226 matches
-
nelipsit din bibliografiile de specialitate ale facultăților de Litere, ajunge să facă asemenea afirmații aberante este cea a specializării. Unui eseist ca Genette Îi lipsește deschiderea culturală - iar afirmațiile-i apar cu atît mai naive cu cît le rostește cu superbie. Studiile culturale ar spune mai mult decît naratologia, În cazul autoficțiunii (pornind de la observații formale, dar depășindu-le), și, mai ales, ar răspunde la alte Întrebări. Punctul de vedere al esteticii receptării este foarte interesant. Iată ce crede Mounir Laouyen
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
desprindere a personajelor cât și mai vechea obsesie a diferenței dintre limbaj și obiecte. Romanele sale sunt În primul rând - ca multe alte romane contemporane franceze - monologuri, ecorșeuri. Autoarea mânuiește fără greșeală arta dialogului, arta conversației, (ceea ce și dovedește, cu superbie, În ultima sa carte, La Conférence de Cintegabelle) am putea spune, numai că demonstrațiile de salon sunt Întotdeauna Întrerupte. Deoarece ordinea nu Înseamnă, pentru Lydie Salvyre, altceva decât un ideal abstract sau un mijloc terapeutic, viața, ea, este trăită Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În științele umane - ci rolul ei de martor al unei epoci și, implicit, al unui profil antropologic. Noua literatură franceză de la Începutul anilor 1950 se acoperă cu straturi glaciale tot mai groase, dar numai aparent pentru a-și Îndepărta cu superbie cititorii. De fapt, coborînd foarte mult temperatura, ea provoacă cititorul la o asumare fără precedent a actului de lectură și a consecințelor sale. Literatura de zero grade acționează ca centrifuga de la bazele de antrenament ale cosmonauților: test eliminatoriu. Nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scumpe și modificate genetic din supermarket, muzică la modă pe care, Însă, n-o ascultă niciodată. Nu e cu totul transformat. Nu acceptă, de pildă, să-și găsească o iubită prin intermediul agenției matrimoniale la care e trimis și refuză cu superbie ideea că astfel de relații se pot produce numai după ce ființei fiecăruia le sînt inventariate caracteristicile cuantificabile (fizice, dar mai ales profesionale). În sfîrșit, aceiași prieteni, speriați de anvergura transformării personalității lui Antoine, Îl salvează de la convertirea definitivă. Apoi, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Omenirii". Așezată sub semnul lui vanitas vanitatum..., cartea configurează așadar portretul unui om căruia "nimic din ce e omenesc nu-mi e străin", "ni ange, ni bête", ci construit din proporții variabile din ambele; un om care își declară când superbia (motivată de asemănarea bine știută: "după chipul și asemănarea Domnului"), când condiția mizerabilă (determinată în principal de tentațiile numeroase ale cărnii). De aici, în plan existențial, conștiința dramatică a naturii trecătoare, iar în plan poetic, dorința de a produce stihuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Un demonic, Gh. Grigurcu observa că Dan Laurențiu "gesticulează pseudopatetic, cu o monotonie a simțirii cu atât mai acuzată, cu cât își asociază grandilocvența, cu cât exersează prolixa hiperbolă de sine". Într-adevăr, poetul se imaginează în ipostaze pline de superbie, unele de inspirație macedonskiană: "Efebul de aur trece pe drumul de seară/ Cine-și întoarce ochii de dincolo?/ Corul robilor din Egipt aruncă vorbe/ De lumină pe cer și poate acolo-i muzica.// Va merge-ntr-un loc fericit de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puțin volumele antume ale "marelui visător" ieșean, de la Presiunea luminii (Editura Tineretului, București, 1968) și până la Paradisul (Editura Eminescu, București, 1996). Din niciunul dintre ele nu lipsesc temele complementare ale pierderii și regăsirii, ale fragilității și forței, ale umilinței și superbiei creatorului, un creator niciodată săturat de susținerea propriei partituri. Foarte rar, Ioanid Romanescu apelează la procedeul alegorizării pentru a vorbi despre sine; chiar și atunci, o face în aceeași manieră contrastivă, pentru a-și accentua virtuțile și deopotrivă slăbiciunile. Fără
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
volume semnate de Mihai Ursachi, Inel cu enigmă (Editura Junimea, Iași, 1970), Missa Solemnis (Editura Eminescu, București, 1971), Poezii (Editura Junimea, Iași, 1971), Poemul de purpură și alte poeme (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974). Masca preferată este, deocamdată, aceea anunțată, cu superbia orgolioasă a pozei neoromantice, în Solie ("Eu sunt ambasadorul Melancoliei,/ Și iată,/ Mult prea duioasele mele scrisori/ De acreditare:") și detaliată în Prima scrisoare, "Dată azi, în cetatea Mâhnire", de cel mai cunoscut alter al poetului: "Noi, Padișahul/ Întregii Melancolii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puterea sa nevăzută, care pare a se extinde peste întreaga lume, chipul acestui bărbat s-a însuflețit, ochii lui dilatați și cenușii străluciră, nările i se umflară, figura sa bărbătească căpătă o expresie extrem de energică, plină de îndrăzneală și de superbie. Cu fruntea ridicată, cu un zîmbet disprețuitor, el se apropie de glob și-și sprijini mîna puternică pe pol. Acest gest ocrotitor, imperios, posesiv te face să spui că acest om e sigur că stăpînește întreg globul pe care-1 contemplă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
existenței, asemeni unei corole de minuni a lumii). Procesul de metaforizare operează un transfer de sens între termenul metaforic și cel propriu. Astfel, metafora stănesciană leoaică tânără, iubirea sugerează ideea că dragostea este plină de forță și vitalitate, de o superbie sălbatică, este agresivă, feroce, agilă, calină etc., precum o leoaică tânără. Considerată o figură de stil fondatoare, cu o puternică încărcătură semantică, metafora are forme multiple: - metafora explicită (in praesentia) presupune prezența termenului propriu și a termenului metaforic. Acest construct
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sunt Mircea Demetriade, Al. Obedenaru, Carol Scrob, I. S. Spartali. În 1892 și 1893 prim-redactor este Cincinat Pavelescu, iar în 1899 secretar de redacție va fi Ștefan Petică. Revista, gândită de mentorul ei ca publicație antijunimistă, afișa, cu o superbie mai mult teoretică, un purism programatic - stindard intransigent al artei pure (al „literaturii înalte”) - și se adresa „oamenilor de gust”. Frondei antiburgheze și antifilistinismului li se dădea îndreptățire estetică: Macedonski se voia creatorul unei direcții noi. Prin el, L. își
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
același sens, înrobiți ideii că nebunia este mărturisită în operă. Riscăm, însă, ca să refacem imaginea lui Eminescu din mândriile personale ale prietenilor săi, adică să ne aflăm în fața unor oglinzi strâmbe fiecare strâmbă în felul ei din care să avem superbia de a crede că transpunem chipul într-una curată, adevărată. Ca să fim drepți cu trecutul, trebuie, în acest caz, să căutăm și punctul celălalt de vedere, al lui Eminescu: are și el mândria lui, este și el oglindă pentru cei
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
iar imensa ei fragilitate acționează tocmai În numele conștiinței că n-o poate atinge nimic. „Adevărat, spune ea, mâine e o altă zi În drumul spre moarte (dar asta nu mi se poate Întâmpla mie, pentru că eu sunt eu)!” Ignorarea cu superbie a primejdiilor e doar versantul luminos al unui teren accidentat. În rarele ei momente detensionate, Sylvia Plath se amuză să relativizeze până și obsedanta mască a morții, care se colorează și ea În funcție de micile bucurii ale vieții. O propoziție aparent
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dogma creștină. De fapt, continuau pe un alt plan, mundan prin excelență, ceea ce încercaseră predecesorii lor Iluminiști să realizeze prin cultul Rațiunii, iar înaintașii lor mai îndepărtați încă, prin cel al Frumosului. Acum, ni se propunea adorarea Omului, în toată superbia sa arogantă de stăpînitor al universului, și a Progresului inevitabil. Dar, treptat, știința și-a băgat coada în toate constructele epistemologice, hazardul s-a impus ca lege și absurdul sau nonsensul existenței a invadat conștiințele. În tot acest timp, Mallarmé
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sfârșitul lor ar putea fi inversat,/ acum, seara? pe pielea mâinii urcă o umbră pe care nu o/ pot descifra; din înaltul respirației plămânilor tăi alungiți coboară numai/ inițialele: RAR” (Inițialele adevărului). Dar o luptă purtată până la capăt cu o superbie nedomolită, de vreme ce, pentru a cuprinde ființa, neantul trebuie să asedieze fiecare cetate pe care poeta o abandonează în fuga sa necontenită. Refuzând evadarea iluzorie într-un univers compensatoriu, M. știe că singura soluție de care mai dispune e să amâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
bazat pe un logos al protestului camuflat. Opera de exil a lui Ovidiu se leagă prin fire nevăzute de regimurile totalitare, dobândind valoare de parabolă și reflectând relația dintre spirit și putere. Scriitorii și tiranii sunt antinomici. Ovidiu declară cu superbie îndreptățită de veacuri: "Ingenio tamen ipse meo comitor fruorque / Caesar in hoc potuit iuris habere nihil" (Tristia III, 7, 47-48). Proclamarea autonomiei conștiinței artistice ne amintește de motivul rămas în germene în Fasti: "Est deus in nobis". Zeul care locuiește
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Deschiderea Începe, dar, la primul dintre Văcărești prin Încercarea de a pune ordine În albia limbii. Nu putem zice: a crea o limbă, pentru că Ienăchiță nu se gîndește pe sine decît ca un dregător În lumea gramaticii. N-are insolența, superbia geniului care vrea să recreeze totul vrea numai să ferească pe alții de greșeală și să Îndrepte proastele obiceiuri ale vorbirii. Artist, totuși, În fundul sufletului său, nu Împinge rigorile sale morale și scriptuale pînă la despotism. Lasă și plăcerii un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
minuni. De cîte ori mi-i dor de Picasso, urc în Turnul Goliei. 21 iulie Păstorel și Pallady, dublu-portret într-o singură fotografie, care ar putea fi comentată și așa: unul înțepa cu zîmbetul pe buze, celălalt împrăștia venin cu superbie. Și, atenție! pe spatele acestei fotografii (comunicată mie de criticul de artă Radu Ionescu și reprodusă în numărul unic al revistei Mona Lisa pe care, entuziast, am editat-o în 1990), se află epigrama lui Păstorel, spadă de Toledo împotriva
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imaginea țării dincolo îți produce pe loc cea mai proaspătă senzație de plinătate a vieții. Aurolaci sau nu, pîlcul de țînci, cu maieurile și chiloțeii aruncați în iarbă, goi pușcă, unii cît pumnul, alții cu fuduliile cît pumnul, sfidează cu superbie înțesata arteră și, în chiote de piei roșii, se bucură pur și simplu de plăcerea apei împroșcate. Mașini luxoase încetinind, pietoni rămînînd o clipă locului, spectacolul acestei crude scalde fascinează prin insolitul lui total. La dracu, așadar, o secundă, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am întrebat pe nabab: Încotro, boierule? Din spate, bastonul mi-a trecut ușor pe lîngă ureche și și-a oprit argintul în parbriz: La Georgel, birjar! A, știam. Urma ca a doua zi trompetistul Georgel, starostele tarafului care sfida cu superbie discotecile, să-și inaugureze propriul restaurant: "La Georgel", firește. Am parcat în fața arătoasei clădiri ce juca rol de palat în mijlocul căsuțelor tătărășene și imediat ne-a deschis însuși oacheșul trompetist (și gurist, aveam să mă conving). Încă se mai retușau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o biologie spectaculoasă, arătînd ca-n colecțiile Armani schimbă dezinvolt barurile, în care prizează, la o cola, niscaiva "ierburi", și-și împărtășesc, într-o limbă sumară, sumarele necesități. E de sperat ca într-un posibil dialog purtat între doi din superbii juni ce bat acum barurile și tonomatele să nu se susțină că Bucureștiul e străbătut de... Gange. Las'te de goange, moșu', mi-ar reteza-o unul din ei, intrînd, după celălalt, în Best Club. 16 martie Ce relaxare, interviul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meu, Viețile după Vasari.) Păstrez scrisoarea marelui... reporter și o fac acum publică, evident, nu pentru a mă fandosi, cît pentru a-i divulga frumusețea. Frumusețea unui gen atît de uitat într-o Românie care l-a practicat cîndva cu superbie. Acea Românie din care venea însuși cel căruia-i fusesem emoționat cicerone. Nu poate fi ocolită, desigur, voluta cumva comică a refuzului de a face diligența dorită de mine într-o Academie "de foarte multă vreme inexistentă", academicianul trecînd "foarte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reprezentată în proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute deservite de o inegalabilă superbie. Spre hazul mușteriilor de la bărbier un fel de agora pentru reprezentațiile de mitomanie și megalomanie Mya Lak perorează: Nu-ți închipui cum seamănă limba franceză cu limba noastră. Dacă nu mă duceam la Paris, n-aș fi crezut nici eu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de tot pesimiști, măcar pentru simplul fapt că niciodată pesimismul nu duce lucrurile mai departe! Sorin Antohi are rigoarea intelectualului de rasă care nu-l putea apăra de sine însuși prea multă vreme. Dimpotrivă. Este, probabil, aici, un amestec de superbie și revoltă într-adevăr greu de măsurat/controlat. Dorin Popa: Îmi spuneai zilele trecute că ai fost siderat de noul caz Sorin Antohi, după ce "Ziarul de Iași" a publicat vineri, 20 oct. 2006, pe prima pagină, un titlu imens: Un
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
oficiale (înscris la doctorat la Alain Besançon, Paris, și la Alexandru Zub, Iași, două somități), dublată, pe de alta, de un dispreț al celui refuzat cândva de Alma Mater, dezinteresat, în final, de obținerea titlurilor. Este, probabil, aici, un amestec de superbie și revoltă într-adevăr greu de măsurat/controlat. Liviu Antonesei: Este foarte posibil ce spui tu. Mai ales că a nimerit și într-o conjunctură istorică cu totul tâmpită. Când termina el liceul, tocmai se desființa sociologia, eu am fost
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]