713 matches
-
că soarta omului e un joc de zaruri și că gloria durează doar o clipă: Homer ni-1 înfățișează pe mărețul Hector în momentul prăbușirii "cu fața în pulbere... trupul lui Hector lungit"33, sau "în pulbere se răstoarnă"34. "Surparea", în linia Bibliei, pare să fie un atribut al puterii divine și în viziunea lui Homer: Astfel e voia lui Zeus / Care-a surpat așa multe cetăți cu mândrețe de ziduri / Și o să surpe mereu...". O tramă a vieții, supusă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mediului înconjurător. Aceste efecte le putem categorisi în efecte fizice și chimice. Efectele fizice. Prin extracția substanțelor minerale utile în lucrări de subteran rămân o serie de goluri, care cu timpul prin prăbușire se vor umple, dar vor genera o surpare a terenului la suprafață, cu consecințe, de multe ori dezastruoase, dacă acestea se găsesc în apropierea unor localități. În cazul în care aceste lucrări subterane se situează în zone nelocuite nu implică probleme deosebite, însă când peste aceste zone trec
Managementul calității by Roșca Petru, Nan Costică, Gribincea Alexandru, Stroe Cosmin () [Corola-publishinghouse/Science/1648_a_3158]
-
vocația antropomorfismului, el privește omul ca pe o paradigmă a creației și ca pe un model al Universului însuși, dar asemenea unui moralist însingurat, meditativ și revoltat în același timp, el dezvăluie patetismele și fragilitățile umane, stările majestuoase și iminentele surpări în abis". Textul este ilustrat cu faimosul "Autoportret", efigie mult inconfundabilă, în care nu știi ce să vezi: afișarea serios ritoasă a făloasei autoaprecieri, sau masca histrionică a spiritualului pictor, căruia i-a plăcut atît de mult hazul gros, chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apelor stătătoare, a bălților, trăiește Lemna arrhiza considerată cea mai mică fanerogamă? Lacul Roșu considerat lac de baraj natural s-a format în urma cutremurului de pământ din 1837 prin blocarea cursului superior al râului Bicaz de către materialul rezultat din surparea unei părți a masivului Ucigașu? - Pârvu C., 1980- Ecosistemele din România. Ed. Ceres, București. - Pîrvu C., 1981- Îndrumar pentru cunoașterea naturii. Ed. didactică și pedagogică, București. - 2008 - Viețuitoare din zonele umede - enciclopedia copiilor, vol. 1. Ministerul Mediului și Dezvoltării durabile
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
dreptatea era de partea noastră, colegii sovietici nu renunțau la ceea ce ei considerau că li se cuvine, nu acceptau nici măcar compromisuri reciproc avantajoase. Ceea ce constituia, în opinia lor, teritoriul sovietic nu trebuia sub nici o formă pus în discuție. De exemplu, surpările frecvente ale malurilor de pe partea noastră, provocate de apele învolburate ale râurilor Tisa și Prut, rupeau și continuă să rupă și astăzi porțiuni importante din teritoriul României, antrenând, totodată, deplasarea cursului lor către teritoriul românesc. Luarea în calcul a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
imitația modelului - toate acestea sunt adevărate sau de multe ori adevărate, reale. Dar există ceva mai profund în această poezie a spațiilor închise și a singurătăților compacte, și anume sentimentul de gol al existenței și de gol istoric, senzația de surpare a lumii și, odată cu ea, de desfacere, surpare lentă a elementelor interioare ale ființei, în fine, amestecul de naivitate și poză satanică într-o lirică muzicală care încearcă, din loc în loc, să strice regulile retoricii. G. Călinescu vorbește chiar de
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
multe ori adevărate, reale. Dar există ceva mai profund în această poezie a spațiilor închise și a singurătăților compacte, și anume sentimentul de gol al existenței și de gol istoric, senzația de surpare a lumii și, odată cu ea, de desfacere, surpare lentă a elementelor interioare ale ființei, în fine, amestecul de naivitate și poză satanică într-o lirică muzicală care încearcă, din loc în loc, să strice regulile retoricii. G. Călinescu vorbește chiar de „o retorică întoarsă”, însă retorica poetică nu-i
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
morții. El refuză trezia, viața și, după atâta risipă și nebunie, „voia numai să zacă”. Paralizia morfinomană eliberează visarea, reveria și Hrisant se exilează în amintire. Fastul montărilor, dezlănțuirile carnavalești, jocul și goana măștilor, pofta de ceremonial insinuează ideea teatralității. Surparea idealului eterist, deșteptând - în replică - simțul actoricesc al lui Hrisant, pledează pentru ideea unei istorii consumate ca farsă. Barochismul cărții este indiscutabil. Se întâlnesc aici poetica preaplinului, tehnica aglomerativă, laitmotivul ubi sunt și, desigur, amenințarea Trimisului (adică, motivul „omului secret
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
să sfarm puținul care mă lega încă de zilele de toamnă, de oraș, să mă omor poate - până și un astfel de gând a devenit în curând un obicei... Și când, într-o dimineață, am auzit zgomotul sec al unei surpări și, dincolo de perdele, în locul zidului, am văzut un gol fumegând de praf - gândul acela mi-a părut ca o minunată ieșire din joc. Mi-am amintit asta câteva zile mai târziu... Eram așezat pe o bancă, în mijlocul unui bulevard mustind
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mai produce forțat și nici cu evidența artificiului epic. Una dintre explicații este aceea a asimilărilor lesnicioase : - meșterul arhitect (Manole); - Vodă, care comandă construirea mănăstirii; - mănăstirea (sau casa, cetatea, podul, construcții în jurul cărora se vehiculau astfel de legende); - stihia distructivă; - surparea mănăstirii; - gestul magic al sacrificiului. - meșterul tâmplar (Noe); - Dumnezeu, care comandă construirea arcei; - arca (cu polisimbolismul ei: casă, cetate, templu, „pod peste ape”); - diavolul; - dezmembrarea arcei; - gestul magic al baterii toacei. Dacă ipoteza mea este corectă, putem redeschide dosarul problemei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
meșteri au lucrat timp de 50 de ani ( !) la ridicarea lăcașului comandat de domnitorul Vasile Lupu. Dar, dând asigurări că poate dura o construcție asemănătoare și în altă parte, arhitectul, „după cum spune legenda, [...] fu aspru pedepsit” (36, p. 41). Tema surpării construcției nu apare aici în mod explicit, dar se bănuiește că legenda conținea și acest motiv epic (neconsemnat de tânărul călător, grăbit și neinteresat), care ar justifica perioada exagerat de mare a construirii (80). Cam în aceeași perioadă (circa 1790
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ar fi dărâmat într-o noapte, din cauza nemulțumirii „duhurilor pământului”. După unii cercetători (36, pp. 40-41 ; 37, p. 222), aceste infor mații ar fi cele mai vechi atestări documentare, pe teritoriul românesc, ale unor motive din legenda tip Meșterul Manole : surparea construcției (Sulzer, 1790), pedepsirea meșterului (Struve, 1793), zidirea femeii (Kogălniceanu, 1842) etc. Față de aceste constatări se pot aduce unele îmbunătățiri. În primul rând, amintesc aici o legendă privind întemeierea cetății Poenari, pe râul Argeș (la nord de Curtea de Argeș, sat Bucșănești
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la zidirea cetății au fost un Manole văt(af) și, surpându-se zidul, și-ar fi zidit muerea lui în zid, ca să stea în zid” (40, p. 308). Chiar dacă lapidară, această informație conține elemente importante pentru istoricul problemei : - motivul epic „surparea zidurilor” ; - cea mai veche atestare documentară a motivului „zidirea soției meșterului în vederea terminării construcției” ; - atestarea pentru prima dată a numelui „vătafului” Manole într-un astfel de context ; - probează circulația unei astfel de legende, la jumătatea seco- lului al XVIII-lea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
diavolul dărâma într-o noapte.” Acest topos este analog cu cel din legenda tip Meșterul Manole, spre deosebire de textul apocrif și chiar de legendele populare târzii, unde arca nu se surpă periodic, ci o singură dată, atunci când este gata. 4. Cauza surpării construcției este Diavolul - principiu al Haosului (care se opune Creației) și tipic înlocuitor creștin al stihiei haotice/duhului rău (care surpă mănăstirea ridi- cată de Manole). Acesta este un motiv dualist (Cosmos-Haos, Creație-Distrugere, Dumnezeu-Diavol etc.) care se află și în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
al stihiei haotice/duhului rău (care surpă mănăstirea ridi- cată de Manole). Acesta este un motiv dualist (Cosmos-Haos, Creație-Distrugere, Dumnezeu-Diavol etc.) care se află și în centrul de greutate al legendelor cosmogonice românești. De altfel, acest motiv (diavolul - cauză a surpării podului, bisericii etc.) apare și în alte legende ale construcțiilor, la francezi, ucraineni etc. (43, pp. 10-11). 5. Noe își pierde speranța, dar i se dezvăluie necesitatea efectuării unui anume act ritual, care va anihila manifes- tarea malefică a stihiei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
luntrea să fie pe deplin săvârșită. (Să punem în paranteză faptul că neputința eroului de a finaliza construcția - cum am văzut că se întâmplă și în legenda apocrifă a zidirii templului din Ierusalim - este un motiv analog cu cel al surpării periodice a edificiului. În ambele cazuri, eroul este obligat să îndeplinească un act magic în vederea săvârșirii creației.) Väinämöinen pleacă în Manala (tărâmul subpământean, infernul), în căutarea „cuvintelor vrăjite” (vezi și plecarea în infern a lui Enkidu, după instrumentele magice de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este simptomatică. Am întâlnit-o și în alte legende comentate în acest capitol : cea a „românului Noe” edifi- când arca, legenda lui Ulise întemeind iatacul nupțial etc. În folclorul european sunt cunoscute multe legende în care cel care cunoaște cauza surpării construcției și le dezvăluie meșterilor necesitatea efectuării unui act ritual este un preot sau un călugăr, un mag sau un vrăjitor (vezi bibliografia la 36, p. 271). Mai mult decât atât, în unele variante românești ale baladei Meșterul Manole, constructorii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pozitiv (de exemplu angajarea unui membru al echipei poate fi bună pentru proiect, dacă munca lui este de calitate, sau negativă, dacă el nu este calificat sau nu are experiența necesară pentru aceasta), și riscuri eminamente negative (ca, de exemplu, surparea terenului pe care se va construi un edificiu social). Există câteva etape-standard în managementul riscului, așa cum sunt trecute în cartea de referință a domeniului, PMBook (Project Management Institute, 2004, pp. 111-122): 1. Planificarea managementului de risc. În această etapă se
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Cernovodeanu, Variante autonome ale „Războiului Troadei” din cronografele de tipul Danovici și circulația lor (sec. XVIII-XIX), RITL, 1976, 1; Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, partea II, 374-399; Dicț. lit. 1900, 462-463; Dan Horia Mazilu, Texte antice și lecturi medievale. Marginalii la „Istoria surpării Troadei”, RITL, 1981, 2. C.T.
ISTORIA TROADEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287631_a_288960]
-
experiențe poetice, acesteia i se potrivește un adevăr aflat pe punctul de a deveni clișeu: ea reprezintă o tentativă de a institui o lume, de a smulge neantului fiecare petec de realitate; o lume/realitate aflată, e drept, în continuă surpare, deoarece ofensiva „umbrelor” înlătură orice obstacol, configurând un sfârșit previzibil. De altfel, frecvența imaginilor sexual-viscerale se explică tocmai prin tentativa de a delimita un hinterland protector. Încercând să împiedice disiparea cosmosului, eul liric densifică aglomerările de materie, împrăștiind sânge și
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
lui P.S. Aurelian, care, împotriva noului guvern al lui D.A. Sturdza, ia apărarea mitropolitului Ghenadie, caterisit de Sfântul Sinod la presiunea guvernului. Al. Macedonski dezlănțuie în L. o. o violentă campanie antidinastică, regele fiind acuzat de „trădarea românismului” și de surparea Bisericii Ortodoxe. În foiletonul literar el publică poezii contestatare (Pământ, Proletarii) și nuvela naturalistă Între cotețe. Se traduce din Zola Le Ventre de Paris. Suplimentul literar a încercat să suplinească „Literatorul” într-o perioadă în care revista nu a apărut
LIGA ORTODOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287806_a_289135]
-
majoritatea poemelor. Acesta fiind regimul general al liricii lui R., o relativă evoluție nu poate fi totuși respinsă. Ninge la izvoare umple pliurile unei recuzite modic decrepite (pluvială-lichidă-autumnală etc.) - direcționată cel mai adesea regresiv, către un spațiu al unei blânde surpări cvasiamniotice - cu sonoritățile unei retorici care, deși reflexivă și „timidă” temperamental, lasă suficient spațiu pozei incongruente. Nicolae Manolescu sesiza aici „un anumit aer de epocă [...] în atitudini și în limba încă nespecifică, impregnate de ecouri din Ioan Alexandru, Adrian Păunescu
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
se ridice mereu deasupra celorlalți. Simetric, personajul pozitiv, naivul profesor de limbi moarte, îi va transmite odraslei sale cinstea lui păguboasă, un buletin de identitate morală ce nu poate decât să îl dezarmeze în fața lichelelor triumfătoare. Iar în Cimex lectularia, surparea, implozia sunt ale lumii înseși, pradă a unui inamic tăcut și cumplit care își ocupă lent teritoriul, ia, treptat, universul în posesie: ploșnițele. Bivolițele și Șoarecele B, poate cele mai bune proze scrise de S., își datorează excelența unei structurări
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
infirmitate biografică” (Biografică). În volumele Haina de cânepă (1983) și Phantasticonul și alte poeme (1987), gama de atitudini și stări poetice se amplifică, adăugându-se acum ipostazele singurătății și ale neliniștii. Subiectul liric ascultă „bătăile negre ale cuvintelor”, înregistrează singurătatea, surparea primăverii și „blazarea” metaforelor: „Orice metaforă / E un rege blazat” (Puterile barbarilor). Omul e „insula Robinson”, iar visul înclină spre coșmar: „Din somnul meu neliniștit cresc vise / Întunecând hotarele permise.” Volumul de „proze scurte” Ultima noapte a Șeherezadei (1993; Premiul
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
european, în care s-a format, afin cu ideile filosofiei lui Christian Wolff și ale discipolilor acestuia, raționalistul Ș. se aliniază la gândirea iluministă. Modul și gradul de înțelegere a lumii materiale sunt explicit afirmate în prelucrarea Învățătură firească spre surparea superstiției norodului (rămasă în manuscris până în 1964), după o scriere a lui J. H. Helmuth. Selectând, simplificând, cărturarul român limpezește și adaptează originalul la nivelul și aria de cunoștințe a cititorilor săi. Determinismul, explicarea cauzală a fenomenelor constituie ideea fundamentală
SINCAI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289694_a_291023]