349 matches
-
În mai 1977, au început să se facă selecționări pentru programul de zboruri cosmice Intercosmos , inițiat de către URSS și adresat țărilor aliate socialiste. Inițial, pentru detașamentul cosmonauților s-au oferit voluntar peste 150 de candidați, majoritatea fiind piloți de avioane supersonice și ingineri. Au rămas numai 17, dintre care la București au suportat trierea dură doar cinci. Doi dintre ei, până la urmă, au renunțat la ideea de a zbura în cosmos. La data de 1 ianuarie 1978, au fost selecționați trei
Dumitru Dediu () [Corola-website/Science/304883_a_306212]
-
in productia titanului și zirconiului și în cromatografia gazelor, deoarece este inert. Datorită inerției sale, a naturii sale de gaz ideal, a vitezi maxime a sunetului, si valorii ridicate a capacității calorice, este de asemenea util în tunelele de vânt supersonice și facilităților impulsului.. Heliu, amestecat cu un gaz mai greu, cum ar fi xenon, este util pentru refrigerare termoacustica, datorită înaltei sale capacități termice și numărului Prandtl mic.. Inerția heliului are avantaje de mediu mai mari decât sistemele de refrigerare
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
în ce priveste controlul mecanic dar și minusuri precum interferențele electromagnetice. Sistemul este pus la punct în anii 1960 și totodată introdus ca parte a motorului Rolls Royce Olympus-593. Sub indicativul 593 este motorul Rolls Royce care echipează un avion supersonic Concorde. Succesorul acestui tip de control analog-electronic este evident controlul digital. În anii 1970 NAȘĂ și împreună au experimentat primul FADEC pe un avion . Acesta avea motorul nr 1 un MTR modificat. Experimentarea a condus la dezvoltarea turbojeturilor militare și
FADEC () [Corola-website/Science/311517_a_312846]
-
Lockheed a fost un interceptor monomotor supersonic, de înaltă performanță. Timp de 30 de ani a fost interceptorul standard al țărilor membre ale NATO. Datorită formei sale, a fost supranumit "rachetă pilotata". Proiectat în 1950 că o consecință a Războiului Coreean,fiind ușor,simplu și având performanțe
F-104 Starfighter () [Corola-website/Science/308077_a_309406]
-
normale și este vulnerabilă la declanșarea unui proces de reacție pozitivă ce accelerează fuziunea. Aceasta crește dramatic, în parte din cauza instabilității Rayleigh-Taylor și a interacțiunilor cu turbulență. Încă este în discuție problema dacă această reacție se transformă într-o detonare supersonică dintr-o deflagrație subsonică. Indiferent de detaliile exacte ale fuziunii nucleare, este acceptat faptul că o porțiune substanțială din carbonul și oxigenul din pitica albă este transformat în elemente mai grele pe o perioadă de doar câteva secunde, ceea ce duce
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
ales JSF pentru înlocuirea avioanelor Șea Harrier de pe portavioanele marinei regale. Avionul X-35 a impresionat deosebit autoritățile în unul dintre ultimele teste oficiale de zbor ale competiției, când a decolat în mai puțin de 150 metrii, apoi a atins viteze supersonice, și în cele din urmă a aterizat vertical - acesta fiind un test pe care aeronavă Boeing nu a fost capabilă să îl îndeplinească. Contractul pentru producerea aeronavei a fost atribuit companiei Lockheed Martin pe 26 Octombrie 2001, a cărei avion
Programul Joint Strike Fighter () [Corola-website/Science/310963_a_312292]
-
MN = vt, sursa s-a deplasat pe distanța MO = vt. Făcând raportul acestor două relații se obține valoarea unghiului α, numit unghiul lui Mach. sin α = MN / MO = ν / ν Această ultimă relație, prin cunoașterea unghiului Mach, permite determinarea poziției supersonice. Unda sonoră localizată în conul de deschidere 2α este denumită undă balistică. Această undă, provocată în mediu de deplasarea sursei, nu este o undă periodică, ea se propagă în acest con care își mărește baza continuu. Ea reprezintă o undă
Unghiul Mach () [Corola-website/Science/320378_a_321707]
-
în cel de-al Doilea Război Mondial. Cele mai cunoscute dintre aceste avioane sunt: În 1945 Yakovlev a proiectat primul avion sovietic cu motor cu reacție, Yak-15. El a proiectat și primul interceptor pe orice vreme, Yak-25P și primul bombardier supersonic sovietic, Yak-42. În perioada care a urmat după război Yakovlev a fost cel mai cunoscut pentru avionul de transport pasageri cu trei motoare, Yak-42 și alte modele destinate acrobației aeriene.
Aleksandr Sergheevici Yakovlev () [Corola-website/Science/329050_a_330379]
-
precum Luna și spațiul, dar și în slaba atmosferă a lui Marte, ar fi necesare spații mari pentru radiația emisă de căldura generată. Transportul prin orbită este de obicei factorul limitativ în călătoriile spațiale. O soluție este dată de nava supersonică în dezvoltare la NASA. Alte alternative ar fi construirea elevatoarelor spațiale și a catapultelor electromagnetice („mass driver”). Transportul cel puțin al materialelor către și între colonii este necesar, dar scump folosind resursele de pe Terra. Potențiale soluții ar putea fi propulsia
Colonizarea spațiului () [Corola-website/Science/319607_a_320936]
-
care a depășit viteza sunetului si apoi de doua ori viteza sunetului (Mach 2). După război, el a fost printre cei câțiva voluntari aleși să testeze zborul avionului experimental X-1, construit de Bell Aircraft Company, pentru a cerceta eventualitatea zborului supersonic. Timp de ani de zile, mulți aviatori au crezut că omul nu era destinat să zboare mai repede decât viteza sunetului, teoretizând că presiunea exercitată de undele sonice la o asemenea viteză ar dezmembra aeronava. Toate acestea s-au schimbat
Chuck Yeager () [Corola-website/Science/299266_a_300595]
-
spioni. Bibliotecarul îl ajută pe Vimes să evadeze și să pornească în ajutorul Sybilei, care a fost aleasă să fie prima fecioară sacrificată. Dragonul de mlaștină al Gărzii, Errol, își reorganizează sistemul digestiv pentru a deveni un motor cu reacție supersonic și se luptă cu regele, pe care reușește să îl doboare de pe cer cu o undă de șoc. În timp ce mulțimea îl înconjoară pe rege pentru a-l ucide, Sybil o imploră să îl lase în viață. Morcove îl arestează, dar
Gărzi! Gărzi! () [Corola-website/Science/323309_a_324638]
-
zbor al unui avion comercial cu reacție în S.U.A. a avut loc în 1958 și a fost făcut de către un Boeing 707. Boeing-ul 747 Jumbo Jet, care are o capacitate de peste 300 de locuri, a intrat în serviciu în 1970. Supersonicul francez Concorde și-a început serviciul în 1972. Elicopterele obțin portanță de la un set de palete rotoare, și nu de la aripi fixe, așa cum se întâmplă la avioane. Elicopterele sunt folosite în orașe pentru a transporta călătorii din zonele suburbane la
TranSport () [Corola-website/Science/297831_a_299160]
-
lungul timpului a intervievat personalități precum Yasser Arafat, Ehud Barak, Benjamin Netanyahu, Valentino Rossi, ayatolahul Mohamed Fadlallah, liderul spiritual al Hezbollah, secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer (aprilie 2009). Este singurul jurnalist român care a zburat cu avioane supersonice militare. Alături de piloți experimentați a simțit ce înseamna suprasarcina cu MiG-21 LănceR, Eurofighter Typhoon, F-16, Saab 39 Gripen. În anul 2007 a publicat la Editură Humanitas un album de fotografie intitulat "Corespondent de război". A primit cinci premii ale Asociației
Adelin Petrișor () [Corola-website/Science/317548_a_318877]
-
avionului Șu-7, ca de exemplu frânele aerodinamice din spatele fuzelajului că și dispozitivul de admisie și motorul turboreactor Liulka AL-7 al avionului Șu-7. Aripa delta a avionului Șu-9 a fost adoptată din cauza rezistenței sale la înaintare reduse în regimul de zbor supersonic. Volumul sau mai mare permitea în comparație cu Șu-7 o mărire (totuși modestă...) a capacității de înmagazinare a combustibilului. Avionul Șu-9 poate zbura cu 1,8 Mach la altitudine mare (fără rachete), si 1,14 Mach înarmat complet (cu rachete, bombe etc.
Suhoi Su-9 () [Corola-website/Science/308519_a_309848]
-
Bombardierul strategic rusesc Tupolev (Tu-160, indicativ NATO: Blackjack) a fost proiectat în perioada sovietică și este un avion supersonic cu aripi în săgeată, cu geometrie variabilă („"aripi mobile"”). A fost proiectat de Biroul de proiectare Tupolev și în prezent este cel mai mare avion de luptă din lume și în același timp cel mai mare supersonic din istorie, se
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
este un avion supersonic cu aripi în săgeată, cu geometrie variabilă („"aripi mobile"”). A fost proiectat de Biroul de proiectare Tupolev și în prezent este cel mai mare avion de luptă din lume și în același timp cel mai mare supersonic din istorie, se arată într-o sinteză publicată de Historia. În categoria avioanelor de luptă, Tu-160 deține recordul pentru cea mai mare greutate de decolare. În anul 2010, Tu-160 a atins un nou record, reușind să zboare pe o distanță
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
lucrul la bombardierul strategic B-1 Lancer, URSS a decis să dezvolte o replică pentru modelul de bombardier american aflat în dezvoltare. De proiect s-a ocupat inginerul Valentin Ivanovici Blizniuc de la Biroul de proiectare Tupolev. Primul zbor al bombardierului strategic supersonic Tu-160 a avut loc la 16 decembrie 1981, iar producția în serie a fost lansată în anul 1984 și până la destrămarea URSS au fost produse 35 de aparate. La momentul dispariției URSS, cea mai mare parte din avioane (19 aparate
Tupolev Tu-160 () [Corola-website/Science/308062_a_309391]
-
pot astfel rezolva mai ușor ecuațiile Navier-Stokes ale mișcării respective. Teoria stratului limită este un element important în mecanica fluidelor și în domeniile tehnice adiacente acesteia (aerodinamică, hidrodinamică, meteorologie, oceanografie etc.). Începând din 1907 Prandtl s-a ocupat de mișcările supersonice și de undele de șoc care le însoțesc (conform teoriei elaborate încă din 1860 de către matematicianul Bernhard Riemann). El a inventat o metodă pentru vizualizarea oscilațiilor straturilor de aer la ieșirea dintr-un ajutaj, iar în 1908 a construit primul
Ludwig Prandtl () [Corola-website/Science/328924_a_330253]
-
(nume de cod NATO: Farmer) a fost un avion de vânătoare sovietic cu reacție, monoloc, din a doua generație. A fost primul avion sovietic de producție capabil să aibă viteză supersonică la nivel de zbor. Un avion de vânătoare comparabil a fost modelul american F-100 Super Sabre, deși MiG-19 se va confrunta cu avioanele mult mai moderne F-4 Phantom II și F-105 Thunderchief în Războiul din Vietnam. Un număr total de
Mikoian-Gurevici MiG-19 () [Corola-website/Science/308475_a_309804]
-
miltare de ofițeri a fost repartizat ca pilot de MiG-21 la regimentul de aviație de vânătoare dislocat pe aerodromul Deveselu, comandat de colonelului Ștefan Varia. În anul 1990 a fost mutat ca pilot vânătoare la "Centrul de Trecere pe Avionul Supersonic", de la Bacău, comandat de colonelul Vladimir Buzdugan. În 1997 a făcut trecerea pe avionul "MiG-21 LanceR", varianta modernizată a lui MiG-21. După o întrerupere de doi ani, între 1998-2000, în care a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare a
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
la data de 27 decembrie 2010. În discursul de investire, ministrul apărării naționale, Gabriel Oprea, sublinia simbolistica evenimentului, precizând că "este un moment cu semnificații aparte, întrucât pentru prima dată în istoria recentă a Armatei României, un pilot de avioane supersonice de luptă preia cea mai înaltă demnitate militară". Cu ocazia „Zilei Forțelor Aeriene”, la 20 iulie 2011, a fost avansat la gradul de general-locotenent (cu trei stele). În discursul de la ceremonia de înaintare în grad de la Palatul Cotroceni, președintele în
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
destul de calmă vizual. Dimpotrivă, Neptun prezenta fenomene meteorologice notabile în timpul survolării sale din 1989 de către "Voyager 2". Vremea de pe Neptun este caracterizată prin sisteme de furtuni extrem de dinamice, cu vânturi ale căror viteze ating aproape 600 m/s — în preajma fluxului supersonic. Urmărind mișcările norilor persistenți, s-a arătat că viteza vântului variază de la 20 m/s când vântul are direcția spre est, până la 325 m/s când se mișcă spre vest. În partea superioară a norilor, viteza vânturilor variază între 400
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
5 și 1,0 (cca. 600 - 1200 km/h la nivelul solului, respectiv cca. 500 - 1000 km/h la nivelul zborului de croazieră). La viteze mai mari, performanțele aerodinamice ale elicii scad, datorită apariției regimului de curgere transsonic (sau chiar supersonic) a aerului la vârfurile palelor elicii. Din acest motiv, la avioanele de viteze mai mari (avioane supersonice) sunt utilizate alte tipuri de motoare (turboreactoare). Turbopropulsoarele sunt foarte eficiente la viteze de zbor modeste (sub 700 km/h). Având totuși în
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]
-
h la nivelul zborului de croazieră). La viteze mai mari, performanțele aerodinamice ale elicii scad, datorită apariției regimului de curgere transsonic (sau chiar supersonic) a aerului la vârfurile palelor elicii. Din acest motiv, la avioanele de viteze mai mari (avioane supersonice) sunt utilizate alte tipuri de motoare (turboreactoare). Turbopropulsoarele sunt foarte eficiente la viteze de zbor modeste (sub 700 km/h). Având totuși în vedere prețul ridicat al motoarelor turbopropulsoare, acestea sunt utilizate mai ales la avioanele grele cu cerințe de
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]
-
prețul ridicat al motoarelor turbopropulsoare, acestea sunt utilizate mai ales la avioanele grele cu cerințe de înaltă performanță la decolarea și aterizarea pe distanțe scurte (""short-takeoff and landing -STOL"") și la care nu este strict necesară o viteză de zbor supersonică. Astfel, cererea cea mai comună de motoare turbopropulsor în domeniul aviației civile este la avioanele pentru distanțe mici și medii, caz în care fiabilitatea lor mai mare decât a motoarelor cu piston compensează costul inițial mai mare. Unele aeronave de
Turbopropulsor () [Corola-website/Science/319412_a_320741]