517 matches
-
în fața lui, te rog. Vultur-în-Zbor îl ascultă și imediat în ferestruici apărură niște lumini micuțe, formând un model complicat. — Modelul tău ionic, explică Grimus, este cel mai distrugător din câte mi-a fost dat să văd vreodată. Dac-aș fi superstițios, aș spune că aceasta este esența pe care doamna Cramm a citit-o în palma ta, esența care i-a făcut pe oamenii tăi să nu aibă încredere în tine, esența care stă la originea nenorocirilor tale de pe insula Kâf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
jumătate amețit. „Desigur”, aprobă ciungul. „E răul tuturor. Avem de-a face cu un fetus blestemat!” PAGINĂ NOUĂ Andante non troppo Noimann se cutremură. Cuvintele ginecologului ciung puneau gaz pe foc. De atâtea ori se gândise, chiar fără să fie superstițios, că Înăuntrul lui se ascunde răul, diavolul Întunecat, Încât acum tremura de groază tot. „Nu vă faceți probleme, vă vom scăpa de el...” Și cârligul ciungului se răsuci din nou, prinzându-i vintrele. Noimann icni din răsputeri. „Așa, așa”, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
strâmbă din nas. Nu era de mirare că Bikinski refuza să-și desfacă icoanele pictate unui astfel de personaj. Întrebat odată de ce apelează la toate aceste trucuri, Satanovski răspunsese simplu: „Fiecare om are ciudățeniile lui. În ce mă privește, sunt superstițios din fire....”. Dar, Îl Întrebaseră interlocutorii, de ce nu caută să găsească o persoană mai atrăgătoare, o femeie tânără, cu sex appeal? „Tot din pricina superstițiilor”, răspunsese Satanovski. „S-a Înrădăcinat În mine ideea că văduvele, după o anumită vârstă, poartă noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Sânt curioasă, dar știi, foarte curioasă, să aflu ce e cu descoperirea de ieri! ― Și vrei să-ți spun la telefon? ― Nu, vino la 11 să mă iei. Mă aștepți în colț, la cofetăria "Jernoiu". ― Bine; dar, à propos, ești superstițioasă? ― Nu!... dar de ce? ― Ți-ai uitat la noi o batistă! ― Aha, așa e, ai găsit-o tu? ― Da... și dacă nu ești superstițioasă, aș vrea s-o păstrez! ― Dacă-ți face plăcere!... Oamenii nu se despart niciodată din pricina unui petec
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la 11 să mă iei. Mă aștepți în colț, la cofetăria "Jernoiu". ― Bine; dar, à propos, ești superstițioasă? ― Nu!... dar de ce? ― Ți-ai uitat la noi o batistă! ― Aha, așa e, ai găsit-o tu? ― Da... și dacă nu ești superstițioasă, aș vrea s-o păstrez! ― Dacă-ți face plăcere!... Oamenii nu se despart niciodată din pricina unui petec de pânză, cel puțin asta e părerea mea! M-am postat în fața cofetăriei și am citit de trei ori, foarte atent în aparență
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
năpustit cu cuțite și macete și, în această confuzie generală, Marchant și-a descărcat pistolul în aer. Pe la amiază, foarte puțini oameni au fost convinși să rămână: au pretextat că se tem de poluare, dar nu era așa. Nu sunt superstițioși. Sunt bărbați curajoși, chiar. Sunt și săraci și au nevoie de mai mulți bani. Profesorul nu are de ales și le dă. Timp de câteva ore, fragmente dintr-un cântec însoțit de bătăi din palme au putut fi auzite jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un mare paralelipiped de cristal, cu sextilioane de celule moletronice. Doi ochi, două urechi, două nări și o gură dădeau celor trei divinități stohastice o stranie fizionomie antropomorfică. Păreau trei monștri simpatici și grotești. Homer îi privea însă cu spaima superstițioasă a unui animal căzut în cursă. - Reazimă-te de bara de lângă tine, îl invită binevoitor paralelipipedul central, al cărui soclu purta pe o placă înscrise fosforescent cuvintele: ZEUL NEANTULUI. - Spune-ne tot ce ți s-a întâmplat, ceru paralelipipedul din dreapta: ZEUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
nu toată lumea se întoarce să trăiască viața pe care o dorește. Cei norocoși se nasc din nou ca oameni, cei nenorocoși ca animale - un cîine, un porc, o muscă. Concubinele din Orașul Interzis, mai ales cele în vârstă, sunt foarte superstițioase. În afară de confecționarea de yoo-hoo-loos și de psalmodii, își petrec zilele îndeletnicindu-se cu tot felul de vrăjitorii. Pentru ele, credința în viața de apoi este ea însăși o armă. Au nevoie de această armă pentru a arunca blesteme asupra rivalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
luându-i dreptul de a fi prima mamă. Fiului meu, care s-a născut pe 1 mai 1856, i se va pune oficial numele de Tung Chih. Tung înseamnă „laolaltă“, iar Chih „conducere“ - adică a conduce împreună. Dacă aș fi superstițioasă, aș crede că numele în sine e o previziune. Celebrarea a început a doua zi după ce s-a născut și va dura o lună întreagă. Orașul Interzis s-a transformat peste noapte într-o sărbătoare. De toți copacii atârnă lampioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
unor pietre cioplite, să se așeze unul lângă altul până ce edificiul se va ridica trainic și impunător. Nu exista altă cale pentru destinul creator al cuvântului. Arta creează în inamicul ei reținere. Opera de artă dă naștere la o temere superstițioasă, ca în fața unei zeități, despre care dușmanul ed știe că o dată creată nu mai poate fi distrusă. Trebuie să știm să profităm de acest efect magic al artei, să căutăm să-l obținem, și atunci forța cuvântului va spori, și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
niciodată. Chiar și în cele mai proaste momente ale mele, nu am dorit niciodată ca el să fie răsturnat. Dumnezeu face întorsături stranii de situație. Iată-l acum pe el ajuns în fața mea, ca să fie ajutat. Nu am fost niciodată superstițioasă până acum. Plutim pe Lacul de Vest. E o toamnă aurie. Trestia e deasă și a ieșit papura. Digul e mărginit de sălcii plângătoare. Frunze de lotus acoperă, pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
naționaliști hotărâți să doboare, la lumina focului, pe oricine ar fi comis imprudența de a se apropia. Așa că se transformase, cu timpul, într-un schelet înnegrit și prăfuit, adăpost pentru șobolani și șopârle, pe care chiar și vagabonzii îl ocoleau superstițioși de când unul dintre ei murise, într-un mod foarte misterios, în noaptea când, din întâmplare, se împlineau zece ani de la distrugerea sa. Marea navă centrală nu mai avea acoperiș și vântul umed ce venea dinspre mare făcea ca locul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la panteonul regal. Așa cum ziarele nu aveau să uite să scrie, se Întorcea o filă În istorie. E posibil ca numai o educație aleasă, din acelea care devin tot mai rare, alături, poate, de respectul mai mult sau mai puțin superstițios pe care cuvântul scris obișnuiește să-l inspire sufletelor scrupuloase, să-i fi făcut pe cititori să nu Întrerupă ceea ce am relatat până acum În mod atât de copios, deși nu le-ar fi lipsit motivele pentru a da semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
civilizații? Oare Maitreyi n-a activat ca o hipnotizată, ca un automat, de când m-a sărutat întîia oară? Și spontaneitatea, vastitatea dragostei ei față de mine nu sunt oare simple consecințe ale celei dintâi căderi, acte determinate de conștiința ei. barbară, superstițioasă? Ajunsesem să evit pe cât puteam îmbrățișările prelungi în singurătate, pentru că adoram aproapa pe d-na Sen și respectam pe d-l Sen, și așteptam să găsesc un prilej de a le cere pe Maitreyi pentru mine înainte da a o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
era, s-ar fi putut dărui oricui, fără să se gândească o clipă la grozăvia acestui act, fără să fie responsabilă. În acele clipe de gelozie transformată în ură uitam toată experiența mea din ultimele șapte-opt. luni, uitam inocența aproape superstițioasă a Maitreyiei și le consideram pe toate amăgiri. Atunci am înțeles că nimic nu durează în suflet, că cea mai verificată încredere poate fi anulată de un singur gest, că cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodată nimic, căci și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cumva a murit? mă înspăimîntai eu. (Deși nu puteam crede în moartea ei, căci știu că am să simt ceasul acela, dacă se va întîmpla ca Maitreyi să moară înainte de mine.) ― Ar fi fost mai bine să moară, adaogă J., superstițios. Dar a făcut un lucru netrebnic. S-a dat vânzătorului de fructe... Îmi venea să urlu, să râd. Simțeam că, dacă nu mă apuc bine de masă, îmi pierd cunoștința. J. observă schimbarea mea și mă consolează. ― A fost o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spionează tot timpul. Dând cu ochii de mașină, se opri brusc. -Am mai văzut mașina asta, șopti. Am văzut-o azi-noapte, în vis... Unii ar spune că e semn rău, că am putea avea un accident, adăugă. - Eu nu sunt superstițios, rosti rar, sentențios, doctorul Chirilă, deschizând portiera. În orice caz, suntem așteptați... Când mașina se îndreptă spre bulevard, simți o liniște stranie, întreruptă, în chip neînțeles, de izbucniri aproape violente de bucurie. - Să deschideți fereastra, spuse, că în curând vom
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
care, cu o înfiorătoare cruzime, o mână atotputernică îl desfigurase... — Biata Muti ! Sunt convinsă că atunci avusese presimțirea că n-are s-o mai ducă mult, pentru că, la fel ca și animalele, oamenii își presimt sfârșitul... Eu nu sunt o fire superstițioasă, dar când s-a prăpădit Muti, au fost tot felul de întâmplări... în primul rând, ușa de la camera ei a căzut din balamale. Pe urmă, ceasul acesta, dintr-odată, a stat. Pe urmă, bucătăria s-a umplut de gândaci roșii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai aprins la Sainte-Vierge, patroana Notre-Dame-ului, și cât m-am mai rugat să se întoarcă Papa acasă... în mai multe rânduri, în viață, mi s-a părut că simt mâna lui Dumnezeu deasupra mea - chiar și în timpul nenorocirilor. Nu sunt superstițioasă, dar lumea îmi pare plină de semne, și de aceea, când s-a oprit ceasul vechi, m am indispus... — Păi, nu vezi că merge-acu ? Nu vezi că l-ai făcut ? Haidi, Ivona dragă, că tot scornești și scornești ! Da știi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
niște oameni sobri, cu vederi înguste, ceea ce este într-adevăr caracteristic pentru marea lor majoritate. Totuși, în bună măsură se manifestă aici, și nu numai în cercurile tineretului, o anume înclinație spre senzaționalism și neliniște, ceva de o natură aproape superstițioasă, care pare să erupă la intervale periodice. Cu câțiva ani în urmă, un evanghelist care se afla în trecere pe la noi, a creat o profundă impresie strigând pe parcursul unei predici: „Voi l-ați detronat pe Hristos și vă închinați apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atelier de lângă bucătărie era presărat tot cu vopsele și pensule, abandonate cu multă vreme în urmă. Le aruncă o privire în treacăt, în timp ce mergea din încăpere în încăpere, aprinzând pretutindeni luminile. Pe măsură ce înainta se lăsa înfiorată de un straniu simțământ superstițios, care se îmbina însă cu un fel de voluptate a singurătății. Alex dăduse de mult uitării religia metodistă care-i hrănise copilăria, dar persista în ea un simț religios, convertit într-o obsesie animistă. Adam poseda o asemenea viziune asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apoi scoase un sunet. Nu un lătrat, ci un strigăt adânc, răscolitor. Când Alex se năpusti spre ea, vulpea o zbughi pe lângă picioarele ei (blana îi mătură rochia) și țâșni direct pe ușa deschisă a garajului. Cu o spaimă aproape superstițioasă, Alex privi din prag și desluși vulpea stând în picioare pe scaunul din față al Rolls-ului. Ce s-a întâmplat? strigă Ruby care ieșise din casă. Nimic. Dar ce-i cu toată mizeria asta de aici? Nimic. Las-o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
doi sportivi sau echipe, un câștigător). Codul de comunicare sportiv este eterogen, drept dovadă succesul rugbyul ca joc feminin. Codurile sunt apanajele unei colectivități, nu bunuri izolate ale personalităților sportive, în interior fiecare echipă are sub-coduri. Unii sportive au atenția superstițioasă asupra părților corpului din visurile din înainte probei. Se poate observa că importante părți ale corpului din vise mâna și ochii, care intră în relație cu capul, care sugerează relația cu puterea. Într-un vis corpul, ca imagine trimite spre
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dificil. Au început "scuturăturile". Goluri de aer, vântul, norii prin care trece avionul sau alte perturbații meteorologice provoacă zgâlțâituri violente și prăbușiri care îmi dau emoții. De câte ori văd aprinzîndu-se avertismentul luminos "Legați-vă centurile de siguranță", mă crispez. Ca ultimul superstițios, mă agăț de orice gând care poate să-mi insufle curaj. S-a înnoptat, afară e întuneric beznă și urmăresc cum lumina de la capătul aripei clipește ca un girofar. Noroc că nu sunt fulgere. Comandantul Airbus-ului cu care am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
abia o deschid și o și sfârșesc de cetit; Eminule, nu voiesc ca tu să-mi scrii tot scrisori de o coală întreagă, căci știu că nu ai timp, dar nici așa de scurte // te întreb de-mi pot plăcea! Superstițioasă și fatalistă după cum mă știi, scrisorile tale sunt singurele, când tu nu ești față, cari mă mai asigură și mă mai liniștesc; afară de aceea, atâtea griji și necazuri nu au oare dreptul la o mică mîngîiere! Și tu știi așa
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]