4,066 matches
-
femeie fabuloasă, Geea. Ca în poezia anonimă, mesajul de iubire se împletește cu metafora naturistă, se dizolvă în melopeea dulce-amăruie a acesteia: "Ce este, deci, femeia - acest semn luminos/ printr-un geam aburit - și ce altceva ar putea/ să fie? Surîsul femeii, primăvara/ - cînd ne arăm grădinile cu el - și urcatul treptelor/ în urma unei femei, pe scara în spirală - și tainică -/ a foamei de tot ce-a rămas negustat. Un vas din pămînt/ roșu: femeia. Din lut adus din adîncul apelor
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
e un non-sens. Dorim repausul veșnic; însă nu vom ști ce proces va începe iarăși abia atunci. Fiindcă moartea e o accelerare fantastică a celulelor; o agitație fantastică. Ea, despre care se zice că ar fi, în fine, odihna absolută!... Surîsul senin al morții, dragul meu, este doar o mască, un surîs de politețe, mă-nțelegi?"...Brummer era în vervă. Ca atunci cînd îl văzuse prima dată discutînd aprins cu Praxiteea. Care, de admirație, își închidea și își deschidea automat ochii
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
proces va începe iarăși abia atunci. Fiindcă moartea e o accelerare fantastică a celulelor; o agitație fantastică. Ea, despre care se zice că ar fi, în fine, odihna absolută!... Surîsul senin al morții, dragul meu, este doar o mască, un surîs de politețe, mă-nțelegi?"...Brummer era în vervă. Ca atunci cînd îl văzuse prima dată discutînd aprins cu Praxiteea. Care, de admirație, își închidea și își deschidea automat ochii ca fermecată de discursul anticarului.
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
Surkov. Ne uităm șMonica Lovinescu și Virgil Ieruncaț cât putem mai urât la el, doar i-am transmite ceva din disprețul nostru jignitor. La capătul celălalt al mesei un brav mujic cu ochi albaștri și sinceritatea pictată pe față, un surâs de pâine caldă, cine altul decât Tvardovski? Îl privim insistent îmbătându-ne de admirația noastră, până când niște amici ruși vin să se așeze lângă noi. Și aflăm că era tocmai pe dos. Mujicul blând căruia i l-ai fi încredințat
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
considera extrem de "nepoliticoase", unele chiar "arogante", în lipsa formulelor rutinare. Apar șí situații în care se impune transmiterea unor nuanțe afective, în absența intonației sau a unor insistențe stilistice care sunt posibile în corespondența obișnuită, mai lungă. Marcarea, de pildă, a surâsului, în mesajele scurte prin C, printr-un semn grafic convențional (:-, cf. Anis 1998, 233), este doar un pas, singular și oarecum elementar. Nerespectarea punctuației poate, de asemenea, să producă distorsiuni în comunicare, situație neglijată, însă, de mulți utilizatori și chiar
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
și cu personajul, serile reprezentațiilor, vibrațiile aplauzelor, drumul spre teatru, ora petrecută în cabină înaintea spectacolului, victoriile și insuccesele, bucuria, emoțiile, teama, dezamăgirea, toate acestea și multe altele sînt purtate în sufletul artiștilor, în mintea lor, în ridurile lor, în surîsul lor. Toate acestea și multe altele înseamnă confesiunile actorilor, înseamnă responsabilitate, lupta cu perfecțiunea, transformarea unui străin în propriul eu, un eu care trebuie să susțină, la fel de credibil, mereu altă și altă personalitate, înlăturînd-o pe a ta. De ce și-a
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
de dezvoltare pe 1990, precum și o "informare" despre întîlnirea de la Moscova a "genialului cîrmaci" de la București cu Gorbaciov, e realizat cu un penel inclement, goyesc: "La prezidiu Bobu Emil, lăcrimînd de iubire, cu fața ca o lună roză despicată de surîsul larg, unsuros, bate cu brațele scurte ca și cum ar vrea să-și ia zborul și nu poate; Gogu Rădulescu, cu pleoapele de plumb, vinete, doarme pe picioare; Dumitru Popescu, ca de obicei, arborează o expresie de greață universală. ("Nu-ți dai
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
am făcut rău cu mâna mea copiilor mei talentați și inteligenți. L.V.Birthday: a Dark Morning îmi amintește de T.S. Eliot cu iubirea văzută ca "îngrozitoarea cutezanță a capitulării de o clipă" (Tărâm pustiu). Numești bucuria o "nerușinare". Ai un surâs în parte ironic, în parte trist, care se retrage departe de Eliot, dar îl păstrează în ecou. Au fost Eliot și Yeats printre maeștrii tăi? Dacă nu, cine a fost? E.F. Sigur că mi-au plăcut enorm și Yeats și
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Mihăiță - prezentatorii emisiunii... Explicație 1) Se pare că la Cotroceni bântuie un virus care îl atacă pe fiecare președinte imediat după înscăunare, făcându-l să fie tot timpul cu zâmbetul pe buze. (v.Iliescu, Băsescu și chiar Constantinescu al cărui surâs se vedea, însă, ceva mai greu din cauza barbișonului...) 2)Așa e: unii parlamentari ar mai trebui schimbați din când în când...
Optimi, mocirlă și-o piscină by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11962_a_13287]
-
performanțele estetice ale Almei doar expresia complexelor de inferioritate ale unei "muieri cu toane". Scriitoarea Claire Goll credea că cine se căsătorește cu Alma este condamnat la moarte, Elias Canetti își amintește de făptura ei uriașă, invadatoare, împodobită cu un surîs dulceag și cu ochi mari, albaștri, sticloși. Cînd farmecele au început să pălească, Alma își făcea apariția umbrită de pălării gigantice, ornate cu pene de struț, semănînd ba cu un d'Artagnan, ba cu un travestit, sau cu un armăsar
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
societății în care o regulă este să fii prefăcut în general, orice act de sinceritate devenind o încălcare șocantă și necuviincioasa a obiceiului stabilit. De unde un farmec anume de istorioara engleză clasică pentru copii cu o prințesă avînd mereu un surîs contrar pe față, un zîmbet înghețat, prefăcut și care va avea de furcă întîlnind copilă nevinovată de la țară, slujnica osîndita de zînă cea bună să spună oricînd numai adevărul și adevărul, provocînd conflicte de tot felul în lumea bună. Ar
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
neuitat, de-o fericită înfrigurare, în care se pregătea reapariția revistei Familia, în redacția căreia deveniserăm colegi. M-a surprins tinerețea nonșalantă a acestui bărbat brunet, înalt și trupeș, care, avînd 39 de ani, părea, în unele clipe luminate de surîsul său cordial, să aibă cu măcar un deceniu mai puțin. Din capul locului ne-a cucerit prin locvacitatea sa ieșită din comun, neprotocolară, în cîmpul căreia se mixau amintiri, portrete, reminiscențele unor foarte bogate lecturi, idei împrăștiate în cele mai
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
spiritual (dar și cel „fizic”, să zicem) al României, pe care-l transpune apoi în sarcasme teribile (dar îndurerate în felul lor): „cocioabe gudronate și/ cu hornuri maț de porc// oamenii salam rînced ori/ flacoane farmaceutice// clisa nesfîrșită a/ săpăturilor// surîsul ca o bubă// spațiul îngust curb/ al nopții locuite// sticlele cu două găuri/ femeile cu niciuna// o silă nesfîrșită/ de mine însumi// m-am prins furînd din/ buzunarele proprii// pe aici e un umor/ de criminali// astm și denivelări// cuvinte
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
Acum puține zile, în dimineața aceea lăptoasă când felinarele se stingeau pe strada Regele Siciliei la Paris, am rămas surprins văzându-l, regăsindu-l, așa cum îl lăsasem în anii ’70, doar ușor îmbătrânit, mereu înger ce privește lumea cu un surâs reținut, înger însingurat, dar înger înconjurat. Înconjurat acum de cele două interprete și de sora sa Viorica, toți reuniți ca o formație de muzică de cameră la capăt de concert. Privirea mi s-a oprit pe coroana din centrul fotografiei
Coroana de tinerețe și moarte by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/2676_a_4001]
-
Excelenți muzicieni. Lui Simon i se făcu pielea de găină la primele sunete de cinel ale bateristului care-și ocupa locul, la vibrațiile de bas ale contrabasistului care-și acorda instrumentul. Urmau să mai schimbe o scurtă privire, un ultim surîs și să înceapă. Începură cu un vechi clasic, On Green Dolphin Street, care le servea ca punct de plecare și semnal al finalului de repriză. De cum a văzut modul în care pianistul expunea tema și mai ales, după aceea, cînd
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
Nu. Pot să te asigur. Trecătorul păruia pe vecinul dumitale. - Te rog să mă crezi. Am văzut cu ochii mei, de aici, de sus. - Și eu am fost jos. S-au certat multă vreme, până când pe fața unuia înflori un surâs sceptic: - Și noi, care, martori amândoi, nu putem să ne dăm seama ce s-a petrecut adineaori jos, la poartă, o să știm ce s-a petrecut acum o mie de ani? Și au surâs amândoi. Pe urmă, savantul a dat
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
Ieslea era scurtă, așa că l-am văzut: picioarele strânse unul peste altul, cum fac yoghinii măiaștri, cu brațele încrucișate pe piept, cu un aer senin, surâzător; și când l-am privit de aproape am văzut că dormea de-a binelea; surâsul acesta era datorat visului. Știți probabil că personajele astea cu har din Dongbei suferă toate de o insomnie gravă, și cu toate că Wang-Ficat nu-i decât pe jumătate așa genial, suferă și el de aceeași boală. Nu știu dacă și voi
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
cum ar fi: împrăștierea bălegarului pentru îngrășarea pământului, curățenia la porci sau mutatul latrinei la câțiva ani. Îi spuneam, fără să-i știu povestea: Miroase floarea asta, să vezi cât este de parfumată! Iar el îmi răspundea cu un mic surâs în colțul gurii: De văzut văd, dar de mirosit nu pot. Nu mai am miros de ani de zile, dar îmi amintesc cum miroase. Rămâne inscripționată în creier informația privind memoria mirosurilor, culorilor și a gusturilor. Ce bine ar fi
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
se simte îndrăgostit Acum, amintindu-mi-te, revăd/ lentoarea gesturilor,/ atît de lente, că timpul devine vizibil/ și apare chipul pur al absenței Ies din noi negustori/ și dispar în mesagerii opace,/vindem lumina, cumpărăm lumina,/ pe chipurile noastre înfloresc surîsuri de cămătari,/ dintr-un cer de cifre/ cad peste noi fîșii de suflete numărate,/ imaginea mielului ce se va naște/ se oglindește pe lame de cuțit Nu ajunge urletul,/ nici tăcerea,/ între un da asurzitor/ și un nu indiferent/ cineva
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]
-
treptat,/ dar din asta e făcută bestia,/ din iubiri pe moarte,/ din apusuri,/ și din enervarea ca dincolo/ de limbajul acestui poem,/ ea se întrupează, și se întrupează, și se întrupează/ în mari horcăieli,/ în irezistibile cînturi ale nimicitorului,/ în surîsurile ei tot timpul e seară,/ ea apare, cînd, în lume,/ se aud corurile epuizaților Mi-e egal, mă dedau anotimpului,/ unde nu e nici ură, nici iubire,/ ci doar nesățioasa stare gri,/ din ea abia mai răzbat voci îndepărtate de
Poeme din turnir by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/2377_a_3702]
-
din Șaron, o floare rară,albăstruie, care-mi preface dimineață, într-o culoare curcubie. *** Câmpii deschise O poiana de flori rare, dezvelite sub raze solare, descrețesc frunțile bătrânilor înțelepți, ce-și caută tinerrețea pierdută, undeva în prezentul floral... Amintirile,euforismul, surâsul mai dulce decât dulcineea, se reîntorc spre poieni, dezvelind istorii; scriind-o pe a lor, regâsindu-se-n multiculorile flori. Ileana Vičič Stâncă. Referință Bibliografica: Trandafirul din Șaron / Ileana Vičič Stâncă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2032, Anul VI, 24 iulie
TRANDAFIRUL DIN ȘARON de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381681_a_383010]
-
cauta-mă în ochiul amintirii. Lună rouă și îngemănare Piciorul îmi alunecă în nisipul pe care-i sădită iarba, tresar, nimic nu-i ce aștepți înăuntru unei supraviețuiri- am văzut spaima cu ochii mei avea ochii mari deschiși și un surâs în colțul gurii. pe asfalt urme de sânge omenesc. autobuzul explodat scheletul de sub cerul smoală topită... Ca de obicei nu ne crede nimeni, nu te vede nimeni când izbucnește-n mine frica, rămân a nimănui mă plimb în cerc, piața
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
Jipa, publicat în Ediția nr. 2194 din 02 ianuarie 2017. Să cumpănesc cât te iubesc? Cuvânt atât de adânc, de înalt de nu știu cât... secunda a trecut cu un sărut, sau până la acel îndepărtat apus când soarele se plimbă cu un surâs peste crestele de gheață ce s-au îndepărtat de uraganul minții printr-un lepădat de umbra dimineții pe un drum văzut de un muritor, precum, precum. Cu toată patima răstriștelor și un pic de aici, de acolo, de spațiu timp
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
uniform, Un palid amurg Se naște diform. Doar iarbă dansează Sub ropot de ape, Se-ndoaie, vibrează, Ținând rându-aproape. Noaptea suspina În colțuri de cer. Doar luna divină I-ar fi giuvaier. După o vreme Pe-albastrul regal Se-așterne-n poeme Surâsul stelar. 3 mai 2016 Referință Bibliografica: Ploaie de mai / Mirela Stancu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PLOAIE DE MAI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381729_a_383058]
-
un stejar, Stătea acolo, între coline, mângâind vântul, Era atât de nobil și plin de hâr, Când prin cantul nostalgic împărtășea curajul, puterea, cuvantul. Azi-noapte se făcea că eram iar mică, Alergând după fluturi pe aceleași coline Îmbrățișate într-un surâs de stejar și un cântec Dar un mă obosi fugă pe cărări uscate, de secetă pline. Văzui veverițe și-o vrabie, jucându-se-n ramuri, Țesând veșmânt pentru ale prăpastiei margini, Un scrânciob de vis, firav ponton peste viituri De
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]