754 matches
-
în podul casei cu pini De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Mă jucam de-a v-ați ascunselea Înainte ca măicuța să meargă-n oraș Prințesa purta coroniță din plastic și mărgele lipite Măicuța împingea landoul cu surioara glăsuind mofturoasă Măicuța era tânără, îmbrăcată de toamnă Gândea cu voce tare: Tânăra Jacqueline se joacă de-a v-ați ascunselea-n iatacuri secrete unde tapiserii agonizează de-a lungul sălilor de așteptare, cusute-n petit point După-prânzuri, cu mișcări lente
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368439114.html [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
cea fidelă. Totuși, doctorul Șerban, ca și funcționara Ana Maria Bejan, facilitează cu succes momentele de adopție a micuței Daniela de către soții Radu și Elena, o familie de elită care deja mai avea două fete adolescente, bucuroase să primească o surioară mai mică... Timpul a trecut grăbit, anii s-au scurs repede și... Mâna Destinului a binecuvântat-o din nou pe Daniela Nela care se va maturiza ca o domnișoară extrem de frumoasă și cultă, absolventă a Facultății de Psihologie și a
UN DEBUT DE ROMAN, CUCERITOR... DE CRISTIAN PETRU BĂLAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1461876126.html [Corola-blog/BlogPost/378382_a_379711]
-
îndemnați să ne rugăm alături de părinții noștri pentru ca problemele familiei să se rezolve. Rugăciunea în comun face multe minuni. Iată, fetița Angelica, de numai șase ani, se roagă alături de mămica ei, pentru ca Dumnezeu să le dăruiască un frățior sau o surioară pentru ea și un copilaș mămicii. Rugăciunea comună este foarte importantă în familie și Dumnezeu nu poate să rămână indiferent la ea. Fetița era tare tristă că nu are cu cine se juca. Așa că au hotărât să-i ceară lui
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Calesti_cu_povesti_ingeresti_maria_doina_leonte_povestiri_pentru_fabian_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
din partea majestății Sale. La un moment dat i-am auzit vocea care m-a întrebat: - "Dragul meu, cum se face, poet iubit, că să dorești a vorbi cu mine?!... Cred că era mult mai bine să te fi oprit la surioarele mele Primăvara și Vara, care ți-ar fi umplut sufletul de fericire cu ciripitul păsărelelor, frumusețea florilor multicolore, căldura zilelor și a nopților în care ai fi fost cu adevărat răsfățat.” Priveam fascinat în jurul meu că, în acel moment unic
MI-ATÂT DE DOR DE TINE, TOAMNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Mi_atat_de_dor_de_tine_toamna_.html [Corola-blog/BlogPost/357149_a_358478]
-
într-o stâncă, veneau și se jucau cu noi alți pui de animale cum ar fi: ieduți de căprioare, pui de iepurași, pui de diferite păsări și la noi erau toată ziua numai râsete și veselie. Zâna Bună are o surioară Cristina, care este de vârsta ta. Ea foarte des venea și se juca împreună cu noi până seara târziu, când Zâna Bună venea și o lua la culcare. Zgripțuroaica murea de ciudă, căci ei nu-i place să audă râsete și
LICĂ-URSULICĂ ŞI SIMINA de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 by http://confluente.ro/Lica_ursulica_si_simina.html [Corola-blog/BlogPost/345117_a_346446]
-
bisericilor, ajutorarea cerșetorilor, spiritul de înțelegere față de frățiorii bolnavi din mica familie franciscană, pe care-i ocrotea ca un părinte și ca o mămică, în același timp. Grija, de asemenea, pentru viitorul Ordinului, după ce el se va preda în brațele Surioarei Moartea, a fost și ea un subiect bine tratat și subliniat de traducător. Viabilitatea carismei franciscane în zilele noastre se bazează, așadar, nu doar pe o Regulă scrisă cu aproape 800 de ani în urmă, dar în perenitatea învățăturilor sale
TRADUCERE: PREOT PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI, O.F.M.CONV. (RECENZIE DE C de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Hrana_pentru_suflet_o_carte_vrednica_cezarina_adamescu_1352898453.html [Corola-blog/BlogPost/345206_a_346535]
-
fără de sfârșit. Fir de vis să fac din soartă Împletind clipe sublime, Alungând noaptea din poartă, Să-ți dau viața-n întregime. Peste culmile alpine Să zburăm din zori în zori Până-n veacul care vine, Rătăciți în lan în flori. Surioare de luceferi Și frați de stele polare, Pășind alături de greieri, Să ne cânte la chitare. Triluri tandre de iubire Sufletul să ne-ncălzească Pentru-a noastră mântuire Și pace dumnezeiască. În cer îngerii să zburde Pe pestrițul curcubeu, Încredere să
VALURI DE IUBIRE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Valuri_de_iubire.html [Corola-blog/BlogPost/356292_a_357621]
-
lor așezându-se cam în fiecare an câte un nou tacâm pentru un nou membru al familiei intrat în luptă cu viața, deocamdată numai cu farfuria din față și cu un obligatoriu Tatăl Nostru rostit de el, până când frățiorul, sau surioara aflată acum în brațele mamei prelua ștafeta. Erau la masă doisprezece plus cei doi bătrâni când un nou război se porni și trei dintre fii plecară chemați de ordinele de mobilizare, doi rămaseră prin pustiurile înghețate ale Rusiei, iar cel
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1428679231.html [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
Cu vânt, frunze ruginite, Zile cu plânset tivite! Ce ne-am face de ar fi Totdeauna numai zi? Trebuie să și dormim, Deci noaptea o prețuim. Iarna solul ocrotește, Primăvara îl sădește; Tot așa și mândra vară Are-o bună surioară. Vara se coc fructele, Se treieră grânele, S-avem apoi în hambar Grâu, secară - grozav dar! Nutrețul va sta în pod, Că-i și el al verii rod. Toamna viile sunt pline, Ciorchine lângă ciorchine; În butoaie vinul toarnă, Cuminte
MOTANUL IOACHIM (NELĂMURIREA LUI ANDREI) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 by http://confluente.ro/mihaela_oancea_1407236420.html [Corola-blog/BlogPost/344170_a_345499]
-
o părăsise pentru alta, iar plecarea lui nu era regretată de nimeni. De data aceasta, el, fratele cel mare, venise cu soția să zăbovească mai multe zile. Vremea se mai răcorise, ploile se retrăseseră în munți, timpul era frumos, iar surioara lui îl pierdea din ochi. ...Soarele se ridicase deasupra satului și, deși era luna august, dogoreala nu mai era amenințătoare. După micul dejun, la masa așezată în bătătura casei sub corcodușul cu fructele în pârgă, sorbea dintr-o ceașcă din
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1492675477.html [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
problemă, pretene! - Bine atunci, îi răspund, și continuă, alo? Ceau, Simona! Ce faci? - Ce să fac? Uite, bine fac, pe-aci și eu, tu ce faci? - Uite, te sunai să te invit pe la mine, frățioare, hai să mâncăm împreună. - Mersi, surioară, dar cred că voi veni puțin mai în colo, că acum sunt cu căpitanul, cu vecinul meu. Vin cam într-o juma' de oră, e bine? - Nu, nu-i bine așa. Ia-l și pe el cu tine, ce-are
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1465907141.html [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
sau mai străini, ea considera întodeauna că musafirii trebuie respectați. Dar atât căpitanul, cât și Miță aveau niște fețe... Având spirit de observație, ea observă fețele celor doi și imediat îi întrebă: - Da ce-i cu voi, mă? Ce-aveți? - Surioară, din toate mâncărurile care se gătesc în lumea asta, de ce gătiși tu tocmai ciorbă de perișoarte și sarmale, azi? Auzind întrebarea și văzându-l pe căpitan că-i dădeau lacrimile, rămase perplexă. S-ar fi așteptat la orice din partea lor
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1465907141.html [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
ca să știe toată lumea că Zâna Iarna va pleca să se odihnească, așa încât nimeni nu va îndrăzni să te deranjeze! Promisiunea ghiocelului o mulțumi pe Zâna Iarna. Suflă un vânt puternic pentru a o purta pe Miruna acasă lângă mama și surioara ei, altul pentru a trimite vulpea argintie să păzească în continuare treptele care duc spre cer, iar ea, împreună cu bravul Ghiocel, se întoarseră în castel. Soarele se înzdrăveni pe loc, adună toate zânele și le liniști, după care, îl ridică
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1424918262.html [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
adună toate zânele și le liniști, după care, îl ridică pe Ghiocel la rang de cavaler. Doar Luna rămase în partea ei de castel, mulțumită să stăpânească noaptea și nedorind să mai împartă domnia cu Soarele. Mama Mirunei se însănătoși, surioara ei încetă să plângă, iar de atunci, de fiecare dată când întâlnea câte un ghiocel, sora cea mare îi șoptea celei mici: - Iată, Ghiocel anunță că Zâna Iarna se retrage la odihnă și nimeni nu are voie să o deranjeze
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1424918262.html [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
smucind de frâu, Trecând înspumatul râu. Chiar și ochii domnului, Colo-n dosul muntelui, Pe furiș au lăcrimat, Iară el a spus deodat’: - De o săptămână-ntreagă Călina, copilă dragă, Ne-a făcut viața ușoară, Ne-a fost ca o surioară. Și cum timpul curge iute Către stele nevăzute, Pe la început de vară, Într-o zi, mai înspre seară, Cam peste vreo două luni, Printre munții cei străbuni, Colo-n Giumalău, pe plai, Apăru un mic alai. Sus Călina lung privește
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1417704677.html [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
o pledoarie înfocată pentru credină, a celui care și-a pierdut speranța în oameni și singura certitudine a rămas Dumnezeu. Și după toate aceste probe ale suferinței, totul se termină cu bine, Gabriel se vindecă și i se naște o surioară. Astăzi, romanul Victoriței Duțu, Gabriel, reprezintă o provocare. A face elogiul creștinismului, astăzi când credința este în declin, pare anacronic. Autoarea se dovedește tradiționalistă, considerând valorile supreme: credința, familia și morala. Ceea ce înseamnă normalitatea. Poate în viitorul apropiat, după atingerea
CRONICĂ DE CARTE: „GABRIEL” DE VICTORIŢA DUŢU de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/lucian_gruia_1456898821.html [Corola-blog/BlogPost/346601_a_347930]
-
doua căsătorie. Prima dragoste a poetului, despre care aflăm dintr-un dosar epistolar întocmit de universitarul sibian Ilie Gutan, ar fi fost Aurelia Rusu, o tânără de 18 ani, elevă la Seminarul pedagogic din Blaj, dezmierdată blajin prin formula „gingașa surioară“. O altă iubire, Adelina Olteanu-Maior, constituie și ea un moment de referință în evoluția sentimentală a scriitorului - condamnat, parcă, la eterna repetiție în materie de amoruri pierdute. Poetul a trăit o dragoste fulminantă, arzătoare până la uitarea de sine cu Hortensia
OCTAVIAN SI VETURIA GOGA de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 by http://confluente.ro/Octavian_si_veturia_goga_mihai_stirbu_1341206898.html [Corola-blog/BlogPost/345718_a_347047]
-
avea un băiat, George, de 3 ani. Îl născuse tot cu dada Gheorghița și tot acasă. Acum stătea ghemuit după sobă, atent la fiecare sunet din casă. Chiar dacă aflase de la părinți că în curând va avea un frățior sau o surioară, în ochișorii lui migdalați se citea teama. Dada Gheorghița grăbea pregătirile, cu mare atenție, așezând cu minuțiozitate toate cele de trebuință pe o masă acoperită cu un cearșaf alb imaculat: o păturică curată din bumbac, un prosop și cearșafuri albe
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1456931496.html [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
fi tare foame... Auzi-o cum țipă! Între timp, Nicolae Ionescu, intrase în casă și mai băgase câteva lemne în foc. Povestea cum a fost la vecini și-i spusese lui George, fiul cel mare de acum, că are o surioară. Întrebat de vecini cum îi vor pune numele, Nicolae a spus Cornelia... George, a repetat bucuros: Romelia! Acum, Nicolae se uita întrebător către Floarea și către dada Gheorghița, încrucișându-și zâmbetul cu al lor. - Romelia, să fie! Să ne trăiască
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1456931496.html [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
-aș ochii frățioare, că bună idee îți veni! Așa scăpa-voi și eu la ajutor.” - Sigur, sigur... o vom face, Nicolae, o vom face cum va fi mai bine pentru fată. Sigur, trebuie, trebuie să o facem om mare. - Lena, surioară, mi-ai luat o piatră de pe inimă. Dacă ai ști, de când mă macină gândul acesta și nu l-am putut împărtăși nimănui... Doar gândindu-mă, îmi îngheța șira spinării... Au umplut coșurile cu cireșe si au plecat către casă tăcuți
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1456931496.html [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
Când norocul îți bătuse în poartă Ce departe este acum mânăstirea O linie dreaptă Deja ne desparte Nu mai avem nici-un gând de iubire Parcă nici nu am fost Și nu vom rămâne Inimioară Măi inimioară Ce ai vrea tu surioară Spune-mi Să învăț și eu o dată Ce ai vrea tu de la viață De anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: de dor / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1967, Anul VI, 20 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DE DOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1463731993.html [Corola-blog/BlogPost/379036_a_380365]
-
trezea din agonie. Nu mai avea putere să plângă, biata făptură! Iliuță venea în fiecare zi la ferestră cu câte un coltuc de mămăligă rece și câte două trei fire de ceapă, smulse de prin răzoarele sătenilor să le dea surioarei, dar nu putea să intre. Stătea acolo și-i îngâna frânturi de povești din cărțulia tatei iar ea se liniștea o vreme din suspine, lipindu-și mâna de fereastra rece. El se unea cu ea prin geamul murdar și stăteau
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1493154674.html [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
să îți dea tanti Floarea ceva de mâncare? Nu refuzi niciodată, ce ți-a venit acum? Băiatul clătină din cap plângând și o trase de mână către ușă. Nu voia decât să-l ajute să deschidă ușa aceea blestemată, unde surioara lui suferea încuiată și abandonată de trei zile. Femeia înțelese dar încercă să-i explice că nu putea sparge ușa și se strădui să-l liniștească. Copilul însă, o trăgea după el cu toate puterile, plângând tot mai tare. -Bine
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1493154674.html [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
poteca ce ducea la Ocolul Silvic. Acolo, o aștepta Constantin. Aveau de vorbit. Trebuiau să pună la cale o treabă ce nu putea fi amânată. * Se înserase și mama nu se întorsese. Nicu plângea: ― Vreau la mama! Unde e mama? Surioara îi chemă la bucătărie să mănânce ceva. ― Spălați-vă și la culcare. Frații o ascultară. ― Eu voi dormi cu Nicu în cameră, că îi este frică, zise surioara. Petrică răsfoi o carte, apoi stinse lumina. Să fi fost ora zece
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1490023968.html [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]
-
mama nu se întorsese. Nicu plângea: ― Vreau la mama! Unde e mama? Surioara îi chemă la bucătărie să mănânce ceva. ― Spălați-vă și la culcare. Frații o ascultară. ― Eu voi dormi cu Nicu în cameră, că îi este frică, zise surioara. Petrică răsfoi o carte, apoi stinse lumina. Să fi fost ora zece. Dar nu putea adormi. Se frământă, întrebându-se unde sunt părinții. Știa că tatăl era plecat undeva în alt oraș la o ședință. Dar, după cum auzise și el
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1490023968.html [Corola-blog/BlogPost/384765_a_386094]