2,071 matches
-
e clar? Totul! Dumnezeu știe prin ce mâini jegoase a trecut până la tine. Ce zici, exagerez oare atunci când îmi zic că-i, practic, un miracol faptul că mai sunt în stare să umblu în două picioare? După atâtea isterii și superstiții! După atâtea povețe de genul fii atent și bagă de seamă! Nu face asta, nu face aia - stai așa! Nu! încalci o lege importantă! Care lege? A cui lege? La cât se pricepeau ei la tot ce-i omenesc, puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
obtuzitatea lor, pentru felul cum pretind mereu că au dreptate, pentru incredibil de bizarul complex de superioritate de care suferă acești oameni ai cavernelor care sunt părinții și rubedeniile mele - când vine, însă, vorba de lucruri ieftine și înzorzonate, de superstiții care ar face până și o gorilă să roșească, goimii sunt de neîntrecut. Ce tăntălăi neghiobi și nenorociți trebuie să fie oamenii ăștia ca să se-nchine la cineva care, unu la mână, n-a existat niciodată și, doi la mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
câteva vorbe de să le țină minte, dar se opri la timp, conștient cu uimire și spaimă de prezența pericolului. În ochii mici și flămânzi strălucea ura și dorința de a ucide. Era ca și cum toate prigonirile, pogromurile, lanțurile, invidia și superstițiile care le-au provocate ar fi fost concentrate Într-o hazna Întunecată a pământului, iar el se uita acum la ele de pe margine. Făcu câțiva pași Înapoi, cu ochii la soldat, În timp ce degetele acestuia se strângeau pe trăgaci. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
va Întoarce, dar Îi repugna ideea de a-i cere din nou bani - prea ar fi părut nesimțit! Moartea era o soluție mult mai simplă și mai puțin dezgustătoare. O frunză veștedă ateriză pe pardesiul lui - ceea ce, potrivit unei vechi superstiții, era semn de Îmbogățire. Păcat numai că nu știa și cît de curînd... Rowe o luă de-a lungul cheiului, În drum spre podul Chelsea; din cauza refluxului, malurile Tamisei erau dezgolite, și pescărușii se plimbau, lăsîndu-și În mîl tiparele pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
voia să zică Mma Ramotswe. Când murim, nu părăsim în totalitate locul unde am trăit. Într-un fel, rămânem încă acolo; spiritul nostru rămâne acolo. Nu pleacă niciodată. E ceva ce albii pur și simplu nu înțeleg. Ei numesc asta superstiție și zic că-i semn de ignoranță să crezi în așa ceva. Însă ei sunt cei ignoranți. Dacă nu pot pricepe modul în care suntem o parte componentă a lumii naturale din jurul nostru, atunci ei sunt cei cu ochelari de cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-l trimită pe răposat spre centrul pământului. O bătrână apare c-o găină neagră, legată cu sfoară roșie de picioare, și-o dă peste groapă altei femei. Găina cârâie și bate o dată din aripi. Preotului nu prea-i place scena, „superstiții păgâne...”. Mă doare totuși umărul, îmi masez și mușchiul de la braț. Aș avea poftă de-o cafea cu lapte. - Fănele, dragă, ne-ai răscolit pe toți, ne-a mers, așa, tare la inimă! Am plâns, cât sunt eu de bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lume cu fața asta? RÎse din nou. Dacă vreodată a existat, a murit de frică, sau de rușine, văzîndu-mă. Aproape o lună mai tîrziu, bătrînul căpitan povesti, Într-o discuție Îndelungată și cam incoerentă, despre viața din Galicia natală, despre superstițiile poporului său și uriașa maimuță albă care-i Însoțea adeseori pe pescarii și marinatii din Aldan cînd se Îndreptau, În zori, spre bărcile lor. De asemenea, Își aduse aminte, fără să reușească să-l localizeze cu precizie În timp, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe pământ lângă ele și privea fix spre cer, fără a scoate o vorbă.“ Aceeași M.D. Kașkina va mai ridica un pic vălul draperiei de deasupra acelei lumi nebune În care Conspirația găsise un teren fertil pentru tot ce Însemna superstiție, practică ocultă, delir mistic, inclusiv fanatism religios și desfrâu. „La mănăstire Nilus se va Împrieteni cu un călugăr, un individ cu o moralitate dubioasă, cu oarecare talent la pictură. La sugestia lui Nilus, călugărul va picta o scenă Înfățișând familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
iar atmosferă era mult mai limpede că de obicei. Tapú aștepta de mult sosirea râvnitei luni octombrie, pentru că bătrânul artist să accepte să-l tatueze, dat fiind că nici un kahuna experimentat nu acceptă clienți decât în perioada octombrie-ianuarie, nu din superstiție, ci fiindcă în această perioadă rănile se infectează mult mai puțin. — Din cauza muștelor, îi explicase băiatului maestrul sau, Hiro Tavaeárii. Se așază deasupra inciziilor și deseori le infectează, depunându-și ouăle în ele. De aceea, perioada potrivită pentru tatuat începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceea pierdută în ocean marca hotarul între cel de-al Patrulea și cel de-al Cincilea Cerc și că, din acel punct, nu-i era permis să mai înainteze. Poate că era vorba, așa cum îl asigura Tapú Tetuanúi, de o superstiție nefondată, însă, în străfundul sufletului sau, pe Navigatorul Căpitan îl speria mai mult posibilitatea că tradiția milenara să se întrerupă tocmai cu el, decat certitudinea de a se reuni cu strămoșii fără să tulbure armonia unei lumi care fusese dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și eu nu vreau nimic și culmea, acum e posibil. Când ne-am întâlnit pe terasă la cafea, am băut o bere, noroc! și s-a spart un pahar undeva, el zice, s-a spart un pahar? nu cred în superstiții, spunea îngerul grădinar, îhî... Cumpăr țigări și 2 înghețate cu biscuiți de cacao, îi plac mult și Prințesei Miau-Miau, Cezar mă conduce până în fața scării, ține câinele, ia-o tu! ei?! ia-o tu, mare lucru, o înghețată, el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Într-un coc neglijent și Începu să se dezbrace. 5. De atunci se văd În fiecare zi. Iolanda rămâne la el când vrea. Garsoniera ei o atrage tot mai puțin. Se simt bine Împreună fără să-și spună de ce. Din superstiție ocolesc orice explicație. Vino, te rog, la masă. Tresări. Nu-i era foame. Părăsi totuși fotoliul comod și se Îndreptă spre bucătărie atras de aroma cafelei. Din stradă se auzea clopoțelul sifonarului. Ochiurile străluceau În farfurii ca niște margarete glazurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puteau trăi unele, În timp ce ea abia Își mai putea opri mâinile să nu i se smulgă din umeri sub greutatea plaselor cu varză, morcovi, cartofi și multă țelină care se zice că ajută. Ea Însă nu crede, dar cumpără din superstiție și deznădejde. Noroc cu Brândușă. Gheretă repeta Întruna În gând tot ce mâncase o noapte Întreagă până la vomă, la care se adăugau și numele celor patru pictori pe care de altfel Îi știa, dar numai ca străzi, nu și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Caracteristicile ludovicianului: Masiv și indolent, colorit șters, vag, aproape inexistent, rază mortală a mușcăturii, înotătoare regresive și meme dorsale ubicui. Mituri legate de ludovician: Nu e de mirare că acest mare, periculos și enigmatic prădător este subiectul multor legende și superstiții. Poate cel mai impresionant dintre miturile asociate cu aceste animale este străvechea credință amerindiană că toate amintirile, întâmplările și identitățile consumate de unul dintre marii pești ai viselor vor fi, într-un fel, reconstituite și păstrate pe veci înăuntrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alzheimer. Pentru mine trecutul e prea viu. Eu nu-l pot pierde. Trecutul e la fel de viu ca prezentul. Peste cîteva luni, cînd tata s-a întors de la București, i-a spus mamei că Iordan s-a recăsătorit. "Are și o superstiție. Cică a treia nevastă nu trebuie părăsită". Mi-au căzut în noroi toate stelele. Luceferi sparți. Priveam pianul cu dușmănie. Monstrul de pian rînjea. Norocoasa rivală era cîntăreață de operetă. Ea cînta, eu nu. Rîvneam la sărutul cu gust de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zile își începu, punct cu punct, să-și construiască planul, să-și schițeze traseele, să-și modeleze strategiile, să-și calculeze, cu o eroare nu mai mult de ± 1,8%, metodele penetrării timpului gros de 31 de ani, eliminarea inhibițiilor, superstițiilor și a ceea ce-i mai rămăsese ca rest de plată în această vale a plângerii care se cheamă viață, încătușată între tabieturi, stări de anxietate, spitalizări, bârfe și desigur (Revoluția?) renașterea energiilor adormite, păstrate, economisite, păzite, ascunse, nesecretate, nealterate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
supărată ar fi Delfina pe moment, tot vă mai iubește ea undeva în adîncul sufletului, e doar o răbufnire temporară, i se pare lui Patru Ace, provocată de unele neajunsuri. — Astea sînt păsăricile mele, recunoaște Roja pe un ton spăsit, superstițiile care-mi aduc noroc, îi explică, ceasul Omega moștenit, portofelul maroniu, fularul de lînă, brățara primită cadou de nuntă, catarama cu însemnele statului Guatemala. Le port cu mine întotdeauna. — De unde și pînă unde Guatemala? se miră Patru Ace cu mintea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Ieremia, sprijinit de balustrada parcării, demantela idei, apoi le înnoda la loc în altă ordine a priorității: ipotezele justificau algoritmii, incertitudinile conturau argumentele, informațiile consolidau convingerile. Câte ceva ajunsese la urechile lui despre sfânta Cătălina, pictată în biserica Fântânele, dar, din superstiție, nu a vrut să aibă de a face cu popii. Și apoi, și-a primit-o în freză de două ori, pizda era înfiptă bine în pula partidului. "Vicii de procedură, domnule procuror! Se mai întâmplă uneori și pești bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asupra primul capitol din Machiavelli, deoarece ele sînt ca un pivot în jurul căruia se vor derula toate reflecțiile mele următoare. CAPITOLUL II [Despre principatele ereditare] Oamenii au un anumit respect pentru tot ce este străvechi, respect ce merge pînă la superstiție, iar cînd dreptul de moștenire se adaugă la această putere pe care o are vechimea asupra oamenilor, nu este jug mai puternic și care să fie purtat mai ușor, în același timp. Astfel, sînt departe de a contesta părerea lui
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fel de suverani, că nu deschid ochii asupra viciilor și exceselor oamenilor bisericii și că îndură de la un cap tonzurat ceea ce n-ar suporta din partea unui cap tonzurat cu lauri. Acest fenomen apare mai puțin ciudat acelora care cunosc puterea superstiției asupra înapoiaților și a fanatismului asupra spiritului uman. Ei știu că religia este o mașină veche, ce nu se va uza niciodată, de care, dintotdeauna, oamenii s-au servit pentru a se asigura de fidelitatea poporului și a stăvili neastîmpărul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ia! Împrăștierea toată lumea! Femeile continuau să cînte o veche litanie maghiară, nedînd semne de intimidare. La care șoferul a scos un pistol și a tras trei focuri În aer. — Ce v-am spus eu? urla primarul. Armata Roșie! Jos cu superstiția! Trăiască, lua-v-ar dracu’, generalissimul Stalin! Preotul n-a luat-o la fugă odată cu enoriașele lui și a dat să se apropie ca să furnizeze explicații. Rusul l-a ținut la distanță cu același pistol și i-a făcut semn
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să nu mai dea cote la stat, ci să păstreze roadele tocmai pentru nevoile reînvierii bisericii. Poate că nu tocmai de la acest freamăt, poate de la altele, Partidul Începu să reacționeze. Nu o făcuse În prima fază tocmai din cauza disprețului față de superstiții și misticism. Cum să se compromită organele ocupîndu se de asemenea manifestări de obscurantism?... Era un cuvînt greu de pronunțat acesta, „obscurantism“, mulți tovarăși Împiedicîndu-se În el prin ședințe și Înroșindu-se de aceea de o sinceră enervare. MÎnie care
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
încerc să îl găbjesc și să-l duc în pădure, cât mai departe ..." Vocea caldă și șoptită a Teodorei: " Mulțumesc pentru brânză și smântână, Artiomușca. Pică bine pentru oaspetele meu. Și lasă în pace pisica, știi că nu cred în superstiții." E aproape ora prânzului și Dora o grăbește pe Teodora să continue povestea vieții lor după reîntoarcerea din Siberia. Ce să-ți spun, draga mea ? Că ne-a fost greu ? Cuvântul nu poate exprima supliciile prin care am trecut atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lilieci costumați la patru ace și nouă monștri, adunați, dau taman treisprezece... Plus ruina de pe verticală a casei... Dona Mona rămâne fără glas. E clar că nu era tare la aritmetică, la astrologie sau mitologie, și nici specialistă în arta superstițiilor, cea atât de mult divinizată de ninetiste. Urmează o tăcere de mormânt. Nici măcar cărțoiul științific, aruncat peste mine, nu dă semne de viață. Nineta refuză, pur și simplu, să-l mai răsfoiască. Tăcerea devine jenantă. Nimeni nu se-ncumetă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scârba ieșise din el. Euforia dumnezeiască îi umplu nările forța sa și-o simți veșnică. O aruncă apoi cu cea mai mare respingere. Știa ceea ce avea nevoie. Ți-am adus pastilele. Mulțumesc. M-aș fi dus eu, dar cred în superstițiile cu întoarcerea înapoi. Era enervat. Nu știa dacă era sinceră sau ironică. Cel mai mult îl seca faptul că nu ar fi contat nimic. Toată starea lui se întoarse mai mult că niciodată. Ai spus că-mi zici de ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]