5,048 matches
-
organizațiilor a avut două consecințe pentru studiul lor: definirea organizațiilor ca entități de autoreglare și evidențierea constrângerilor reciproce dintre componentele sau subsistemele organizației. II.2. Considerații generale privind organizațiile internaționale Dacă în perioada 1815-1918 organizațiile internaționale se dezvoltă în cadrul statelor suverane, după primul război mondial, „se concretizează pentru prima dată viziunea unei încadrări a raporturilor dintre state și chiar societăți, prin organizații internaționale.” Obiectivele acestora (de exemplu, Societatea Națiunilor înființată în 1919, Organizația Internațională a Muncii etc.) vizează, în special, crearea
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
16. Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 56 Puterea politică este „funcția socială generalizată de a lua decizii pentru ansamblul societății globale, în conformitate cu interesele celor care domină în sistemul puterii, și a le asigura îndeplinirea prin autoritatea suverană și prin mijlocele forței publice.”24 În ceea ce privește funcțiile puterii politice, acestea fiind în același timp și atributele instituțiilor în care operează, se realizează în principal cu ajutorul statului (vorbim de putere instituționalizată). Sintetizate, acestea pot fi: funcția de conducere a vieții
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
istorică, se identifică structuri relații de tip imperial, presupun raporturi între entități dominante și dominate, raporturi verticale și orizontale; structuri-relații de tip feudal, puteri fragmentate și legături ierarhice fără frontiere teritoriale bine delimitate; structuri-relații paralele, între state egale în drepturi, suverane și independente, relații în cadrul cărora problemele de ordine și structură constituie de fapt sâmburele teoriei relațiilor internaționale, care privește ansamblul interstatal; 3. ordinea politică internațională privește și societatea transnațională, o realitate istorică de Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
România etc., care au făcut propagandă partidului prin sport. Tot în acest sens este de remarcat faptul că finanțarea acestor comitete era efectuată în exclusivitate din resurse bugetare. Pe de altă parte, popoarele care doresc să se constituie în state suverane sau cele mici adoptă o politică de deschidere către CIO, conform căreia recunoașterea olimpică reprezintă o punte de acces spre recunoașterea de către organizațiile internaționale (ONU este cazul Sloveniei, NATO). Pentru a obține recunoașterea ca stat suveran (cu imn și drapel
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
se constituie în state suverane sau cele mici adoptă o politică de deschidere către CIO, conform căreia recunoașterea olimpică reprezintă o punte de acces spre recunoașterea de către organizațiile internaționale (ONU este cazul Sloveniei, NATO). Pentru a obține recunoașterea ca stat suveran (cu imn și drapel proprii), liderii politici ai RDG-ului au urmărit mai întâi recunoașterea olimpică. Aceasta Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 77 presupunea ca arborarea drapelului în competițiile sportive internaționale să fie permisă și în
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
de ani a CIO se distinge o politică diplomatică orientată spre trei direcții:43 Politica de supraviețuire. Este caracteristică perioadei de început a activității organizației olimpice. Constă în orientarea către înființarea de Comitete Olimpice Naționale pe teritorii care sunt state suverane sau, mai important, care se vor constitui mai târziu ca stat. 43 Iacob, I. - Dimensiunea socio-politică a sportului în România , lucrare de doctorat, 1996. Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 88 Principiul naționalității a fost aplicat în
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
C.; Preda, E. - Sferele de influență, Editura Politică, București, 1986 63 Duculescu, V. - În pragul mileniului III, Editura Helicon, Timișoara, 1997, p. 66. Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 114 de dependență și să afecteze grav prerogativele suverane ale subiectelor de drept internațional.”64 Oferind imaginea unor fenomene care nu se văd, ci se simt, sferele de influență prezintă două caracteristici, flexibilitatea și ambiguitatea, care le deosebesc de celelalte forme de manifestare ale politicii puterii. „Sfera de influență
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
a condus în realitate la recunoașterea unui stat, sportul devenind astfel o curea de transmisie a politicii partidului sau a conducătorului aflat la putere în țara respectivă. Pe de altă parte, popoarele care au dorit să se constituie în state suverane sau cele mici au adoptat o Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 183 politică de deschidere către CIO, conform căreia recunoașterea olimpică a reprezentat o punte de acces spre recunoașterea de către organizațiile internaționale. politica de desemnare a
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
o politică diplomatică orientată spre trei direcții: Este caracteristică perioadei de început a activității organizației olimpice, constând în orientarea către Comitetul Internațional Olimpic ca miză politică în relațiile internaționale 184 înființarea de Comitete Olimpice Naționale pe teritorii care sunt state suverane sau, mai important, care se vor constitui mai târziu ca stat. ⌦ Politica conservatoare este adoptată în perioada interbelică și în special după cel deal doilea război mondial. Deciziile CIO erau, de cele mai multe ori luate, ca urmare a acțiunilor timide pe
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
cel ce învie din cocoașa dureriiť Ťatrocele înger cu aripile amputate zboară zboară zboarăť Ťzboară apoi te deturnează din moartea axiomă și te înfige în moartea demonstrabilăť" (înghițituri mici de beatitudine cînd dai click pe femeia hipnotică). Însă fragmentarismul rămîne suveran, sub semnul unui absolut echivoc, "ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat nici moartea nici penumbra". (va urma)
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
să rămîn lipit de mine. Mai precis Ťsă pun în afarăť ceea ce se afla Ťînăuntrul meuť". Altfel spus să-și salveze "suflețelul" prin extrovertire scriptică. Rezerva față de rostirea prin mijlocirea literaturii să-i fi venit d-lui Liiceanu dinspre disprețul suveran al lui Noica față de tot ce nu putea fi inclus în "ideea pură"? Să fie un reziduu noician care capătă alura unei neverosimile modestii? Tot ce se poate. în fapt, Gabriel Liiceanu e un înzestrat prozator speculativ, cu derivații evocatoare
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
ci unul al doritelor continuități, al unor energii pornite cu decenii în urmă. A făcut-o cu un elan rostuit al dăruirilor adresate publicului, adresate muzicii. Eleganța ținutei o regăsești în muzica sa, în improvizația pe care o stăpânește cu suverană distincție. A fost un concert al unei aniversări pe care ne-am dori-o cu toții. În urmă cu patru decenii, în mijlocul anilor '60, Körössy iniția o muncă de pionierat în ce privește informarea tinerilor muzicieni, a tinerilor intelectuali, în ce privește inițierea noastră în
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
cunosc opulența, precum în Surâsul farmacistului, acces la mântuire n-au. Conduși de sunetul casant al observațiilor, servite mai ades în cascadă, dintr-un caracteristic prea plin, am putea vorbi de un umor negru, în orice caz de o priveliște suveran ironică, pe măsură ce evadează în absurd și fabulos, o caracteristică a acestor proze de vie gratuitate, trădând un maestru al baghetei. Ca într-un concert, piese de singulară factură acceptă, în continuare, altele de copioasă popularitate, întru dezvăluirea tuturor posibilităților virtuozului
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
este un termen de comparație copleșitor pentru Ion Rotaru, recunoscut, nu un model propriu-zis, urmat ca atare (ar fi și greu, dacă nu imposibil). Diferența este categorică atât în privința expresivității frazei critice, cât și în schimbarea accentului de pe perspectiva estetică, suverană la G. Călinescu, pe perspectiva culturală, dominantă la Ion Rotaru și recunoscută din prima afirmație a Istoriei... în versiunea din 2006. Într-o explicație preliminară la volumul IV, versiunea din 1997, Ion Rotaru mărturisea: "Între Iorga, Lovinescu și Călinescu, am
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
sale se depune în vulturi, căpățîne reci de somn îi cresc din trunchi, genunchiul îi calcă sufletul pe piept, în timp ce în pietre se nasc mări nemuritoare, din cerul românesc izvorăște un vin tăcut, roșu-galben aidoma păunilor. Aparent, materia e încă suverană. Ea se înfățișează doldora de factorii fecundității, mustind de lapte precum un burete: "Ugerul lunii pe canale mute / își lansează lapții recilor prunci somnambuli./ Coarnele de taur - burdufe îndesate / cu lapte smîntînos pentru copii, / gușa ciocîrliei, limpede de-o spinteci
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
m-a ajuns,/ mîinile-mi umblă pe chip înstrăinate de lacrimi,/ și cine mă va crede?/ Ce noapte mă duce în jos, ce ninsoare zadarnica?" (Din pămînt, un strigăt). Iar somnul pogoară că o redempțiune peste Paradisul în destrămare al Ideii suverane că o revărsare benefică a informului natural: "Atîta somn se cerne peste noi,/ spre vis șunt trecători adînci și moi,/ aproapele, departele, pe rînd,/ trec peste gene, se-mpreună blînd" (Navală nordului). Reacția anticlasică a lui Ilie Constantin continuă și
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
sau, mai mult decât atât, ca o autoritate influentă și respectată. Asemenea cazuri sunt rare: două-trei, maximum patru-cinci într-o epocă delimitată și ușor definibilă. Nu vreau să exagerez: Irina Petraș nu este printre cele două-trei sau patru-cinci conștiințe critice suverane asupra epocii contemporane, dar profesionalismul critic al lecturilor sale face posibile aceste reprezentativități. Pentru ca să fie posibile cele trei-patru conștiințe critice reprezentative pentru o epocă, trebuie să existe zece-cincisprezece critici conștiincioși care treieră continuu pentru a separa grâul de neghină. Irina
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
la ediția cea mai recentă) în sensul eliminării unor lungimi, penalizate ca redundante. Deși am pe masă trei din cele patru ediții (îmi lipsește ediția a doua), nu pot sesiza imediat în ce constau aceste scurtări. Impresia de lectură rămâne suverană: și la a patra ediție (sau mai exact spus: și la a doua lectură), cu toate reducerile, Dimineață pierdută mi se pare că rămâne același roman stufos, în care îmi place să mă pierd și să mă rătăcesc, ca prima
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
răstignită: ŤPămîntul nu era decît/ Un trandafir în miez de noapte/ Pe crucea liniștii uitatť". în filigranul analizelor lui Ilie Constantin se află așadar un ideal al Formei care absoarbe impuritățile și dizarmoniile de tot soiul, le transfigurează în sensul suveran al Lyrei, "ca o suavă lamentație a ființei ce se consumă dăruindu-se lumii". "Lamentație" la fel dăruitoare în versurile proprii ca și în comentariul dedicat versurilor Celuilalt, despre care poetul nostru, în majoritatea cazurilor, ar putea spune, cu un
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
S-ar părea că posteritatea ultimelor două decenii nu îi este întru totul defavorabilă scriitorului teleormănean. Însă în discuțiile aprinse despre revizuiri și schimbările din canonul estetic nici un critic nu l-a pomenit în sens pozitiv. Fără îndoială că scriitorul, suveran, alături de Mihai Beniuc, Geo Bogza și Eugen Jebeleanu, colegii săi de generație, în actualitatea anilor ´55-´65, plătește un sever tribut pentru oportunismul evident (lui îi aparțin versurile "Mândră corabia.../ Meșter cârmaciul!" rostite până la sațietate în public) și pentru uzura
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
dus la mari convulsii în interiorul Imperiului Otoman. Cu toate că era nervos, violent și greu de lămurit în schimbarea unei decizii importante, marele sultan a fost regretat de supușii săi. Mehmed I Devine conducător al Imperiului Otoman în 1413. Este primul dintre suveranii turci, care deține titlul de sultan, după cum reiese din inscripțiile numismatice „Es-Sultân ül-a'zam”, adică „sultanul cel mare”. A preluat conducerea statului în mometul când se impunea refacerea lui, datorită unei scindări teritoriale. Cu toate calitățile lui de bun organizator
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
să traga concluzia neexistenșei acestora în raporturile româno-turce. Totuși, existența acestor capitulații este susținută documentar. Prima știre în legătură cu capitulațiile datează din Bătălia de la Rovine, 1394 1542, când hatmanul Vartic, solul lui Petru Rareș la curtea regelui polon, aduce la cunoștința suveranului catolic faptul că padișahul a ignorat înțelegerile și tratatele încheiate cu țara sa de către înaintașii săi. O problemă deosebit de importantă pentru istoricii români și străini este aceea cu privire la realitatea de necontestat, că otomanii nu au cucerit Țările Române, așa cum au
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
iată ce îi propune Descartes prietenei lui Elisabeta de Boemia, prințesă depresivă, într-o scrisoare datată 21 iulie 1645, spre a o vindeca: îi propune să o fami liarizeze cu „mijloacele pe care filozofia ni le oferă ca să dobândim fericirea suverană, fericire degeaba așteptată dinspre partea avuției de către sufletele vulgare“. Și dintr-o trăsătură de condei scrie Tratatul despre pasiunile sufle tului. Mai târziu, într-o altă scrisoare, filozoful se justifică: „Este adevărat că, de regulă, refuz să-mi trec pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mult cu cît compatrioții noștri muncesc în număr mare peste hotare, așa cum au făcut-o și portughezii în anii '70-'80, "angajați la cele mai grele munci (construcții, mine, căi ferate și autostrăzi), exploatați fără scrupule și disprețuiți în mod suveran", pentru a trimite în patrie "mult rîvnita valută". Precum ai noștri, muncitorii lusitani "trăiau uneori în barăci comune, în condiții subumane, despărțiți pentru ani întregi de familiile rămase acasă; dar țara întreagă a supraviețuit datorită lor". (va urma)
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
parte). Dar poate că cel mai important aspect al performanței realizate de pianista română a fost grija pentru prezervarea echilibrului dinamic, atât în spațiu (pe întreaga claviatură a instrumentului) cât și în timp (la nivelul formei de ansamblu). Un echilibru suveran care m-a convins că logica și topica propoziției lui Dinu Ciocan, conform căreia, "în vederea redării unei piese muzicale, interpretarea ei este o condiție suficientă, în timp ce execuția ei este o condiție necesară", pot fi, în cazul artei autentice, răsturnate.
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]