697 matches
-
cea mai mică. Taci și-asculți pe Domnul. Susur blînd în stropi de pace. Nu-ți va tulbură nici cînt, nici somnu- Căci în susur blînd e Domnul, Izgonind frică rapace. Fă acum tăcere. Firul ierbii-auzi cum crește. Și în susur blînd că o părere, Domnul este mîngăiere Și la pieptu-i te primiște. Citește mai mult Murmur stins de seară,Catre ceruri se ridică.Degete și ochi și buze,iară,Verbe mari fac să apară,Din cămara cea mai mică.Taci
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
Catre ceruri se ridică.Degete și ochi și buze,iară,Verbe mari fac să apară,Din cămara cea mai mică.Taci și-asculți pe Domnul.Susur blînd în stropi de pace.Nu-ți va tulbură nici cînt, nici somnu-Căci în susur blînd e Domnul,Izgonind frică rapace.Fă acum tăcere. Firul ierbii-auzi cum crește.Și în susur blînd că o părere,Domnul este mîngăiereși la pieptu-i te primiște.... VII. UNEI FETE CARE A URLAT LA LUNĂ DE HALLOWEEN, de Lucia Tudosa
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
cămara cea mai mică.Taci și-asculți pe Domnul.Susur blînd în stropi de pace.Nu-ți va tulbură nici cînt, nici somnu-Căci în susur blînd e Domnul,Izgonind frică rapace.Fă acum tăcere. Firul ierbii-auzi cum crește.Și în susur blînd că o părere,Domnul este mîngăiereși la pieptu-i te primiște.... VII. UNEI FETE CARE A URLAT LA LUNĂ DE HALLOWEEN, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014. Nu urlă la lună, fata mea
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
21 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lasă lumii large Zbucium și taifun Iar el se retrage Din viața-i de fum. Grijile și teama Care vor fi fost Acum vin degeaba Il găsesc în post Pe mal, lângă matcă În susur de unde Zvonul de ieri parcă Nu îl mai pătrunde. În jocul copilului ” Cu foc”, inocent Și ”jocul ” filozofului Găsi accept ardent. Dacă planeta Și-ar opri rotirea N-ar mai fi posibilă Supraviețuirea. Apele oceanelor S-ar prăvăli -n haos
ÎNŢELEPTUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 995 din 21 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365082_a_366411]
-
ceruri se ridică. Degete și ochi și buze,iară, Verbe mari fac să apară, Din cămara cea mai mică. Taci și-asculți pe Domnul. Susur blînd în stropi de pace. Nu-ți va tulbura nici cînt, nici somnu- Căci în susur blînd e Domnul, Izgonind frica rapace. Fă acum tăcere. Firul ierbii-auzi cum crește. Și în susur blînd ca o părere, Domnul este mîngăiere Și la pieptu-i te primiște. Referință Bibliografică: LINIȘTE / Lucia Tudosa Fundureanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LINIȘTE de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365279_a_366608]
-
cea mai mică. Taci și-asculți pe Domnul. Susur blînd în stropi de pace. Nu-ți va tulbura nici cînt, nici somnu- Căci în susur blînd e Domnul, Izgonind frica rapace. Fă acum tăcere. Firul ierbii-auzi cum crește. Și în susur blînd ca o părere, Domnul este mîngăiere Și la pieptu-i te primiște. Referință Bibliografică: LINIȘTE / Lucia Tudosa Fundureanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1418, Anul IV, 18 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lucia Tudosa Fundureanu : Toate Drepturile
LINIȘTE de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365279_a_366608]
-
Ce este totuși poezia? O stare ambiguă elaborată în spațiu-timp a inconștientului în care întâlnim prezența simultană a mai multor sensuri, exprimate uneori în metafore pentru a reda în cuvinte omenești nectarul înțelepciunii distilat din graiul îngerilor, șoaptele nopților înstelate, susurul izvoarelor, tăcerea munților, în ritmul pulsului cosmic, prin care sacrul coboară în profan să-l revigoreze, așa cum o face prin epifanii dătătoare de energii de tip solarian. Ea -poesia- generează înțelesuri multiple, după specificul gândirii cititorului. Aș afirma că se
POEZIA SENSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364854_a_366183]
-
dincolo de înțelesul rupest Graiurile, ca taina din pântecul matern Cănd pruncul prinde miezul din etern. Născut, puiuțul cuibărit în scutec Simte primul alint, întâiul cântec E graiul mamei, aromă sonoră Smirna și tămâia din prima oră. Ea are-n glas susur de pâraie Iar în privire iubirea-i văpaie Crânguri de vise, adiate de vânt Boabe de mărgăritar în cuvânt. Din dor de dor se-apleacă smerit Peste pruncuțul abia adormit Cu glasu-i de miere îi cântă ușor Cântec de leagăn
GRAIUL MATERN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365005_a_366334]
-
somnul, plutind cu-al său ecou, Și Sufletul visează veșnic prin ochii săi cuminți, Cărări și taine ce-a iubit cu stelele-n dorinți. Pe tâmple-n vrajă-i curge cerul, prin stânci înnourate, Izvoarele îi cântă-n murmur, în susur lin de ape, Prin munți cutreiera la stâne, ciobanii-i cântă dorul, Din piepturi îi răsună Doina ce-a dezmierdat poporul. Pe câmpuri lin vuiește vântul și buciumul răsună, Sunând în taină-a sa sosire cu basmul său cunună, Un
LUI EMINESCU de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366564_a_367893]
-
vieții într-o existență ce avea să-și urmeze, supusă, traiectoria numai de El știută. Lacrima mamei, peste „supărarea” dragului de tata - că nu eram fecior -, zâmbetul celor mai frumoase flori din „grădina curcubeului meu”, plânsetul pietrei sub șuierul vântului, susurul izvoarelor și limpezimea lor, seninul fiecărei dimineți și clinchetul stelelor pe cerul nopților grele de-atâtea vise, mi-au fost ursitoare hărăzindu-mi dragoste de frumos, de liniște, de adevăr și de oameni. Poate că aveam și-un condei rătăcit
TAINA SCRISULUI (5): REFUGIUL LACRIMII ASCUNSE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366573_a_367902]
-
nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Se șterge de nori cerul muind în foc aripa dând glăsuire zilei pe-al primăverii zbor, fuioare de aramă își strâng în brațe clipa croindu-și drum de ape pe-al susurului dor. Străluce blândul soare în ochii ce-nverzesc a timpului zăbală printre mirări și gânduri, se-aud în strane lucii doar glas de zbor ceresc viori de primăvară răzbat în dese rânduri. Se-nchină lumii viața cioplindu-i iernii cruce
GLASUL PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365668_a_366997]
-
vers de cer am să rodesc Și voi trăi sperând prin anotimpuri, Dar primăvara, n-am s-o părăsesc. CĂLĂTORIND PRIN ANOTIMPURI Am hotărât să mă prefac în ziuă Să fiu așteptat de străjerii luminii Să fiu ascultat ca un susur de pace În traiul fugar și uitat al omenirii. Dar n-am fost așteptat de mulți În noapte adormit-au toți străjerii Și doar o candelă arar mai văd Și câte un străjer al nemuririi. Am hotărât să fiu un
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
cândva, undeva, ajută, iar tu, simți dulce măcar în gânduri, când amarul ți-l verși în rânduri. Și nu-i leac mai bun pentru amărăciune decât să te lași învăluit de farmecele naturii, descoperindu-i tainele, ascultându-i păsările și susurul izvoarelor. Învață să te înțelegi cu vântul, îmbrățișează copacii simțind puterea lor sau pătrunde în lumea mirifică a albinelor. Primăvara, explozia vegetală îți revigorează trupul. Vara te vindecă, te relaxează cu miros de fân cosit. Toamna îți aduce amintirile, te
DULCE ŞI AMAR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366198_a_367527]
-
Acasa > Versuri > Iubire > IUBIRE... Autor: Ana Georgescu Publicat în: Ediția nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului De-i ziuă sau noapte, iubirea ne cheamă, ne cere... Fară de ea, viața e searbădă, Fără susurul ei noaptea e tristă și rece, Iar zilele-aleargă greoi... Iubirea e cântec, e soare, nu are țărm, n-are hotar... Nicicând nu piere, nu moare, Iți ține inima -n flăcări, pe jar, Iți curge molatec prin vene... Te-nalță-n
IUBIRE... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361608_a_362937]
-
frumusețe a Liturghiei ortodoxe, armonia Duhului Sfânt și dăruirea supraîngerească a Fecioarei Maria. Apoi, împletindu-le în dumnezeiasca Sa rugăciune a inimii... făcu Cântecul popular românesc, din care a odrăslit deodată Măria Sa, Țăranul! Falnic ca un Poem sublim... Iar din susurul lui de azur, s-a ridicat în văzduh, Pasărea măiastră a Daciei regale, Maria Tănase! După ce Atotcreatorul a zămislit Folclorul divin străbun și Rapsozii lui de aur, a zâmbit și a fredonat pe vioara sufletului românesc dumnezeiasca Sa Cântarea. ------------------------------------------------------------------------- Între
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
e-armonie. Verdele e-un împărat Ce-a sosit cu veselie Și cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire: Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, Iar în ochii ei, uimire! Din adâncuri, de lumină, Legănată-n al lui cânt Ivesc susur de izvoare, Primăverii șipotind. Din mireasma revărsată Peste zări, cu dărnicie, Blânda sărutare-a clipei, Toate visele învie! Și-ntr-o rază împletită, Cu a ochilor dorință, Primăverii-ntotdeauna, Verdele-i e năzuință. Referință Bibliografică: Uimire / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe
UIMIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351759_a_353088]
-
O oglindire cu sclipiri și contururi relevante a dominantelor spirituale ale artistei Floarea Tănăsescu nu are elemente de seamă care să o separe de omul Floarea Tănăsescu, sensibil, purtat de gând în lirica șoaptei interioare, în susurul cosmosului intim, în firul liniștii ce-i leagă fibrele spiritului. Floarea folclorului dobrogean, artista Floarea Tănăsescu pare neîncetat înfiorată, numai gând, numai scumpă și rară tăcere, numai teamă de a nu mistui cu lăcomie liniștea și meditația, în vorbe tari
FLOAREA TĂNĂSESCU. DARUL CÂNTECULUI PENTRU CEL CARE ÎL IUBEŞTE, ÎL CREŞTE ŞI ÎL RODEŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352278_a_353607]
-
Acasa > Poeme > Antologie > FEMEIA LEBEDĂ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1007 din 03 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului se înserează peste tot noaptea când mor stelele femeia miroase a râu ea vine fără să vie. înfășurat în susurul brațelor ei voi blestema cu patimă clipa când trecerea ei va fi cântec de pasăre rătăcită prădându-mi somnul cu gura și umbra ei de lebedă. joi, 3 octombrie 2013 Referință Bibliografică: femeia lebedă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN
FEMEIA LEBEDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352339_a_353668]
-
mână. Acum, se aud doar strigătele mute ale naturii, tristă și ea de această pierdere. Natura, care intră în comuniune, într-o rezonanță posibilă cu stările sufletești ale poetului. Poetul nu poate ocoli unele locuri comune, specifice elegiei: oglinda lacului, susur de izvor, cu pletele-ți curgând, sub razele de lună, pierdute-n iarba deasă, în susur vesel de izvor, și-n foșnet tainic/ de pădure deasă; prin roua dimineții; atât de fragedă, vas cu apa vieții, în ochii-ți mai
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
care intră în comuniune, într-o rezonanță posibilă cu stările sufletești ale poetului. Poetul nu poate ocoli unele locuri comune, specifice elegiei: oglinda lacului, susur de izvor, cu pletele-ți curgând, sub razele de lună, pierdute-n iarba deasă, în susur vesel de izvor, și-n foșnet tainic/ de pădure deasă; prin roua dimineții; atât de fragedă, vas cu apa vieții, în ochii-ți mai adânci ca marea, cât cuprinde zarea, taine adânc ascunse / pierdute-n mii de șoapte, “și lasă
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
a desăvârși o carieră artistică ce iși face vizibile orizonturile. Fuego a preschimbat inimile fetelor în cristal! Toate fetele visează nesfârșite îmbrățișări și nemuritoare iubiri când cântă Fuego. E un artist care oglindește în cântec iubirea și în iubire șiroiază susurul cântecului cel mai sensibil. Vocea lui Fuego e un mantou de mătase pe trupuri înfiorate, când premărește iubirea, e vuiet și murmur de dor și iubire...! Cu Fuego în spectacol se îgustează scena și se mărește cupola. Fuego domină și
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
si nu pe apucate, așa cum din păcate se face azi, în multe cazuri, din ce in ce mai mult, în facultăți improvizate și cu profesori dubioși...” În ceea ce privește lirica Marianei Cristescu, Nicolae Balint remarcă linia melodioasa a cuvintelor, care "curg lin și firesc, ca un susur de izvor”. Domnul profesor Petre Curticapean, scriitor: "Lucrările de față se impun prin valoarea și acuratețea scriiturii, cu atat mai mult cu cât ele sunt atat de diferite ca mod de exprimare... Doamna Mariana Cristescu, ziarist de excepție și creator
MEDALIA VIRTUTEA LITERARĂ ACORDATĂ SCRIITOAREI MARIANA CRISTESCU LA O DUBLĂ LANSARE DE CARTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 678 din 08 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351292_a_352621]
-
bețiv ordinar, sau cu adevărat un erou. După această pe cât de dilematică pe atât de reprobabilă debarcare a acestuia alături de marele revoluționar la Capul Spartivento, aflat la extremitatea de sud a Calabriei, într-un superb defileu, pretinsul combatant, sedus de susurul apelor ce se revărsau spre litoral printr-o sumedenie de defileuri adânci, se întoarce triumfător, visând încă la crestele lanțului principal a munților Aspramonte, pe unde băștinașii coborau cu animalele de samar încătărămate în harnașamente și pe unde insurgenții intenționau
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
sculptez munții. Tot mai rămâne un gând secret, că poate voi reuși vreodată. Când o să mor, o să mor cu gândul că o să fac lucrul acesta în lumea cealălaltă, în care mă voi duce. ( tace deodată. Se aude melancolic și trist susurul unei ape de munte) Mă uit la lume de sus, parcă aș sta mereu pe un munte de unde aș privi lumea în zare... Mă gândesc la truda și la menirea sculptorului. ( vocea îi devine deodată încețoșată, impersonală ) Să sculptăm lumea
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
ne adăpăm din matca lumii și a vieții. Și ne e mai bine , ne facem iar sănătoși...(valurile mării se aud pustii, indiferente) DOMNIȘOARA POGANY: (amintindu-și) Așa e, Costache, și mie îmi era dor de tine. (acum se aude susurul unui râu de munte ) CONSTANTI BRÂNCUȘI: (meditând) Înțeleg... (rar, obosit) Femeia în viața marilor spirite a jucat, trebuie să fi jucat un rol foarte mare... (se oprește să-și tragă sufletul) În primul rând că ea simte geniul, ea simte
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]