424 matches
-
de 500 de ani a turcilor asupra Țărilor Române nu am luat decât halva, baclava și sarma (tradiționalele sarmale românești!), s-a scos din tolba prăfuită a sultanilor procedeul de a-i recupera pe domnii maziliți care erau duși în surghiun, undeva prin Turcia de astăzi, asigurându-li-se, pentru ei și familiilor lor, casă și masă ă tainul sultanului. Procedeul era benefic: sultanul avea o rezervă de domni, îi amenința pe cei în funcție, iar cei ținuți într-o detenție
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mir, de parohie, erau datori cu plată de 4-5 lei pentru întreținerea școlilor, sumă care era vărsată în mâna episcopului sau mitropolitului. În caz de abatere de la normele morale, sociale, era judecat după dreptul canonic: putea fi caterisit, trimisă în surghiun la o mănăstire sau supusă la alte interdicții. În cazul în care era depus, scosă din preoție, poporul spunea că este răspopit. Acestea erau cazuri rare și, după câte cunoaștem, nu s-au întâmplat în satele comunei Filipeni, deși nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
primă versiune a acestui text a apărut în publicația Urbanisme, nr. 333, noiembrie-decembrie 2003, sub titlul "De la poarta Clignancourt la cea de La Chapelle. O promenadă sociologică". Toate aceste rupturi între Paris și periferia sa au consecințe sociologice. Periferia este spațiul surghiunului, locul unde se găsesc surghiuniții. Pentru Bernard Marchand, periferia "se înfățișează începînd cu Haussmann sub un aspect original: era locul unde orășenii săraci, dar obișnuiți cu viața urbană, fuseseră împinși, un spațiu care nu aparținea în întregime orașului, dar cu
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
doritori de guri suplimentare, în Bulgaria nu voiau să-i primească: 1. pentru ca inter nații bulgari din Moldova să nu fie expediați în Siberia; 2. pentru că nu au hrană destulă; 3. pentru că nu admiteau ca să fie la ei ca în surghiun. Noi ne rugam la Dumnezeu să nu consimtă, dar de unde ar fi luat ei puterea de a rezista germanilor? Cedară cu toată opoziția dlui Pulieff și a altor fruntași, care se interesau de ei și de relațiunile postbelice cu noi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
evrei, care până atunci conviețuiseră pașnic cu vizigoții. Dăduse legi care condamnau căsătoriile mixte, interzicea evreilor să aibă sclavi creștini și pământuri, îi obliga să locuiască doar în anumite cartiere din oraș, și, dacă nu se botezau, erau condamnați la surghiun și li se confiscau toate bunurile. - Care e situația evreilor pe-aici? a întrebat Rotari, în timp ce ne apropiam de casa lui Yehudah. - Deși sunt văzuți cu ochi răi de cea mai mare parte a creștinilor, i-am explicat, sunt tolerați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ai văzut unde te-au adus târfele? Când ne-ntoarcem, dacă vrei, te iau înapoi acasă. Îți simt lipsa. S-a apropiat de mine și Taso și mi-a adresat unul dintre surâsurile sale forțate. - Stiliano, se spune că acest surghiun îți priește. Saxo m-a informat că ți-ai făcut un bun renume. La cancelarie ți se simte lipsa, dar și în cârciumi, din păcate, sunt câțiva cămătari care te mai caută încă. Tu hotărăști când vrei să te întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aproape că o repudiase. Ulterior regele a trimis după mine să vin la Pavia și m-a acuzat că am intrigat-o pe Gundeperga să comploteze împotriva lui. N-au folosit la nimic protestele mele, și m-a amenințat cu surghiunul. Aș fi putut probabil să aștept să treacă furtuna izolându-mă acasă, dar, într-o zi, pe când mă întorceam pe întuneric de la palatul ducal, am fost atacat de un om cu fața acoperită, pumnalul său lăsându-mi o cicatrice la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de zile l-au ajutat pe Nobunaga să ajungă mare cum e azi. Iar apoi, aproape imediat după ce fuseseră răsplătiți cu ranguri și castele, au fost arestați pentru te miri ce greșeală neînsemnată și condamnați la moarte sau alungați În surghiun. În final, acest senior veninos Întotdeauna izgonește pe cineva. — Tăcere! Nu-ți permit să vorbești cu atâta lipsă de respect despre Seniorul Nobunaga! Ieși afară! Imediat! În momentul când Mitsuharu, Înfuriindu-se În sfârșit, Îl muștrului pe Dengo, din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
exilul. Cele două vocabule nu corespundeau întocmai aceluiași sens deoarece emigrația se transformase, din nefericire, într-o disperată fugă din țară, într-o formă de evadare, mai gravă și dezonorantă, pentru individul în cauză și pentru țara sa, decât exilul. Surghiunul urmează, legal, unei judecăți sau unei decizii adoptate de o instanță sau un grup de persoane, în timp ce abandonarea țării, prin fugă, survine după o lungă disperare. Dezrădăcinarea, care e mai cumplită, într-un anume sens, decât desțărarea, ajunsese singura speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
îl urmau puzderie și se năpusteau asupra țării 113... Turcii foloseau violența și furau pe față; grecii foloseau vicleșugul și se îngrășau cu hoții ascunse. Era o extorcare savantă alături de o tâlhărie scăpată de sub control. Extorcării îi urmară curând spolierea, surghiunul, pedeapsa capitală. Țara se depopulă, țăranii fugiră; din o sută șaptezeci de mii de familii nu mai rămaseră decât optzeci de mii; sărăcia era la culme la mijlocul secolului al XVIII-lea. Boierii cei mai bogați fură aruncați în închisoare și
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tatăl său, Papa Brâncoveanu), a rămas văduvă. Așa au pierit și fiii lui Vodă Brâncoveanu și soțiile celor însurați, Constantin și Ștefan, au intrat în văduvie. în rest, în această împărăție a crimei, prin ale cărei unghere sau locuri de surghiun și-au pierdut urma mulți români, moartea era ajutată să vină prin sabie, secure, ștreang, țeapă, sfârtecare, laț, otravă ori înecare (turcii nu disprețuiau nici schilodirea). Așa cum i s-a întâmplat lui Barbu Neagoe (Barbu Basarab, Barbu III Craiovescu), faimosul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
țară inospitalieră Dar nu întotdeauna replierea către miazănoapte prin Polonia, a Domnilor maziliți (de obicei din Moldova) ori aflați în pericol să-și piardă scaunul (cale mult mai sigură decât drumul sudic, ce ducea, de regulă, către eșafod ori spre surghiun; fugile în răsărit - cum a fost refugierea la Moscova a lui Bogdan al IV-lea Lăpușneanu - au fost rare) însemna și salvarea. însoțit de familie, de câțiva boieri - între ei vornicul Drăghici Spancioc și Ion Moțoc (care era vătaf de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel de-al VII-lea Conciliu ecumenic (i s-a zis așa, fiindcă au fost prezenți și trimișii papei) care a restaurat cinstirea icoanelor 182. în anul 802, logothetul Nikephor a detronat-o pe Irina și a trimis-o în surghiun pe insula Prinkipos și apoi în Lesbos, unde împărăteasa s-a călugărit, probabil, și a luat numele de Xeni. A și murit acolo, la 9 august 803. Cronicarul bizantin Theophanes nu-și ascunde mânia: „Cei care trăiseră în evlavie și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
exilați în Asia Mică, la Kiuta Lia (Chiutaia). Și membrii familiei (Pană, fratele Doamnei Marica, nu s-a alăturat surghiuniților), și boierii credincioși (mai târziu, prin 1746, unul dintre ei va pomeni într-un zapis acele timpuri „când eram eu surghiun la Chiuta Lia cu răposata Doamna Marica a răposatului Constantin Vodă Brâncoveanul și cu ginerii Mării Sale...”). Brâncovenii au stat în apropierea Munților Caucaz până în primele luni ale anului 1717. „Șef al familiei” era acum văduva (căreia îi mai rămăseseră
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
înainte de 10 mai 1666), Marica se căsătorește cu marele logofăt Radu Crețulescu (el ocupă această dregătorie în vremea lui Șerban Cantacuzino), și el reprezentant al marii aristocrații muntene, amestecat în uneltiri, călător în Creta (unde fusese trimis de turci în surghiun, în 1673), pribeag din pricina inimiciției lui Gheorghe Duca, ziditor harnic de biserici și familiar al temnițelor domnești 311. Pe Stanca marele postelnic Constantin Cantacuzino i-a dat-o lui Papa Brâncoveanu, fiul marelui ban Preda Brâncoveanu (probabil că nu doar
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ar fi tatăl copiilor Tudorei. Cronologia venirii lor pe lume îi arată a fi făcuți cu soțul legiuit. Și totuși Tudora ajunge din nou la închisoarea ispravnicilor, iar bunurile ei rămân confiscate. Soluțiile ar fi fost eliberarea, confiscarea averii sau surghiunul, dar mitropolitul nu se decide. Se amestecă și Manolache, fratele Tudorei, care se declară preocupat (într-o jalbă datată 18 decembrie 1799) de lucrurile care i se întâmplă sorei sale (o socotește cu tărie inocentă și crede că întreaga tevatură
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
literară la poezie și de la aforistică la comentariul politic. De aici senzația deconcertantă pe care o lasă, aceea că ființa îi este însuflețită de un duh de infatigabilă revărsare scriitoricească. Ar fi așadar în van a-l compătimi pentru ingratul surghiun de care are parte în peisajul urbei lui Brâncuși, cu atât mai mult cu cât, ca orice timid suferind de o hipersensibilitate pentru domolirea căreia e nevoie de multă solitudine, Grigurcu are toate motivele să prefere singurătatea liniștită a Târgu-Jiului
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
cezaroclericală, crucea stă în umbra blazonului regal, preoții fiind exponenții Curții Angliei, siliți nu numai să reprezinte Coroana, dar totodată să mijlocească desele discordii care clatină unitatea familiei regale. Cînd prelații nu se ridică la înălțimea datoriei sunt pedepsiți prin surghiun sau execuție, ca numai peste cîțiva ani să fie canonizați, spre a compensa orgoliile ultragiate. Sîntem într-o perioadă de război fratricid, când reginele își omoară regii (Eduard al II-lea este întemnițat în Turnul Londrei în 1326 și ucis
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
Porțile Orientului, a cărui încheiere vorbește, într-o cheie grav-umoristică, tot despre destinul românesc și veșnica noastră neașezare sub vremi: „Eroii ne sunt pe drumuri și, fără voia noastră, nu-i mai putem aduce acasă, silindu-i la un etern surghiun. De departe, din loc neprielnic, Metodiu și Iovănuț ne fac semne înspăimântate cu mâna și, dac-ar fi mai multă liniște, le-am auzi, poate, glasurile: Nu ne lăsați! Duceți-ne acasă! I-ar consola oare strigătul nostru șoptit, de
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
sunt// aici la hotarul tîrziei/geme neștiutul de îmbrățișarea sîngelui/ înveninatule înveninatule/ tu crezi că-i răsăritul timpului tău// parcă aud geamătul surd/ al unei religii murind" (aproapele păsării mute sunt). Pînă și embrionii vieții, semințele, se văd hărăzite inevitabilului surghiun: "dinspre dicționarele tăcerii/ vin veghetorii insomniilor/ nu putem să ne împotrivim au zis/ hotărîrii de-a merge-n exil a semințelor" (și s-au hotărît semințele să meargă-n exil). Acest exil misterios, decis de străfunduri abisale, naște, firește, o
Un imperiu crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14650_a_15975]
-
înainte de a concluziona că „din fericire, în acest moment, Suspendatul nu poate face nimic mai mult decat demagogie”. Redam mai jos întreaga postare de pe blogul lui Dan Voiculescu După ce a “rezolvat” educația, Traian Băsescu “se ocupă” de agricultură. Plictisit în surghiunul de la Cotroceni, dezamăgit de nepopularitatea mișcării populare, epuizat de dușuri cu mulțime atent selectata, Traian Băsescu a încercat ieri să mai câștige câteva secunde de atenție abordând un subiect extrem de important: agricultura. Evident, impactul a fost irelevant. Publicul nu mai
Ce spune Dan Voiculescu despre interesul lui Băsescu pentru agricultură by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/36633_a_37958]
-
Poartă, stăpîn peste un harem de eunuci și primind salamaleik-urile și haraciul tuturor sclavilor din pașalîkurile supuse". Iar la scară locală este vizat Isarlîkul (supranumele Craiovei, imagine inversată a "albei cetăți" a lui Ion Barbu), unde scriitorul își trăia, neresemnat, surghiunul final. Oltenia (Alutania) e blamată ca o provincie ingrată, neoturcească prin excelență, în care moravurile și instituțiile fanariote cunosc o recurență viguroasă. Oricît ne-am strădui să detectăm în simțămîntul de inadaptare acută a lui I. D. Sîrbu o sensibilitate excesivă
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
tîrziu lansează Unchiașul Lenin. În sfîrșit, celebritatea îi bate la ușă. Mussolini, însă, îi poruncește să revină acasă, iar el, prea sigur de sine, îndeplinește voia Ducelui. Este imediat arestat, alegîndu-se cu cîteva luni de închisoare și cinci ani de surghiun pe insula Lipari, din vecinătatea Siciliei. Eliberat, rămîne sub strictă supraveghere a autorităților, iar atunci cînd Hitler vizitează Italia, în 1938, Malaparte se pomenește în arest preventiv, deoarece figurează pe lista "inamicilor potențiali". Odată cu izbucnirea războiului, iată-l acreditat corespondent
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
a publicat în România după 1989, prezența d-sale în presa literară atestă continuitatea unei cariere, organicitatea autohtonă a unei opere. Și nu doar atît. Departe de a-și fi alterat umoarea, de a se fi ,înăcrit" ca efect al surghiunului (se mai întîmplă!), dl Ilie Constantin face dovada unei deschideri senine către confrați, de-o marcată generozitate în recepția lor explicitată. Valoarea, acolo unde socotește a o întîlni, îi smulge elogii nedrămuite. Șerban Foarță ,intră într-o fantastică rezonanță cu
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
înviere a lui Lazăr și pelerini spre Emmaus, un frumos Calvar realist de Nikolai Nikolaevici Gay (1851-1894). Și, nu știu dacă asta mai e religios, Cain de Fernand Cormon, un om primitiv, cu topor de piatră la cingătoare, pleacă în surghiun, urmat de fii și slugi în blănuri zdrențuite, cărând pe tărgi femei despuiate și deprimate și copii de țâță. Cain e slăbănog și îmbătrânit; javre răpciugoase aleargă fidele după procesiunea izgoniților. Poate cea mai interesantă descoperire a fost însă Charles
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]