747 matches
-
Nu! Este doar un principiu de viață însușit din fragedă copilărie. În amintirile cele mai intime mama este legată de poveștile pe care seară de seară ni le spunea mie și frățioarei cum îi spunem eu deoarece barza greșise neaducând surioara așteptată. Nu uita niciodată să ne întrebe ce am reținut din poveste. Și era mai mare hazul când frățioara ne nara niște eseuri hazlii apropiate de poveste, pe care eu le corectam. Eram „scutiți” de povestea care ne făcea o
ŞCOALA ŞI MUNCA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365299_a_366628]
-
Într-una din acele căsuțe pitite printre pomii roditori trăia și familia Leurei și a lui Urmăn , doi copii jucăuși nevoie-mare și neastâmpărați așa cum bine le stă copiilor de sama lor. Nu erau prea mari: Urmăn avea vreo șapte anișori, surioara lui, Leura șase. Mama și tatăl copiilor trebăluiau mereu ca să agonisească cele de trebuință traiului de zi cu zi. Era o zi de început de vară, cu soare și cer senin și în tihna acelor locuri nu se auzea decât
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
Au fost însă cuminți toată noaptea, strâns îmbrățișați. Epilog Ionel putea duce acasă jucăria nestricată. Doar că nu mai era jucăria mămicii. Altcineva îi mânuia sforile. Seara, Anica și-a pupat mămica și i-a confiat - Am cunoscut-o pe surioara mea geamănă. Semănăm leit, în toate. Abia acum înțeleg de ce te-ai purtat așa cu mine. - Bănuiam că o să se întâmple odată și odată. Te simți lezată? - Nicidecum. Nici nu poți măcar bănui ce fericire mi-a oferit tatăl meu
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-3- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366211_a_367540]
-
străjuiește cu Pietrele lui Albe și Cetățile Ponorului poarta de intrare spre inegalabila Țară a Moților. Este crescută de bunicii din partea mamei, “măicuța” și “tătuțu”, pentru care cei doi nepoței, frații Diana și Paul (mai mare cu patru ani decât surioara lui), înseamnă totul, constituie universul în jurul căruia se învârte viața celor doi harnici și buni ardeleni de la poalele Vlădesei. Nu întâmplător copila a deschis ochii asupra lumii în aceste locuri binecuvântate, pentru că de acolo și-a extras seva cunoașterii, a
MAGIA CRĂCIUNULUI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351734_a_353063]
-
polenul de care am nevoie. - Dar la ce ți-ar fi de folos, albinuță dragă? - E o poveste mai lungă. Stai să-mi trag sufletul de obosită ce sunt și am să-ți povestesc mai pe îndelete. Eu locuiesc cu surioarele mele, într-un stup așezat în curtea din spatele unei case locuite de o familie de români strămutați în Canada. Împreună cu toți ai casei duceam o viață frumoasă dacă n-ar fi fost să se împlinească un blestem. Stăpânul casei, Gigi
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
un scrâșnet. Un bot de blană încerca să intre printre ulucile scorojite. Un cățeluș micuț, ca de pluș alb, cu o ureche maronie și alta albă lăsată pe o parte scrâșnea de partea cealaltă a gardului. Doi copilași, frățior și surioară, se apleacă să vadă ce se întâmplă, când deodată ce să vadă? De dincolo de gard cineva vroia să-i cunoască și dădea bucuros din codiță și se gudura la picioarele lor. - Hai să-l ducem în curte! - zise băiețelul. -Vai
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
casă. Dar ce să-i faci!? Animalu-i animal și se bucură când cineva îi acordă atenție și se joacă cu el. - Trebuie să-i dăm ceva de mîncare. Dar ce? Un pic de lapte? - Și dacă observă mama? - întrebă neliniștită surioara. - Spunem că l-am mâncat noi! - Sau punem apă în el! Zis și făcut! Săracul cățeluș a mâncat aproape toată oala de lapte și apoi dormea la soare cu piciorușele în sus. Îți venea să-l mănânci nu altceva! - Ce
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
Dar stupoare! Nu era nicăieri! Printr-o gaură din gard reușise să se strecoare afară din grădină și alerga liniștit după niște văcuțe care erau la păscut pe deal. - Trebuie să-i dăm un nume! Cum să-l strigăm? - întrebă surioara. - Cuțu? - îi propuse frățiorul. - Nu! Să-i zicem Nero! - De ce? Doar nu-i negru! - Tocmai că-i alb noi îl „poreclim” negru! Nu vezi ce ochi negrii are? Zici că-s două mărgeluțe așa cum poartă bunicuța! Ce zici? - Nero, vino
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
afară, o adiere ușoară de vânt, mângâia frunzele cireșului, cele galbene picau într-o plutire lină, legănate ca o barcă ușoară pe valul mării. Se așterneau ușor, nesigur, pe pământul rece, apoi altă frunză se desprindea, urmând același traseu ca surioarele ei de mai înainte. Mi-am zis privind la frunzele căzute, că încă nu mi-a venit rândul, eu sunt precum frunzele verzi rămase în cireș încăpățânate și hotărâte să nu cedeze morți. Sfârșitul este inevitabil, dar, fiecare vrem să
IUBIREA PENTRU... de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350630_a_351959]
-
Încăpățânată frunză, cât crede că va mai rezista, toamna este pe sfârșite, în curând iarna va bate la ușă, atunci frunza de cireș nu va mai avea scăpare, va fi smulsă de un vânt puternic și purtată departe, departe, de surioarele ei. Așa va veni și pentru mine iarna cu viforul, cu furtunile ei, ne va smulge din sânul cald al famililor noastre și ne vor purta spre tărâmuri necunoscute. Ei, de unde au venit gândurile negre? Sunt încă în putere, Hades
IUBIREA PENTRU... de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350630_a_351959]
-
decât le trebuie, se simt îndreptățiți să-i umilească pe cei mai nevoiași. Copiii simt cel mai bine acest lucru iar sensibilitatea lor are de suferit. Toate acestea se oglindesc într-un poem tulburător, în care doi copilași, frate și surioară, stau în parc în noaptea de Ajun, privind bradul uriaș încărcat de cadouri și o doamnă elegantă le aruncă un pachețel. Versul te duce cu gândul la „Fetița cu chibrituri” de H.C.Andersen în care copilița înghețată în zăpadă, privea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351304_a_352633]
-
decât le trebuie, se simt îndreptățiți să-i umilească pe cei mai nevoiași. Copiii simt cel mai bine acest lucru iar sensibilitatea lor are de suferit. Toate acestea se oglindesc într-un poem tulburător, în care doi copilași, frate și surioară, stau în parc în noaptea de Ajun, privind bradul uriaș încărcat de cadouri și o doamnă elegantă le aruncă un pachețel. Versul te duce cu gândul la „Fetița cu chibrituri” de H.C.Andersen în care copilița înghețată în zăpadă, privea
SOARELE COPILĂRIEI VERSURI PENTRU COPII- CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351303_a_352632]
-
cu dor mult. Cetiniță dălbioară, Să ne cânți, ca prima oară De Iisus, de Maica Lui, Și de floarea gândului. Colindiță de-ascultat Iarna dalbă, pe-nserat Când candele iar zâmbind În suflete se aprind. Să ne spui povestea iară, Colindiță - surioară, Să ne umplem iar de har Pân'la ultimul hotar. Colindiță, bălăioară, Vin, așează-te-ntr-o doară, Pe genunchii-mbătrâniți, Pe sprâncenele cuminți. Pe mâinile ce ne dor, Peste masă, în pridvor, În palme, și-n visuri moi Peste șesuri, pe noroi
ADELINA IONESCU, COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351490_a_352819]
-
vesele pentru colorat, prin care se captează interesul celor mai mici cititori, povestirile sunt ilustrate cu fotografii-document care dovedesc, fata tăgada, cele relatate de autori. Cartea este scrisă de elevi pentru elevi și preșcolari și, în mod special, se adresează surioarelor și frățiorilor mai mici care descoperă astfel universul magic al scrisului prin oglindă de cleștar a unui suflet inocent de scriitor. Cartea are 114 pagini și a fost lansată recent, si nu întâmplător, la Grădiniță ”Ursulețul” din Salonta (educatoare Dorina
SALONTA-BIHOR: MESERIA DE SCRIITOR SE ÎNVAŢĂ LA ŞCOALĂ de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351685_a_353014]
-
o pledoarie înfocată pentru credină, a celui care și-a pierdut speranța în oameni și singura certitudine a rămas Dumnezeu. Și după toate aceste probe ale suferinței, totul se termină cu bine, Gabriel se vindecă și i se naște o surioară. Astăzi, romanul Victoriței Duțu, Gabriel, reprezintă o provocare. A face elogiul creștinismului, astăzi când credința este în declin, pare anacronic. Autoarea se dovedește tradiționalistă, considerând valorile supreme: credința, familia și morala. Ceea ce înseamnă normalitatea. Poate în viitorul apropiat, după atingerea
CRONICĂ DE CARTE: „GABRIEL” DE VICTORIŢA DUŢU de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346601_a_347930]
-
stins de un dor ne-mplinit Când inima-mi plânge de-un chin nesfârșit Când totu-i pustiu, cenușiu, vag și trist Doar doi ochi frumoși mă mai fac să exist ALINAREA Când soarele se duce la culcare Îi ia locul surioara lui mai mică, luna Când mă gândesc la tine am o alinare Și sincer la tine mă gândesc într-una FERICIREA Pe cerul vieții mele o stea strălucește Când sufletul mi-e rece, mereu mi-l încalzește Când mă topesc
DESPICÂND FIRUL DRAGOSTEI ÎN 4, 5, 6... (NANOPOEME) de CRISTIAN GABRIEL GROMAN în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346719_a_348048]
-
doua căsătorie. Prima dragoste a poetului, despre care aflăm dintr-un dosar epistolar întocmit de universitarul sibian Ilie Gutan, ar fi fost Aurelia Rusu, o tânără de 18 ani, elevă la Seminarul pedagogic din Blaj, dezmierdată blajin prin formula „gingașa surioară“. O altă iubire, Adelina Olteanu-Maior, constituie și ea un moment de referință în evoluția sentimentală a scriitorului - condamnat, parcă, la eterna repetiție în materie de amoruri pierdute. Poetul a trăit o dragoste fulminantă, arzătoare până la uitarea de sine cu Hortensia
IUBIRILE SCRIITORILOR 2 de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345704_a_347033]
-
doua căsătorie. Prima dragoste a poetului, despre care aflăm dintr-un dosar epistolar întocmit de universitarul sibian Ilie Gutan, ar fi fost Aurelia Rusu, o tânără de 18 ani, elevă la Seminarul pedagogic din Blaj, dezmierdată blajin prin formula „gingașa surioară“. O altă iubire, Adelina Olteanu-Maior, constituie și ea un moment de referință în evoluția sentimentală a scriitorului - condamnat, parcă, la eterna repetiție în materie de amoruri pierdute. Poetul a trăit o dragoste fulminantă, arzătoare până la uitarea de sine cu Hortensia
OCTAVIAN SI VETURIA GOGA de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345718_a_347047]
-
interpreta cântecele populare. Acum, după atâția ani duși ca norii și sorii de aur, am reușit să înțeleg că din „valurile vremii" dulcea mea copilărie mi se arată ca o vestală purtând strai regal, iar acum îmi este ca o surioară apropiată și parcă nu vrea să se depărteze prea mult de mine... iar în căsuțele de fagur ale memoriei au păstrat acea zi de neuitat, când am cântat pentru prima dată la un festival de muzică populară melodiile marei Doamne
2013) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352012_a_353341]
-
fără de sfârșit. Fir de vis să fac din soartă Împletind clipe sublime, Alungând noaptea din poartă, Să-ți dau viața-n întregime. Peste culmile alpine Să zburăm din zori în zori Până-n veacul care vine, Rătăciți în lan în flori. Surioare de luceferi Și frați de stele polare, Pășind alături de greieri, Să ne cânte la chitare. Triluri tandre de iubire Sufletul să ne-ncălzească Pentru-a noastră mântuire Și pace dumnezeiască. În cer îngerii să zburde Pe pestrițul curcubeu, Încredere să
VALURI DE IUBIRE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356292_a_357621]
-
mea! / Ea-i acum în așteptare... / Eu sunt mic, dar cizma-i mare / Și-o să-ncapă-n ea de toate: / Jucării și ciocolate, / Cărți cu poze colorate / Și povești nenumărate. Să mai pui in cizmuliță / O rochiță de fetiță / Pentru surioara mică, / Care-i foarte cumințică”. Printre alte daruri, copilul îi cere Moșului: “Multă iubire de copii, / Pace-n lume, fericire, / Pentru toți s-aduci iubire, / Bunii părinți, chiar și bunici, / Tu nu-i uita când treci pe-aici, / Dar nici
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
note maxime... Nu am avut „teroriști” acasă, dar totuși, ai mei erau veșnic interesați de ce merge sau ce nu merge la școală. Desigur pentru a-mi oferi ajutorul... În prima zi la școală, evident că am mers de mână cu surioara! Ea era clasa a XI-a (ultima din Școala Medie Generală din sat). Apoi, ea a plecat la Chișinău în următorul an. Dacă era ceva neînțeles din materia școlară, surioara îmi explica încet, detaliat, cu exemple ample. Îmi era meditator
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
zi la școală, evident că am mers de mână cu surioara! Ea era clasa a XI-a (ultima din Școala Medie Generală din sat). Apoi, ea a plecat la Chișinău în următorul an. Dacă era ceva neînțeles din materia școlară, surioara îmi explica încet, detaliat, cu exemple ample. Îmi era meditator particular... pe gratis. Dacă se întâmplă să am vreo adunare școlară, ori vreo sărbătoare, mă duceam în hăinuțe noi și desigur, foarte frumos coafata! Încă din primul an de școală
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
pe care le făceam împreună cu ceilalți copii, dar oricum acasă mă simțeam cel mai perfect. La examenele de capacitate, am avut rezultate, nu extraordinar de bune, dar a trebuit să mă împac cu situația pentru a merge mai departe. Sugestia surioarei mele, că ar fi bine ca la finele clasei a IX-a să îmi contiunui studiile în România, a fost bine-venită. Așa că m-am decis și am început demersurile. George ROCA: Și cum au decurs acestea? Știu că nu este
INTERVIU CU TATIANA ŞTEFAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356364_a_357693]
-
Nu țambal, și nici vioară, GHEORGEHE: (Sare ca ars de la masă și începe să cânte. Floarea rămâne pe moment consternată) Nici măcar o bălăioară Să cânte seară de seară, Viața să-ndulceasă Și să mă iubească... Ah, tu cârciumioară, Nu mă lăsa surioară! FLORICA: (Cum nasul de femeie are miros fin, ea a înțeles că Gheorghe o iubește și vrea să se distreze alături de ea, de aceea încurajază și-l ațâțăa). Cu bărbatu’ lângă mine... Mă distrez și o duc bine. (către Gheorghe
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]