575 matches
-
mama-mare fusese construită demult casa lui, a singurului băiat, dintr-o familie cu multe fete... Mai sus de casa mamei mari, era casa băiatului lui Nică și și mai sus a nepotului lui Nică. Zid în zid, casele stau ca suratele la joc, la toartă, parcă... De la înălțimea pantei Vlașinului, cei ce ies la poartă au o vedere de jur împrejur... văd până spre centrul satului, la Vadu, dar și în depărtare, spre delnițe. Tot de acolo se văd brazii Ghilghiului
NICĂ ȘI OARA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353366_a_354695]
-
să se aștearnă... Vioara arcuiește sunetele. Pielea mi-o simt împăturită. Revăd trupul chircit. Îl las să-și destindă celulele. Muzica lunecă prin arterele timpului pe care-l trăiesc acum, mereu acum... Saltă trupul în acoladele vieții. Tresare umbra, tresar suratele ei. Cel mai ușor mi-ar fi să mă prind în hora lor nebună, să văd care dintre noi se prăvălește sub tălpile celorlalte. Umbre, umbre, umbre... și... eu...” Autoarea are o sete vie de cunoaștere a lumii, aspiră la
EPISTOLE ELEGIACE ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353379_a_354708]
-
surd la chemările pline de viață ale primăverii. Florile sunt la fel de frumoase că peste tot in lume și pomii înfloresc parcă anume să ne îmbrățișeze cu ramurile lor, pasarelele cu gușulița lor cântă oda bucuriei de viață la fel ca suratele lor înaripate răspândite peste tot unde pământul freamătă de viață, iar sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos, la fel ne picura stropi de mir în suflet. Bucuria Învierii rămâne oriunde ne-am află, cel mai răsunător ecou al primăverii. Elenă BUICĂ
E PRIMĂVARĂ, E PRIMĂVARĂ! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353837_a_355166]
-
pe masă, lângă mâncare gustoasă! Că sufletul mi se frânge, când frunza-n izvoare curge. Apa se preface-n sânge, vieții să îi pună cruce. Pe frunza îngălbenită du tristețe nesfâfșită! Șterge pudra ruginită de pe fața ta cernită! Ca o surată de cruce, ia-mi tristețea și mi-o duce la a timpului răscruce! Cu-a slovei, povară dulce. Din a Domnului poruncă, în patru zări să se ducă! Soarta în loc să-mi aducă anotimp cu roade-n muncă! © Maria Filipoiu 7
TOAMNĂ RECE ŞI PLOIOASĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353048_a_354377]
-
mă gândesc la tine! - Vreau să îl înfrunt și să o salvez pe prințesă. - După ce te vei odihni, murmură Sânziana, mângâindu-l pe plete. Ionuț simți cum i se închid ochii și se cufundă în lumea viselor. Zâna își chemă suratele și, adunate în jurul flăcăului, începură să îngâne un descântec puternic. Imediat ce sfârșiră, vraja de pocire se rupse și sângele curat porni să curgă în trupul tânăr cu puterea pietrelor, auzul i se deprinse cu graiul animalelor și păsărilor, privirea i
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
viață asta, tainică minune! Nu pricepe însă mai nimic cocoșul... Cântă cucurigu e îmbrăcat în roșu, Creasta-i într-o parte și e mândru foc Are tot ce vrea și-n ogradă-i loc! Calcă tot mai țanțos... cu două surate N-au fost luate-n seamă și sunt supărate. - Ce înseamnă zborul? Vulturu-i nebun? Eu am ce-mi doresc și lumii o spun... Aripa de vultur trece munții în zbor, Prin albastru cer visu-i călător, Raiul se deschide chiar în
VULTURUL ȘI COCOȘUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353253_a_354582]
-
lacul ‒ oglindă-ntinsă, Toată bolta înstelată Și, nedumirindu-se, Se prinse gândindu-se Că lumea e răsturnată. „ Doamne, cât am fost de proastă! Ceru-n jurul meu adastă Iar eu mă credeam brotac. De fapt, în realitate, Astrele îmi sunt surate Iar eu sunt planeta... Oac! Dar, cum pot să cred că-s stea?!... Oare, ce-i cu mintea mea?!... Cred că a plecat hai-hui... Eu sunt soarele-ntre stele, Cea mai... vie dintre ele- Centrul universului!...” Lumea asta fermecată Se
PLANETA OAC de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352687_a_354016]
-
pare o piață aglomerată de vorbe ca pagina începutului de carte. Nimeni nu o privește, nu o întreabă pe unde rătăcește și de ce pătrunde în închisoarea luminii când ne zbatem înlănțuiți de gânduri pe rând. Doar luna, de azi noapte surata, în amiaza mare la mine-n gând își compune sonata. Covorul roșu de sub auz Covorul roșu ne-a fugit de sub auz, Picioarele alunecau sub privirile lor. Ne dureau anvelopele unui autobuz În care încăpusem cu tot cu dor. Este Terra ce ne
E SUFICIENT SÂNGE PENTRU ÎNTOARCERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357170_a_358499]
-
Publicat în: Ediția nr. 929 din 17 iulie 2013 Toate Articolele Autorului În viață am avut parte de multe, dar pe stadionul Dinamo, nu credeam să ajung vreodată. Numai când mă gândesc la cum s-a născut echipa, ca și surata ei Steaua, la câte mânării tovărășești au făcut generalii ei, apoi patronii-samsari postdecembriști, falsificând decenii întregi campionatul primei diviziei a țării, am o stare de disconfort. Moral și patriotic. Echipa de suflet, Rapid, și-a trăit din plin umilința. Se
BUCURIA GOLULUI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357191_a_358520]
-
Este chiar prietenul meu, Eminescu. - Așa spune! În felul acesta îmi mai trece durerea. Știu, e un înger al poeziei noastre, îmi șoptește firul de iarbă, ajuns, acum, la fruntea mea pe care scria „Poezii” de Mihai Eminescu. - Dar pe suratele tale care stau sub mine nu le dor? Intreabă-le! - Nu le dor. Știu că ești doar o carte. - Cum doar o carte? Sunt un om. - Nu ești om! Ești o carte. Privește-te în oglindă bobului de roua de pe mine
SUNT O CARTE DESPRE PRIETENUL EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357290_a_358619]
-
FERM PRETEXT DE RESPECT Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1268 din 21 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Editura „Anamarol” care a lucrat cartea mea „Absida scenei”, nu poate fi ajunsă întru nimic din urmă, de către nicio altă surată a ei, pentru că performează în a împături „proaspăt”, în pagini, ceea ce primește de la scriitori și scoate cărți ce ajung repede la cel ce le vrea și le caută. Destui sunt acei care iau mult din timpul pentru sine, dându-l
UN SIMPLU ŞI DEOPOTRIVĂ, FERM PRETEXT DE RESPECT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357342_a_358671]
-
Canaria, cu cele 10-15 de milonuțe sau Tenerifa și Gomera, cu doar 7-10 milioane acolo. Ca să nu mai vorbim de pifanele La Palma și El Hierro, cu zgârcitele lor 0,75 - 2 milioane. Jună sunt fără pereche, pentru că, dintre toate suratele am învelișul cel mai proaspăt. Un sfert din crusta mea grunjoasă s-a format nu demult, între 1730 și 1736 iar o părticică mică de ”pieliță” cu trei protuberanțe fistichii, pe o porțiune de 14 kilometri, mi-a crescut între
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
Pasămite le țiuie urechile de-atâta aer ozonat, dar habar n-au ei că vântul ăsta e motivul pentru care la mine e veșnic primăvară, nici prea cald, nici prea frig. Briza asta bine temperată îmi vine plocon taman de la suratele Azore și-mi aduce umezeală adunată de pe Atlanticul dintre noi. Că veni vorba de umezeală, aici chiar că am o problemă. Vă spun un secret: n-am pic de apă dulce, nici cât să adăpi o furnică. Dar cui îi
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
ambiții de supremație între surorile mele canare mai mari, mai înalte, mai verzi sau mai bogate, dar îmi râde inima când știu că din toată Spania, cu encalve și insule cu tot, doar arhipelagul Chinijo, format din mine și din suratele mele mititele de la nord ˗ La Graciosa, Alegranza și Montaña Clara ˗ suntem prima Rezervație Maritimă spaniolă. Inima mea are cotloane ascunse, ascunde tuneluri lungi, de kilometri și peșteri tenebroase, săpate de lava incandescentă care mi-a curs prin vene înainte de a
LANZAROTE – CERERE IN CĂLĂTORIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357506_a_358835]
-
nu poți să alegi decât o singură dată”. Platon a făcut așa cum i s-a cerut și, la întoarcere, a povestit: „Am văzut această floare lângă râu, am cules-o și m-am gândit că este cea mai frumoasă dintre suratele ei. Deși am zărit și alte flori minunate, continui să cred că aceasta este fără egal”. Socrate i-a zis: „Aceasta este fericirea”. *** Cu un alt prilej, Platon și-a întrebat învățătorul ce este VIAȚA. Socrate i-a cerut să
PILDELE LUI SOCRATE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344690_a_346019]
-
Și croncănesc de parc`ar fi o mie. Jur-împrejur stau satele chircite Și-nalță fumuri albe către ceruri, Din focuri care ard abia mocnite, Să-mprăștie arsura de la geruri. Deodată, deși pare-ncremenită, O dâră de cărbune avansează. - Să fie vreo surată rătăcită? Căci zboară, parcă-i beată și dansează! - Pasăre nu-i, căci prea se îngroșează în timp ce se apropie de sat ! De ce pământul oare trepidează, Ca-n vremea când tractoare-s la arat? O cioară mai semeață își ia zborul - De
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
se îngroșează în timp ce se apropie de sat ! De ce pământul oare trepidează, Ca-n vremea când tractoare-s la arat? O cioară mai semeață își ia zborul - De zor mă duc să văd de unde vine! Cu groază când revine zice: - Norul, Suratelor, e trenul de pe șine ! Cu fumu-i negru ce străbate zarea, El va mânji mândrețe de câmpie. „Rușine!”, decretează adunarea de ciori ce croncănesc parcă-s o mie. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Negru pe alb
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
aceeași și veșnic alta. Îmi furnizează combustibil pentru zilele lipsite de culoare, îmi trasează direcții precise în momentele mele de derivă și mă fac să parcurg dintr-o răsuflare drumul până la rădăcinile fericirii. Și, desi niciuna nu e oropsită printre suratele ei, adunate în adâncuri de inimă și de colecție, sunt totuși declarații pe de-a-ntregul speciale, care au intrat pe ușa din față sau prin cine știe ce fereastră uitată deschisă...Și mi-au făcut ferfeniță incertitudini, mi-au strivit conștiincios înstrăinări
SLALOM PRINTRE DECLARAȚII DE DRAGOSTE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359469_a_360798]
-
aceeași și veșnic altă. Îmi furnizează combustibil pentru zilele lipsite de culoare, îmi trasează direcții precise în momentele mele de derivă și mă fac să parcurg dintr-o răsuflare drumul până la rădăcinile fericirii. Și, desi niciuna nu e oropsita printre suratele ei, adunate în adâncuri de inimă și de colecție, sunt totuși declarații pe de-a-ntregul speciale, care au intrat pe ușa din față sau prin cine știe ce fereastră uitată deschisă...Și mi-au făcut ferfenița incertitudini, mi-au strivit conștiincios înstrăinări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
aceeași și veșnic altă. Îmi furnizează combustibil pentru zilele lipsite de culoare, îmi trasează direcții precise în momentele mele de derivă și mă fac să parcurg dintr-o răsuflare drumul până la rădăcinile fericirii.Și, desi niciuna nu e oropsita printre suratele ei, adunate în adâncuri de inimă și de colecție, sunt totuși declarații pe de-a-ntregul speciale, care au intrat pe ușa din față sau prin cine știe ce fereastră uitată deschisă...Și mi-au făcut ferfenița incertitudini, mi-au strivit conștiincios înstrăinări
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
morți înviază Iisus. Pașcu Balaci HRISTOS A INVIAT! Când inceput-a să se lumineze În cea dintâia zi a săptămânii, În taină ea și-a părăsit stăpânii- Mormântul lui Iisus să cerceteze Maria din Magdala să cuteze Cu-a ei surate, scuturând țâțânii, Să afle sfântul trup, floarea țărânii Si-apoi cu lacrimi să-l imbălsămeze. - Ce căutați pe-aici? - apare un inger. Femeile s-au infricat de-ndată: - Pe Iisus după care și azi sânger! A spus Maria, foarte tulburată
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
civilizată, moralitate și respect desăvârșit în raporturile cu aliații din pactul de la Varșovia!”. O prind în brațe, o ridic de la pământ cu un chiot haiducesc și-i aplic un sărut înfocat pe buzele ei fierbinți, măr dogorit de soare, că suratele ei au început să bată din palme și să chicotească un „harașo!...” Xenia, nu numai că n-a zis nimic, sau să mă respingă, dar am auzit de la ea un oftat din suflet, iar ochii ei de căprioară, puțin speriată
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > INSPECȚIA Autor: Teodora Noje Publicat în: Ediția nr. 1218 din 02 mai 2014 Toate Articolele Autorului În grădini salatele Tremură suratele, Toate frunzele de ceapă Cer acum mai multă apă, Iar ridichile pe rând Se-aud milă îndurând C-a venit din depărtare, Cu căsuța în spinare, Melc, inspector iscusit, Nemilos, dar chibzuit. Și-uite-așa, cu grijă mare Va studia pe fiecare
INSPECŢIA de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360238_a_361567]
-
o bei într-un pahar cu apă rece, cum se zicea pe la noi. Când eram mic de tot, eu nu mai țin minte dar mi-a povestit făcând haz, se apucase să vopsească niște fire de tort împreună cu o altă surată și cum se tot împiedecau de mine în sus și în jos, zicea că părul meu era alb ca al unui moșneag, una din ele a avut ideea să mi-l vopsească. Și eu am stat cuminte până când o parte
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > FURNICA Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Furnica O furnică ,nu tot aia ce ducea grăunte-n spate Alta ,care se credea mai cu moț dintre surate . Îi intrase-n cap (vezi-Doamne!)c-are nu ș’ce feromon Și se trage (pe departe) din furnica Faraon. E mai nu știu cum ca ele i s-a pus nebunei pata Că nu vrea să mai lucreze cu suratele și gata
FURNICA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340275_a_341604]