738 matches
-
că m-am și Întrebat: oare când se duce să facă nani și-l deșurubează, Îl Împăturește și-l pune sub pernă, ca să-l aibă la Îndemână pentru orice eventualitate? Și cum naiba dădea ăsta ordine autoritare subordonaților? Rânjind? Surâzător, surâzător amicul Zoran, dar fără prea mult timp de pierdut. M-a luat direct, trecând peste etapa convențională a introducerii politicoase și amabile: - Mister Adam, ați aflat, desigur, că m-am numărat printre puținii susținători ai prezenței dumneavoastră vii aici. Subliniez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cadână. Spătarul Vulture o privi cu ochi critic și, facându-și semnul crucii, scuipă mult în sân. în sfârșit, după alte câteva colțuri, apăru un eunuc cât un taur. El deschise o ușă și în fața lor apăru viziriul. — Dragii mei! - spuse surâzător viziriul, repezindu-se să-i îmbrățișeze. Ce bine-mi pare că vă văd! N-o să mă credeți, dar tocmai mă gândeam azi la voi: oare ce mai fac prietenii mei de la Moldova? Păi nu fac prea bine, luminăția-ta - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
omul lor... — Vai de mine - spuse Georgios - se poate?! Cum să mă gândesc la așa ceva? — Știu eu?... Poate faptul că turcul ți-a poruncit s-ajung teafăr la Brăila te-a făcut să bănuiești... — Dar nu e nici o problemă! - răspunse surâzător grecul. Chiar de m-aș fi gândit, pentru că într-adevăr mă puteam gândi că te-au pus să mă spionezi să știe dacă mi-a mai rămas ceva... Dar nu m-au pus, uite, mă jur pe Maica Preacurată... — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să fug și nu pot. Mă urmăresc niște oameni care au toți aceeași față. Încep să mă desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă Africa. Altă filă se culcă surîzător În Triunghiul Bermudelor. Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și am avut certitudinea că băiatul acela era Julián Carax, zîmbindu-mi din trecut, incapabil să vadă flăcările care se Închideau deasupra lui. ORAȘ DE UMBRE — 1954 14 A doua zi de dimineață, Fermín veni la lucru pe aripi de Cupidon, surîzător și fluierînd bolerouri. În alte Împrejurări, l-aș fi Întrebat de cina lui cu Bernarda, Însă În ziua aceea n-aveam chef de lirică. Tata se Înțelesese să-i predea o comandă, la ora unsprezece dimineața, profesorului Javier Velázquez, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la curent În privința investigațiilor mele despre Julián Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai bune, iar acum lîncezea Într-un birou soios, Îngropat la un mezanin de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și cînd ar fi sforăit. Avea părul gras și turtit pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
degetele, descleștându-se cu grație din strânsoare. - Îți jur că mă aflu aici ca să respir aerul miracolului și să Îmi pregătesc sufletul pentru a-l spăla la San Pietro, când m-oi duce. - Ce faci aici? repetă poetul fremătând. Masca surâzătoare a lui Cecco Începea să se destrame. Ochii Îi alergau de la el la femeie, ca și când n-ar fi știut ce atitudine să adopte. - Nimic... Căutam... bâigui el Încurcat. Își ținea ochii În pământ. Apoi Îi ridică spre mută. - Așadar, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu ar fi criticat-o. Într-o zi, unul dintre directorii Uzinei veni să solicite favoarea de a fi primit la Castel. Protocol, schimb de cărți de vizită, plecăciuni, pălăria scoasă. Este primit. Directorul acesta era un belgian gras și surâzător, cu favoriți roșcați și ondulați, scund și îndesat, îmbrăcat ca un gentleman dintr-un roman, cu redingotă, pantaloni în carouri, găitane și boots lăcuite. Imediat, Barbe sosește cu un platou mare și tot ceea ce trebuie pentru ceai. Îi servește. Dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tale. Atunci vine înțelepciunea și, odată cu ea, liniștea, semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se incarnează, mai bine-zis, într-un fragment în care Diogene din Oenanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la teracotele etrusce, trecând prin straniul surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aranjându-și acul cravatei. Nici n-apucară bine să se lase pe marea platformă din fața stației, unde scria cu litere uriașe în vreo douăzeci de limbi cuvântul „Welcome”, că lângă navă apăru un omuleț verde îmbrăcat în frac negru, frecându-și surâzător mâinile. Aruncă o privire scurtă spre indicativul navei, apoi spuse într-o limbă perfectă: — Fiți bineveniți pe plaiurile noastre! — Să trăiești, mormăi Felix S 23, coborând treptele „Bourului” împreună cu Getta 2. După ei coborî Dromiket 4, iar apoi Stejeran 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
care colaborez de câțiva ani. El își realizează compozițiile, iar eu îl ajut să și le pună în țesătură. Covorul maramureșean, ca un ambasador, a dus în toată lumea imaginea curată a românilor, dar viitorul lui nu este chiar atât de surâzător, pentru că arta în general nu este apreciată la adevărata ei valoare. În timpul liber, în afară de covoare, de familie și de casa pe care o întrețin, mă mai ocup și de turism. Botiza este un punct de atracție. Aici am început turismul
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
căutat-o din nou cu privirea la aceleași ore. Doar se întipăriseră în memorie mai puternic ca orice lecție de chimie sau geometrie în spațiu! Am întâlnit-o în parc. Era împreună cu alte doua femei. Toate trei erau drăguțe, elegante, surâzătoare și conștiente că mulți bărbați își răsucesc gâturile să le poată privi cu admirație firească ori doar cu dorință lacomă de mascul. "Doamna mea" era deosebit de frumoasă și, evident, îmbrăcată în maro! Purta o fustă de tergal bogată în pliuri
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
perdea de lumină albastră și străvezie în dreptul unei suprafețe de perete. -Teribil! ... îmi exprim în gând uimirea, nesigur de impresia pe care o am, de realitatea pe care o trăiesc la asemenea cote. Părul lung și negru, chipul senin și surâzător, gâtul delicat, umerii, sânii, pubisul, coapsele...Ca o zână goală, din ce în ce mai goală... Îmi amintesc deodată cum am ajuns și de ce mă aflu în acest loc enigmatic, periculos poate... Un pumnal de spaimă mi se înfige în inima gata să îmi
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului duminică la "circul vieții"(mele) e spectacol trapeziștii fac salturi printre nori fulgere și noduri dresori cu bici păzesc lumina, zorii arlechinul are fața surâzătoare așează curcubeul pe umerii spectatorilor dar nimeni nu vede râul care-i inundă identitatea sub cupolă toți râd, aplaudă, ovaționează par fascinați de prestația lui spectacolul s-a terminat cortina cade se desparte de fața pe care o ducea pe
CIRCUL VIEŢII de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361509_a_362838]
-
din ei, erau deja prezenți în sală și ne-au întâmpinat cu aclamații: - Ura!... Salut, grațioasă Hernanda! Salut, Mark!... (Mark era numele meu de împrumut, pe care mi-l dăduseră colegii, mai exact, fetele). - A!... Voi erați deja aici? întreba surâzătoare Hernanda. Ceilalți pe unde sunt? - Salut, frumoasa și grațioasa Hernanda! i se adresă direct, printr-o reverență, colegul și prietenul meu de studii, Maximilian, originar din Mexic (eu îl tachinam în mai multe feluri: Max, “mexicanul“, “western“). - Ce faci tu
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
mâinile la ochi. - Cine e? întreb eu surprins. Stai, știu cine ești, nu te mai ascunde!... Când îmi dădu drumul la ochi și m-am întors, nu mi-a venit să cred cine era. Era Hernanda, într-o ținută elegantă, surâzătoare, așa cum o știam. - Ce făceai, Mark? Stai singur și răsfoiești cărți! Nu te-ai săturat de ele? - Ce pot face, Hernanda? Mă documentez pentru o posibilă expediție cosmică... Hernanda deveni melancolică. Ochii ei mari și expresivi priviră o vreme în
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363779_a_365108]
-
sinea mea... Era deja ora prânzului, dar și Dorel Schor cu consoarta sa, Nadia, și Magdalena Brătescu cu soțul, amicul Vladimir, veniseră la timp. Iar când, imediat, au apărut înalții oaspeți doriți, Mihai Batog-Bujeniță și Doamna lui, Cornelia Ursu, amândoi surâzători și cumpăniți, eleganți și apropiați nouă de la prima vedere, după ce am schimbat câteva vorbe, am trecut la masă, căci reflexele condiționate ne duceau cu gândul că mâncând, vorba-i mai plăcută! Și încă și mai și, de-o mângâi și
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
grea. Încă un moment dureros a fost când am avut parte de o naștere traumatică pentru că femeia acelor ani era considerată un animal (datorită constrângerilor ceaușiste). Atunci mi s-a schimbat definitiv firea. Dintr-o tânără veselă, entuziastă și veșnic surâzătoare, am devenit o femeie tristă, iremediabil tristă. Emigrarea în Israel a fost un moment de cotitură foarte pozitiv. Am simțit gustul libertății, m-am ridicat pe scara socială, mi-am făcut mulți prieteni potriviți. Trăiesc într-o țară civilizată, unde
INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ŞI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367641_a_368970]
-
contră, la poetul care numai el știe în ce ambianță vitregă a trăit, visul înalt creștinesc de a modifica pasiv agresivul. „pe inimă-mi trag câinii groenlande / mă las, iată, de săniile lor explorat / la ceasul păpădiilor fix voi sosi surâzător / de steaua polară să mă las împușcat // trupul meu pluti-va inert aisberg / și tu îmi vei fi somnorosul Titanic / jumătatea ta nevăzută din ape / va fi jumătatea mea tiranic” Ai crede că e expresie în delir sau suprarealistă: „doamnă
SIMION SUSTIC de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366990_a_368319]
-
să calce pentru prima dată pragul casei socrilor ei, era tocmai dorința de a putea cunoaște itinerarul drumului parcurs de Necula. Inima o trimitea spre cel de care se îndrăgostise din prima clipă când îl întâlnise la Brașov. Chipul ei surâzător și păru-i bălai lăsat pe spate în bătaia acelui vânt de septembrie îl fermecaseră pe tânărul bucureștean. Își amintea clipele de fericire pe care le-a avut alături de el, cel ce i-a deschis drumul plin de fericire al
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
nu cere defel să respectăm un model! Încurajat de omulețul pe care află că îl chema Omenas, Ominomi o luă și el la fugă pe urmele ultimului șir de oameni de zăpadă. La palatul său de gheață, Iarna îi aștepta surâzătoare în sala de bal împodobită cu globuri multicolore și strălucitoare. Cu fiecare om de zăpadă care trecea prin fața ei, zâmbetul i se lărgea tot mai mult, astfel că atunci când fu rândul lui Ominomi să ajungă să fie notat, regina râdea
MICA POVESTE A LUI OMINOMI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367031_a_368360]
-
fim sacrificați să ne simțim vinovați? Viața-i, pentru fiecare, darul primit la născare. Fiecare își urmează un singur drum - Visul lui, care-l poartă-n alte sfere și-n abisul timpului. Vreau, în zi de sărbătoare, să-i primesc surâzătoare, cu plăcere, drăgăstoasă, pe cei dragi, la mine-n casă! PLOUĂ CU VISURI Am ieșit la promenadă este ora nouă... Sub umbrela mea albastră nu-mi pasă că plouă. I-am văzut de la distanță mersul legănat E înalt și poartă
VREAU! de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367079_a_368408]
-
mâna și plecă din birou. Hana a privit în urma lui și când el a ieșit din încăpere, ea închise ochii și rămase câteva clipe nemișcată, ca și cum se temea să nu dispară vraja care o cuprinsese. Încă mai vedea chipul lui surâzător și ochii aceia care ardeau de dorință. Simțea că el o dorea cu adevărat și același sentiment intra încet, încet și în ființa ei. Deschise ochii și spuse cu glas șoptit: -Da, voi merge cu orice risc la întâlnire. Trebuie
VIATA CA UN ZID-FRAGMENT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364780_a_366109]
-
susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfâiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe a o ferici cu bândele-i cuvinte. Doamne, cât erau de înfrățite cele două instrumente magnifice: le vedeam cum se ridicau pline de strălucire și, ca prin farmec
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]