1,669 matches
-
care se numeste Caragiale, insă Caragiale însuși era influențat de autorii care m-au influențat și pe mine, de Flaubert din Idei de-a gata, de Henri Monnier, de Labiche. Mai era un scriitor, un scriitor al absurdului, un scriitor suprarealist care-mi plăcea, Urmuz, el însuși îi datora mult lui Jarry.Pe scurt, literatura română nu m-a influențat cu adevarat". De fapt, îl rectific pe celebrul dramaturg, operă să este o continuare a avangardismului românesc interbelic care, la noi
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
un prag/ stă,/ că semnul odihnei/ cu inima/ un cărăbuș de piatră" (Fotografie ce se voalează cu timpul). O senzorialitate intensă îi stă la îndemînă autoarei precum un idiom de care se poate folosi necurmat, cu articulațiile tonifiate de dicteul suprarealist: "Broscoii din nori duhnesc a păcat și se descaltă-n spume peste/ pita pămîntului caldă.// Tîrîtoare lipidice încearcă simțirea asfaltului duse de forțe giratorii/ minate de sfîntul cu nume bețiv ținut în carantină pînă acum.// Dansul lor înscriind volute neprevăzute, circumferințe
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
să răgușească. De la volumul Ioana care rupe poeme (1996), verva cu care neliniștitul "optzecist" genera imagini poetice somptuoase, metafore strălucitoare ori acel "derizoriu fabulos" (Gh. Grigurcu) la care s-au oprit toți cei ce au scris despre el, pregnanta inserțiilor suprarealiste și tenacitatea de a urmări pînă foarte departe epicitatea aventurilor sale interioare, cu ambiții mimat-silogistice, par să se fi domolit sub o crustă elegiaca. Încadrat de Al. Mușina în direcția unei "poezii a textului" în proliferare de semnificant, Traian Ț
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
premiu pentru regie la Moscova și a fost prezentat cu succes deosebit la Viena. Filmul pe care însă Mihu avea să-l facă după pofta inimii, s-a numit - și nu întâmplător - Omul și umbră. Este un film absolut splendid, suprarealist, care i-a oferit, lui Gheorghe Cozorici în rolul principal, posibilitatea de a crea o capodoperă a interpretării actoricești. Filmul este compus cu măestrie, numai și numai în viziuni filmice, care se succed fără încetare, provocându-ne mereu uimirea, plăcerea
Despre Iulian Mihu by Savel Stiopul () [Corola-journal/Journalistic/17803_a_19128]
-
lui Baciu din România și, de ce nu?, chiar o ediție critică din opera sa lirică. Frumos portretul lui Gherasim Luca, din textul căruia aș reproduce chiar începutul: "Gherasim Luca a fost unul dintre membrii marcanți - activi și consecvenți - ai mișcării suprarealiste de la București. El nu s-a îndepărtat niciodată de la poziția adoptată în prima tinerețe, avînd pe deasupra (ca destin inexorabil, aș putea să spun) și spiritul tragic al altor suprarealiști notorii de pe alte meridiane. Căci, la o vîrstă înaintată (în toamna
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
notorii de pe alte meridiane. Căci, la o vîrstă înaintată (în toamna lui 1994), și-a pus capăt vieții în inima Parisului, după ce s-a bucurat acolo de recunoașterea literară pe care o dorea și o merita cu prisosință". Deși deloc suprarealist, memorialistul l-a cunoscut bine pe Gherasim Luca (cofondator, în 1932, a grupării Alge, aceea care a tipărit foița cu numele organului sexual masculin care, trimisă provocator lui N. Iorga, a declanșat un imens scandal, terminat în justiție). Această grupare
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
bine pe Gherasim Luca (cofondator, în 1932, a grupării Alge, aceea care a tipărit foița cu numele organului sexual masculin care, trimisă provocator lui N. Iorga, a declanșat un imens scandal, terminat în justiție). Această grupare a fundat ultimul val suprarealist în 1944, care, avîndu-l în frunte pe reînapoiatul de la Paris Gherasim Luca, îi prenumăra pe Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Paul Păun, D. Trost, Dan Faur ș.a. Gruparea a fost anihilată, de proletcultism, în 1947, Gherasim Luca părăsind din nou țara
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
în frunte pe reînapoiatul de la Paris Gherasim Luca, îi prenumăra pe Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Paul Păun, D. Trost, Dan Faur ș.a. Gruparea a fost anihilată, de proletcultism, în 1947, Gherasim Luca părăsind din nou țara. Supraviețuitorii acestui ultim val suprarealist sînt, azi, Gellu Naum, la București, și Paul Păun la Paris. Clarificatoare, la urma urmei, este evocarea despre cei doi poeți a lui Virgil Gheorghiu. Cel dintîi, autenticul, era enigmaticul poet cu acest nume, bizar, pînă a-și vopsi părul
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
linii drepte și curbe, în acord cu orientarea câtorva grupuri de oameni, ca în fotografia din Aquila degli Abruzzi, Italia-1952... Da, m-au preocupat raporturile dintre forme. Și apoi, există surpriza. Eu am fost format de suprarealism; nu de pictura suprarealistă, ci de concepția suprarealistă... De aceea am spus că ceea ce faceți e mai aproape de artă. De pildă această fotografie în care figura umană repetă prin similitudinea profilului portretul agățat pe perete, deasupra ei... Da, este omul care doarme și fructele
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
în acord cu orientarea câtorva grupuri de oameni, ca în fotografia din Aquila degli Abruzzi, Italia-1952... Da, m-au preocupat raporturile dintre forme. Și apoi, există surpriza. Eu am fost format de suprarealism; nu de pictura suprarealistă, ci de concepția suprarealistă... De aceea am spus că ceea ce faceți e mai aproape de artă. De pildă această fotografie în care figura umană repetă prin similitudinea profilului portretul agățat pe perete, deasupra ei... Da, este omul care doarme și fructele așezate în tăcere. Dar
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
păsări oarbe împăiate cu frunze, mai mulți ochi băgând arhiva în sperieți, bijuterii false, lapislazuli, toarte, paftale, niscai matostate - acolo (...) în afara poemului: exilul în care pornim de-a-ndăratelea." (p. 37-38) Arbitrariul este ridicat la rangul de principiu ordonator, ca în producțiile suprarealiste, deși nu avem de-a face neapărat cu o provocare voluntară a misterioasei dinamici a inconștientului, ci mai curând cu decizia lucidă (și asumată ca atare) a unui poet pe deplin conștient de faptul că, uneori, prin simpla enumerare, cuvintele
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
o lovitură de maestru, adjudecându-și, deopotrivă, aprecierea publicului și a criticii de specialitate. Filmul are umor, ritm, fantezie: întâmplările, pline de semnificații, prin care trece tânăra rusoaică ce freamătă de dragoste pentru Mama Elveția, se constituie într-un voiaj suprarealist prin alcovurile nomenclaturii helvete și ale conspirațiilor politice, în care băncile au rolul principal. "Scopul meu n-a fost să prezint realitatea politică din Elveția. Am vrut doar să fac un film de diverti Ar mai fi multe lucruri de
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
cu scopurile lor, o asociere între Muzeul Național de Artă și Dănilă Prepeleac, cel din povestea omonimă a lui Ion Creangă, ar părea, dacă nu suspectă de-a dreptul, cel puțin lipsită de rigoare sau extrasă direct dintr-un scenariu suprarealist cu tentă umoristică. în condițiile societății românești, însă, în care totul este răsturnat, realativ și fantasmatic, de un lirism spontan crescut pe tulpina unui amestec de absurd și grotesc, suspect ar fi ca această asociere să nu se facă. Întocmai
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
s-a arătat soarele./ Au așteptat să se usuce vreascurile/ și au discutat politică./ Au tăiat inele de ceapă și au rumenit carnea./ Și-au fript limbile și au rîs" (Au vrut să-și omoare timpul) se învecinează cu insertul suprarealist, posedînd aceeași capacitate de absorbție a realului, care uneori devine expresiv-delirantă: "Aerul se înroșea./ Pereții se clătinau transpirați./ Cuvintele horcăiau prin unghere.// În casa intoxicată se băteau poezii la mașină/ se copiau reîncarnări vedenii pe curat/ se umplea cu țipete
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
cuiie. ochii mei sînt scoși. urechile mele/ sînt tăiate. limba mea este smulsa. umbrele mă privesc/ zîmbind. unele mă cheamă. altele vor să-mi ia locul"(ibidem). Că o probă a incongruentei ființei cu sine, ni se înfățișează, în limbaj suprarealist, o demontare a corpului în părtile-i componente, ce se săvîrșește în somn. Mecanismele subconștientului apar sugerate prin astfel de amuzant-terifiante disocieri: "traiul nostru aici era un trai obișnuit:/ la culcare ne desfăceam în părțile componente care/ își luau tălpășița unde
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în genere pecetea unei încrîncenări, a unei durități ce le reduce gratuitatea plutitoare, vagul în care visul Neantului s-ar putea zbengui în voie. "Dicteului automat" i se adaugă, reflex, reacția obsedanta de criză a identității: "mi-am împrăștiat
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
preponderent verticale, siluete feminine care se topesc în propria lor anvelopa sau se încheagă dintr-o atmosferă cu densități fluctuante. La rîndul ei, Saviana Stănescu compune în șoaptă, dintr-un amestec de cruzime copilăreasca, de clorofila și de perversiuni textuale suprarealiste, siluete spectrale de Infante, de idealități feminine; care, ca la Arcimboldo, se zămislesc dintr-un chiot ludic și sfîrșesc în grave tonalități metafizice.
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
poți da seama (și nici n-ar avea importantă) dacă doctrina a premers discursul liric sau invers. Fluxul oniric e captat cu un aer de naturalețe, cu un creion mai curînd de reporter fantast decît cu un penel de pictor suprarealist pedant, așa cum proceda Leonid Dimov (l-am numit cîndva - formulă ce i-a plăcut! - un parnasian al hazardului): "Din adîncul întuneric/ se ițesc precum din stranii holograme/ chipuri și lucruri/ străluminate/ labirinturi în relief/ fante-n care-alunec/ înapoi spre creierul
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
prin spirit ludic și tăietura precisă a replicii, printr-o abilitate neconvenționala a condeiului și a proprietății cuvîntului. Spectacolul stă în partea predominantă a piesei: la nivelul său fabulatoriu, în-tr-un discurs manevrat cu știința în planul dialogului, născător de imagini suprarealiste, onirice, absurde. Noe care ne străbate memoria e o femeie este un text parabolă: grijă față de trecutul care nici nu moare, nici nu te lasă să trăiești. Recunosc că mi-e greu să povestesc pur și simplu piesă, să împărtășesc
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
la nivelul potențialității, foarte puține din aceste trăsături fiind într-adevăr "folosite". Altfel stau lucrurile, însă, cu scriitura să. Românul are aspectul unui jurnal travestit, întrerupt din cînd în cînd de mici capitolase - "Vise", amestecuri de absurd liricizat și note suprarealiste cu o semantica deseori ilizibila, oferind un ermetism mai degrabă gratuit. Personajele, cu cîteva anemice excepții, există doar onomastic, completînd fără nuanță instrumentarul autobiograficului. O descriere monotona și parcă mereu aceeași domină un traseu psihologic ce-ar fi avut nevoie
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
Câmp negru, București, Ed. Cartea Românească, 1982; Arlechini la marginea câmpului, București, Ed. Cartea Românească, 1985; Poezii, Iași, Ed. Junimea, 1987, Deasupra lucrurilor, neantul, București, 1990, Mirele orb, Iași, Ed. Junimea, 1995 (lor li se adaugă un volum de proza suprarealista, Nevasta lui Hans, Iași, Ed. Moldova, 1996, precum și culegeri de publicistica. Din aceste șase cărți, numai primele două sunt convingătoare din punct de vedere estetic. În cuprinsul lor figurează numeroase poeme care reușesc să impună o atmosferă de sărbătoare sacra
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
prea prozaica și proza prea poetica, astfel încât trecerea de la un gen la altul nu se remarcă și se pierde efectul scontat, de contrapunct. Există însă în volum câteva poeme demne de interes, poeme care, deși nu sunt suprarealiste, descriu tablouri suprarealiste, într-un mod greu de uitat. Cel mai valoros este Spălatul pe cap, așezat (poate nu întâmplător) primul în sumar: "La intersecție/ chiar lângă trecerea de pietoni/ mama mă spală pe cap într-un lighean înflorat/ Oamenii ne ocolesc cu
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
propoziția "Ion Creangă își alege 1 martie că data de nastere", Ioana Pârvulescu tot ar fi făcut dovada unei excepționale înzestrări literare. Într-o singură propoziție ea reușește să aducă un argument în plus în favoarea unei teze, să facă umor suprarealist, să intre în complicitate cu cititorul, să transmită o undă de simpatie spre o epocă în care orice mai era (încă) posibil. Altor autori nu le reușește așa ceva nici pe parcursul a sute de pagini. P.S. Cât privește războiul, fie și
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
format prin contactul direct cu ideologia și cu estetică grupului. De la bun ănceput, Vlădută a stat departe de lumea artei lui Căltia și nu s-a lăsat sedus nici de spectacolul ei cromatic și nici de epica ei cu accente suprarealiste, fantastice și metafizice. Extravertirii lui Căltia, vitalității lui debordante și poftei irepresibile de a sonda inconștientul și visul, Bogdan Vlădută le-a răspuns cu o imagine terna, aproape monotona, chiar și atunci când pretextul era figurativ. Se putea observa limpede, anca
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
ale pensionarilor Pavilionului nr. 3 din Breviarul lui Mircea Horia Simionescu ("fluieraș de șoc / mult zice deloc // fluieraș de scrum / altele-s acum // problemele // altele-s azi arzătoarele chestiuni / altele-s cele astăzi actuale"). Alteori compune, subminînd modele celebre, tablouri suprarealiste grațioase ("un metrou să-mi intre-n casă / printre rafturi să se culce / și pereții greu se lasă / îmbibați cu apă dulce // /.../ și broscuțe, somnoroase / stau sub mese. Nu-i destul că / trec metrouri, intră-n case / printre rafturi mi
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]