăt surd, ca un suspin prelungit peste măsură, și apoi brusc sugrumat. După câteva secunde, parcă mai aproape de ei, geamătul se auzi din nou, de astă dată mai profund, urmat de un gâfâit scurt, speriat, ca și cum cineva ar fi trecut repede pe lângă ei și s-ar fi îndreptat grăbit spre ușa podului
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se purifică, și se înalță, și sufletul nostru, sufletul fiecăruia din noi. Antim o ascultase turburat, clipind la răstimpuri din ochi, parcă s-ar fi trudit să se trezească dintr-un vis. - Te rog, taci!, izbucni deodată cu un glas sugrumat, aproape de nerecunoscut. Taci! repetă. Maria îsi retrăsese mâna și rămase stingherită, cu privirile plecate. În acea clipă Antim își dădu seama că-i ascultaseră toți vecinii și, cu un efort, zâmbi. - E greu să-ți explic, spuse. Nu e vorba
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și compromisuri ? Dar a scoate în fața publicului secretele culiselor și a mai avea în același timp pretenția de a fi crezut atunci când fluturi drapelele idealelor ! ? ! O tuse neașteptată îneacă glasul Profesorului și el se luptă cu ea o vreme, vorbind sugrumat și cu batista la gură. Apoi ghemuiește batista cu un gest vinovat și continuă : Poate că vârsta face să nu mă mai anflamez din orice și îmi dă acest sentiment de oboseală ? Trebuie să fi auzit de scandalul ce-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amintire nicio zi ploioasă. Toate zilele fuseseră însorite și începeau cu Imnul Regal. Sub patrafirul pus peste creștet era aproape întuneric și stăruia mirosul dulceag de biserică. Cătălin auzise vocea preotului: Mărturisește păcatele, băiete. Ai fost cuminte? Da? Cu vocea sugrumată îi răspunsese: Am supărat-o pe mama. Bine, să n-o mai superi. Hai, du-te. La drept vorbind, nici lui nu-i prea păsa că n-o să mai facă religie. În clasa a treia se mutau în sala de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca arse, chiar și cele din centru. Doar câte un chefliu, beat turtă, mai trecea atunci, sau câte o mașină grăbită care n-ar fi oprit pentru nimic în lume. Dealtfel, nici stopurile nu mai funcționau. N-a fost nimeni sugrumat, înjunghiat și, o vreme, nu s-a petrecut nimic scandalos, în afară de povestea cu becurile. Cu toate acestea teama ne stăpânea pe toți. Trenurile au încetat să mai vină noaptea. După căderea serii nu mai sosea nici un tren și nu mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
albă, secetoasă. Dunga neagră a pădurii se deslușea undeva la orizont ca un început de nor, dar țârâitul liniștit al greierilor anunța că nu erau încă speranțe de ploaie. ― Și ce vom face acum? mă întrebă ea cu o voce sugrumată. ― Nu știu. Poate plouă. Asta e, i-am răspuns iritat și tăios. Eleonora se sculă și se duse în sala de așteptare. Mi se păru că o aud plângând. Apoi i-am auzit pașii îndepărtîndu-se. După un timp, am auzit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]