375 matches
-
prima oară - preotul-lipitoare. Când intrară și Brian cu Gabriel, părintele Bernard își reluase obișnuitele și degajatele lui relații de prietenie cu Adam și cu Zet, ținând cățelul sus de tot, într-o mână, în timp ce Adam râdea și-l trăgea de sutana neagră. Gabriel, știind cât de mult îl irita părintele Bemard pe Brian și cât de gelos era Brian pe oamenii care izbuteau să-l câștige cu ușurință pe Adam, îl salută pe preot și îi servi în grabă lui Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bărbiei. Avea un nas puternic, cu nări proeminente și ochi căprui strălucitori sau, mai curând, luminoși, a căror privire directă, pătrunzătoare, exprima (poate) grijă duioasă sau (poate) o blândă impertinență. Era slab și avea mâini subțiri, nobile. Purta întotdeauna o sutană neagră, curată, dintr-un material adecvat anotimpului și, nu știu cum, reușea ca gulerul strâns, alb, să pară din dantelă fină. — Cum e Stella? — Minunată, răspunse Gabriel. Bineînțeles, dar cum se simte? Gabriel, care își văzuse cumnata chiar în acea dimineață, căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mai încolo, părintele Bernard, care încă nu plonjase, contempla apa. Făcea o notă discordantă, pentru că nu purta chiloți de baie, ci un costum întreg, negru, cam lăbărțat, despre care se spunea că era de lână, de parcă ar fi fost o sutană de baie. — Arată ca un clovn, spuse Rozanov. — Nu-i un clovn, dar e un om ciudat. — De ce poartă costumul ăsta? Are cicatrici pe corp? — Nu știu. În clipa aceea, părintele Bernard se așeză pe marginea bazinului și se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Zet lunecară pe podea. Stella se îndreptă spre ușă și Gabriel o urmă. — Ce s-a întâmplat cu Stella? întrebă Tom. — George a încercat să o înece, răspunse Brian. — Eu trebuie să plec, îl întrerupse părintele Bernard. Se ridică și sutana lui neagră dispăru din cameră. Adam și Zet o zbughiră și ei afară. Brian i se adresă lui Ruby: — Nu găsești ceva de făcut, Ruby? Du-te și lustruiește ceva. Trebuie să existe în casa asta vreun obiect de curățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebui să se lase de preoție. Numai în ultima vreme începuseră să-l bântuie unele neliniști. Să fi fost posibile, la urma urmei, scandalul, dizgrația, izgonirea? Cum slujba se terminase, ieși din scenă, își scoase veșmintele strălucitoare și reapăru în sutana lui neagră la ușa din stânga a bisericii, pentru cazul când cineva ar fi dorit să-i vorbească. Trei dintre enoriași se aflau acolo, Hector Gaines, Benning (al cărui prenume era Robert) și Diane. Părintele Bernard se duse drept spre Benning
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Surprins, fâstâcit, îngrijorat, timid și, pe undeva, speriat. — Aș dori să-ți cer ceva, spuse Rozanov, vorbind de astă-dată cu o voce clară. — Cu plăcere, așteptați o clipă să fac mai multă lumină. Preotul se îndreptă, cu un foșnet al sutanei, spre cel mai apropiat comutator și aprinse lumina într-o capelă laterală, în care se găsea un tablou victorian înfățișându-l pe Iisus la Emmaus. Preotul își trecu degetele prin pletele-i feciorelnice și veni înapoi lângă John Robert, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o conversație dificilă în timp ce mergea (mai ales că era și puțin surd). Rozanov îi propusese să o ia peste islaz și de acolo să iasă în câmp. Preotul își manifestă neplăcerea cerând câteva ace de siguranță, ca să-și prindă poalele sutanei. Era hotărât să nu iasă în câmp și spera (pe bună dreptate, după cum s-a dovedit) că, odată antrenat în conversație, John Robert se va lăsa purtat pe un drum mai ușor. Drept care preotul îi sugeră ca, întrucât el avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înălțase respectuos pălăria în fața filozofului. — Dominic Wiggins, un croitor care locuiește în Burkestown, un om foarte drăguț. — Îmi aduc aminte de familia Wiggins. Erau catolici. Traversau acum islazul, care era foarte umed și noroios. Părintele Bernard își mânjise pantofii. Poalele sutanei i se desprinseseră parțial din ace și măturau iarba udă. Începuse să simtă nevoia unei băuturi. Dacă ar lua-o înapoi spre Burkestown pe scurtătură, pe lângă vechea cale ferată, în douăzeci de minute ar putea ajunge la „Omul verde“. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fusese permanent încuiată. Dar imediat apărură și alte siluete pe sub copaci, pe lângă Papuc. Se auzeau și glasuri. Alex îi recunoscu pe Brian, pe Gabriel, pe Pearl Scotney, apoi i se ivi în raza vizuală și blestemul ăla de preot în sutana lui. — Ce nerușinare! strigă Alex. — Mă rog, doar ai închiriat casa, replică George. De ce ai închiriat-o dacă detești s-o vezi locuită? — Am crezut că o să se mute în ea profesorul Rozanov. Alex regretă pe dată această revelație total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el și mugetul apei scăzu până la un fâșâit îndepărtat. Porni de-a lungul coridorului gol. Vă rog nu deranjați. Când George ajunse aproape de ușile rulante, una dintre ele începu să se rotească. Părintele Bernard intră, se întoarse să-și elibereze sutana prinsă în ușă, apoi se pomeni față-n față cu George. Preotul dădu să spună ceva, dar văzând fața lui George își înghiți cuvintele. George trecu pe lângă el și ieși în strada însorită. În ultima vreme, părintele Bernard avusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ieși în strada însorită. În ultima vreme, părintele Bernard avusese o serie de necazuri personale, supărări din cele ce aparțin vieții particulare. În inima și în mintea lui își făcuse loc ideea că nu mai putea purta gulerul preotesc și sutana. Va trebui să-și schimbe viața. Și această concluzie îi pricinuia o suferință reală, o durere cu care nu te puteai juca. După nenumărate șovăieli și retractări, hotărî să discute chestiunea cu John Robert, ale cărui întrebări candide cu privire la acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
venit după tine, trezește-te! George tresări, se răsuci pe o parte, deschise ochii, clipi de câteva ori, apoi îi închise din nou. — George... nu te neliniști... sunt eu... am să te ajut. George întinse o mână, îi apucă poala sutanei și o ținu strâns. Spuse: — L-am ucis pe John Robert. L-am înecat. E mort. — Știu, răspunse preotul. Citise acest lucru pe fața lui George când se întâlniseră pe coridor. Adăugă: Numai că nu l-ai ucis, nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gata. Spune săru-mâna și du-te cu Dumnezeu. Așa am făcut, doar că am spus bună-ziua, bună în speranța că nu voi mai intra pe sub palmele tatălui. Și n-am intrat. Din punctul lui de vedere, ca viitor purtător de sutană, nici nu mai existam. Adică n-aveam cum să mai fiu. Zero. Peste câteva zile s-au dat rezultatele. După Bratoveanu Gherasim, cu 9.50 scria clar Brumă I.Constantin. Bravo, mi-a spus tata. O să avem și noi colaci
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Numai că de...fețe bisericești să umble cu lucrul diavolului...Parcă nu-i prea bine... „Așa erau vremurile, fiule, și este târziu să le judecăm.” Mă închin părerii tale, părinte. Cu gândul la o crâșmă în care un purtător de sutană drege paharul unui înrăit la băutură...răsfoiesc la hârțoage fără încetare. În cele din urmă, găsesc un rezumat după un ispisoc al lui Gheorghe Duca voievod, din 20 octombrie 1670 (7179) - scris la Țuțora - în care se spune că vodă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
părul spălăcit și ochii apoși. Avea umărul stâng mai sus decât cel drept, din care pricină, când mergea, era aplecat într-o parte ca o balanță strâmbă. Mâinile îi tremurau, de aceea și le ținea, de obicei, vârâte în buzunarele sutanei. Infirmitățile și boala, căci era și bolnav de plămâni, îl înrăiseră, în loc să-l smerească. La început, păruse prietenos, cu toate că urâțenia lăuntrică îi ieșea prin piele. Într-o seară, însă, m-a auzit zicând, într-un moment de derută: "Doamne, dă-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de castanele coapte care cădeau pe pietre. La un moment dat, m-am pomenit în fața unei porți ruinate de ploi care s-a prăbușit când am vrut s-o deschid. Cimitirul se învecina cu incinta unei mănăstiri. Călugări îmbrăcați în sutane negre treceau acum pe lângă mine, grăbiți, cu glugile trase peste capete, fără să-mi dea nici o atenție. Primul pe care am vrut să-l opresc și-a făcut o cruce, a bolborosit o rugăciune, după care a luat-o la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de construcție la noul colegiu, profitînd apoi de aplauzele călduroase pentru a-i tapa pe toți de ceva bani. Acum era rîndul părintelui Brown să vorbească. Susan fu gata să leșine cînd auzi accentul Îngrozitor al părintelui, „un văcar cu sutană“, comentă În sinea ei. Fără să-și poată da seama de ce, Julius Îi găsise Întotdeauna defecte părintelui Brown, rîdea prea mult, tocmai se uita la el cu luare-aminte cînd auzi limpede glasul maică-sii, Întoarse capul, glasul se pierdu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîteva ore În șir, În zorii zilei, În grădină, lîngă o tufă de trandafiri și care acum străbătea biserica Îndreptîndu-se spre sacristie fără să facă nici cel mai mic zgomot, de parcă ar fi plutit prin aer, se auzea numai foșnetul sutanei, așa foșnesc pesemne aripile Îngerilor cînd se Înalță la cer și mama e aici lîngă mine, i-a căzut bucla pe ochi, ce frumos Îi atîrnă pe frunte, a uitat să și-o dea pe spate fiindcă ascultă cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ațintiți la altar, dar parcă e cu gîndul În altă parte, poate la oamenii nevoiași de la hipodrom, la ce te gîndești, mămico?, fii atentă la slujbă, știi cum Îl cheamă pe preotul care a trecut adineauri?, ai auzit cum foșnea sutana?, auzi?, uită-te la mine, mamă, la fel ca ieri și-o să auzi din nou foșnetul, Îl auzi?, numai aici, mămico, acasă nu se mai aude, Juan Lucas, unchiul Juan Lucas, Juan Lucas, mămico, să nu uiți să Întorci capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că o să mă-ntorc. Ea stătea sub pătură fără să dea semne că aude. Se strecură lîngă ea și ațipi. A fost trezit de un ghiont în fluierul piciorului. Capul ei era încă sub cuvertură, dar o siluetă neagră în sutană stătea țeapănă lîngă pat. Lanark se ridică în capul oaselor. Era monseniorul Noakes care, sugîndu-și buza inferioară, îi zise: — îmi cer scuze pentru deranj, dar consider că problema e de maximă urgență. Avea o voce apatică și stinsă, păînd că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl presa tare. Revăzu faptele. 17 mai: membrii Sfântului Sinod s-au adunat în urma unei „invitații primite de la Ministerul Cultelor“. Arhiereul Atanasie Craioveanul a citit actul de acuzare pentru păcatele de: arghirofilie, ierosolie și simonie, făcând să freamăte bărbile și sutanele judecătorilor și să se audă un murmur de spaimă. Procopiu însuși adăugase în paranteză, pentru cititorii ziarului, explicația cuvintelor: iubire excesivă de bani, sacrilegiu și trafic cu obiecte spirituale, se pedepsește cu caterisirea, excomunicarea. S-a admis în unanimitate darea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
departe. — Rareș Ochiu-Zănoagă și Alexandru au avut un prieten comun, un anume Grigore Cernea - ieri m-am dus numai pentru confirmarea asta, la Giurgiu -, un om de 35 de ani, dubios, o vreme a fost monah, apoi a renunțat la sutană și s-a apucat de negustorie cu obiecte de cult. În cele mai multe cazuri avea acoperire, pretextul erau operele de binefacere, dar jumătate din bani îi dosea. Numai că icoana de la Sărindar nu putea fi vândută, ca tot ce ținea de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de ani de zile, probabil de-o viață? Panglica roșie a motanului, tortul de șocolată cu ghinde moi de fistic, perlele puse la rochia neagră în cinstea lui Mirciulică, basmele spuse la gura sobei, divertismentele cu Interpolul râzând înfundat sub sutana abatelui Brown apoi celelalte, poveștile înfricoșătoare legate de tabloul lui Goya. Toate însăilau o atmosferă ireală, trădau vocația înnăscută a Melaniei pentru fantastic și fără îndoială o amputare la fel de autentică a simțului ei moral. "E amorală. Ceva ciudat! Nu și-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Întrebat dacă nu voiam să-l văd pe micul Iisus? Cum? Iisus se afla În trecere prin colegiul nostru? — Da, vrei să-i spui bună ziua? Îi dădusem mîna bătrînului profesor și urcaserăm iute o scară. Ajunși la mansardă, Își ridicase sutana: — Îngenunchează, Îmi zisese el cu voce surdă. Trebuie să Îngenunchezi În fața micului Iisus. Nu-mi amintesc nimic din ce a urmat, mă văd doar coborînd În goană scara, sărind cîte patru trepte o dată. Să fi scăpat oare În ultima clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ea ar fi deschisă la negocieri. Vei avea și dumneata partea dumitale, desigur, dacă mă duceți la curva bătrână. ă Sunteți un bărbat hotărât. V-am judecat greșit. Fraulein Keller își îngustă ochii a aprobare. ă Nu toți care poartă sutană sunt călugări, spuse Porfiri. Evită privirea admirativă a lui Fraulein Keller și se înclină în fața paharului cu șampanie. Dar descoperi că i se făcu brusc frig până la oase și că șampania din gură îi făcea greață. Capitolul paisprezece Omul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]