285 matches
-
prindărăt, atunci pe loc îl pune sub picioare, că de nu, atunci în ziua aceea nu-ți merge bine. Supărare Cînd spui că vine cineva fără să vie e semn că va veni supărat. Surcea Femeia însărcinată care va culege surcele în poală, copilul ce-l va face va avea pe corp niște pete de diferite mărimi. Șale Cînd sar fire din mătură cînd mături, ia-le și le pune în brîu, ca să nu te doară șelele la secerat. Se crede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
peste ape și sfîntă de Florii. İmpresionantă este pomenirea morților În Joia cea mare. Joi dimineața cimitirul este luminat de lumînări. E ziua pomenirii morților, oamenii mergînd la cimitir. Femeile din toate casele merg la cimitir cu un brățișor de surcele de boji, pe care le aprind la capul morților din familie, la care foc este credința că se Încălzesc morții. Femeile Își plîng morții. Acasă În mijlocul curții, se așează 2-3 scăunele joase, o cană cu apă lîngă ele și se
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
mine, ca un reproș mut; încărcat totuși de speranța că am înțeles și că-i voi fi aproape.) Mi-o închipui: singură, la țară, într-o casă în pereții căreia se adâncesc fisurile, trezindu-se înțepenită dimineața, făcând focul cu surcele și motorină, punând apa în oale, tăind lemne în fața geamului. Sau noaptea, în patul de lemn, sub plapumă, cu țeasta țiuind de singurătate și frică". În oricâte feluri va fi spus, înainte, Ovidiu Nimigean adio dragelor poezii, următoarea sa carte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
curățenie și pentru alte doftorii. Mobilile din lemn de crin nu sufăr ploșnițe și dacă se opăresc paturile și alte lucruri cu leșie de acest lemn, apoi se stirpesc ploșnițele. Să se taie o ocă de lemn de crin în surcele mărunte, să se toarne peste dânsele două ocă de apă de ploaie și după ce stă 12 ceasuri, apoi se fierb 4 ceasuri la foc bun, se pune după aceea la răcoreală și să se ungă crevaturile și mobilile cele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
rază de speranță îi venea de la Editura Plon. Îl vizita pe Enescu, acasă, sleit și acesta, înfrigurat și flămînd, dar prilej dorit de amîndoi, pentru o oră de conversație în limba română. Mai tînărul Eliade făcea focul sărăcăcios, din cîteva surcele, și primea o supă caldă din mult-puținul marelui compozitor. În curînd a fost nevoit „să fugă” în SUA. În Europa civilizată nu se găsea loc pentru el. Ce era în țară? Vremea Anei, a lui Brucan, a lui Leonte Răutu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
timp intrară doi feciori, unul cu o găleată plină cu jeratic, altul cu un braț de lemne. Aprinseră focul și în odaia de dormit și în soba mare cu cahlele verzi minunat smălțuite cu flori în relief din sala iatacului. Surcele albe de brad ardeau pocnind și prin ușița deschisă a sobei flăcările jucăușe făceau să pară că pâlpâie lumina lumânărilor. Vodă le spuse noapte bună și se retrase în cealaltă încăpere. Ștefan se ridică și stinse lumânările, apoi își trase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rost, hai la mine, i-am spus. - Nu, de ce, stăm aici, e bine aici, ne băgăm sub plapumă. - Nu mă bag în nici o plapumă. Dârdâiam. Preocupat, vesel, încăpățînat, făcîndu-mi cu ochiul, a ieșit afară și s-a întors cu niște surcele. - Punem dulapul pe foc, zice. - Care dulap? Mă uit și văd la lumina chioară a lămpii într-adevăr un dulap cenușiu, destul de mare, așezat într-un colț. - De ce să strici dulapul? zic, hai la mine. Nici nu m-auzea. A
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
altădată le dădea, parcă, ceva mai mult mister. Tot mai mulți creatori de artă sunt convinși că har este rima perfectă la pahar. Când ești pe jar, se vor găsi oricând câțiva cunoscuți care să - ți întindă o mână de surcele. Ura ne devoră. Perseverent și perspicace. Ura - această broască râioasă a condiției umane. Cămătarii alungați de Iisus din templu au fondat mai târziu Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional. O femeie nonșuetistă poate constitui un semn de degradare a speciei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care imită zece specii într-o singură zi, fără să și-o găsească pe-a lui." Cameleonismul comportamental, ascuns în spatele unei imagini impecabile, este propriu "lichelei" care "se trădează într-o fărâmă de rânjet, într-un ciob al căutăturii, în surceaua unui act". Moralistul atacă implicit convenționalismul social care încurajează falsitatea în relațiile interumane, iar critica sa ia forma unui autodenunț: " Fiecare din noi ducem la pălărie o mână de plumb, cu care ar trebui să zdrobim la fiecare pas pliscul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
kostĭ, rom. os (lat. os). Prefixul a inrodus sensul ablativ „relativ la, din, de la”, schimbând totodată aspectul fonetic al cuvântului, astfel clop a devenit șchiop; alb. shqepul „șchiop”, shqepoj „a șchiopăta”; în rusă au apărut forme paralele: klöpa „doagă” și ščepka „surcea, așchie”. 3. Emanație culturală unică a romanității orientale, grecizate și turcite la vremea aceea, Dimitrie Cantemir poseda practic fenomenul lingvistic în variantele greacă, latină, slavă, turcă, arabă etc. pe fondul unei gândiri aristocratice și teologice care l-a împiedicat să
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
treilea component în continuarea primelor două: lit. Žameluks, Žiameluks, Žemeluks, în care ultimul component amintește de rom. a luci: lat. lux „lumină”, irl. lόche „fulger”, vgr. leykos „luminos, strălucitor”, vprus. luckis „bucată de lemn pentru foc”, sl. luč „rază, așchie, surcea”; lit. laũkas „animal cu pată albă în frunte; câmp, arătură, chelie”; vind. rōkás, avest. răočah „lumină” etc. În condițiile în care za ajunsese să însemne „în, din, dedesubt”, -mol „pământ, mormânt”, iar -luks „lumină”, Zamolxis însemna „din (de sub) pământ lumină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
simt gustul sălciu în gură, apoi urletul neomenesc în mintea mea înaintând în sânge ca o otravă, mă trezesc, e doar un vis! Transpirat tot, lac de sudoare, încă noapte afară, focul se potolește, zgândăr jarul nears și pun ultimele surcele încercând să-l aprind, suflu de câteva ori spre el, umplându-mi plămânii cu fum înnecăcios, în cele din urmă se pornește, nu voi ieși să mai caut lemne, ți-e frică! Da, mi-e frică! Mă reașez pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Club-ului american. Sări Într-o grădină mare, năpădită de buruieni, și alergă spre verandă Înainte de a-și da seama că un grup de soldați japonezi Își pregăteau masa lîngă piscina goală. Trei bărbați stăteau pe vine pe trambuline, aruncînd surcele Într-un foc mic. Un alt soldat se afla jos, pe fundul piscinei, scotocind printre rămășițele de caschete de baie și ochelari de soare. Japonezii Îl urmăriră pe Jim care ezita În iarba Înaltă și amestecau În orezul fiert, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
care se mișca prin fața ecranului. Cu gamelele În mînă, Jim se Învîrti În jurul doamnei Blackburn și Îi aruncă cel mai frumos zîmbet. Ei nu-i plăcea de Jim, dar Îl lăsă să spargă lemne de foc din coș. Jim Împinse surcele În sobă și suflă tare, ca să le aprindă. Le făcu vînt cărbunilor pînă cînd brichetele se aprinseră din nou. O jumătate de oră mai tîrziu, cu aprobarea soldatului japonez, Jim fu răsplătit cu prima lui rație corectă. Basie fu satisfăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Uchida Îl plesni pe Jim peste cap, Învinețindu-i ambele urechi. Îl mai plesni o dată, și buzele lui Jim se umplură de sînge. În acel moment, un nor de fum ieși pe poartă. Femeile anamite aprinseseră focul În sobă cu surcelele ude de ploaie, iar fumul umpluse cinematograful În aer liber, răspîndindu-se peste bănci, de parcă ecranul ar fi luat foc. Bucuros să scape de Jim, sergentul Uchida Îl apucă În mîinile lui putrenice. Îl ridică peste parapetul din spate al camionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
orez și pește. Caporalul strigă spre camion și paznicul păși peste misionare și sări peste parapetul din spate. Își așeză pușca pe linia ferată și tăie cu baioneta bețele uscate ale trestiei de zahăr sălbatice. După ce adună Îndeajuns de multe surcele pentru foc, li se alătură soldaților de pe platformă. Timp de o oră fumul se Înălță În lumina soarelui. Jim ședea pe bancă și-și gonea muștele de pe față, bucuros să exploreze stația de cale ferată și avionul doborît de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cartofi dulci. Preț de un ceas, Jim alergă de colo-acolo prin curte. În timp ce deținuții se odihneau În magazia de cherestea, reaprinse soba cu cărbuni. Sub privirile plictisite ale muncitorilor chinezi, ațîță focul, apoi aruncă În el un braț de surcele. Doctorul Ransome și băieții englezi Îi aduseră o găleată cu apă din butoiul din spatele gheretei de pază. Deși doamna Hug băuse din găleată, Jim decise să aștepte pînă cînd se va răci apa de la cartofi. Doctorul Ransome Încercă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era adevăratul conducător al acestei trupe de prizonieri În bejenie. Uneori, cînd ducea carafa grea cu apă și aprindea focul seara În sobă, știa că nu era mai mult decît ajutorul lor de bucătar. Dar fără Jim, care să adune surcelele și să fiarbă cartofii, pînă și doctorul Ransome și Basie ar fi avut aceeași soartă ca și misionarele. Jim observă că, după ce părăsiseră postul de jandarmerie de la ferma de porci, toți Își Îngăduiseră să se Îmbolnăvească. În cursul nopții, japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mai repede, împreună cu zgomotul de sticle ciocnite care îi ajunsese până peste cap. Chiar în același timp, un trup masiv prins între osiile unui car își mână calul, într-un salt dement, peste tufișul de tuia, încât osiile se făcură surcele, carul căzu pe-o parte și animalul, cu ochii ieșiți din orbite și cu nările căscate, galopa prin grădină. Strigând și înjurând, bărbații de la garaj năvăliră la fața locului; căruțașul, ținând în continuare chiștocul între buzele strânse, își lovea animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cioclu, îmi ținu raglanul și aducându-mi apoi pălăria, plecarăm unul după altul, eu cel dintâi, ea grăbită să mă ajungă. Iepuroaica ne privi uluită, se opri din ronțăit și-și târî pântecul mărit de sarcină, până la culcușul ei dintre surcele, aproape de gura cuptorului. Mergeam repede prin întuneric, așa că Zitta nu m-a mai putut ajunge. Bănuia că păstrez, în taină, un proiect pentru o mare lovitură comercială, căci altfel nu mi-ar fi strigat din urmă, să-mi fac testamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu închizi în ea și femei de calibrul Albertinei. „Când sosise din Olanda cu scufiță și încălțată cu saboți, adusese de pe țărmurile Țărilor de Jos, un miros stăruitor de icre negre și untură de morun. Cu toate că din prima zi făcu surcele din opincile de lemn, părăsindu-și pentru totdeauna pitorescul ei costum cu bretele la pieptar și malacovul ondulat, Albertina rămăsese pentru mine pescărița cu bujorii în obraji, voinică la trup și cu chipul alb ca urda scoasă dintr-o hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
te iei ba cu confecționarea dă umblători, ba cu sigilarea dopurilor sau cu ietichete dă ambalaje. Mai pune, bașca, și că În seara-n care a perdut Escursioniștii, Farfarello s-a arătat În trenulețu dă Zoologică și m-a făcut surcele cu bomba că S.U.P.A. avea În ezercițiu dân ‘43 niște filme care gândea să spargă cu ele piața fină, semnate dă oameni dă letere, ca să nască producții d-alea pă cai mari, fără concesiile dă rigoare la factoru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
războiului este nebulos și incert, spune Smaranda punând înțelegătoare mâna pe brațul lui. Știi, imaginea unei picturi de Aivazovski mă urmărește permanent de când am văzut-o. După naufragiul unui vas, pe un rest de catarg rămân agățați câțiva marinari, biete surcele infime bătute de vânt și valuri. Singuri și speriați, continuă totuși să lupte cu forțe inegale împotriva stihiilor dezlănțuite. În tot acest tablou neguros, undeva departe, firave raze de lumină străpung perdeaua întunecată a norilor. Se arată primele semne ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
smulge siguranța și o aruncă cu un gest larg. Un bubuit răsunător, apoi un fulger orbitor. Se aud țipete. Sergentul înaintează cu grijă, gată să tragă la primul pericol. Trei nemți zac pe podeaua camerei. În jur, numeroase rafturi făcute surcele, scaune rupte, mese sfărâmate. Se oprește în dreptul fiecăruia, împingându-l cu piciorul să vadă dacă mai trăiește vreunul. Un soldat în uniforma militarilor unguri trage să moară într-un colț. Lupta aproape că a încetat. Se înstăpânește o tăcere adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de la 1848? Poporul? Am spus că poporul e prea cuminte pentru asemenea lucruri. Fii de boieri, rău preparați în țară, cari, apucând de ici și de colo în străinătate când o așchie de cunoștință, când alta, s-au întors cu surcelele în poală să dea foc țării și nu altceva. Să fi văzut apoi luptă între giubelii și bonjuriștii de moda veche cu mustața bătută și în frac civit cu nasturi de aur. Dar lupta n-a ținut mult, pentru că numiții
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]