2,825 matches
-
-se în cârjă, intră în biroul lui Gérard Clément, fostul ei coleg de clasă, ajuns șeful departamentului de știri al postului local 99 de televiziune L’Anjou Libre. Lui Gérard nu-i vine să creadă că fata după care a suspinat tot liceul îl vizitează cu noaptea în cap. — Liliane, ce surpriză! Ia loc. Ce-ai pățit la picior? — Un accident stupid, mi-am scrântit genunchiul, îi explică ea, după care se așază. — La săritura în lungime? nu se poate abține
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
copil): Teiul, când o să te scoli / Ți-o trimite soli, / Căci ți-e dat-acum de soarte / Viață fără moarte... Și ți-e dată tinerețe / Fără bătrânețe... // URSITOAREA A DOUA: Dar s-aduni adânc în tine, / Printre zilele senine, / Gânduri și suspine: / Dorul după ce-i mai mare / ' N-astă lume trecătoare, / După ce-i desăvârșit. // URSITOAREA A TREIA: Și să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit. // (Ursitoarele ies.) CORUL: Căci ți-e dat de-acum de soarte / Viață fără moarte! / Și ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit. // (Ursitoarele ies.) CORUL: Căci ți-e dat de-acum de soarte / Viață fără moarte! / Și ți-e dată tinerețe / Fără bătrânețe. / Dar s-aduni adânc în tine / Printre zilele senine/ Gânduri și suspine: / Dorul după ce-i mai mare / ' N-astă lume trecătoare, / După ce-i desăvârșit. // MAMA: Și să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit... // (Ies toți din scenă.) REGIZORUL: Nea Costică, scoate și teiul, și leagănul... Scoate tot... (Nea Costică vine, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
visat, te-am îndrăgit... / La-al meu prag și-ntr-a mea lume, / Făt-Frumos, bine-ai venit! // ( Pe fond muzical, reverberate mai accentuat, vocile Ursitoarelor.) URSITOAREA A DOUA (voce): Dar s-aduni adânc în tine, / Printre zilele senine, / Gânduri și suspine: / Dorul după ce-i mai mare / ' N-astă lume trecătoare, / După ce-i desăvârșit.// URSITOAREA A TREIA (voce): Și să-ți cadă la picioare / Acel dar neprețuit... // ( Scade muzica, dispare.) IERONIM: Ești cu adevărat mult mai frumoasă decât și-a putut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
casa ta. Târziu, când peste lanuri coboară pe câmpii noianuri de umbre argintii, iubirea mea fugară de-abia s-a liniștit, și-afară, ca un copil trudit, pe-un maldăr de sulfine, cu cel din urmă gând la tine, adoarme suspinând... * B3: Dacă liniștea pădurii adormite nici o veste de-altădată nu-ți trimite, și pe freamăte pornite de departe nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, vin' cu mine, să ne pierdem în zadar printre galbenele rariști de stejari cu sfioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
De fapt, au luat ceva infim, adevăratele evenimente erau că pe Carlos l-a cerut de bărbat un evreu și că noaptea la hotel au văzut o noapte întreagă filme porno cu unii în pielea goală care jucau tenis. - Așaaaa, suspină maică-sa în timp ce se afundă pe canapea, de parcă are ea o presimțire că se vor așterne la un taifas interminabil. Ca într-un strat de zăpadă se afundă. Se așază zâmbind și îl privește intens. El i-a spus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Mai stați. De ce vă grăbiți? a intervenit învățătoarea. Apoi eu i-am promis Măriucăi că mergem și pe la tata-socru și nu aș vrea s-o supăr. Doar știți cum îi ea. Dacă se supără nu zice nimic, dar oftează și suspină ca un copchil. Iar mie mi se rupe inima când o văd așa. Mai rămâneți sănătoși și să vă dea Dumnezeu numai bucurii și zile senine. Dumnezeu nu irosește seninul pe moșnegi ca noi, ci pe tineri ca voi. Ehei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
încremenită cu totul în poziția ei. Ea înțelese numaidecât că Luiza își dăduse deja seama de intenția ei sinucigașă și, lăsând neașteptat totul baltă, biruită de situație, își plecă capul în piept, își acoperi fața cu mâinile și începu să suspine adânc. Se purta de parcă ar fi trădat un mare secret, unul neprețuit și intim, pe care acum nu știa cum să și-l mai ia înapoi. Nu putu, în acele clipe, să scoată vreun cuvânt măcar, ci înghiți cu greutate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trece pragul lumii de dincolo: „Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care îi fusese ajutor în toate încercările vieții și o întărise în credință și nădejde în Fiul ei. Apoi suspină ușor și-și dădu sufletul în mâinile îngerilor luminoși.” Nu putem să nu reținem și această adâncă rostire: „Atunci când prin vene îți curge durerea, înveți Adevărul vieții.”. „Deșteptare” este o viziune, construită pe tema primenirii sau curățirii casei sufletului, în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu o văzuse niciodată stinsă. Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care îi fusese ajutor în toate încercările vieții și o întărise în credință și nădejde în Fiul ei. Apoi suspină ușor și-și dădu sufletul în mâinile îngerilor luminoși. Deșteptarea Când ai binevoit să intri și în casa mea, Doamne, m-ai aflat dormind somnul cel adânc și greu. Ai așteptat ceva timp ca să mă trezesc, dar eu continuam să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de mulți, cu zidurile ce o înconjurau pe jumătate dărâmate, fără poartă, biserica mai păstra chipul smerit și curat, adierea sfințeniei care trezea fiorul credinței în inima celor care treceau pe lângă ea și i se închinau cu evlavie. Unii oameni suspinau atunci când treceau prin fața ei, zicând în gândul lor ceva ce numai Dumnezeu auzea și știa, alții erau orfani și văduviți de orice sentiment, cei mai puțini fiind cei care credeau că Dumnezeu n-o părăsise și sperau că, într-o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
atunci. În furia generală, criminalii s-au amestecat cu eroii, binele cu răul, minciuna cu adevărul, dar cui îi păsa de toate acestea, beția era generală și ea trebuia consumată până la capăt. În marșul triumfal spre noua orânduire unii mai suspinau după trecut, își aminteau de o vagă bucurie, de lenea generală, regretau mai ales lâncezeala care îi transformase pe toți în statui de piatră, cărbune și aer, regretau acea lume amorțită care îți dădea senzația dureroasă, dar sigură a eternității
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe noptieră reflectau lumina pe chipurile noastre. Cineva acoperi fața unchiului cu batista ca să nu se mai uite la noi. Îi întinse bine fiecare colț, astfel încât să nu facă nici o cută și să nu se mai vadă cum unchiul mai suspina sub materialul alb cu chenar albastru. — Acum o să adoarmă. Mâna mătușii strângea tare burețelul ca să se scurgă de zoaie. Noi ne-am băgat repede batistele în buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să se asigure
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din nou în aer, fără nicio explicație la îndemână. Recunoscu cu deplină sinceritate: "Simt că-mi pierd mințile, că mă sonez, dracu', dă tot..." " Da. Și o să mă bagi și pă mine-n pământ cu răutățile și cu dileala ta...", suspină juna prin batista de hârtie. Bărbatul se uită descumpănit la secretara blonduță și începu să analizeze cu glas tare întreaga întâmplare: "Bine, mă. Admitem cazu' că tu nu ești băgată-n manevra asta. Da' atunci cine? Cine putea să intre
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Reliei servește parcă de pământare. Se sprijină de mine cu oarecare greutate. Ca și cum ar fi vrut să nu fug de lângă ea. Parcă să-mi simtă respirațiile, gândurile. Prin mâna stângă de care se agățase la coborârea din autobuz. Relia lăcrimează, suspină. Are dreptate când afirmă că ea e extrem de schimbătoare, așa cum îi dictează de fapt, zodiacul. Dacă ar fi dat dovadă de constanță, într-adevăr, acum n-ar fi lăcrimat. Nici în discuții, de multe ori, nu dă dovadă de constanță
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cărui prietenie luminoasă mă bucur de aproape treizeci de ani. Și m-a flatat faptul că în aula splendidei biblioteci a orașului au fost prezenți și alți oameni de valoare: Nicolae Prelipceanu (din păcate, fără Denisa Comănescu, după care am suspinat în taină), Tudorel Urian (distins și visător), Aurel Sasu (care a luat, ca și mine, un premiu, și care a fost avantajat, la stabilirea ordinii premierii, de faptul că S se află în alfabet înainte de Ș), Mirela Stănciulescu (autoarea tulburătorului
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
făcut din nou curaj și a spus adepților săi că, dacă ar fi stat În calea săgeților, În mod sigur le-ar fi putut opri, sau măcar le-ar fi deviat traiectoria. — Vai, ce deștept ești! Ce frumos povestești tu!... suspină Daisy. Maiorul Smith consimți Înclinînd ușor din cap. Tocmai li se serviseră niște spaghete milaneze, pe care se străduia să le Învîrtă cît mai elegant cu furculița pe fundul lingurii, ceea ce făcu ca mai multe picături de sos să se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se mărite, Îi dăduse de cîteva ori Întîlnire, iar după ce obținuse ce voia de la ea, dispăruse fără urmă. — Să ne imaginăm pentru o clipă că lumea ar fi guvernată de femei, propuse Christina. — Ei, ce bine ar fi! acceptă Marychka suspinînd. — În acest caz, n-ar mai exista războaie, deoarece firea femeilor e blîndă, ele au oroare de violență, În general de schimbare, sunt conservatoare, apără tradițiile și ierarhia. Ce-i drept, stau mai prost cu logica, dar ca putere spirituală
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cum s-ar spune... Ei bine, nu e deloc așa! Acolo Își au sediul intuiția, emoțiile și telepatia. De aceea Îmi permit să afirm că răspunsul dumneavoastră a fost gîndit cu lobul drept. — N-am simțit nimic special, mărturisi colonelul suspinînd. — Nici nu era nevoie. Să vă explic: gîndirea există independent de creier. S-a demonstrat că energia pe care o degajăm sub formă de gînduri nu dispare, ci se depozitează În așa zisa Memorie Universală. Iar lobul temporal drept este
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și despre morți numai bine; de mîine, sufletul ei fericit va petrece Într-un tărîm de lumină, alături de Îngeri, Împreună cu sfinții cei din vechime, În lăcașul celor drepți și blajini din celesta grădină... Dar undeva, În adîncul lui Înghețat, universul suspină. În rest, totul a decurs așa cum se cuvine. Au ajuns la cimitir, au pus sicriul pe marginea gropii și, Înainte de a-l lăsa jos, pastorul a ținut să aducă un ultim omagiu răposatei, rostind eventual cîteva cuvinte de bun-simț, alese
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
compus din două camere destul de mici, traversate de un coridor Întunecos la capătul căruia se află o chicinetă. Din această chicinetă se intră printr-o ușă Îngustă, În toaleta În care se află și dușul...,, -Mă Îmbolnăvești cu poveștile tale, suspină Kawabata, Încercând cu mâinile tremurânde să Își facă din câteva fire de tutun și o bucățică de hârtie, o țigară. Într-un târziu, după ce a răsucit hârtia și a trecut limba peste micul sul, ca să o poată lipi, o aprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca o celulă. — Poate că i s-a tulburat mintea, spuse Antonia. Știai că mama lui a fost nebună? — Nu, nu știam. Chiar așa? Interesant, am spus. — Mi-a spus el, nu de mult, zise Antonia. Săptămâna trecută, înainte să... Suspină, își șterse fața cu batista și suspină din nou. Stăteam în picioare, cu mâinile în buzunarele halatului și o priveam cum plânge. Mi-era milă de ea, dar mila mea era doar o prelungire a propriei mele dileme. — Vasăzică, Honor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a tulburat mintea, spuse Antonia. Știai că mama lui a fost nebună? — Nu, nu știam. Chiar așa? Interesant, am spus. — Mi-a spus el, nu de mult, zise Antonia. Săptămâna trecută, înainte să... Suspină, își șterse fața cu batista și suspină din nou. Stăteam în picioare, cu mâinile în buzunarele halatului și o priveam cum plânge. Mi-era milă de ea, dar mila mea era doar o prelungire a propriei mele dileme. — Vasăzică, Honor Klein e cu voi, am spus. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
explice de ce nu vrea să avanseze În anul următor. În timpul primilor ani școlari ne Întâlneam regulat și, din când În când, Anton lua masa la noi acasă. Talentele culinare ale domnului Lakritz nu se comparau cu cele ale maică-mii, suspina Anton, atât de tare cât să-l audă și maică-mea de lângă cuptor. Apoi se ridica de la masă și o Întreba politicos dacă mai are nevoie de ajutor. În viața lui nu mai mâncase găluște atât de „ademenitoare“, și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cada plină cu apă caldă și săpun, timp În care eu mă jucam de-a submarinul englez, așezat pe jos, cu un braț scufundat dincolo de suprafața plină de clăbuci. — Uite, falnica noastră flotă a mai pierdut un vas de război, suspină Dora când ultimii fiori s-au retras și rotulele i s-au scufundat sub apă. Dacă se nimerea să fim În pat, ca atunci, În martie, prefera să se cuibărească confortabil În palmele mele, cu spatele gol, ca un indian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]