474 matches
-
nu poate ajunge, zonele siderale dobândesc prestigiul transcendentului, al realității absolute, al veșniciei. Acolo locuiesc zeii și tot acolo se înalță, după unele religii, sufletele morților. "Preaînaltul" este o dimensiune inaccesibilă omului ca atare, aparținând de drept puterilor și Ființelor supraomenești. Cel ce se ridică urcând treptele unui sanctuar ori scara rituală care duce la Cer încetează să mai fie om: într-un fel sau altul, el ia parte la o condiție supranaturală. Operația nu este logică și rațională. Categoria transcendentală
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lumea de dincolo) și care este păzit de monștri (grifoni, balauri, șerpi). Ca să poți culege fructele, trebuie să înfrunți monstrul-paznic și să-l ucizi: învingătorul trebuie să treacă printr-o încercare inițiatică de tip eroic, câștigând "prin violență" condiția supraomenească, aproape divină, a tinereții fără bătrânețe, a invincibilității și a atotputerniciei. Arborele cosmic, Arborele nemuririi sau al Cunoașterii simbolizează cum nu se poate mai limpede valențele religioase ale vegetației. Cu alte cuvinte, arborele sacru sau plantele sacre dezvăluie o structură
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rafinament "mistic" poate ajunge sacramentalizarea organelor și a vieții fiziologice, pe care o găsim atestată la toate nivelurile arhaice de cultură. Trebuie adăugat însă că valorizarea sexualității ca mijloc de participare la sacru (de dobândire, în cazul Indiei, a stării supraomenești a libertății absolute) nu este lipsită de primejdii. Tantrismul a prilejuit chiar în India ceremonii aberante și josnice. În alte părți, în lumea primitivă, sexualitatea rituală a fost însoțită de orgii. Exemplul de mai sus își păstrează totuși o valoare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
existenței: ca să ajungă om propriu-zis, trebuie să părăsească prin moarte această viață dintâi (naturală) și să renască la o altă viață, superioară, care este deopotrivă religioasă și culturală. Cu alte cuvinte, primitivul își așază idealul de umanitate pe un plan supraomenesc. După părerea lui, 10 nu poți fi om împlinit decât după ce ai depășit și ai abolit într-un fel umanitatea "naturală", pentru că inițierea se reduce în cele din urmă la o experiență paradoxală, supranaturală, a morții și a învierii, sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o experiență paradoxală, supranaturală, a morții și a învierii, sau a unei a doua nașteri; 20 riturile inițiatice cuprinzând încercări, moartea și învierea simbolică au fost întemeiate de către zei, Eroii civilizatori ori Strămoșii mitici; aceste rituri au deci o origine supraomenească și, împlinindu-le, neofitul imită un comportament supraomenesc, divin. Se cuvine să reținem acest lucru, care arată încă o dată că omul religios se vrea deosebit de ceea ce este la nivel "natural" și se străduiește să se împlinească după imaginea ideală care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
învierii, sau a unei a doua nașteri; 20 riturile inițiatice cuprinzând încercări, moartea și învierea simbolică au fost întemeiate de către zei, Eroii civilizatori ori Strămoșii mitici; aceste rituri au deci o origine supraomenească și, împlinindu-le, neofitul imită un comportament supraomenesc, divin. Se cuvine să reținem acest lucru, care arată încă o dată că omul religios se vrea deosebit de ceea ce este la nivel "natural" și se străduiește să se împlinească după imaginea ideală care i-a fost dezvăluită prin mituri. Omul primitiv
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un rol important în religiile evoluate. Un exemplu binecunoscut este cel al sacrificiului la indieni, cu scopul de a dobândi după moarte Cerul, șederea alături de zei sau calitatea de zeu (devatma). Cu alte cuvinte, se dobândește prin sacrificiu o condiție supraomenească, iar rezultatul poate fi omologat cu cel obținut prin inițierile arhaice. Cel ce face sacrificiul trebuie să fie însă mai întîi consacrat de către preoți, iar această consacrare (diksha) implică un simbolism inițiatic de sorginte obstetrică; de fapt, diksha îl transformă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
lemn, vocea precipitată a Fredianei îi ajunse la urechi ca din altă lume. — Pădurea! E o cărare. Aici, la dreapta! în pădure! în pădure! o auzi strigând. Tânărul desluși cu greu capătul unei cărări strâmte printre carpeni. Cu o sforțare supraomenească, trase violent de frâul lui Rutilan, apoi, îmboldindu-l cu furie, îl îndreptă în acea direcție, aruncându-se cu capul înainte în desiș. Nu mai înțelegea nimic; durerile cauzate de săgeată continuau să-l sfâșie la fiecare mișcare, crengile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
învăluirile. - Și deodată, cum sta așa pe-o coastă, i se păru că s-a iscat în juru-i un freamăt neobișnuit. „Vântu-i peste samă de tare...“ se gândi el. Acuma nu mai erau răgazuri și clipe domoale; acuma parcă ceva supraomenesc voia să ia înainte și să smulgă clădirea din locul ei. Și-n văzduh și-n depărtări gemea ceva prelung, - ca o chemare spăimântată a liniștii. „Se scutură văzduhul pe crângul lui...“ șopti flăcăul c-o înfiorare. Și vitele începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lucru pe care mi-l amintesc e că eram întinsă pe punte, încă zbătându-mă să-mi recapăt suflul și Aidan era aplecat deasupra mea. Expresia de pe fața lui era un amestec de groază și ușurare. Am făcut un efort supraomenesc și am reușit să vorbesc. —OK, am spus gâfâind. Mă mărit cu tine. Capitolul 23tc " Capitolul 23" M-am trezit brusc, în întuneric, cu inima bătând să-mi sară din piept. Am aprins lumina înainte să-mi dau seama și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
quazii au fost învinși, am auzit că ai leșinat și ai rămas mult timp astfel. Cunosc acel furor străvechi, foarte diferit de mânie, de cruzimea sălbatică a soldatului... Extazul tău a fost unul sacru și ți-a dat o putere supraomenească. — Zeul meu mi-a dat puterea aceea, știi prea bine - Antonius întinse mâna, iar Valerius Mucrus i-o strânse cu putere; strângerea de mână era simbolul pactului ce-i unea pe adepții cultului lui Mithra. Sunt pregătit, pater. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Părea atât de neliniștit și lipsit de apărare, încât lui Valerius i se făcu milă. — Mai spune-mi. Când viziunea a dispărut, mi-am dat seama că luptam în continuare... Alergam, îi înfruntam pe quazi... Simțeam că am o putere supraomenească, dar nu reușeam să mă deosebesc pe mine însumi de dușmanul meu. Parcă eram în același timp eu însumi și celălalt, parcă am fi fost amândoi aceeași ființă, nu știu dacă o fiară muribundă sau un zeu pe cale să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
divinitatea ce conduce armata? În ce mă privește, zise Antonius zâmbind, când asist la jocurile grecești nu văd niște bărbați prinși într-o luptă inutilă, fără arme. Văd entitățile spirituale, sau divine, care le îngăduie atleților să depună un efort supraomenesc... Văd un fel de inițiere ce întărește sufletul, nu trupul. Am dreptate? Ești isteț, recunoscu Proculus îmbufnat. Se ridică. Nu se poate discuta cu tine, adăugă, aranjându-și curelușa unei sandale. Voiam să-ți mai amintesc - zise, ridicând un deget osos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să viețuim de multe ori se dovedește a fi mult mai absurdă decît irealitatea ce se află În vecinătatea ei. La drept vorbind, gîndea medicul, realitatea conține Încorporată În ea o doză puternică de irealitate, care-i conferă o dimensiune supraomenească, imprimînd simțurilor noastre un alt ritm. Fără această doză, realitatea ar fi atît de anostă, Încît ne-am pulveriza. E ca și cum am avea de-a face cu un om care s-a obișnuit să ia În fiecare dimineață o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pământ el ar fi devenit ascultător și ușor de condus. Adăpostul obișnuit al calului era o peșteră de la marginea pădurii și vai de acela care s-ar fi apropiat de el, dacă nu era dăruit cu putere și un curaj supraomenesc, După ce-i spuse toate acestea, bătrânul se depărtă. În realitate însă, acesta nu era un moșneag, ci Malagigi, vrăjitorul, vărul lui Rinaldo, care spre a-l porni pe calea isprăvilor cavalerești, i-a scos în drum calul și armura, iar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să scrie un articol intitulat Douăzeci de măsuri profilactice în lupta cu maladiile care vin pe calea aerului, dar înainte de a elabora prima variantă, se trezi că-i cam dispare încrederea. Dintr-odată nu i se mai părea că „actele supraomenești de curățenie“, încăperile bine aerisite sau o mască de bumbac ar fi de ajuns să-l protejeze. Se știe că, în general, gripa este un microb care acționează la nivelul solului, așa că Pandit ia decizia să-și rezolve toate problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a accede la instruire școlară, la spitalizare, apărarea integrității corporale și materiale, apărarea valorilor culturale moștenite de la înaintași, etc... De azi înainte, aceste principii nu mai sunt valabile pentru români. Președintele României, ca un titan mitologic printr-o zvâcnire aproape supraomenească, s-a opintit și a rupt lanțurile care ne țineau legați de statul român. Trecem cu vederea o slabă flatulență (destul de urât mirositoare), dată așa „cam pe vână” a președintelui în timp ce se opintea, dar acum doar rezultatul contează. Spunea marele
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în urechile clăpăuge truda unei zile zbuciumate.La umbra salciei lăcrimate, eu strivesc în buze fire de nisip din clepsidra timpului, înghițind cu eforturi supraomenești toate poveștile voastre. Îmi șuieră în timpane și acum zgomotul răsuflării dobitoacelor din pădurea de cleștar.Sunet sinistru, aducător de neliniști, înghițitor de vremuri. Șeherezade, cu ale lor cosițe despletite, își apleacă frunțile încrustate de stele albe, culegându-mi de pe
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mână de frunze de lucernă o dată la două luni. Mașinile pot să le folosească pe post de combustibil, am remarcat eu. Și nu numai atât, frunzele de lucernă îți îmbunătățesc vederea ca și când ai avea raze X, îți dau o forță supraomenească și... și... ce-ar mai fi... —îți fac coada și blana lucioase, mi-a sărit Luke în ajutor. —Exact! — Și conțin secretul universului. Exact! am zâmbit eu. Mi se părea că Luke era grozav, că eu eram grozavă și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care avea potențialul de a o băga pe biata Dawn în mormânt. O carte în patru culori, din care nu fusese scris nici un singur cuvânt - care trebuia publicată într-un timp record. Sigur că Dawn avea să găsească o modalitate supraomenească de a duce totul la bun sfârșit. Așa făcea întotdeauna. După care, la următoarea carte, Vivian avea să încerce să radă și mai mult din perioada de producție. Competența lui Dawn părea să-i facă povara și mai grea... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
teroare. Urmaseră incendieri ale caselor, distrugerea plantațiilor de duzi, uciderea vitelor. Pentru ea, însă, fusese ca o dezlegare de rău. Dezastrul acela i-a redat de fapt viața, speranța, încrederea. Și, în starea aceea de eliberare supremă, cu un calm supraomenesc, urcase până la galeria de tablouri și își salvase singurul prieten, un înger pictat în maniera școlii venețiene. Ocolise cadavrul soțului ei fără să-i arunce nici măcar o privire și, în zgomotul infernal al prăbușirii casei, coborâse scara purtând în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la fiecare apariție, noi, oficianții, scoteam strigăte de bucurie. Am asistat, într-un extaz perpetuu, la construirea în „zbor de pasăre” a templului lor de lumină, un templu al îngerilor. Nu voi putea uita niciodată acele momente de răpire totală, supraomenească. Alteori, ȘATFA reușea să aducă printre noi cete întregi de elementali... (Venerabilul oftă prelung.) Au fost vremuri cu adevărat glorioase pentru masoni. ȘATFA dispunea de fonduri practic nelimitate. Donațiile curgeau și toată lumea se simțea onorată să facă acest lucru. (Venerabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
au căsăpit mujicii sau au murit din cauza gerului. Nu aveau cum să scape. Nu aveau cum să scape. Un fior cutremură umerii uscați ai ambasadorului. Continuă să vorbească, deși avea vocea roasă de epuizare. ― Răniții, bolnavii, degerații, sfârșiții de eforturi supraomenești... supraomenești... da... au fost abandonați și ei. Soldații care nu mai puteau mărșălui în rând cu ceilalți, pentru el, își pierdeau calitatea de luptători. Nu se mai uita la ei. Dădea ordin să fie abandonați. Trecea mai departe... A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
căsăpit mujicii sau au murit din cauza gerului. Nu aveau cum să scape. Nu aveau cum să scape. Un fior cutremură umerii uscați ai ambasadorului. Continuă să vorbească, deși avea vocea roasă de epuizare. ― Răniții, bolnavii, degerații, sfârșiții de eforturi supraomenești... supraomenești... da... au fost abandonați și ei. Soldații care nu mai puteau mărșălui în rând cu ceilalți, pentru el, își pierdeau calitatea de luptători. Nu se mai uita la ei. Dădea ordin să fie abandonați. Trecea mai departe... A fost... A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altă ocazie nu se ivise și Abdul era convins că, pe zi ce trecea, scădeau posibilitățile de a se mai ivi, căci oboseala, căldura, setea îi sleiau, și simplul fapt de a pronunța un cuvânt începea să necesite un efort supraomenesc. Când, în sfârșit, se trezi de tot, Gacel strânsese deja totul și fixa din nou încărcătura pe spatele celor trei animale. Cu o mișcare a capului, arătă spre al patrulea: — Trebuie s-o omorâm la noapte. — O să atragă vulturii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]