11,753 matches
-
densitatea medicală și creșterea cheltuielilor poate ține și de un comportament strategic din partea profesioniștilor din sănătate într-un context de asimetrie a informației și de slabă sensibilitate a pacienților la prețuri (Missègue și Pereira, 2005). În fine, prețul îngrijirilor este susceptibil să afecteze atât cererea, cât și oferta. Când crește prețul, cei care oferă îngrijiri pot fi incitați să lucreze mai mult pentru a-și spori veniturile (efect de venit), dar și să lucreze mai puțin într-o optică de stabilizare
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ale medicinii și promovarea unei îmbătrâniri active. În privința noilor tehnologii medicale, nimic nu ne face să credem că ele nu vor trage din greu în balanța cheltuielilor. Dimpotrivă, strategii preventive (alimentație sănătoasă, luptă împotriva obezității, tutunului, alcoolului, activitate sportivă) sunt susceptibile de a da rezultate mai bune. În contextul îmbătrânirii generale a populațiilor din țările bogate, observăm noi comportamente care ar putea face trecerea de la o politică de sănătate curativă la o politică de sănătate preventivă. În concluzie, să subliniem că
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
lor, gruparea celor trei generații în același menaj reduce numărul menajurilor și, prin urmare, inegalitățile. Uneori, o valoare aberantă sau alta a unui coeficient al lui Gini sau a unui indicator al lui Atkinson provin dintr-o pură stratagemă statistică susceptibilă să ducă la aprecieri eronate fără explicație din cauza anomaliilor. Dacă persoanele nu stau împreună, asta nu înseamnă că nu există contacte, dimpotrivă, și numeroase sunt cazurile de întrajutorare familială în afara cadrului strict al menajului. Întrajutorarea familială se prezintă frecvent sub
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ani. Să mai menționăm, în sfârșit, că nu trebuie asimilate independența economică (capacitatea de a trăi în mod autonom) și întrajutorarea (voința împărțită între membrii unor menajuri diferite de a realiza economii de scară care au evident un efect financiar susceptibil de a fi măsurat). Dacă o persoană îi duce la școală pe copiii alteia, se poate desigur cifra avantajul corespunzător, dar nu acesta este scopul suprem. Într-o altă zi din săptămână, de exemplu, cealaltă persoană îi va duce la
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
și aspecte legate de echitate, diferențele între venituri trebuind păstrate în niște proporții limitate, datorită faptului că persoanele ce muncesc mai mult câștigă mai mult. Zecile de indicatori care ne-au fost lăsați moștenire de economia bunăstării, indicatori normativi, sunt susceptibili să răspundă la această chestiune importantă a echității diferențelor de venit dintre generații. Lanțul de solidaritate se sprijină pe doi piloni: altruismul părinților față de copiii lor și prezența unor ireversibilități inter-temporale. Se consideră că părinții simt o satisfacție din bunăstarea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
în general este admis că ea are un impact mai mult pozitiv asupra menținerii unei fertilități relativ accentuate. Alte două provocări caută răspunsuri urgente și au dat deja loc, de câțiva ani, la studii, dezbateri sau aplicări ale primelor dispozitive susceptibile să scoată la lumină soluțiile care le pot fi aduse. Este vorba de sistemele de pensii și de protecție socială. În chestiunea pensiilor, prelungirea speranței de viață, scăderea fertilității și ajungerea la vârsta pensionării a generației baby-boom fac ca finanțarea
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Mt. 20,19 - „ei îl vor preda păgânilor” -, oamenii iau locul lui Dumnezeu. 5. Gradul cel mai avansat de tehnicizare a termenului apare în contextul faptei lui Iuda, caracterizat ca ho paradidous, „cel care a predat”. Ancheta de mai sus, susceptibilă a fi îmbogățită, ne conduce spre o serie de concluzii destul de tulburătoare. Observăm, din inventarul parcurs, că verbul paradidomi caracterizează acțiuni săvârșite de Dumnezeu, de Isus, de Pilat, de oameni, în general. Între aceștia se numără și Iuda Iscariotul. Nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
adape direct din izvoarele misticii ortodoxe. 4. Se constată o anumită involuție, cu timpul, în modalitatea de abordare a textelor vechi. Această involuție - caracterizată prin folosirea selectivă și uneori tendențioasă a bibliografiei moderne, ca și prin respingerea oricărei abordări științifice susceptibile să aducă atingeri Tradiției sacrosante - se poate explica parțial prin semiizolarea culturală în care a fost condamnat să trăiască după 1950, ca de altfel majoritatea intelectualilor români. Lui Stăniloae îi era foarte greu să-și procure cărțile de care avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în procesul reunificării, al ecumenismului, dat fiind că Părinții au furnizat Bisericilor ortodoxe mai ales întreaga „armătură” teologică și spirituală. 3. Revalorizarea patristicii trebuie să permită, de asemenea, „reorganizarea învățământului ecleziastic, mai ales al disciplinelor teologice”. 4. Această revalorizare e susceptibilă să opereze o reformă la nivelul vieții spirituale, eliberând spiritualitatea catolică de pietismul și moralismul edulcorat, caracteristic epocii și reancorând-o în dogmă, căci „Părinții îngemănează, într-un mod viu, teologia, exegeza și spiritualitatea”. 5. În fine, întreprinderea „Sources chrétiennes” ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
au fost adresate până în prezent prin cuvinte, scrisori sau în public, deseori de către persoane devotate care promiteau să se roage pentru mine. Este suprefluu deci să mi se pretindă o mai mare bunătate și finețe în fața înalților prelați adesea foarte susceptibili. Recunosc: când ne arătăm foarte siguri pe noi înșine trebuie totdeauna să fim atenți să nu devenim egocentrici și, cu privire la propriile carențe, să rămânem modești în intimitate, știind să ne întrebăm critic și să ascultăm criticile constructive ale altora. De
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
grație filosofiei păgâne, cum și diverselor dizidențe și adversități, din partea unor fruntași creștini, se plămădi ideea unei "Constituții eterne", adică a fixării dogmelor, ce avea să servească de-a pururi ca temelie doctrinei creștine și care niciodată să nu fie susceptibile de modificări; să planeze deasupra frământărilor științifice și sociale, să-nfrunte vremile, să-nfrângă trufia omenească și, ca o adevărată "apă vie", să răcorească, totdeauna pe cei însetați după dreptate și adevăr. Înșiși apostoli, apoi marii apologeți trasară în linii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
științe, acele molecule și acele particule la care savantul încearcă să ajungă cu ajutorul microscoapelor, elaborându-le natura pe calea unor proceduri multiple, cu scopul de a construi cu multă trudă în legătură cu ele un concept tot mai adecvat, dar tot mai susceptibil a fi revizuit. Astfel, nu vom ști niciodată exact ce este această viață pe care o studiază biologii poate doar la punctul terminus ideal, și ca atare niciodată atins, al progresului științific. Dar dacă astăzi nu avem încă decât o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau face să se vadă, ci unul care induce în eroare, care disimulează și înșeală, dacă acea condiție transcendentală a oricărei cunoștințe posibile este în sine, în realitate, un principiu de falsitate și rătăcire, cum este un discurs teoretic oarecare susceptibil a se prelungi și, mai cu seamă, cum este posibil pur și simplu ca viața oamenilor să continue? Ea poate s-o facă deoarece dispune de o altă cunoaștere decât cea care pornește în derivă în cea dintâi Meditație. Această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
tot ceea ce ea vede și de văzul însuși ca putere de a se raporta la ceea ce este văzut, ca ceva ce face să se vadă. Căci dacă acest a face să se vadă ar fi în realitate disimulator, deformator și susceptibil a induce în eroare, nu ar înceta totuși să existe în pura sa încercare de sine, ca văz care se simte și se încearcă pe sine în fiecare punct al ființei sale, ca viziune vie. Sentimus nos videre, spune Descartes
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
obiect, aceasta rezultă din faptul că ideea cugetului nu se opune numai tuturor celorlalte idei, ci constituie esența lor comună. Astfel, orice idee care poartă în sine un cogitatum (ideea unui om, a unui triunghi, a unui zeu) nu este susceptibilă a căpăta ființă decât dacă este o idee a cugetului și dacă, ca idee a cugetului, este întâi de toate pura și simpla încercare de sine care o revelează ei înseși așa cum este ea în sine, drept cogitatio, drept modalitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dată decât vieții, care există pentru ea, în ea și prin ea. Căci acel ceva în care se formează orice "lume" posibilă, deschiderea unui În afară, Exteriorizarea originară a unei exteriorități oarecare (cea a unui număr, de pildă), nu este susceptibil a se produce decât cu condiția ca această producere să se afecteze pe sine, în Afectivitatea acestei produceri prin urmare și mulțumită ei. Astfel, lucrurile nu sunt sensibile ulterior, ele nu îmbracă acele tonalități care le fac să se ivească
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se ivească în fața noastră amenințătoare sau senine, triste sau indiferente, în virtutea relațiilor pe care le-ar înnoda într-o istorie cu dorințele noastre sau cu jocul nesfârșit al propriilor noastre interese ci mai curând nu o fac și nu sunt susceptibile a o face decât pentru că sunt afective de la origine, pentru că există un patos al ajungerii lor la ființă ca ajungere a ființei la ea însăși în beția și în suferința vieții. Abstractizarea pe care o efectuează știința este așadar dublă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
așadar dublă. Este în primul rând abstractizarea care definește lumea științifică ca atare drept una care scoate din joc în ființa naturii calitățile sensibile și predicatele afective care îi aparțin a priori pentru a nu reține din aceasta decât formele susceptibile a se preta unei determinări ideale. Neluarea în considerare a caracterelor subiective ale oricărei lumi posibile este indispensabilă din punct de vedere metodologic, în măsura în care aceasta permite definirea procedurilor ce permit dobândirea unor cunoștințe inaccesibile altminteri, de pildă măsura cantitativă. Însă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pretind a fi "superioare"? De ce astfel de forme îmbracă aceste modalități concrete determinate, care sunt arta, etica, religia? 3. Dacă viața produce în mod necesar cultura, în ce fel mișcarea sa de auto-transformare, finalizată ca auto-sporire a sa, este, dimpotrivă, susceptibilă să se inverseze în procese de degenerescență și sărăcire? Nu barbaria în sine este stranie, atâta vreme cât ne mărginim la a o constata. Stranie este însăși posibilitatea sa, proveniența sa pornind de la o esență care este construită interior ca sporire de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este tocmai pentru că lumea științifică este abstractă, pentru că ea provine din neluarea în considerație a elementelor sensibile ce aparțin a priori naturii și astfel oricărui lucru natural. Dacă acele culori și forme sensibile se mențin pe plăcile fotografice, unde sunt susceptibile să ne impresioneze prin armonia înfățișării lor, aceasta demonstrează că ele nu pot fi eliminate din natură, că abstracția galileană constă doar în a nu le acorda atenție, în a nu le introduce în calcule, niciodată în a le suprima
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
deoarece aceste culori și forme sunt elemente constitutive ale ființei naturii, deoarece natura reală este natura sensibilă, și nu universul idealităților pe care i-l substituie știința în constructele și teoriile sale. Astfel, datele științifice și știința însăși nu sunt susceptibile de "frumusețe" decât în virtutea faptului că, dincolo de abstracțiunea lor și de fapt prin ea, ele fac referire în ultimă instanță la singura lume care există și care este cea a vieții. De ce arta se ivește în mod necesar în interiorul experienței
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înțelege ce înseamnă scoaterea din joc a sensibilității de către știință, excluderea sa din lumea a cărei posibilitate fondatoare o constituie totuși. Stricto sensu, această excludere este imposibilă, de vreme ce, așa cum tocmai am amintit, sensibilitatea este condiția transcendentală a tot ceea ce este susceptibil a căpăta forma unei "lumi". Sensibilitatea este eliminată doar din lumea științifică. Și acesta este motivul pentru care această lume este abstractă. Ceea ce înseamnă: o lume în care nu mai este luată în considerație sensibilitatea, care subzistă totuși drept condiție
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și află esența în viață și în Corproprierea originară a naturii, cum se face atunci că tehnica modernă, adică informarea și transformarea lumii de către știință, este încă de conceput? Cum ar putea cunoașterea științei, adică o pură perspectivă teoretică, fi susceptibilă a "acționa" asupra proceselor obiective ale naturii devenite dispozitivele instrumentale ale industriei și ale mașinăriilor în general? A fost deja recunoscută problema insolubilă a legăturii dintre "suflet", redus la această perspectivă teoretică, și "corp", perceput ca o stare naturală și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Și iată cum, în funcție de o multiplicitate de procese obiective definite și reperate din punct de vedere științific, orice dispozitiv nou, orice tehnică implicată într-un fel sau altul în rețeaua tehnicilor existente, rezultând din întrepătrunderea lor și din relaționările lor, susceptibilă a fi concepută și realizată pornind de la ele și de la posibilitățile pe care le comportă ele, va fi astfel cu certitudine, printr-o mișcare invincibilă. Această mișcare este ceea ce numim progres. Noțiunea de progres a ajuns astfel să desemneze în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
multiplelor potențialități fenomenologice ale acestei vieți, în cultura sa, nu mai are trecere, nedispunând de nici un loc care să-i poată fi atribuit în ontologia implicită a vremurilor noastre, potrivit căreia nu există o altă realitate în afara celei obiective și susceptibile a fi cunoscute din punct de vedere științific. Progresul tehnic, care era perceput în mod tradițional ca efect al unei descoperiri teoretice "geniale", adică înfăptuite de un individ excepțional (Pasteur), și-a schimbat și el total natura. Prin această mijlocire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]