357 matches
-
și izbucni în lacrimi. Îl lăsă s-o țină în brațe. După o vreme, ieși la suprafață, ștergându-și chipul umed și roșu. — O să trebuiască să-mi cumpăr lenjerie complicată de pe internet sau chestii de-astea? Izbucniră într-un râs sugrumat, înfierbântat de compasiune. Întâlnirea îi zgâlțâise mai rău decât își imaginase Weber. Sylvie rămăsese înduioșător de egală cu sine, iar el își dădea palme pentru prostia lui de fiecare dată când ea îi zâmbea curajos. După treizeci de ani, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împietrită în timp ce ea se uită la ecran. Se uită așa cum numai un reporter o poate face. Și-a dat seama de mai mult timp. Doar că acum o și vede, mai presus de îndoială. Când vorbește, vocea ei e puțin sugrumată: — Știi, Mark are dreptate. Tot locul ăla e un substitut. Vreau să zic... tu recunoști țara asta? Rămân acolo prea multă vreme, urmărind prea multe relatări frenetice, umplute până la refuz de lipsa de conținut. Când se întorc la mașină, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi pe altcineva. Îi vâră bâjbâind biletul între degete. În timp ce ea citește, o suliță orbitoare îi lovește emisfera dreaptă. Cade la loc în pat, cu un țipăt sugrumat. Apoi încremenește. L-a distrus de două ori. Într-o panică reptiliană, lasă biletul pe noptieră și dispare. Chinul lui izbucnește, prea uluit ca să se înfrâneze. Ochii lui o resping chiar în timp ce se roagă de el. Sub privirea lui fixă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
În șură și o cuprinzi pe după umeri și-i spui ca să o liniștești că astea sunt fenomene naturale (care astea?), că așa te Învață la școală, În timp ce fratele ei, ascuns În fân, vărul tău mai mare, te amenință cu glas sugrumat: „No, las’ că te spun eu la unchiașu’! Și te spun și lu’ popa Duminecă”. „Da, dar tăticul meu este milițian”, latri tu cu mâinile În șold, mândru de isprava ta. Și-i mai spui că mâine pleci la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
te poți întoarce la viața ta liniștită cu Mark, știind că nu ai ratat nici o experiență. Cred că mi-aș fi dorit să fi ratat toate astea, am șoptit. Maria nu a mai insistat când m-a auzit cu vocea sugrumată. —Ei bine, în tot cazul, eu l-am părăsit pe Gary. Am privit-o întristată. —Of, Maria. Dar nu ți-a explicat de ce... Da, da, știu că a fost în întregime vina ta. Scuză-mă că m-am grăbit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
privire curioasă, dar se abținu de la orice întrebare. Salută tăcut și ieși printre șirurile de mărgele de lemn. Când îl văzură, cele două femei rămaseră surprinse de expresia întipărită pe chipul lui. — Ce s-a întâmplat, Mihai? întrebă cu vocea sugrumată doamna Ilinca. — Nimic, oftă spătarul, doar că trebuie să ne îmbarcăm chiar acum. Încălecă pe calul închiriat și se însenină la o amintire. Când era copilandru la Mărgineni, îi dăruise tata o mânză, cal arab pursânge. Da, da, de Sfinții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
binecuvântarea, punând amândouă mâinile pe capul îngenunchiatului și, ajungând în locul în care cel pentru care se ruga trebuia să-și spună numele, așteptă o clipă și tresări când auzi turcește șoapta urcându-se spre el: — Mihai, fiul lui Constantin cel sugrumat și al Elenei. — Ridică-te, fiule, răspunse tot turcește mitropolitul și vocea-i părea spartă. Aduci scrisori de departe de la înalt prea fericirea sa al Ierusalimului, așa am înțeles, continuă grecește conversația. Monahul cu haine jerpelite se ridicase în picioare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai întâi pe la el, pe la Musiu’ Cenzură! Nu, fiica lor e de-acum doamna Feibish. Iar pe fetițele ei le cheamă tot Feibish. Unde sunt Portnoy-ii la care a visat el? În ouăle mele. Uite ce, strig eu cu glasul sugrumat, ca de obicei, mă vezi acum! Ești cu mine chiar în clipa asta! El însă se apucă să pălăvrăgească, să turuie ca o moară stricată și, acum că nu mai are grija oaselor de pește cu care s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
slabe, iuți și mărunțele, se legăna, cu capul pe deasupra tuturor, un nepot falnic ca un balot care, cu pirpiria de nevastă ancorată la piept, străbătea lent sala, ca un transatlantic printre bărcuțe. Desfăcut la haină pentru a face loc pepenelui sugrumat pe care părea că și-l băgase în cămașă, primarul își prezentă socrilor mutra fălcoasă, descheiată la guler, cu gât scurt și lucios. Cu un ton de parcă ar fi pronunțat „Mihai Viteazul”, se recomandă socrului mic : - Pastramă, Gică Pastramă. Stolnicii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cunoscute din veșnicie." 19. De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu; 20. ci să li se scrie doar să se ferească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate și de sînge. 21. Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat." 22. Atunci, apostolii și prezbiterii și întreaga Biserică au găsit cu cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
prin viu grai aceleași lucruri. 28. Căci s-a părut nimerit Duhului Sfînt și nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate decît ceea ce trebuie, 29. adică: să vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace sugrumate, și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși." 30. Ei deci, și-au luat rămas bun de la Biserică, și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. 31
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
auzit despre tine, ci că și tu umbli întocmai după rînduială, și păzești Legea. 25. Cu privire la Neamurile, care au crezut, noi am hotărît și le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace sugrumate și de curvie. 26. Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curățit, și a intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească sfîrșitul zilelor curățirii cînd se va aduce jertfă pentru fiecare din ei. 27. Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
mi zburau prin minte asemeni unor fluturi zburau de fapt Într-o colivie din care nu puteau scăpa niciodată. Toate acele cuvinte minunate pe care le repetam În minte pînă la alcătuiri perfecte și pe care le rosteam În tăcerea sugrumată a gîndurilor mele, erau la fel de inutile ca și miile, poate milioanele de cuvintele pe care le rupsesem din cărți și le Înghițisem, fragmente disparate din romane, piese de teatru, poeme epice, jurnale intime și confesiuni scandaloase - toate erau bune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
norii ca niște grămezi de puf alb. Vântul de vară mângâia ierburile și frunzele copacilor, ca un cântec abia șoptit... parcă ar fi spus: "Dormiți în pace... Dormiți în pace...!” Mai privi o dată, în urmă, spre mormânt murmurând cu glas sugrumat... "Sărmana mea Fată... sărmana mea Fată, dormi în pace!" Ceva murise și în el, odată cu ea. ... Era la o săptămână după Sf. Maria-Mare. În toată ziua aceea de 23 August, pe toate canalele de televiziune au fost transmise aspecte din
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Știai ceva... trăiai înfășurat într-un val de amăgiri pe care le-ai țesut singur cu mintea, ascunzând adevăratul chip sehimonosit al adevărului!... Broboane reci de sudoare îi inundă fruntea. Mai privi o dată în urmă, spre mormânt, murmurând cu glas sugrumat: Sărmana mea Fată, dormi în pace!... Ceva murise și în el odată cu ea... Și se depărtă sprijinit în baston, cu capul înțepenit pe grumaz, purtând parcă pe umeri povara întregii lumi... Părea a fi un fel de stindard zdrențuit al
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
gros părea că se rostogolește moale dinspre zare spre trăsură, un noroi cald, care fierbe și plesnește, făcând să se miște domol suprafața lui. Bucăți din această lavă pătă câmpul pe ici, pe colo, adunîndu-se spre centrul invaziei. Strigătele guturale sugrumate crescură în val, și noroiul începu să se prăvale mai cu putere, zguduind pământul. - Sunt bivolii, zise Pascalopol, și opri brișca lângă marginea drumului. Cum Otilia se îngrijora, o asigură: Nu fac nici un rău. Colbul crescu ca o furtună și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și, în sfârșit, invazia fu atât de generală, încît brișca fu înconjurată de acești zei negri, care trăgeau din nări privind spre Otilia, confundînd-o poate cu o buruiană mai înaltă. Toată câmpia părea din pricina colbului cotropită de bivoli. Tropotul, răgetele sugrumate făceau o larmă surdă, în care răsăreau niște urlete sălbatice. Felix și Otilia nu distinseră alt animal; dar Pascalopol, ținând bine caii, care sforăiau, începu să strige: - Măi, care sunteți acolo?Un glas se auzi ca de pe lumea cealaltă: - Aici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Aurica chemă palidă pe Felix la portiță. - Domnule Felix, e adevărat că ai primit o scrisoare dela Otilia? - Da, îmi scrie de la Paris. Aurica rămase cu gura căscată. Apoi fugi iute în casă și, vânătă la față, vorbi cu glasul sugrumat cu care se vestesc catastrofele: - Mamă, ai știut asta? Otilia e la Paris. Aglae suferi și ea o scurtă convulsiune a mușchilor feței, dar nu-și schimbă poziția pe scaun. După puțin timp, rezumă numai într-un cuvânt toată firea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domnule, și nu credeam că o femeie dupăce naște se face mai albă la față, mai picantă. Așa era Olimpia după ce a născut pe Relu. Ei, dar Otilia e superbă și așa, strașnică fată. - Porcule! îi zise Felix cu glasul sugrumat, și-i întoarsespatele. În seara aceleiași zile, pe când moș Costache, Otilia și Felix se aflau la masă (acum mâncau iarăși acasă), Stănică își făcu apariția, dădu mâna cu toți, ca și când nu s-ar fi întîmplat nimic și declară că a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dat, a scos un geamăt împleticit, trecând repede strada. L-a apucat cu amândouă mâinile de guler pe individul care bătea copilul și l-a ridicat sus, de-a lungul peretelui, zgâlțâindu-l ca pe o păpușă. Și îi șoptea sugrumat vorbe fără șir: „Copilul... bați, n-ai voie... să nu dai în copii!“... După câteva clipe, Boeru i-a dat drumul individului din strânsoare. Omul a căzut jos, buimac, ca o cârpă, iar Boeru a trecut înapoi strada, dând din
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
la fals. Fie viața interioară este falsificată, dacă se pretează prea mult jocului exterior, și atunci scena exteriorului acaparează în așa măsură „jocul“, încât interiorul devine steril; fie interiorul nu găsește ecou în afara sa, și atunci jocul scenic este condamnat, sugrumat. Nu este totuna să fii fatalist în toate împrejurările cu resemnarea, necesară și fatală și ea, față de anumite împrejurări. Când e înghesuială mare în metrou sau în autobuz, n-ai ce face, accepți această îngrămădeală; dar nu ca pe ceva
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și compromisuri ? Dar a scoate în fața publicului secretele culiselor și a mai avea în același timp pretenția de a fi crezut atunci când fluturi drapelele idealelor ! ? ! O tuse neașteptată îneacă glasul Profesorului și el se luptă cu ea o vreme, vorbind sugrumat și cu batista la gură. Apoi ghemuiește batista cu un gest vinovat și continuă : Poate că vârsta face să nu mă mai anflamez din orice și îmi dă acest sentiment de oboseală ? Trebuie să fi auzit de scandalul ce-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Katie cu duioșie, cît el se duce să ia ceva de băut. E atît de cumsecade. Nu se supără niciodată, face orice-l rogi. N-am fost În viața mea cu un tip ca el ! — Cred, spun, cu glasul ușor sugrumat. Care e diferența exactă de vîrstă dintre voi ? — Habar n-am, spune Katie surprinsă. Nu l-am Întrebat niciodată. De ce ? Chipul Îi strălucește, e fericită și pare să nu mai vădă nimic altceva În jur. Oare chiar n-a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu. Șterge asta. Nu ne vine deloc să facem dragoste. Vrem să... Nu, ideea e că nu vrem să... Oricum. Mă rog. Nu e de bine. O ! zice, cu ochii În podea. Doamne ! Îhm... bună, Emma ! — Bună ! răspund cu voce sugrumată. M-am gîndit să vin acasă. La birou era pur și simplu... prea cumplit... Tac și, preț de cîteva clipe, urmează cea mai Înfiorătoare și mai greu de suportat tăcere posibilă. — Deci... Înțeleg că te-ai uitat, zic Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Se oprește iar și-și șterge transpirația de pe față cu un șervet. — Ideea este că... e că... — Of, Brian, spune-i odată-n viață propriei tale fiice că o iubești ! strigă mama. — Te... te... iubesc, Emma ! spune tata cu glasul sugrumat. O, Doamne. Se șterge cu gesturi stîngace la ochi. — Și eu te iubesc, tată, spun, cu un nod În gît. Și pe tine, mamă. — Vezi ? spune mama, cu șervetul la ochi. Știam eu că nu e o greșeală să venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]