559 matches
-
Barițiu“, unde preda româna la clasele B, dacă ar fi vrut Parcele), spunându-mi că e foarte important să-l contactez. Chinezu, spumos de generozitate literară, citindu-mi câteva produse în versuri și proză, comise recent, între care „romanul“ simbolisto-fantezisto suprarealist Noul Werther (manuscrisul l-am încredințat cu mulți ani în urmă, în vederea unei antologii onirice, lui Leonid Dimov), m-a declarat genial, spunându-mi că sunt la fel de rafinat ca Proust (autorul francez era atunci în România etalonul suprem) și mi-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ședință festivă, o recepție la Primărie, un spectacol și o întîlnire cu publicul. La primul (în răspunsul la laudatio) Ionescu a relevat că în opera sa există „rădăcini românești” și a menționat influențele lui Caragiale, Urmuz, Tristan Tzara și ale suprarealiștilor. Apoi, solidarizîndu-se cu „exilul românesc”, a făcut următoarea remarcă: „Românii și-au pierdut țara, dar au cucerit lumea”. Deși valabilă doar geografic, nu și ca judecată de valoare (afară de cazul că s-a gîndit la sine, la Eliade și la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
literatura este o tehnică de cunoaștere”, cu posibilități de feed-back, adică de corectare a drumului omului. El împarte literatura în „deșteptătoare” (Thomas Mann, Robert Musil, Ernst Jünger, T.S. Eliot, Milan Kundera, Alexandr Soljenițîn) și „adormitoare” (întreaga producție realist socialistă sau „suprarealist socialistă”). în altă ordine de idei, V.H. a susținut existența unui „determinism divin” și a unui indeterminism istoric și social. Istoria - crede el - nu o fac oamenii, ci e determinată de „metapolitica lui Dumnezeu”. În fine, pentru Vintilă Horia poporul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Radu Stanca și Ion Negoițescu vor încerca să emancipeze comediile lui Caragiale tocmai de aceste filiații impure care-l apropie de teatrul popular, de jocul cu măști, de burle. Cetățeanul turmentat expresie a unui „hazard obiectiv” cum ar fi numit suprarealiștii acest aiuritor concurs de împrejurări și micul petec de hârtie trivial și intim totodată par să condiționeze și să dirijeze întreaga energie de care dispun personajele și o vreme, întreaga existență politică a urbei se învârte în jurul acestor axe sau
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
autorul își exprimă opțiunea partizană pentru acesta din urmă, văzut ca soluție și reacție la o anume criză literară impusă de primele două („Acesta-i realismul socialist sau romantismul revoluționar acceptat de Louis Aragon și ceilalți scriitori, iar nu romantismul suprarealiștilor, acea pseudoluptă împotriva realității”). Tudor Vianu semnează comentariul Conceptul omului în filosofia d-lui profesor Rădulescu-Motru, iar Anton Dumitriu publică, în ultimul număr, articolul Luptăm pentru cultură (o cultură care „să aparțină lumii întregi”). Ștefan Popescu recenzează volumul Țara fetelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286640_a_287969]
-
programatice ale autorilor, urmând în egală măsură principiul poetic al insolitării discursului. „122 de cadavre” sunt 122 de texte scurte, de un rând sau două, de tipul aforismului, cultivând paradoxul de tip suprarealist, și juxtapuse prin metoda, de asemenea dragă suprarealiștilor, a „cadavrului exquis”. Se remarcă în egală măsură Au Lobe du sel și La Provocation, volume tipărite în 1947, dedicate și adresate iubitei poetului. Ambele, dar mai ales al doilea, proză poetică remarcabilă, constituie un moment important în istoria suprarealismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
volume tipărite în 1947, dedicate și adresate iubitei poetului. Ambele, dar mai ales al doilea, proză poetică remarcabilă, constituie un moment important în istoria suprarealismului european, fiind scrise direct în franceză, limbă care, de altfel, a fost cultivată de majoritatea suprarealiștilor români. Începând cu 1955, când publică Scriu negru pe alb, cariera poetică a lui T. ia o întorsătură previzibilă, care coincide cu începutul sfârșitului. E de observat, totuși, că din antologia de autor din 1983, intitulată Cât vezi cu ochii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
de autor din 1983, intitulată Cât vezi cu ochii, sunt omise poemele perioadei 1947-1966, ceea ce nu se întâmplase, din motive lesne de înțeles, în antologia din 1969, Blănurile oceanelor și alte poeme. În 1955 nu se mai recunoaște nimic din suprarealistul de odinioară, acum un poet tradiționalist, în linia descriptivismului pillatian sau a „peisajelor” de tinerețe ale lui B. Fundoianu, dar vizibil impregnat de ideologia realismului socialist, care transpare în versificarea agitatorică ori în parabolele simpliste. Volumele publicate între 1958 și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
larg, dar, totuși, un realist. La noi, la publicul român, scriitoriii fantastici, de la Creangă și Eminescu până la Voiculescu și Ștefan Bănulescu - nemaivorbind de străinii Marquez sau Llosa! -, au avut un impact rapid, susținut, impresionant. Lor li se adaugă, cred eu, suprarealiștii, europeni și români, care, dintr-o artă polemică -,la origini, anti-pompieristă, anti-kitsch -, au ridicat un orgolios edificiu, având pretenția, În ultimele decenii, nu numai de a domina artele „vechi, canonice”, dar și de a le exclude, a le „umple de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Eminescu). Pentru secolul XX, el fixează „momente” semnificative, care generează o anumită stare de spirit, o direcție, o estetică: momentul 1901 (Tendința națională), momentul 1906 (Teoria specificului național), momentul 1919 (Moderniștii. Sburătorul. Fenomenul arghezian), momentul 1926 (Ortodoxiștii), momentul 1928 (Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici), momentul 1933 (Noua generație) ș.a. Dar acestea sunt deduse nu din programele revistelor, ci din analiza creației, unde se descoperă personalitatea dominantă, fapt ce face să nu se mai respecte întotdeauna cronologia. Scriitorii sunt grupați în genere pe afinități
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
și a reprezentării, în receptivitatea la tentațiile visului și ale mitului, convertite critic în formula realismului magic, care îmbină adevărul crud cu suflul poeziei. Folclorul indigen favorizează la Asturias aplecarea spre mitologicul local de origine maya, prozatorul preluând și de la suprarealiști imaginea dislocată, fervoarea metaforică și irumperea în subconștient și oniric, iar de la Dostoievski priza la suferință și descrierea situațiilor-limită. Mai pronunțat înnoitoare sunt intențiile volumului Literatura hispano-americană în lumină sistemică (1979), care are o dublă finalitate: cuprinderea întregii arii a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
obișnuiți - e ceva de la sine înțeles, precum ziua și noaptea. Nimeni nu trebuie să te prindă cu lucrurile interzise desprecare toți știu că le gândești, și n-ai voie să demonstrezi prin vorbă și faptă ceea ce oricum știe toată lumea. Marele suprarealist român Gellu Naum scria în cartea sa Zenobia: „...căci există lucruri despre care se tace (...); ceilalți înțeleg cât pot; fiecare spune mai puțin decât înțelege și înțelege mai mult decât i se spune, iar ce înțelege nu i se spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alocuri, încât cititorul nu e convins în privința modalităților de atingere a obiectivelor, dar o anume vervă pamfletară nu-i lipsește autorului când descrie „decăderea” contemporană din toate domeniile, inclusiv din literatură. În focul demonstrației sunt acuzați de-a valma și suprarealiștii de la „unu”, și Tudor Arghezi, și F. Aderca, și Mircea Eliade ș.a. Cu aceste idei se „justifică” în fond și volumul Cu aripile întinse, generației tinere dându-i-se exemplul celei de la începutul veacului, din care autorul însuși făcea parte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288374_a_289703]
-
Într‑un cuvânt, artistul era un spirit religios și moralist cu o viziune destul de pesimistă asupra lumii care condamnă natura păcătoasă a omului. Cu toate acestea, artistul i‑a inspirat pe artiștii de mai târziu, în mod spe‑ cial pe suprarealiștii secolului al XX‑lea precum Salvador Dali32. 4.10. Albrecht Dürer - punte între arta nordică și Renaștere Născut la Nürnberg, Albrecht Dürer (1471‑1528) demonstrează un interes atotcuprinzător pentru lumea înconjurătoare și pentru figura umană iar în sti‑ lul său
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
el se va re‑ simți și în artă. La sfârșitul războiului S.U.A. cumulează supremația militară, avansul teh‑ nologic și științific, bogăția economică. New York‑ul se află înaintea Parisului ca pol artistic cosmopolit: numeroși artiști europeni de avangardă dintre care mulți suprarealiști și‑au găsit aici refugiul: P. Mondrian, M. Ernst, J. Breton, A. Masson, R. Matta, I. Mira, S. Dali etc. Galerii ca ale lui Peggy Guggenhe‑ im, reviste, critici influenți, susțin arta contemporană, iar Federal Art Pro‑ ject‑ul din
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
surorilor ca să-i desfete. Abia prin 1919 câțiva scriitori temerari, aflând aceste pagini manuscrise, înțeleseră că onestul magistrat era purtătorul unui mesaj foarte deosebit. Ei îl publicară, sub numele Urmuz, care ascundea identitatea prozaică a judecătorului Demetrescu. [...] Este Urmuz un suprarealist autentic? Poate că, deoarece nu părăsește niciodată luciditatea sa ironică, e numai un caraghios, un frate spiritual al lui Jarry? Sau încă, dacă vrem să descoperim oarecare implicații, poate fi considerat un fel de Kafka mai mecanic și mai grotesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
autentic? Poate că, deoarece nu părăsește niciodată luciditatea sa ironică, e numai un caraghios, un frate spiritual al lui Jarry? Sau încă, dacă vrem să descoperim oarecare implicații, poate fi considerat un fel de Kafka mai mecanic și mai grotesc? Suprarealiștii din România îl revendică șef de coloană. În orice caz, Urmuz este într-adevăr unul din premergătorii revoltei literare universale, unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului din lumea asta, care, astăzi, sub ochii noștri, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
ca excepții. Ultimele decenii sunt traversate de o criză cu multe fațete : cea a reprezentării umanului. Concepția clasică, cea renascentistă, sau cea a luminilor sunt depășite. Umanismul însuși, cum aprecia Unamuno, e în criză. Nu întîmplător au apărut dadaiștii, apoi suprarealiștii, care practică nonsensul, deriziunea și chiar distrugerea. O inumanitate s-a extins ca o plagă, devenind atotprezentă și dezmembrînd sensul lumii într-o țesătură de erori și iluzii. Este tărîmul celor proști, care nu vor să știe mai multe, care
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Într‑un cuvânt, artistul era un spirit religios și moralist cu o viziune destul de pesimistă asupra lumii care condamnă natura păcătoasă a omului. Cu toate acestea, artistul i‑a inspirat pe artiștii de mai târziu, în mod spe‑ cial pe suprarealiștii secolului al XX‑lea precum Salvador Dali32. 4.10. Albrecht Dürer - punte între arta nordică și Renaștere Născut la Nürnberg, Albrecht Dürer (1471‑1528) demonstrează un interes atotcuprinzător pentru lumea înconjurătoare și pentru figura umană iar în sti‑ lul său
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
harului creator, Sapientia, Iași 2001, 299. ConCluzie 151 La sfârșitul războiului S.U.A. cumulează supremația militară, avansul teh‑ nologic și științific, bogăția economică. New York‑ul se află înaintea Parisului ca pol artistic cosmopolit: numeroși artiști europeni de avangardă dintre care mulți suprarealiști și‑au găsit aici refugiul: P. Mondrian, M. Ernst, J. Breton, A. Masson, R. Matta, I. Mira, S. Dali etc. Galerii ca ale lui Peggy Guggenhe‑ im, reviste, critici influenți, susțin arta contemporană, iar Federal Art Pro‑ ject‑ul din
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
cu Tzara, André Breton, Louis Aragon, Paul Eluard și Robert Desnos vor lansa în 1922 curentul suprarealist, al cărui Manifest va fi publicat doi ani mai tîrziu de A. Breton. Desigur, și aici este vorba de promovarea unui nonconformism violent, suprarealiștii, ca și predecesorii lor recurgînd la provocare și la scandal. Numai că, la această dorință de a distruge valorile morale și estetice existente, se adaugă grija de a reclădi o cultură bazată nu pe umanismul tradițional ci pe sinceritatea care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
a spectatorului, aceasta păstrează din rădăcinile dadaiste o înclinare exagerată pentru revoltă pentru a nu da impresia că are vreo legătură cu marea inspirație novatoare ce pare să-și fi făcut apariția odată cu Revoluția din Octombrie. Și asta pentru că numeroși suprarealiști vor adera la Partidul Comunist cu care împărtășesc dorința de a rupe cu ordinea burgheză. Aspirația lor spre independență și anarhismul lor latent vor sfîrși în curînd prin a se lovi de tendințele centralizatoare și totalitare ale unei organizații care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
cultural de foarte mare importantă, dacă se la în considerare formidabila sa capacitate de reînnoire estetică, dar și caracterul său vizibil restrins în raport cu imensa producție intelectuală și artistică dintre cele două războaie. În artele plastice, de exemplu, căutările estetice ale suprarealiștilor și ale expresionismului sînt contemporane cu o tendință generală de "întoarcere la reguli". Pentru mulți creatori, totul se petrece ca și cum primul război mondial i-ar fi incitat să-și tempereze îndrăznelile și să se apropie de un public pe care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fericită caracterizare a poeziei soresciene a anilor ’"! La Ioan Alexandru sunt vizibile două mișcări contrare: una este a voinței aprige de modernitate, cealaltă - a instinctului vetrei strămoșești: În versurile lui oarecum nestrunjite sau mai curând stilizat aspre glăsuiește parcă un suprarealist al lumii noastre rurale, un modern ieșit surprinzător dintr-un fecior de țăran ardelean." Lectura atentă a textelor critice streiniene dedicate poeților clasici, moderni și contemporani, lectură argumentată - cum s-a văzut - de citate copioase, alese cu grijă, relevă un
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Critica lui Vladimir Streinu se dezvoltă în plan estetic; însuși scrisul său elegant, nuanțat liric, este o admirabilă expresie estetică." Rămâne un paradox faptul că G. Călinescu stăruie în Istoria sa din " asupra poetului Vladimir Streinu (inclus în capitolul Dadaiști. Suprarealiști. Hermetici. Momentul "Ă, deși la data apariției monumentalei lucrări autorul Ritmului imanent publicase numeroase studii și eseuri critice precum și un volum: Pagini de critică literară, Marginalia, Eseuri, Editura Fundațiilor Regale, ". G. Călinescu admite concesiv reticent: Poetul a scris și eseuri
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]