2,627 matches
-
s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-am privit-o mirată, Înțelegând Întro clipă că nimic nu durează o eternitate. Cuvintele pe care aș fi vrut să le rostesc s-au Închis temătoare, Într-un mugure firav de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
stăteau toți în picioare la marginea băncilor așteptând să intre învățătorul. Când acesta intră, îi spuseră toți tare „Buna ziua!”. El le răspunse și le zise să ia loc. Ei îl cunoșteau bine și nu greșeau niciodată, atunci când îl vedeau supărat. În acea dimineață era foarte supărat! Îi întrebă imediat pe toți: - Eu v-am învățat pe voi cum să salutați persoanele mai mari? - Daaaaaa! - se auziră vocile copiilor. - Alexandra, ieși în fața clasei! strigase el fetiței. Alexandra ieși, avea chipul speriat
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bătut din nou, prezentându-se, dar a primit din nou același răspuns: „Nu sunt acasă! Nu sunt!”. Funcționarul n-a mai bătut, ci a așteptat tăcut înaintea ușii. În cele din urmă, starețul s-a arătat în prag. Atunci funcționarul, supărat, i-a zis: - Părinte, de ce nu m-ați învrednicit de primire? Străvăzătorul Părinte i-a răspuns: - M-am purtat cum vă purtați și dumneavoastră adeseori cu cei care vă vizitează. Când cineva se roagă să fie primit la dumneavoastră, slugile
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poliție. Trebuie să știe totul, în cele mai mici amănunte, nu că ar fi interesat-o viața ei, ci așa, ca să vorbească, să poruncească, să domine pe cineva. Se ruga lui Dumnezeu să nu-i iasă în cale bărbatul, mereu supărat, nemulțumit, potrivnic la toate. Copiii erau mai tot timpul plecați, hotărât lucru, s-a îngropat într-un cavou. Se furișează în vârful picioarelor ca să nu afle ceilalți că a sosit. Nu are energie să afle și astăzi că e de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
inima Între dinți, Câinele Negru se simți izbit de o mireasmă puternică de trandafiri, care se risipi ușor, parfumând cerul Înalt până departe. Răcoarea nopții Îl trezi În cele din urmă. Mirosea teribil a trandafiri și ameți Îmbătat de mireasmă. Supărat că se abandonase Într-atât somnului și sufocat peste măsură, Îngerul se ridică de pe turla bisericii și, Înălțându-se vijelios, căută iritat un aer mai curat, În care să-și poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
albi, pătați de urină. Oamenii o priveau Îngăduitor, mârâind printre dinți, indescifrabil. Unul a și vrut so plesnească, dar fetița s-a ferit iute, cu mișcări agile, de felină. Îi strigam să Înceteze, dar nu mă auzea decât atunci când plecam supărat. Alerga după mine cu bărbia tremurătoare, cerșind iertare Într-un vaiet prelung. Într-o zi am dus-o la nisipăria abandonată. Era un loc Îndepărtat, dincolo de Moara Șerpilor. I-am propus, nu știu de ce, să ne mai jucăm o dată „de-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu se făceau angajări în acel an și răbdarea mea era iar pusă la încercare. Eram așa de aproape să-mi realizez independența financiară și totuși viața îmi rezervase din nou un eșec. Am mers din nou la mama acasă, supărată și disperată, ce era să fac, nu știam cum să mă descurc în oraș. Eram destul de speriată de necunoscut și viața de oraș. Sufeream de complexul de inferioritate, pentru că mă consideram mai slabă pentru că eram de la țară. Nu mă puteam
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
războinică și dorința de a trăi liniștită, am divorțat repede și mărturisesc că pe atunci era destul de imoral și dificil, dar eu am divorțat pentru că îmi urmam instinctele interioare. Am divorțat cu ideea să nu mă mai recăsătoresc niciodată. Eram supărată și a fost o perioadă traumatică din punct de vedere psihologic. Din acel eșec, căsătoria mea ratată,a rezultat ceva fantastic de bun. A rezultat un copil, mai exact un băiat frumos și sănătos pentru care am hotărât să-mi
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
așa. Când soțul meu s-a întors din Spania după doar două săptăm=ni a fost un șoc puternic pentru mine, dar așa de puternic a fost încât m-a trezit la viață. Am hotărât atunci să plec eu, eram supărată și proaspăt operată de colicist, dar hotărârea o luasem. {i am plecat în Italia unde mai aveam rude, eram destul de rău fizic și psihic, dar am strâns din dinți și mi-am zis: ce-o fi o fi, Dumnezeu să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
în primul rând să-ți potolești lumea interioară, acele infinite gânduri care îți vin în cap încă de la primele secunde ale dimineții. Inundarea minții cu aceste gânduri vitezomane, nu face decât să eclipseze practic intuiția, creativitatea și viața, inițial eram supărată mereu pe toți, atunci când nu mă simțeam bine și lăsam gândurile să-mi devoreze viața, de aceea punctez mult pe starea de fapt a lucrurilor, pe starea de sănătate și cauzele pierderii ei, explicând fragmentat cum înțeleg acum aceste aspecte
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
așa întunecat de parcă ți s-au înecat toate corăbiile?” „Apoi, stăpâne, afară... afară îs nourele printre stele nici de paie nici de lemne” - a răspuns țiganul. Un nou val de râs i-a cuprins pe cărăuși. Cotman, făcând-o pe supăratul, a tras o dușcă zdravănă de vin. Când s-a așternut liniștea, a reluat povestea: Și cum spuneam, în sat la noi era unul pe care nu l-am văzut zâmbind niciodată. Când se uita la tine, te apuca trepădu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu felinarul aprins în poartă. De bine ce ați ajuns, intrați și rânduiți-vă după cum vi-i voia și apoi la masă. Așa om face, stăpâne! - a răspuns Hliboceanu. Da’ de când îi stăpân Costache peste noi? - s-a prefăcut Pâcu supărat. Nu-i stăpânul nostru, dar îi stăpânul casei. Dacă vrea ne primește, iar dacă se supără, adio mâncărică, udătură și somn - a lămurit lucrurile foarte serios Hliboceanu, deși nu era nevoie. După ce fiecare cărăuș a făcut ce trebuia ca animalele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și-ar lua lumea În cap. Ia să nu mai Întrebi asemenea prostii! Îl certă Vic. Hai, du-te În camera ta. Are să-ți explice maică-ta, cînd se va Întoarce din oraș. După ce copilul plecă În camera lui, mai supărat decît venise - de supărat ce era, Închise televizorul și se Întinse pe pat cu fața În sus, ca un om mare -, Thomas Îi spuse În șoaptă lui Vic: — Să știi că aceeași Întrebare mi-am pus-o și eu. Cei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cum de fusese posibil așa ceva. Ideea lui era că, În momentul cînd fusese lovit, elicopterul ar fi trebuit să se afle În cu totul alt loc, ceea ce ar fi evitat cu siguranță impactul. — Ești stupid, dar mult, spuse colonelul, destul de supărat. Racheta aceea era teleghidată de computer, l-ar fi lovit și dacă se afla pe fundul oceanului. Bine, măcar, că nu făcea parte din efectivele noastre. — De acord, atunci să vedem cine a teleghidat computerul. Merită analizat! nu se lăsă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Își Înșelase nevasta și primul care divorțase. Cred Însă că uneori mă și ura, mai ales atunci cînd se vedea nevoit să-mi ceară bani. Ca acum. Deoarece considera că am primit de la viață mai mult decît aș fi meritat. Supărat că trebuise să mă aștepte aproape o oră printre mormanele de moloz de pe șantier, Îmi ceru cu binecunoscutul său sarcasm (pe un ton ce s-ar fi vrut ironic, pentru a disimula umilința) un milion de lei. L-am lăsat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
făcut voi acuma? Nici vorbă potăilor, niciodată n-ați făcut altceva decît să parazitați pe spinarea poporului, să vă băgați nasul în toate problemele statului, să participați la comploturi, lovituri de stat, să orchestrați din umbră revoluții, se aprinde Roja supărat că abia mai reușește să țină pasul cu animalul care simțindu-i parcă ostilitatea crește ritmul. V-ați supt sîngele unul altuia vampirilor, zice făcîndu-i-se scîrbă amintindu-și că și el fusese crescut în același spirit. Însă eu nu eram
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid, e de rău Curistule, îi comunică Gulie, privește matahala pe care o ai în față, bătăușul care abia își mai poate stăpîni furia, o să te lase lat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vremea la o casierie? — S-ar putea ca după tot tămbălăul, după răsturnarea asta de situație, treburile să se îndrepte, să meargă mai bine, se gîndește Roja, adunîndu-și lucrurile de pe masă, îndesîndu-și le prin buzunare. — Ei, lăsați că oricît de supărată ar fi Delfina pe moment, tot vă mai iubește ea undeva în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
generația mea a fost obligată să tocească din scoarță în scoarță numai manuale din astea de socialism științific. Consideră-te deci fericit că tu poți s-o faci doar de plăcere. Uite-așa o să ajungi de rîsul lumii, își spunea supărat, acum cînd autoritățile au început să mai renunțe la cenzură, tu trebuie să-ți pierzi timpul căutînd prin biblioteci cărți pe care de ani buni încoace nu le mai cere nimeni. Tocmai acum ți ai găsit să-ți pierzi timpul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ciudată încurcătură nu se va dovedi benefică pentru noi toți în final? O să fim alături de voi, de tine și de Georgie. Asta am vrut să spun, de fapt. Îmi pare rău că m-am arătat atât de tulburată și de supărată. Faptul că m-ai înșelat m-a afectat profund. Dar cred cu adevărat că m-ai iubit în tot acest timp. Așa că n-ai motiv să te simți vinovat sau îngrijorat, dragul meu Martin. Nu mă simt nici vinovat, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o să-ți vină să crezi cât de repede ai să uiți totul. Și am oftat din nou. — O să uit! O să uităm! spuse Antonia. Tu nu vezi că parcă am murit amândoi pe jumătate... Îndreptă spre mine o privire gravă, neliniștită, supărată. M-am întrebat dacă intenționam cu adevărat să o părăsesc. Da, cred că da. Oricum nu avea importanță. Și atunci m-am întrebat ce gândește ea despre mine. Ne-am studiat unul pe altul cu ostilitate și curiozitate. — Tu încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de Adolf Koch. De pe schelele pe care se construiește clădirea aceea nouă. Am făcut un semn cu capul Înspre geam, spre piață. Unde muncitorii fluierau. Lângă mine stătea domnul Vogelsang. Da, ăsta e numele lui. Nu l-am inventat eu. Supărat, mi-a cerut să pun capăt acestui circ. I-am explicat că Ivan Britz e fiul gazdei mele, un adept Înfocat și spartan al nudismului, În timp ce muncitorii de pe șantier erau Înclinați mai degrabă spre discuții despre naționalism, judecând după invectivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
brațul meu și, ca să devieze discuția, spuse ceva despre un documentar pe care-l văzuse, cu un anume Prometeu dezlănțuit. — Haideți să nu discutăm despre filmul acela funest, domnișoară Wilms. Dând din cap, Cancelarul Sănătății păru mai degrabă trist, decât supărat. Poate Îmi puteți spune dacă prietenul dumneavoastră tăcut umblă cu un cuțit În buzunar. O privi din nou cu răbdare. Importanța tăcerii În ceea ce privește chestiunea sexuală n-a fost studiată Îndeajuns. Ceea ce auzim nu e Întotdeauna ceea ce vedem, să știți. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
careva. Cică ar fi la Princeton. — Princeton? Nu se poate una ca asta! Fără supă de roșii fierbinte în după-amiezele geroase? El, care dormea în pijamalele alea împuțite? El, care avea toate degetarele alea de cauciuc roșu, cu mici umflături supărate și ascuțite, care zicea că le înnebunesc pe fetițele din Paris? Smolka, cel care înota în bazinul din Parcul Olimpic, încă e-n viață și el? Și, pe deasupra, a ajuns profesor la Princeton? Oare la ce facultate, la limbi clasice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spunea el. Îl privea acum ca pe unul din oamenii aceia neîngrijiți care defilau duminica după-amiaza prin Trafalgar Square, purtând pancarde oribile: „Proletari din toate țările, uniți-vă!“, „Vechii camarazi ai lui Walthamstow“, „Filiala Balham a Ligii Tineretului Muncitoresc“. Veșnic supărații care voiau să-i spânzure pe cei bogați, să Închidă teatrele de varieteu, s-o ducă În sinistrele tabere de vară unde se practica amorul liber și după aceea s-o facă să mărșăluiască În procesiune pe Oxford Street, purtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]