495 matches
-
lui. De când vii pe baltă cu noaptea-n cap, dimineață de dimineață, îl vezi foindu-se încolo și-ncoace printre pescari - o figură blonzie, luminată cald de căutătura blândă și mai degrabă tâmpă a ochilor albaștri, asprită de riduri și suptă - de bună seamă că nu-i priește canicula, și nici plimbările astea matinale pe malul bălții într-un ritm ce-i depășește puterile. Circulă continuu până spre ora nouă, când se retrage, în sfârșit, la umbră pentru cel mult jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-o nici dracu’ din obișnuințele ei. Vai de soarta ei, mănâncă și ea o pâine până la urmă, așa cum toți din școala asta mănâncă o pâine și nu e vreunul care să nu se scape cu o palmă, barem, peste obrajii supți și creștetele chiluge, măcar că Rafael resimte palma aia abătându-se cu puteri însutite asupra lui. Păi, ca întotdeauna, lovit și strivit de lumea care-și vede de treburi ca să mănânce o pâine. Ce fel de pâine, mânjită cu ce, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
departe, ascunzându-se în blugii negri soioși și hărtăniți și-n cămașa cărămizie antijeg, care flutura pe el ca pe o sperietoare de ciori. Statura lui atletică, întrucâtva, emana o duhoare irespirabilă, de ocnă, și căpățâna rasă, colțuroasă, și obrazul supt, cenușiu, ciugulit de vărsat, îl fac pe celălalt să clipească des, frământându-și pumnii în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu i-ar veni să creadă. De cine dracu’ să-i fie frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te gândi, finuță, că trecuse și ea prin greutăți din astea, și uite c-a ieșit la lumină și a avut noroc și-o să-și refacă viața... Nășica, deh, moldoveanca asta blondă-spălăcită și coșcovită, cu urme de vărsat pe obrajii supți, mai mare cu vreo trei ani decât tine, Mirelo, și n-ar arăta ea chiar rău așa înaltă, slăbuță, băiețoasă, da’ te-ar prinde mirarea ce gusturi au și italienii ăștia... Nimerise bine în ajunul Crăciunului ăluia la nășica, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și înghițea cu noduri, uitându-se la ea și văzând-o goală în oglinda fierbințelii lui, și s-ar fi putut gândi că-i cel mai frumos lucru pe care l-a văzut vreodată: ea pășind peste țeasta lui, pântecele supt și pubisul ei semeț, înalt, agresiv, la fel ca pomeții și chipul ei, și la fel de sfidător ca privirea ochilor albaștri, și-i era limpede aluzia, păi, n-are decât să se uite-n oglindă ca să vadă câte parale face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stat să mă uit iarăși și iarăși în stânga și în dreapta și numai după ce m-am convins că nu e țipenie de om pe stradă, m-am încumetat s-o traversez și să mă urc în mașină. Cu spinarea încovoiată, burta suptă și fundul tras înăuntru, alergam cât puteam de repede. Nu îndeajuns de repede pe cât mă îmboldea frica mea, asta pot să vă spun. Domnul inginer, cel pe care, acasă, lumea îl salută politicos, cu respect, suge burta și trage fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
putut să gătească și să-și poarte vioara în același timp sub bărbie. În locul unde o prindea totdeauna, mama avea o pată roșie. Pata care îi rămâne violonistului de la dezmierdarea viorii n-are nimic de-a face cu un sărut supt. Pe acela îl primești de la fete. Vioara era foarte ușoară. De neînțeles că se cânta așa greu la ea. Mama o acorda. Când ea cânta în sufragerie Ceaikovski, eu mă gândeam: „Acum, mama dansează Lacul lebedelor în jurul mesei”. Uneori Ceaikovski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
data aceasta. Nu ai uitat nimic, întreabă el, autoritar, gata să preia controlul și acum, lungit pe bancheta din spate, iar eu răspund cu agresivitate, dacă nu ai încredere în mine, du-te și verifică singur, el tace, obrajii lui supți sunt roșii din pricina căldurii, ca doi trandafiri înfloriți, înghesui geanta pe locurile din spate, apoi mă așez cu un gest reflex pe scaunul din dreapta șoferului, abia atunci îmi dau seama că aici nu mai este nici un alt șofer în afară de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceea o să bem cafea pe terasă și luăm micul dejun, stă în puterea noastră, Udi, hai să ieșim din situația asta, mi se părea că trupul său începe să îmi răspundă, mă îmbrățișează cu brațe slăbite, eu îi sărut obrajii supți, îi mângâi cu multă atenție mădularul, surprinsă să văd că este încă în viață, credeam că deja a putrezit și a căzut, asemenea portocalelor din grădină, dau pătura la o parte și mă așez deasupra lui, așa cum îi plăcea, presându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că e periculos să pui capăt suferinței. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Când îi deschid ușa, am impresia că este o femeie venită să ceară de pomană, tânără și uscățivă, cu un coș mare în mână, cu fața întunecată, cu obrajii supți, iar în clipa în care mă pregăteam să iau portofelul, îmi spune, eu sunt Zohara, și coșul ei începe deodată să se miște, ea scoate de acolo o fetiță micuță și începe să o alăpteze stând în picioare, ținând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în continuare spre est și eu pășeam puțin în urma ei. Nu o mai văzusem pe Naoko de aproape un an de zile, timp în care slăbise și se schimbase mult. Obrajii bucălați, care fuseseră o particularitate a ei, erau acum supți, iar gâtul părea firav. Nu vreau să spun că era numai piele și os sau că p\rea bolnavă, dar slăbise într-un fel al ei, de parcă se ascunsese într-un loc strâmt și lung o bună bucată de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
acum bătrînu’ Eddy venea spre pupă: — Ce s-a-ntîmplat? Întreabă. Eddy era odată folositor pe un vas, asta Înainte să se apuce de rom, dar acum nu mai era bun la nimic. Îl priveam cum stătea acolo, Înalt și cu obrajii supți, cu gura atîrnîndu-i și cu niște chestii albe pe la colțul ochilor; avea părul decolorat de soare. Mi-am dat seama imediat că s-a trezit ahtiat după ceva de băut. — Mai bine-ai bea o bere, Îi zic. Scoate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cană de vin, te rog. M-am Întins și am luat-o. Simțeam Încă În gură gustul de alamă al primei căni. M-am uitat la extremadurian. Era Înalt și slab. Avea o față istovită, era nebărbierit și avea obrajii supți. Cuprins de furie, se ridicase În picioare și-și ținea pătura strînsă pe umeri. — Ține-ți capu’ la cutie, i-am spus. Trec multe gloanțe rătĂcite pe-aici. Nu mă tem eu de gloanțe. Și-i urăsc pe toți străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tabu-ul dulcelui fruct oprit, din grădina Edenului. Se pregătește de remaniere. Măiculiță! A-nțărcat bălaia! Uită-te la el, săracul! îi răspunde Fratele, înclinând din cap către Îngerul care zace acum prostit, în scaun, indiferent, ataractic, cu simțirile retrase înlăuntru, supte, către ceva cu neputință de închipuit. O sală...? O instanță...? O sentință...? se întreabă Poetul. Un verdict? Apoi, spune: Dar, nu a fost vina lui! A fost provocat, atacat, violat..., doar ați văzut și voi! Da, dar el nu este
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și plătească viața! adăugă femeia, văzând că străinul trage cu coada ochiului spre dulăul care, până să se potolească, mai hămăia din când în când neîncrezător și răgușit. În cerdac apăruse un bărbat de vreo treizeci de ani, cu fața suptă și ochii negri, care ardeau straniu, cu mustața mică, răsucită. Purta un veston negru de sub care atârnau jur-împrejur poalele cămășii țărănești înflorite. ― Eu sunt învățătorul, domnule! Titu Herdelea se prezentă ceremonios și explică în câteva cuvinte cum a ajuns în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-am ce zice. Dar așa mâine ai să-mi pui mîna-n beregată, că ți-e foame. Se poate? ― Apoi, da, făcu glasul ascuțit de adineaori cu un ton care putea fi și afirmativ, și negativ. Era Melente Heruvimu, înalt, supt, cu fața galbenă, parc-ar fi fost bolnav de lingoare, și cu niște ochi negri, aprinși de disperare. Avea acasă trei copii și o nevastă care zăcea de astă-toamnă de nici nu trăia, nici nu murea. Pravilă primi răspunsul în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la picioarele patului, jos, pe pardoseala de lut umed. Melentie Heruvimu stătea lângă patul de scânduri cu mâinile împreunate în față, cu gâtul plecat puțin și se uita la femeia bolnavă cu ochii îndurerați de milă. Obrajii lui galbeni și supți zvâcneau când își auzea mațele ghiorăind, parcă i-ar fi fost frică să nu audă și ea. Într-un târziu o întrebă: ― Te doare rău? Pe fața femeii trecu o undă de înviorare, ca și când glasul lui i-ar fi alinat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parfumate, cum niciodată n-aș fi crezut că îmi va fi dat să sărut. În cea dintâi clipă se strînsera sub gura mea, încercînd să se apere, dar era atât de slabă, încît le deschise și le lăsă sărutate, mușcate, supte. Îi simțeam sânii, o simțeam toată, și se abandonase atât de decisiv trupului meu, încît avusei chiar o urmă de melancolie că mi se dăruise atât de repede. Nu știu cât a durat această primă îmbrățișare. Am ghicit că se sufocă, se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
că pot acum ofta în voie și plânge. Mă străbătu deodată gândul că am îmbătrînit și că părul mi-e alb de supărare, și sării în sus, ca să mă uit în oglindă. De-abia mă recunoscui. Fața îmi era palidă, suptă, uscată, și sprînceneîe răvășite, parcă le smulsesem; nu știu ce dungă se adâncise la colțul buzelor, care mă schimba cu desăvârșire, dîndu-mi un aer de aprigă voință. Mă minunai descoperind pe fața mea o hotărâre virilă și putere de a acționa, însușiri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o dată cu răsăritul stelelor," lângă un mango uriaș, crescut singuratec la capătul unui heleșteu, părăsit. M-au chinuit multă vreme țânțarii, dar în cele din urmă oboseala m-a covârșit și nu m-am deșteptat decât târziu în zi, cu mădularele supte, aproape fără să-mi dau seama unde mă aflu... Visasem probabil ceva înspăimîntător, căci m-am deșteptat transpirat și tremurând. Am luat-o aproape la goană pe șosea, înainte. A fost o zi de umblet în neștire, din care nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu scopul de a tezauriza de peste tot informații derizorii ? O tentativă la fel de vană ca umplerea butoiului Danaidelor și care, în sufletul magistrului, deșteaptă tot mai mult bănuiala ușurătății ? Și de ce oare sau, mai exact, de unde această mică-înviorătoare-bucurie care refreșisează fața suptă a Profesorului Mironescu, în timp ce enumeră în mintea sa defectele musafirului ? Două suflete am în pieptul meu, spune, cu îndreptățire, poetul... — Dumneata, domnule Ialomițeanu, erai concentrat pe Valea Teleajenului când s a petrecut incidentul, intervine Sophie. Ceva însă pare să fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să Înlăture vîrfurile ei. — Ce tot spui acolo, dom’le? Fugi de-aici! Cum să nu schimbe, de-acum e libertate, nu mai e ceaușism. Ceaușescu s-a dus cu comunismul lui cu tot. Ce ne tot prostești aici! (figură suptă, de tuberculos, În jur de 40 de ani, șef depou, apendicită acută) Discuția se aprinde, oamenii simt nevoia să se exprime. — Adică domnul doctor vrea să spună c-o să fie comunism fără Ceaușescu. (rubicond, vîrstă greu de precizat, profesor de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
oală smălțuită În formă de rinichi, văd prin părul slinos și rar că are boneta lipită de ceafă cu un plasture oribil, murdar. Un zbieret mi se zbate În gîtul inert, În timp ce ea dă să-și aplece spre mine chipul supt, osos. O coincidență aproape neverosimilă mi-l scoate pe Cristian În cale cînd ies de pe strada spitalului, Întrebîndu-mă cu ce aș putea să mă Întorc În unitate. — Ne-așteaptă șoferul la colț, zice el. Dacă ai răbdare o jumătate de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țâșni instinctiv de pe buze. Diane, cu mica ei tocă de păr negru, scurt, arăta aproape la fel, fie că îi era capul ud sau uscat. Dar cu Tom lucrurile stăteau altfel. Cu părul ud și lipit, fața lui părea mai suptă, mai dură, mai vârstnică. Diane nu-l recunoscu. — Sunt Tom, Tom McCaffrey. Nu te speria. Tom nu știa prea bine de ce rostise aceste cuvinte. O prinse de breteaua costumului ei de baie albastru. — O, te rog... lasă-mă... Mâna udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încercarea grea prin care trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său au ieșit din casă ca vântul, cu ochii dilatați de curiozitate. Gruia a desfăcut brațele și i-a cuprins pe cei doi. Au rămas așa câteva clipe. Primul care și-a revenit a fost Toaibă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]