226 matches
-
șaizeci și unu de ani. Născut în zodia leului, Dan Laurențiu era orgolios și egolatru. Avea despre valoarea proprie cea mai înaltă idee și o afirma ritos, cu ostentație, în orice împrejurare. Își irita contem poranii, ca altădată Macedonski, prin superbie, prin ricanări dis prețuitoare și prin preocuparea exclusivă de sine, cum apărea în ochii mai tuturor. Părea lipsit de orice interes pentru alții, nu-i vedea și nu-i auzea. Îi percepea, s-ar fi zis, doar ca masă in
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Pentru textul italian, vezi Santoli, "Giannozzo Manetti", cît., pp. 53-54: Scienza è vero ch'è supremă richeza, Se grave natural ne tien ghoverno; Scienza în sé, se bene îl ver discerno, Senno non diè, né mai tolsse matteza. Per vanità, superbia et leggerezza, Ți venne un falso albore di gloria eterno; Onde ți seghue diligione et scherno: Dimmi dove leggesti tal savieza. Fu testo ebraicho o greco o pur latino? Fu l'opera vulghare degna d'onore Del famoso poeta florentino
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
din multele posibile, privitor la Mai am un singur dor, poezie pe care o consideră ca "o sinteză a imaginarului eminescian". Aici, notează Dan Mănucă, "privirea este grea și neguroasă, însoțită de o imensă oboseală. Nici moartea nu mai are superbie, ci a devenit un act discret, o stingere domoală, o suspendare lină a temporalității" (Sugestii tematologice). În Fețele unui epistolar, se oprește pe larg asupra problematicii volumului de scrisori editat de Christina Zarifopol-Ilias, în 2000 (Dulcea mea doamnă/ Eminul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tonul autoritar - „prea o răsfeți“ - își ascundea încuviințarea față de fericirea ta copilărească. Crăciunul însemna și goana prin magazine, cu o lună înainte, însemna beteala argintie ce șiroia pe bradul jivrat, miile de fleacuri care făceau să se des chidă mari superbii tăi ochi negri; și mai târziu, Mouette, când viața s-a înăsprit pentru noi două, era totuși pomul de Crăciun pe care-l împodobeai în firida bibliotecii cu jucă riile care mai scăpaseră după toate dezastrele, după toate necazurile. Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
același sens, înrobiți ideii că nebunia este mărturisită în operă. Riscăm, însă, ca să refacem imaginea lui Eminescu din mândriile personale ale prietenilor săi, adică să ne aflăm în fața unor oglinzi strâmbe fiecare strâmbă în felul ei din care să avem superbia de a crede că transpunem chipul într-una curată, adevărată. Ca să fim drepți cu trecutul, trebuie, în acest caz, să căutăm și punctul celălalt de vedere, al lui Eminescu: are și el mândria lui, este și el oglindă pentru cei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
aproape să ajungă în fruntea Teatrului Național (1905-1908, 1912-1914). Inițiativele lui sunt ale unui reformator, la curent cu experiențele recente din teatrul apusean (Henry Irving, André Antoine, Firmin Gémier). Firea autoritară, impulsivă a directorului, maniera lui de a sfida cu superbie aristocratică amenințările sau provocările îi aduc multe adversități. Au loc manifestații, chiar incidente grave, cum a fost acela din 13 martie 1906, din Piața Teatrului Național, când s-a cerut „franțuzitului” D. să nu mai îngăduie reprezentații în franțuzește. Hărțuit
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
În teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă ca literatură. Echivalență implicită, superbă (din latinescu superbia = orgoliu), mărește miza eseului. Revue de littérature générale, la care Gleize nu face de altfel nici o aluzie, este Revue de poesie générale, poezia este oaia neagră - miorița - literaturii, ea rămîne acolo, adică la marginea socialului și (În) inima literaturii, invizibilă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
clasicizat În secolul XX) și radicalismul nihilist (adept al sincronicității și autogenerării). Fiecare dintre cele șapte categorii care investesc fenomenul literar este urmărită de la naștere, diacronic, și apoi focalizată În momentul contestării la care au supus-o cu furie și superbie maeștrii anilor ’60. Concluzia este de fiecare dată egal distantă Între punctele de vedre expuse. Nu se poate spune, așadar, În conștiința deplinei proprietăți a cuvintelor Întrebuințate, că literatura ar avea, ca obiect estetic, niște limite trasate cu rigla (literaritatea
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nelipsit din bibliografiile de specialitate ale facultăților de Litere, ajunge să facă asemenea afirmații aberante este cea a specializării. Unui eseist ca Genette Îi lipsește deschiderea culturală - iar afirmațiile-i apar cu atît mai naive cu cît le rostește cu superbie. Studiile culturale ar spune mai mult decît naratologia, În cazul autoficțiunii (pornind de la observații formale, dar depășindu-le), și, mai ales, ar răspunde la alte Întrebări. Punctul de vedere al esteticii receptării este foarte interesant. Iată ce crede Mounir Laouyen
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
desprindere a personajelor cât și mai vechea obsesie a diferenței dintre limbaj și obiecte. Romanele sale sunt În primul rând - ca multe alte romane contemporane franceze - monologuri, ecorșeuri. Autoarea mânuiește fără greșeală arta dialogului, arta conversației, (ceea ce și dovedește, cu superbie, În ultima sa carte, La Conférence de Cintegabelle) am putea spune, numai că demonstrațiile de salon sunt Întotdeauna Întrerupte. Deoarece ordinea nu Înseamnă, pentru Lydie Salvyre, altceva decât un ideal abstract sau un mijloc terapeutic, viața, ea, este trăită Întotdeauna
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În științele umane - ci rolul ei de martor al unei epoci și, implicit, al unui profil antropologic. Noua literatură franceză de la Începutul anilor 1950 se acoperă cu straturi glaciale tot mai groase, dar numai aparent pentru a-și Îndepărta cu superbie cititorii. De fapt, coborînd foarte mult temperatura, ea provoacă cititorul la o asumare fără precedent a actului de lectură și a consecințelor sale. Literatura de zero grade acționează ca centrifuga de la bazele de antrenament ale cosmonauților: test eliminatoriu. Nu se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scumpe și modificate genetic din supermarket, muzică la modă pe care, Însă, n-o ascultă niciodată. Nu e cu totul transformat. Nu acceptă, de pildă, să-și găsească o iubită prin intermediul agenției matrimoniale la care e trimis și refuză cu superbie ideea că astfel de relații se pot produce numai după ce ființei fiecăruia le sînt inventariate caracteristicile cuantificabile (fizice, dar mai ales profesionale). În sfîrșit, aceiași prieteni, speriați de anvergura transformării personalității lui Antoine, Îl salvează de la convertirea definitivă. Apoi, Într-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei renunțări. Lupta cea mare, pentru Bine-Adevăr-Frumos a fost definitiv pierdută: Inorogul nu se mai poate împotrivi, doar el, unei invazii a ticăloșiei și a răului generalizat. Și atunci acceptă compromisul; în doze mici, dar îl acceptă. Nu mai are superbia de a renunța, de a muri pentru o idee, ci își dorește cu multă ardoare să fie un învingător și în această nouă și urâtă lume. Personaj pozitiv al cărții, superior tuturor celorlalte animale și păsări, Inorogul se mulțumește, în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Impetuozitatea este esențială, pentru că angrenează o viteză amețitoare, un vârtej al rostirii poetice, să spunem. Despre coerența lăuntrică nici nu mai trebuie să vorbesc (ea este necesară inclusiv atunci când înveșmântează incoerența lăuntrică!). Luciditatea auctorială nu înseamnă orgoliu și trufie ori superbie, ci conștientizarea specificului propriu și asumarea acestuia ca spectacol artistic. Și încrederea în propria structură creatoare. Cred că este de-ajuns. Ce este poezia autentică? Nu există un notariat special de legalizare pentru poezia autentică și e foarte bine că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Gheorghe Grigurcu Versurile lui Radu Cange stau sub semnul nobil al singurătății. Aceasta e resimțită ca un blestem cu alibi mitologic, poetul declarînd cu tristă superbie: "Ca Midas.../ pe tot ce pun mîna/ devine Singurătate" (Haiku). întreg scenariul vieții intră în cadrul stării în cauză, care este o predestinare: Nu putem să facem nici măcar/ un gest pentru a ne/ ascunde de singurătate" (Pentru a ne ascunde). O
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
ghimpi. Așa că ineditul și valoarea ,documentarului" din Observator cultural nu stau atît în informații (ceva-ceva se mai știe...), cît în felul cum sînt abordate anumite probleme. Bunăoară, fiindcă Eliade, sau Cioran, sau Ionescu n-au rămas niște ,agitatori" fără operă, superbia lor trece, acum, drept mult mai legitimă decît a oricăror tineri de ieri sau de azi. Alexandru Paleologu crede altfel: Aveam foarte multe relații personale, prin familie, cu intelectuali bătrîni. Adică ce însemna Ťbătrîniť? Oameni care atunci aveau 40, 45
Actualitatea by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11356_a_12681]
-
a întrupat spiritul ironic-paradoxal inaugurat în eseistica română de Paul Zarifopol - acesta însuși ieșind din mantaua lui Caragiale - și ajuns azi, spre imensa noastră pagubă, de izbeliște. Într-o lume de încruntați și de corecți-politic, evident că relativismul susținut cu superbie de Alexandru Paleologu zgâria neplăcut urechile otrăvite de consumul nesățios de sintagme-de-a-gata. De aceea, scrisul său e sortit să se adreseze, asemeni ceaiurilor scumpe, pipelor din lemn nobil și coniacului de clasă unei minorități veșnic primejduite, câtorva inși deloc grăbiți
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
cu postura hamletiană: ,Eu, prințul din Elseneur, al negurilor sfîșiate/ de negrul turn cu ace sparte,/ cu orele una de alta depărtate,/ că orele aci sînt ani și anii veacuri" (Proclamație). Ca și la o efigie nervaliană pătrunsă de amara superbie a însingurării estetic-demoniace într-un turn ce reflectă concomitent noblețea și deznădejdea: ,într-un sfîrșit în marginea orelor moarte/ nalt și aspru Turnul a crescut/ zi cu zi, noapte cu noapte/ întemnițîndu-mă./ Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
de sud a bisericii se află încastrata o placă cu un text filosofic bilingv (în latină și maghiară). Mai jos este redata traducerea textului în limba română: "Pax facet divitias" (Pacea da naștere la belșug) "Divitiae superbiam" (Belșugul la mândrie) "Superbia contemptum" (Mândria la ură) "Contemptus bellum" (Ură la război) "Bellum paupertatem" (Războiul la sărăcie) "Paupertas humilitatem" (Sărăcia la supunere) "Humilitas pacem" (Supunerea la pace)
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Nouă () [Corola-website/Science/306963_a_308292]
-
luptător bun și loial; un istoric care a strălucit prin cultură, hărnicie și onestitate stiințifică. A fost un profesor ilustru și un gânditor neostenit, cu inteligență sclipitoare și cu excepțională putere de analiză: a fost un om agreabil, înzestrat cu superbia curajului moral și a optimismului robust, generat de luciditate și echilibru spiritual. A fost un îndrăgostit de Adevăr și de Țară." 1. Majoritatea datelor din prezentare sunt preluate din Jurnalul ținut de , păstrat de familie în manuscris și în curs
Ion Hudiță () [Corola-website/Science/308848_a_310177]
-
în locul ei drept surse din care putea fi extrase definițiile. Partea a II-a a "Divinei Comedii", "Purgatoriul", a fost cu siguranță cea mai cunoscută sursă începând cu Renașterea. Catehismul actual al Bisericii Catolice menționează aceste păcate în limba latină: „"superbia, avaritia, invidia, ira, luxuria, gula, pigritia seu acedia"”, traduse ca „"mândrie, avariție, invidie, furie, poftă, îmbuibare și apatie spirituală/acedia"”. Fiecare din cele șapte păcate capitale își are opusul său corespunzător în cele șapte virtuți sfinte (numite uneori "virtuțiile contrarii
Păcat capital () [Corola-website/Science/319819_a_321148]
-
care se refugiaseră din fața incursiunilor musulmane din 906 și se aflau încă la Torino până la 929 — l-au acuzat pe Arduin cum că nu le-ar fi respectat drepturile: "Ardoinus vir potens ... nobis tulit [vallem Segusinam] tantum ... erat plenus viciis ... superbia tumidus ... în adquirendis rebus alienis avaricie faucibus succensus". Arduin a fost căsătorit cu o femeie numită "Vmille" în "Necrologio Sanctæ Andreæ Taurinensis", probabil Emilia sau Immula. Ei au avut două fiice: Alsinda, care se va căsători cu Giselbert al II
Arduin Glaber de Torino () [Corola-website/Science/324956_a_326285]
-
nu doar semne dar certitudini de autentică vibrație creatoare, și, parafrazând-o pe autoare, „carevasăzică există”! (Calistrat Costin) „Lumina care se degaja de aici este acea lumina care ne acum se cam înroșește, este o lumină care se află în superbia ei. Poetei îi place mai mult lumina înspre apus decât înspre răsărit, o lumină care ne duce mai mult decât lumina aurorală înspre refecție, pentru că spuneam că este o poezie și a reflecției și a reflectării. Revenind la acel ciob
Cristina Ștefan () [Corola-website/Science/336942_a_338271]
-
Linz în concert la Brucknerhaus Programul a început cu Days and Nights in Rocinha, o piesă splendidă, creată în 1997, care înaintează ca un alai al timpului și semințiilor, ca o paradă majestuoasă și colorată de carnaval, cu superbia ritualului, a sărbătorescului și a vieții. Compoziția aceasta pe care aș asculta-o la nesfârșit și pe care am ascultat-o în urmă cu ani, la nesfârșit, a fost interpretată, în premieră la New York, atât de ciudat, pentru mine abia
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
încurcă motivele, fentîndu-și mușteriii, care credeau că știu cam ce fapte și eroi sînt de găsit între coperți și, cînd colo, altfel stau lucrurile, nu zăpăcesc lumea cu detalii din alte povești și, mai ales, nu-i lasă, autorului lor, superbia unor ,lovituri" de romancier. Ei bine, la Iaromira Popovici și, încă mai mult, la George Bălăiță, stilul face povestea. Care, înainte de-a fi poveste, e proză, scrisă cu toate tertipurile de azi. Ingeniozitatea nu-i vine din inventarele de
Moșii roșii by Simona Vasilache () [Corola-website/Journalistic/10963_a_12288]