26,448 matches
-
aceasta britanică, the Goodfellows, se bate cu problemele într-o avanpremieră intitulată O dădacă plină de surprize. Iar un titlu cu oiștea-n gard, Maggie Smith e menajeră, săraca. Iar filmul nu e vreun remake al lui Mary Poppins sau Sunetul muzicii, după cum ți-ar sugera denumirea românească. De fapt, în trecerea de la Traficantul de arme la această peliculă, te miști de la violența colectivă și organizată la una individuală și organizată ad-hoc. De către o trilogie de muieri (Maggie Smith și Kristin
Familii în război by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10417_a_11742]
-
muzicale românești. Unitatea de acțiune, acordajul interior al membrilor formației constituiți într-un veritabil organism, balansul sensibil reglat al planurilor sonore dar mai ales motivația actului artistic, combustia în planul expresiei sunt aspectele de bază ale realizărilor tinerilor muzicieni londonezi. Sunetul însuși dispune de o viață interioară cu sens propriu, aspect corelat structurii mari a proiectului fiecărei lucrări în parte. Mă refer la cele trei cvartete bartokiene, primul, al 3-lea, al 5-lea, prezente în progamul concertului bucureștean. Sunt motive
Spațiul cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10418_a_11743]
-
victoriene, fin idealizate doar prin patina temporalității (e ca și cum autorul ar mînui o poezie gata făcută a lucrurilor ce poartă ele însele o nostalgică tensiune): "aici, înăuntru: frigul de perlă/ înconjurîndu-i fotoliul acoperit cu pături și somn./ timpul trecînd cu sunete ample în scoica urechii,/ ca versurile despre o poveste de iarnă. și vînt,/ afară, spre fundul grădinii arse, de sticlă, de lapte./ în fundul camerei imense, în fața căminului, un rotund auriu/ rostogolindu-se nemișcat" (convalescență). Tratat cu vaga circumspecție cuvenită unei
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
numeros, avid de cât mai solide puncte de sprijin ale adevărului artistic. Spirite vii, funciar creatoare, Paul Staicu și Laurent Cirade nu-și caută răspunsurile în buzunare și nici chiar în partituri îngălbenite, și nici nu-și clocesc gesturile și sunetele ca o pasăre pe ouă, ci le inventează și le aplică îndrăzneț, inspirat, ca o ștampilă pe viață. "Duelul" lor este mai curând o confruntare cu propriile limite, pe care regizoarea Agnes Boury pare să le fi încălcat în ordinea
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
crescendo până la acordul următor. Un gest componistic pe care l-am remarcat cu ani în urmă, când i-am restituit Vifs Instants, și care motivează ultima lucrare a lui Racot - Hautes Lices. însăși soluția mixării timbrelor pure ale orchestrei cu sunetele electronice, născute în studiourile GRM-ului, este reiterată aici în aceleași condiții de precară aclimatizare a celor două surse la starea de simultaneitate pe verticală a atacurilor. Unde mai pui că aproape întregul opus (exceptând miezul, altminteri zemos, mustind de
La Paris printre muzicieni (1) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10441_a_11766]
-
dulce/ de castane coapte/ sînt aici sau într-o veche oglindă?// Deodată o draperie neagră/ cade peste locul decupat de timp" (Elegie prenocturnă). Solitudinea în care se cufundă "proscrisul" duce la halucinații cu tîlc. în timp ce parcurge ziarul matinal, aude un sunet insistent la poartă. Trage zăvorul, dar nu e nimeni. întors în casă, găsește în locul ziarului o băltoacă de sînge și aude pași grăbiți urcînd pe scara șubredă a podului. Sacrificiul e astfel omologat. Treptat, individul își pierde simțurile, se abstractizează
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
mai observi ceva, sesizezi altfel o idee, un gând, și pleci din sală într-un râsu' plânsu' și-n gând îți repeți ca o rugăciune Elisaveta Bam, bam, bam, bam, de parcă ar fi ritmul tobelor din Calanda: puternice, sfâșietoare, un sunet care te macină, un fior inexplicabil care pur și simplu e acolo. Viu precum viața însăși. De aceea mi-a plăcut Elisaveta Bam și încerc s-o explic pe înțelesul tuturor celor care n-au avut într-o seară răbdarea
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
ne-acreditat ca atare), dar, mai ales, pe acea artă a libertății - unitas libertatis ars - din deviza lui Heinrich Burch. Unitate, or nu uniformitate, între ele existând, de la Diderot citire, aceeași deosebire ca între o melodie frumoasă și un prelung sunet continuu. La fel ca în "grupul celor șase" (din epoca interbelică), diferențierea nu înseamnă nici privilegiu, nici subordonare, ci aduce, mai curând, cu o monedă de argint care, oricum ai arunca-o, cade mai tot timpul cu efigia în sus
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
spus-o un prim-ministru și un ministru al apărării care, oricum, nu prea știe limba engleză... -Hi-hi-hi!, s-a auzit un râs. Știți al cui... În clipa aceea, prin difuzor, MegaVijănul a dat ultimul său semn de viață, un sunet semănând cu acela produs de sfârtecarea a cel puțin zece cearceafuri de stambă ieftină. De ce acel sunet ne-a fixat gândul la Alianța PD-PNL, n-am știut și nici acum, când scriu aceste rânduri și când MegaVijănu' și-a revenit
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
-Hi-hi-hi!, s-a auzit un râs. Știți al cui... În clipa aceea, prin difuzor, MegaVijănul a dat ultimul său semn de viață, un sunet semănând cu acela produs de sfârtecarea a cel puțin zece cearceafuri de stambă ieftină. De ce acel sunet ne-a fixat gândul la Alianța PD-PNL, n-am știut și nici acum, când scriu aceste rânduri și când MegaVijănu' și-a revenit ca prin minune având un sonor și o imagine atât de perfecte, încât cu toții am fi început
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
amplă, poantele din partitură, umorul citatelor, prezența micii orchestre pe scenă, cîntatul live, variația instrumentelor de percuție, corzi, clapele, instrumentele de suflat, chitara rece te poartă continuu într-un fantastic în care este instalat absurdul cotidian. În acest univers al sunetelor cîntă și joacă, impecabil, actorii lui Tocilescu. Impecabil. Nu am crezut, de pildă, deși îl văd jucînd, onest, de atîția ani, dar fără reliefuri semnificative, nu am crezut că Vlad Ivanov poate să construiască așa o performanță, o armonie între
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
moment, într-un anume loc, într-un anume context, cum detalia însuși Sergiu Celibidache. Iar aceasta numai în cazul în care "chimia" - să o numim așa - evenimentului, dacă "reacțiile" de ordin muzical artistic se petrec, dacă muzica se ridică deasupra sunetelor. Sunt evenimente importante, consistente, care trec aparent neobservate și sunt momente care stârnesc entuziasmul "de moment", spectaculos, percutant, al publicului; ...un entuziasm ce poate fi uneori determinat de cauze extra-muzicale, având în prim plan dinamica quasi-rebarbativă a masei sonore, viteza
Sensul evenimentului muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10500_a_11825]
-
urma ancheta. Ancheta cea de toate nopțile... Cel închis nu are dreptul să stea cu spatele la ușă! Astfel suna una dintre interdicțiile Regulamentului. Odată intrat într-o celulă, am impresia că tot vacarmul planetei amuțește. Tot ce aud este doar un sunet de pași. Cuprins de acest sunet, încalc involuntar regula de mai sus. Când pașii se opresc, îmi dau seama de greșeala făcută. Pur și simplu mă întorc. Spre norocul meu, în tocul ușii se află ghidul meu îmbrăcat în halatul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
nopțile... Cel închis nu are dreptul să stea cu spatele la ușă! Astfel suna una dintre interdicțiile Regulamentului. Odată intrat într-o celulă, am impresia că tot vacarmul planetei amuțește. Tot ce aud este doar un sunet de pași. Cuprins de acest sunet, încalc involuntar regula de mai sus. Când pașii se opresc, îmi dau seama de greșeala făcută. Pur și simplu mă întorc. Spre norocul meu, în tocul ușii se află ghidul meu îmbrăcat în halatul muncitoresc. De ar fi fost un
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
Din fericire, toți au scăpat cu viață... Înainte de a păși dincolo de poarta ce delimitează iadul de viața cotidiană, arunc o privire înapoi, spre fort. Adierea lină a vântului face ca rețelele de sârmă ghimpată să se atingă. Deși lugubru, acest sunet metalic mă anunță că părăsesc temutul Fort 13 Jilava. Acum știu de ce este considerat emblema lumii concentraționare din România... Mihăiță ENACHE
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94298_a_95590]
-
complete din sinele substanței sale. Știe orice vers din poezie să treacă privirile peste cel ce suferă de fericire. Uneori poezia devine poem, sonet sau pur și simplu cuvânt, care se cuibărește în litere nevorbite. Urcă în pod uneori, caută sunete, le aduce spre încântare. Întâia devenire a sa poezia a obținut-o după regăsirea în sine. Răbdarea poeziei este o minunată deghizare, o disperare devenită virtute. Ritmurile poeziei sunt obișnuite să plângă. Lacrimile rezultate devin șirag de aur, arătat după-amiaza
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
trecut o veșnicie până la impactul acestuia cu podeaua. O altă mărturie importantă a venit din partea unui motociclist implicat într-un accident. Acesta menționa că, în timp ce casca sa se izbea de asfalt în urma impactului, a avut suficient timp să observe că sunetul rezultat formează un ritm interesant, chiar o melodie. Cum se explică această încetinire a timpului ce parcă aduce aminte de celebrul film Matrix? David Eagleman explică: „Timpul este ca de cauciuc - se dilată atunci când resursele creierului sunt exploatate intens și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94318_a_95610]
-
rând pentru închinare. În seara zilei de 14 octombrie, praznicul cuvioasei se încheie cu o procesiune în jurul catedralei, având în frunte pe mitropolitul Moldovei, care, împreună cu clericii și credincioșii, cu lumânări în mâini, poartă racla cumoaștele Cuvioasei Sfanta Parascheva, în sunetul clopotelor și al frumoaselor cântări bisericești. După aceea, se așază moaștele în biserică la locul lor, se cântă paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic în suflet și cu mângâierea Duhului Sfânt în
Sfânta Parascheva cea mult folositoare. Impactul şi influenţa Ei în viaţa cea evlavioasă a creştinului contemporan… [Corola-blog/BlogPost/94311_a_95603]
-
noutăți precum Casa dansului turcesc, prezentări de carte și prelegeri la care publicul larg are acces neîngrădit. Și în acest an, organizatorii vor prezenta un instrument de epocă mai puțin cunoscut, o premieră pe scena Festivalului, și anume clarinetul istoric. Sunetul special al acestuia se va face auzit în concertul ansamblului “XVIII-21 Le Baroque Nomade” din Franța. Nu în ultimul rând, va fi omagiată trecerea recentă în eternitate a lăutistului lui Kobzos Kiss Tamás din Ungaria, muzician de excepție, care a
Festivalul de Muzică Veche Miercurea-Ciuc: 14-17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/94337_a_95629]
-
12 decembrie, la orele 18:00 o nouă ediție a seratelor. Aceste serate cuceresc un public tot mai numeros. Este un public avizat, doritor de reuniuni intelectuale. Întâlnirea a debutat în acordurile cântecului tradițional de Crăciun , Noapte de vis, în sunet de orgă. A interpretat semnatara acestor rânduri. Poeta Rodica Subțirelu, redactor- șef al revistei Cronica Timpului, moderatoarea seratelor, a salutat publicul format din prieteni fideli dar și pe aceia nou veniți. Autoritatea intelectuală a doamnei Rodica Subțirelu, impusă ca poetă
SERATA ”EMINESCU JURNALISTUL” DECEMBRIE 2016 [Corola-blog/BlogPost/94338_a_95630]
-
comuniști cu simfonia a IX-a, partea a doua din simfonia a X-a ar fi, de fapt, portretul lui Stalin. Unii au văzut în partea a treia o semnătură muzicală a compozitorului. Tema principală a valsului se bazează pe sunetele D,S,C,H, așa cum se scriu în limba germană notele re, mi bemol, do și si. În aceeași limbă numele său se scrie D. Schostakowitsch. S-ar putea să fie într-adevăr o semnătură muzicală, mai ales că cealaltă
FILARMONICA BANATUL Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/94361_a_95653]
-
rinoceri) cu priviri tâmpe, țintind toate punctele cardinale și toate subpunctele acestora, căpățâni răsărite din mlaștină devoratoare (infern, purgatoriu? plasat în fosa) intra în jocul acustic asurzitor din spatele cortinei și reiau la nesfârșit replicile trunchiate. Peste culmea vacarmului isterizant țâșnește sunetul unei orgi electronice. Să fie contrapunctul (catolic) la neauzitul/ nesesizatul dangăt de clopot prescris de dramaturg ?!... Cortina roșie se ridică brusc și, pe fondul grohăitului apocaliptic, asistăm la intrarea în scenă, din laterală dreapta, rând pe rând, a celor 17
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
doar doi-trei metri în profunzimea scenei - dispare instantaneu. Pe o platformă de circa cinci metri adâncime - un decor minimalist. Patru mese, plus aceea la care se află actorul Ilie Gheorghe, sugerând că el este organistul ce opune mugetelor rinocerului un sunet electronic atât de “tandru” încât poate sugera că, între cele două entități sonore (mugetul și sabia acustică a orgii), poate înflori o nebănuita poveste de amor. Dânsul “felinelor” (Doamna Boeuf/ Mirela Cioaba, Soția băcanului/ Tamara Popescu), care prevestesc, parcă, primul
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
imaginația să) montajul, de a complini producția lui Robert Wilson cu secvențele de trecere. Pe fundalul imens, adulmeca frenetic un rinocer, căutându-și hrană. Actorii (dotați, fiecare, cu microfoane la vedere, pentru că sonoritatea replicii să-i cutremure pe spectatori, iar sunetele onomatopeice sau mugetele să atingă măcar pragul de 120 de decibeli) se duelează repetând, ca un tonomat stricat, replici aiuritoare de tipul ,,Câte picioare are o pisică?“... Tabloul scenic următor frapează prin mesele răsturnate și reducerea la doar trei a
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
grandios, ponderea revenind acelora de sorginte cinematografică și poate chiar dodecafonica. Asemenea simboliștilor wagnerieni, Robert Wilson a realizat, aici, la Craiova, o operă de artă totală (Gesamtkunst), asociind în Rinocerii toate expresiile artistice valorificate din perspectiva armonizării corespondentelor dintre culori, sunete, linii și volume. Spectacolul titanului nord-american atinge, pe alocuri, efecte de transparență, conjugate cu un fel de chemare spre difuz, vag și mister, cu izvoare în arta cinetica. Mesajul piesei lui Eugen Ionescu și al spectacolului lui Robert Wilson este
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]