3,370 matches
-
XXIX. DIN DRAGOSTE PENTRU OAMENI, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2190 din 29 decembrie 2016. DIN DRAGOSTE PENTRU OAMENI Mi-e sufletul prea plin de sentimente, Ca un ulcior ce dă pe-afară vinul, Cu vorbe-alin durerea și suspinul, În versuri pun iubirea mea mereu... Vă-mbăt cu vinul sufletului meu, V-alint cu gândul meu ce dulce zboară, Nu spun cuvinte simple, într-o doară... Eu cânt durerea sufletului tău... Mi-e inima prea plină de iubire, Ca
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Din care tu, mici perle, ai s- aduni, Și salbă ai să-ți faci pentru plimbare. Citește mai mult DIN DRAGOSTE PENTRU OAMENIMi-e sufletul prea plin de sentimente,Ca un ulcior ce dă pe-afară vinul,Cu vorbe-alin durerea și suspinul, În versuri pun iubirea mea mereu...Vă-mbăt cu vinul sufletului meu,V-alint cu gândul meu ce dulce zboară,Nu spun cuvinte simple, într-o doară...Eu cânt durerea sufletului tău...Mi-e inima prea plină de iubire,Ca
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SUSPINUL PLOII Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului SUSPINUL PLOII Vin picăturile de ploaie peste amintiri Vestalele aprind focuri-n închipuiri Prind clipe fugare în tainică chemare Suspinul ploii cu mâini mângâietoare
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SUSPINUL PLOII Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului SUSPINUL PLOII Vin picăturile de ploaie peste amintiri Vestalele aprind focuri-n închipuiri Prind clipe fugare în tainică chemare Suspinul ploii cu mâini mângâietoare Vin gândurile ploii ce se-ascund în scrin În giulgiul clipei moarte și-a florile de crin
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
Acasa > Poezie > Imagini > SUSPINUL PLOII Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului SUSPINUL PLOII Vin picăturile de ploaie peste amintiri Vestalele aprind focuri-n închipuiri Prind clipe fugare în tainică chemare Suspinul ploii cu mâini mângâietoare Vin gândurile ploii ce se-ascund în scrin În giulgiul clipei moarte și-a florile de crin Re-nvie același dor albit-n clipă de mprumut .. Ploaia biciuie sufletul pe drumul străbătut Vântul biciuie ierburi ..ce
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
și vântul plângea Ploaie aleargă și merg la braț cu ea! Ploaia cântă... și-mi bate iară-n geam. Picături-incolore se întind alene pe-un ram Ecoul nopții nebune tună,strigă-n furtună.. Năluca ploii bântuie .. iar norii se-adună! ........................................................... Suspinul ploii mi-aduce îngeri și frunze Pe aripi verzi cresc catifelate ,roșii buze! Ploaia -i acoperită cu-n giulgiu furat Din cripta timpului sălbatic plecat Referință Bibliografică: SUSPINUL PLOII / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
nebune tună,strigă-n furtună.. Năluca ploii bântuie .. iar norii se-adună! ........................................................... Suspinul ploii mi-aduce îngeri și frunze Pe aripi verzi cresc catifelate ,roșii buze! Ploaia -i acoperită cu-n giulgiu furat Din cripta timpului sălbatic plecat Referință Bibliografică: SUSPINUL PLOII / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2330, Anul VII, 18 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Zamfira Rotaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
SUSPINUL PLOII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383673_a_385002]
-
Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Se scutură petalele de vișin peste cimitirul ce se umple de viață miros de tămâie și rugăciuni zumzăite nazal peste rămășițele altei coridei abia încheiate și c-un suspin de ușurare noi nu noi încă nu privirile deja se abat dincolo de gura abia umplută a pământului cătând ofranda ce va unge celelalte nesătule picurându-le peste rictus stropi rubinii ce îl transformă-n zâmbet iar mâinile roiesc în cercul
SFÂRŞITUL VEŞNICIEI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383676_a_385005]
-
curmă drumul. Iar când speranța moare din visuri efemere, își duce resemnare în lumea de himere. A omului iubire transpusă-n sentimente, se pierde-n amintire, cu șiruri de regrete. Nostalgia rămâne ancorată-n văl de timp, cu doruri și suspine. Să renască în alt chip. © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: PRIN TOAMNA VIEȚUIRII / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1380, Anul IV, 11 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Maria Filipoiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PRIN TOAMNA VIEŢUIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383725_a_385054]
-
este jurnalul meu intim, așa cum probabil pare la prima vedere. De unde mă inspir? Dintr-o frunză căzută de pe un ram, dintr-o picătură de ploaie purtată pe aripi de vânt, dintr-o lacrimă ivită în ochii unui copil, dintr-un suspin ieșit pe buzele cuiva aflat lângă mine în autobuz și... da, pe alocuri, poate și din propria-mi viață... Nu contează, important este rezultatul final, și anume, ca poeziile mele să ajungă la inimile dvs. și să vă transmită măcar
LANSAREA CĂRŢII LACRIMI DE SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383720_a_385049]
-
niciuna... De vremea de atunci acum nu-mi pasă, Mă văd flăcăul viersuind la coasă, E-atâta iarbă verde-n jurul meu! M-așteaptă Acasă bunul Dumnezeu... POEMUL DIN DOR... Mi-e sufletul de dor preaplin, Nu mă întreba de ce suspin Și dorul meu nu-i dor oricum Cerșind la margine de drum; Tu l-ai găsit aici cu mine, Nu mă întreba de unde vine, Nu mă întreba unde se duce, Când vrea copilul să se culce Tu leagănă-l așa cum
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
fel de duh în piept și-atât, Fără de dor mi-ar fi urât, El nici nu poate fi tradus, Întâia dată când l-am spus În clipa dintre noi fierbinte, De el nu mai aveam cuvinte. Nu mă întreba de ce suspin, Mi-e sufletul de Dor preaplin Și versul meu pe care-l știu, Nu-i dor străin, nu-i dor târziu... POEZIA ȘI FEMEIA... Nu v-ați întrebat niciodată de ce poezia e de genul feminin? Nici nu putea să fie
POEME DIN MAI de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383739_a_385068]
-
aici cu toții, în această mașină, astfel numiți voi Omabo . Pământeanul urcă două mici postamente ce nu semănau cu scările obișnuite. O cameră imensă îmbrăcată în albastru atât de plăcut ochilor încât pământeanul simți că se află undeva unde griji și suspine nu există. Se lăsă moale într-un fel de fotoliu rotativ. GHidul său îi spuse: noi comunicăm cu toată gama de culori. Pentru noi culorile sunt vii, ele lucrează în avantajul nostru sunt ajutorul de nădejde. Această nuanță cu care
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2087 din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului LACRIMILE MELE Peste lacrimile-mi negre Nuferi negri curși din stele Au crescut ca să-mi ascundă Taina dorurilor grele. Au crescut pe lacul nopții Hohotind printre suspine, Ofurile lor plângându-mi Lacrimi să te-alung din mine. Peste lacrimile mele Nuferi negri au crescut Să-mi ascundă-ntre petale Taina dorului pierdut. La o margine de cer Unde se închină lacul Plânge luna peste noapte, Doru-mi înecând
LACRIMILE MELE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380096_a_381425]
-
-mi Lacrimi să te-alung din mine. Peste lacrimile mele Nuferi negri au crescut Să-mi ascundă-ntre petale Taina dorului pierdut. La o margine de cer Unde se închină lacul Plânge luna peste noapte, Doru-mi înecând sub veacuri. Sub suspinele-i tăcute Lacul negru mă îndeamnă Să te-ascund și-apoi să-i plâng Peste nufăru-i din palmă. De-aș putea ca să te uit Și să mă desprind de tine, Ființa-n geamăt mi-ar muri Îngropată sub suspine. Dorul
LACRIMILE MELE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380096_a_381425]
-
Sub suspinele-i tăcute Lacul negru mă îndeamnă Să te-ascund și-apoi să-i plâng Peste nufăru-i din palmă. De-aș putea ca să te uit Și să mă desprind de tine, Ființa-n geamăt mi-ar muri Îngropată sub suspine. Dorul meu răscolitor, Pribegit-a întreg pământul, Pribegi-va și prin moarte, Doar să îți atingă gândul. De-oi muri în chinuri grele Fără să mai dau de tine, Negrii nuferi dăinui-vor Patima ce zace-n mine. Peste nuferii
LACRIMILE MELE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380096_a_381425]
-
mamei sale: „ Ograda casei / e de-acum pustie / nici măcar greieri singuratici / nu mai rătăcesc pe acolo // iarba năpădește netulburată urmele pașilor / în care nu mai intră nimeni // orfane / orele / rămân dinainea porții zăvorâte // umbrele castanilor / din fața casei sunt de mult / suspine amuțite”. Lumea cu care poetul intră în contact după evaziune îl face pe lesne credulul est-european să-și simtă condiția inferioară, până când își ia îndrăzneala să renunțe la „ineluctabila supușenie”: „după ce / n-am mai fost silit / de circumstanțe / și de
VIUL ŞI APROAPELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380062_a_381391]
-
într-un țărm de vise Dar m-a surprins acolo dimineața Și m-a chemat spre zările deschise... Am vrut să mă ascund de suferință În vârf de munte...în adânc de mare Dar m-a găsit și-acolo căci suspinul A pietruit în inimă cărare... Am vrut să mă ascund dar...ce eroare... N-am înțeles că-i viață și în ea... Că doar trăind-o prețuiesc mai mult Seninul, bucuria, dragostea! Referință Bibliografică: Am vrut să mă ascund de
AM VRUT SĂ MĂ ASCUND DE SUFERINŢĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380148_a_381477]
-
Biblia vorbește clar si de Lege și de Har! Numai bunul Dumnezeu, știe care-i planul Său! Nici chiar Fiul Său Isus, nu știe când va fi pus, Să coboare pe pământ! Una știm, că Duhul Sfânt, Ne vorbește cu suspine, să ne cercetăm mai bine, Cum ne e umblarea, frați? Suntem sfinți, suntem curați? Cartea Sfântă ne învață, cum să fim în astă viață: Să privim la cei sărmani, văduve și la orfani, Să fim buni, miloși să fim, nu
DOAR CUVÂNTUL INSUFLAT! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380134_a_381463]
-
1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Armindeni, (ziua reînvierii noastre) Prieteni de pretutindeni Vă dau astăzi o-nștiințare, Fiindcă-n ziua de armindeni Va fi mare sărbătoare. Pân-atunci m-am gândit bine Pentru sufletele voastre Îngropați orice suspine În pământul pus în glastre, Și udați-le cu gânduri De iubire și de pace, Din ele ieși-vor muguri, Ura în pâmânt va zace. Din belșug de-i inundată Putrezi-va pe vecie Să nu poată niciodată Din moarte
ARMINDENI, (ZIUA REÎNVIERII NOASTRE) de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380162_a_381491]
-
FLACĂRA E flacără în focul tău și-i vie, Cum o știam din anii vechi și mulți, Când alergam prin curtea ta, desculți Și ți-aduceam un strop de bucurie. Dar de o vreme nu mai poți s-asculți Decât suspine-n noaptea cea pustie Și știi că ziuă nu o să-ți mai fie, Iar albă, doar zăpada, pe-ai tăi munți. Și rugul se înalță până-n ceruri, Se sprijină pe doruri și durere, Aprinde gheață, sloiuri mari și geruri, Dar
FLACĂRA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380251_a_381580]
-
Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului iubește-mă, dragul meu, cum numai tu știi! iubește-mă din adâncul retinei tale care vizualizează fericirea mea, când te văd! iubește-mă din dorul și suspinul, după tine! iubește-mă din vârful degetelor până la încheieturi! iubește-mă din dorința de-a mă dezbrăca de pelerina dorinței! iubește-mă fără-nceput și sfârșit, nu contează, numai să nu te oprești, niciodată! Referință Bibliografică: iubește-mă... Mihaela Moșneanu
IUBEŞTE-MĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380298_a_381627]
-
Te-aș plânge argintiu și gri / cu plânsu-mi... ”), întru trecerea măiastră, traiectul pietrei murind este unul la fel de singular („Când moare o piatră / sufletul ei / aidoma unui fluture / fără zigzaguri / intră în gura căscată / a copiilor mirați...”), pentru că Poetul cunoaște secretul „suspinului de piatră”, meșter întru definire („Durerea / are demagogia / lacrimei”), meșter în a o „descuia...” Pentru el, secret nu este - și nu va fi, intuindu-i fiecare a ei etapă de evoluție: „Eu am văzut o piatră ce dormea / și m-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94211_a_95503]
-
soarele îmi scalda față, Mă-ntreb câte zile-o să am, Mi-e teamă că-i prea scurtă viața. Prea scurtă viața, timpul trece, Și nu te pot iubi cât vreau. Și simt în palme-o umbră rece, Paharul cu suspine-l beau. Cu suspine-l beau și sper, Să nu se sfârșească pământul. Spre cer cu voce stinsa zbier, Sa imi mai salte-o viața rândul. Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme, Să îți pot da iubirea mea
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Mă-ntreb câte zile-o să am, Mi-e teamă că-i prea scurtă viața. Prea scurtă viața, timpul trece, Și nu te pot iubi cât vreau. Și simt în palme-o umbră rece, Paharul cu suspine-l beau. Cu suspine-l beau și sper, Să nu se sfârșească pământul. Spre cer cu voce stinsa zbier, Sa imi mai salte-o viața rândul. Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme, Să îți pot da iubirea mea. Sa imi tratez orice
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]