1,369 matches
-
prezentul "noii orînduiri"? E faimosul lâchez tout al suprarealiștilor, despărțirea tranșantă de tot și de toate, pe care o comentează Maurice Nadeau în Histoire du surréalisme. Orientat altădată și aiurea în sensul revoluției comuniste (La Révolution d'abord et toujours), suprarealismul tinerilor noștri poeți din deceniul șapte cădea pe falsitatea ideii de revoluție, confiscate și manipulate de către un grup restrîns de inși însetați de putere, ce se voiau considerați drept exponenți ai clasei muncitoare, aflate, chipurile, la conducerea societății. Antitradiția avangardei
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
pentru că evocă două sfere ale civilizației autohtone, cu conotațiile lor specifice, asociind mijloacele tradiționale de transport (car, căruță, trăsură etc.) cu unul modern și - cel puțin inițial - tipic citadin. Izbitoare este însă mai ales absurditatea imaginii, de pur și autentic suprarealism, a unei biciclete trase de boi sau de cai. Versiunea preferată de vorbitorii actuali pare a fi, de altfel, cea care conține boii: din rațiuni de expresivitate fonică (consoana inițială identică în cuvintele boi și bicicletă) dar poate mai ales
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
ales în ipostaza sa de critic literar. În urmă cu mai mulți ani i s-a publicat în traducere importanta sinteză Lecturi din poezia americană (1968). A mai publicat, între altele eseul monografic asupra lui Théophile Gautier (1972), Expresionism, Dada, suprarealism și alte isme (2 vol., 1976), alături de numeroase eseuri în reviste de prestigiu, ca "Les Lettres Nouvelles" sau "Critique". Bun cunoscător al literaturii și artei românești, a tradus primele poeme ale lui Tristan Tzara (în colaborare cu Mircea Tomuș), poezii
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
cu Mariana Marin apărut în Contrapunct în 1990 completează portretul extrem de interesant al poetului. Volumele scrise în românește sînt, în primul rînd, dovada "slăbiciunii" pentru latura suprarealistă a avangardei românești. Principalul reproș este asincronismul demersului său (în 1969 cînd debutează, suprarealismul era istorie). Însă, ca și Gellu Naum, Reichmann crede într-un suprarealism tipologic; dicteul se transformă în alcătuiri sugestive de paradigme poetice, fronda este înlocuită de o mobilitate imagistică ieșită din comun și, în plus, experimentul ascunde nu de puține
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
al poetului. Volumele scrise în românește sînt, în primul rînd, dovada "slăbiciunii" pentru latura suprarealistă a avangardei românești. Principalul reproș este asincronismul demersului său (în 1969 cînd debutează, suprarealismul era istorie). Însă, ca și Gellu Naum, Reichmann crede într-un suprarealism tipologic; dicteul se transformă în alcătuiri sugestive de paradigme poetice, fronda este înlocuită de o mobilitate imagistică ieșită din comun și, în plus, experimentul ascunde nu de puține ori "mesaje" cu o altfel de miză: "derizoriile mașini ale puterii/ iluminate
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
obscură, își îndepărtează brațele, privește în jos". Audience captive este o interesantă "cotitură" în evoluția poetică a lui Sebastian Reichmann, volumul rezultînd din contactul cu poezia și civilizația americană. Apar nuanțe biografiste și prozaiste care se potrivesc extrem de bine cu suprarealismul la care nu renunță nici o clipă: " În fața cuiva ea urcă într-un taxi îndreptîndu-se/ cît mai repede spre-o altă Agenție de emigrare/ hotărîre care a cuprins-o lent/ ca senilitatea ce atinge-n treacăt crăpăturile Broadway-ului/ ca uriașii saci
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
ale sămănătorismului ce și-a avut, e drept, în provincia transcarpatină, o sucursală dintre cele mai harnice. Criticul acorda, în schimb, atenție citadinismului intens intelectualizat clujean, ca și "solidarității cu colegii din Cercul literar, dintre care nu unul experimenta aliajul suprarealismului în comportament cu seriozitatea transilvană în ofensiva de emancipare a actului de creație" ("solidaritate" din a cărei recunoscătoare numire desprindem un subsidiar complex de inferioritate al celui ce se socotea, totuși, în raport cu unii din colegii săi, funciarmente mai "rural"): "Ca
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
-i recitește mereu pe Arghezi și Eminescu, dar în același timp recunoaște că întîlnirea cu școala de poezie din New York de la sfîrșitul anilor î60 l-a făcut să descopere în sfîrșit lumea, lăsînd în urmă "principala influență a copilăriei mele, suprarealismul sacerdotal al lui Lucian Blaga". Exquisite Corpse, revista pe care a început să o editeze în 1983, e de mult o bucată de istorie literară americană. Forma de sicriu a revistei și ciudata morbidețe pe care scriitorul a transformat-o
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
manifeste: "Priviți-mă bine/ Sunt idiot, sunt un farsor, sunt un fumist/ Priviți-mă bine! Sunt urît, fața mea e lipsită de expresie, sunt scurt,/ Sunt ca voi toți"? Și, la Paris, în plină efervescență a dadaismului, componentă știută a suprarealismului, Tzara se declara împotriva artei angajate, precizînd că "nu poate exista angajament decît față de ansamblul vieții, în măsura în care poetul recunoaște în om centrul preocupărilor sale". Nu uita să se refere și la Holocaust, de unde poetul degajă tot o învățătură morală: S-
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
a scris, în acest spirit, acel Petit manuel du parfait bonheur, în 1946 s-a sinucis, curmînd astfel tragic o viață și o operă. Cine nu recunoaște în Sașa Pană (Al. Binder la naștere) pe conservatorul ideal al memoriei avangardismului (suprarealismului) românesc și pe motorașul care, o vreme, l-a întreținut din solda sa de ofițer medic? Din această cauză i-am comandat, în 1971, să-și scrie memoriile. Așa s-a ivit cartea sa Născut în 02, o veritabilă arhivă
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
și ca pictor iar David Trost a murit, și el ca și Păun, de moarte bună. E ultimul val suprarealist din România. Ba greșesc. Pentru că poeții generației optzeciste și nouăzeciste au refăcut legătura cu generația de aur, continuînd să cultive suprarealismul. Bune capitole sau paragrafe închină, în cartea sa, Crohmălniceanu lui Brunea-Fox, regele reportajului, lui H. Bonciu, prozatorul din Bagaje și altora ca Jacques Costin, Dan Faur, Raul Iulian, Sesto Pals. Cartea, temerară și extraordinar scrisă a lui Ov. S. Crohmălniceanu
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
fi operă de artă sau nu, adică experiența se poate împlini ori poate eșua. Dar punctul de plecare și condiția invariantă a lucrului însuși îl constituie racordarea la real, la ce se întîmplă în jur. Altfel, fără acest racord, nici "suprarealism" nu poți face, cum au făcut Buñuel și avangardiștii în general. Or, la noi, mai toți cineaștii se consideră din capul locului artiști suficienți lor înșiși, cu aroganța de "a crea" indiferent și dincolo de ce e deja creat, fără acea
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
dvs. cred că este, în special, teoretizarea avangardei românești, fiind primul care a făcut o situare istorică și critică completă a acesteia. De cînd și de unde acest interes, mai ales că în poezia dvs. nu se pot detecta afinități cu suprarealismul? Vorbeați de poezia pe care o scriu și care e destul de puțin avangardistă sau deloc. Eu nu sînt o ființă explozivă, nu sînt un iconoclast, am revoltele mele, dar nu exprimate la modul avangardist, și, la acest nivel, probabil că
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
prefață, eram curios să văd ce se întîmplă și în lumea universitară pariziană. Așa se face că l-am cunoscut pe Gaëtan Picon, care era profesor la École Pratique des Hautes Études și avea un curs și un seminar despre suprarealism. Prin Gaëtan Picon am ajuns la unele dintre numele din această carte. Tot la École Pratique de Hautes Études, preda, în acei ani, Roland Barthes cursul care va deveni apoi Fragments d'un discours amoureux, și mai era Gérard Genette
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
mineralelor. Nu voi uita niciodată nici emoția cu care am scris despre Marcel Raymond. Marcel Raymond era un om deja de aproape 80 de ani, era una dintre personalitățile ieșite din comun, autor al acelei cărți celebre, De la Baudelaire la suprarealism, care a făcut epocă. Și era un om de o extraordinară delicatețe. La vîrsta lui, a venit la gara satului din apropiere de Geneva, unde își petrecea verile, m-a condus el însuși cu mașina, am vorbit pe tot parcursul
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
dintre România și Europa spre care, chipurile, ne îndreptăm! Aș înțelege dacă la mijloc ar fi vorba de sume fabuloase. Dar, așa cum am scris și altădată, discutăm despre sume meschine de câteva sute de dolari. Comparați această realitate contabilă cu suprarealismul contabilicesc numit Sidex, Roman S.A., Combinatul Reșița și obțineți formula existențială a unei țări care se autosabotează cu o plăcere demonică. Ultim mohican al unei strălucite pleiade de cărturari-diplomați, dl. Bulei își va da probabil demisia din funcția pe care
Iarna venețiană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16010_a_17335]
-
Gheorghe Grigurcu Bestia neagră a suprarealismului (idee rimbaldiană!) a fost literatura. Poezia s-a vrut liberă de literatură, țîșnind zeiește din subconștient, prin mijlocirea dicteului automat, sustrasă oricărei tendințe organizatoare, oricărui control logic sau gramatical, precum o apoteoză a spontaneității. Dar închizîndu-se în direcția intenționalității artistice
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
a unei diplome, ci un exercițiu încă suficient de viu, indicînd împrejurarea că "mistica" suprarealistă e un bun cîștigat de întreaga conștiință literară actuală, care-i poartă, mai mult ori mai puțin vizibil, urmele. Iată, în acest sens, reflectarea concepției suprarealismului ca dinamică pură, incapabilă de orice fixare, ori pur și simplu ca potențialitate: "ce este aici. aici nu este pomul. aici este ceva care încearcă să se nască. este mișcarea buzelor" (mișcarea buzelor). Sau notificarea amestecului ficțiunii cu viața, a
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
morți, sacrificii, timp, cu respirații sau rugăciuni,/ cu poeți, cu femei gravide. lume bună, minunată, de la Dumnezeu? (un epilog). Parodiat fiind, absurdul e aici, am zice, un absurd de gradul doi. De altminteri, poetul pare a se afla mereu, prin suprarealism, într-un mediu de șotii, de năzbîtii, de farse, altfel spus de carnavalesc arhaic, îmbogățit iar nu inovat de tehnicile absurdului jovial. Modalitatea în cauză e prefigurată de un grotesc poporan al zonei de obîrșie. Prototipul îl alcătuiește individul "bășcălios
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
e prefigurată de un grotesc poporan al zonei de obîrșie. Prototipul îl alcătuiește individul "bășcălios", nihilistul rural bine dispus care l-a inspirat și pe Sorescu. Totul are aerul unei reprezentații cu motivație temperamentală, desigur, însă cu o infrastructură de suprarealism endemic. Poetul e doar un regizor operînd pe baza unui scenariu tipic. De unde, evident, invalidarea tezei iraționalității ce ar sta la baza actului suprarealist ortodox. Prin atitudinea d-sale, funciară, de neîncredere în absolutul vizionar, Paul Aretzu cultivă nu o
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
m-am gîndit pentru prima oară la supralumină" (ibidem). Intelectul este actantul farsei pe care ne-o oferă continuu poetul, în straiul sclipitor al avangardei. În felul acesta, aidoma unui fiu rătăcitor care, după un îndelungat periplu, se întoarce acasă, suprarealismul tîrziu revine la inteligența excomunicată, în paradoxala vecinătate a rețelei valéryene. Paul Aretzu, Diapazonul de sînge, Ed. Cartea Românească, 2000, 64 pag., preț neprecizat.
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
pe mine." E un fel de escatologie a iubirii în toate aceste texte, o izbăvire discretă și personală de toate relele lumii și ale vîrstei grație unei înțelegeri amoroase speciale. întîlnim și imagini ciudate în aceste texte, condimentate cu un suprarealism copilăros și puțin demonstrativ, cîteodată fabula de final e prea apăsată, prea transparentă. Dar toată această carte micuță, pe care îmi place s-o consider un manifest împotriva cantității și zorzoanelor cu care ies în lume scriitorii români, ascunde în
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
nu încearcă o altă abordare (din perspectiva, poate părea o blasfemie, dar textul poetic susține o asemenea ipoteză, a unei anume tranzitivități și a fragmentarismului, de exemplu). Există, doar schițate, asemenea alte identificări (cum e, de pildă, abordarea distanțării față de suprarealism ș.a.). Criticul merge pe urmele eseurilor lui Cezar Baltag însuși și în disocieri față de postmodernism (să amintim că Cezar Baltag a tradus Sfîșierea lui Morfeu pentru numărul din 1986 dedicat postmodernismului, al Caietelor critice). Centrul de greutate al formulei lui
Identificări by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15639_a_16964]
-
imaginației, lenei". Nu încape discuție că lirismul lui Nicolae Țone, cel care, turmentat de sine, își zice, ca un sultan al versului, Nicolae Magnificul, ține de prima categorie, a ,,plăcerilor" și ,,ornamentelor", a ,,puterilor" ilimitate ale imaginarului care sfidează realul. Suprarealismului la care aderă în chip lejer i se adaugă o propensiune, am zice, orientală, a visului opulent, îngroșat precum o drojdie a fantasmelor lăuntrice, menit însă nu atît a propune o alternativă dramatică la existență, cît a o curăța de
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
vitalitate pulsînd de forță asociativă, ca o resurecție plină de energie a unei viziuni de laudă universală, de comuniune cu cosmosul. Izbucnirea vitalității care nu mai e reprimată, ci favorizată e teoria degajată (căci a existat o teorie represivă a suprarealismului, cu alibiul ,,eliberării" interioarelor energii obscure, prin rețeta dicteului automat) capătă uneori forme marțiale, precum dovezi ale unei lupte pe care poetul o duce împotriva truismelor ce încătușează nu atît idiomul specific (emanciparea acestuia a fost deja omologată), cît natura
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]