284 matches
-
Amphitheater" și BOK Center. La 16 km de oraș este localizat un amfiteatru în aer liber numit „Discoveryland!” și care deține oficial titlul de sediu mondial al muzicalului „Oklahoma”, în timp ce Cain's Ballroom, considerat locul de naștere al muzicii western swing, a găzduit spectacolele susținute de Bob Wills și Texas Playboys în timpul anilor '30. Piesa centrală a Brady Arts District din centrul comercial al orașului este Brady Theater, cel mai mare dintre cele cinci locuri de expoziție artistică listate în Registrul
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
majore de televiziune ale Statelor Unite având reprezentare în Tulsa; posturile de radio, precum în majoritatea orașelor americane, sunt deținute de un număr mic de companii importante din domeniul audio-vizualului. Serviciul de televiziune prin cablu este furnizat de Cox Communications. Western Swing, genul muzical cu rădăcini în muzica country, a fost popularizat prin intermediul spectacolelor găzduite de Cain's Ballroom. "Tulsa Sound", o variațiune a rockabilly, blues și Rock 'n' Roll, s-a născut în Tulsa și a fost elaborată de artiștii locali
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
mod obișnuit se intuiește a fi, un termen derizoriu pentru varietatea de drum and bass nu prea apreciată de anumiți ascultători. "Clownstep" - este un termen care a fost popularizat de Dylan pentru a descrie în glumă cum piesele cu beaturi swing că "Bodyrock" a lui Andy C îl fac să se gândească la clowni..
Drum and bass () [Corola-website/Science/302430_a_303759]
-
dividendelor pentru dividendele libere după cum se stipulează în notele pentru exportatori relevante sunt respectate (**Ștergeți dacă nu este cazul) ........................................................................................................ semnătură ștampila companiei/afaceri 1 2 3 4 5 Introduceți aici: Tipul de cotă - numărul autorizației de export, numărul de transfer swing sau de transfer de tip A sau numărul licenței de cotă etc, după cum e adecvat. Pentru traducerea chineză a prezentului formular se face referire la coperta interioară a invelișului care conține formularul Această licență este valabilă pentru 28 de zile
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88337_a_89124]
-
Chuck Berry). La mică distanță de aceștia se află chitariștii care au debutat în anii șaizeci, dedicați muzicii rock; chiar și în cazul acestora, punctul de reper a fost tot muzica blues, a cărei versiune mai ritmată (eventual cu efect "swing") și mai agresivă ca sonoritate a primit numele de blues rock. Din acest subgen se vor dezvolta de-a lungul deceniului speciile rock psihedelic și, mai apoi, rock progresiv; subgenul folk rock, apărut în S.U.A. la jumătatea șaizecilor, preia de
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
50 și au importat puține elemente din alte genuri), cea a jazz-ului și cea a muzicii rock. Artificiile specifice blues-ului au sprijinit mult dezvoltarea jazz-ului la începuturile sale, oferind material valoros pentru stilurile boogie-woogie (la pian) și swing (în general). Odată cu apariția manierei de interpretare bebop, modul de blues a fost folosită tot mai rar, dar structura armonică a blues-ului a fost îmbogățită cu mult. Stilul jazz cool este primul care experimentează în mod susținut schimbări de
Blues () [Corola-website/Science/303809_a_305138]
-
a început să fie comercializat din 1993. Twingo a devenit repede popular în Europa datorită înfățișării lui neobișnuite și ușurința în conducere. El a suferit trei redesenări în 1998, 2000 și este încă în producție. Numele Twingo vine de la Twist, Swing și Tango și el indică distracția și personalitatea acestei mașini. El a fost proiectat sub îndrumarea șefului de desing de la Renault, Patrick Le Quément. La lansare Twingo avea un aspect revoluționar, tabloul de bord cu vitezometrul, ceasul pentru combustibil și
Renault Twingo () [Corola-website/Science/304214_a_305543]
-
-ul ca o "formă de artă muzicală care provine din Statele Unite ale Americii, prin confruntarea negrilor cu muzica europeană" și argumentând că aceasta diferă de muzica Europeană în care jazz-ul are o "relație specială în timp definită ca fiind 'swing'", implică "o spontaneitate și vitalitate de producție muzicală în care improvizația joacă un rol" și conține o "sonoritate și manieră de frazare care reflectă individualitatea performanței muzicianului de jazz". O definiție mai largă care cuprinde toate diferitele epoci de jazz
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
conține o "sonoritate și manieră de frazare care reflectă individualitatea performanței muzicianului de jazz". O definiție mai largă care cuprinde toate diferitele epoci de jazz a fost propusă de Travis Jackson:"aceasta este muzica care include calități cum ar fi swing, improvizații, interacșiunde de grup, dezvoltatea unei "voci individuale", și fiind deschis la diferite posibilități muzicale". Krin Gibbard a oferit o imagine de ansmblu a discuției privind definițiile, argumentând că "jazz-ul este un construct" care, în timp ce artificial încă mai este
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
imitau sunetul unui instrument. Alți muzicanți importanți din această perioadă sunt Jack Teagarden (trombon), Eddie Condon (banjo), Gene Krupa (baterie). Mulți s-au mutat mai târziu la New York, care în anii succesivi avea să devină centrul muzicii de jazz. Cuvântul ""swing"" este folosit în două sensuri. Pe de o parte indică un element ritmic, din care se obține o tensiune caracteristică jazzului, pe de altă parte desemnează stilul de jazz al anilor treizeci, cu apariția marilor orchestre ("Big Bands"), în frunte
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
mulți alții. Cântărețe de jazz vestite din această epocă au fost Ivie Anderson, Billie Holiday și Ella Fitzgerald. În anii patruzeci, numeroși muzicieni din orchestrele de jazz au început să se elibereze de cadrul conservator al orchestrei și de stilul "swing" și, reuniți în grupuri mici, lăsau frâu liber virtuozității pe ritmuri foarte susținute. Așa s-a născut stilul ""Bebop"", care marchează o evoluție importantă axată pe abilitatea tehnică a interpreților și pe complexitatea ritmică și armonică, datorat în primul rând
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
remix"). Reprezentativi pentru aceasta direcție, care a readus jazz-ul pe ringul de dans si în cluburi sunt: Brand New Heavies, Gilles Peterson, Ronny Jordan, Jazzanova sau Jamiriquai. Alte denumiri ale unor formule noi in jazz sunt: ""World Jazz"", ""Acid Swing"", ""No Wave"", ""Free Funk"", ""Punk Jazz"" sau ""Jazz Rap"". Începând cu deceniul patru al secolului trecut, jazzul suedez a început să ia forme proprii, nemaifiind ca până atunci o simplă copie a idolilor americani. Până spre sfârșitul anilor 1940, cei
Jazz () [Corola-website/Science/298041_a_299370]
-
înregistrat pentru album, în august 1992, si a fost finisat aproape o lună după. "Erotică" este un album conceptual despre sex și romantism. Este o lucrare pop și dance cu elemente din disco clasic, house modern, techno și new jack swing. Madonna a încorporat un alter ego cu numele Mistress Dita, inspirată de actrița Dita Parlo. „Erotică” este primul single și, totodată, prima piesă de pe album. Începe cu Madonna spunând „My name is Dita” (ro. „Numele meu este Dita) , își invită
Erotica (album de Madonna) () [Corola-website/Science/312060_a_313389]
-
Hora lui Mieluță", brâuri și sârbe), maghiar, grecesc, rusesc etc., interpretări în stil gypsy jazz (cu orchestrația specifică, care include acordeonul; chitara ritmică, însă, este aproape exclusiv înlocuită sau mult mai rar dublată de țambal) a unor standarde de jazz swing și latin ("Fly Me to the Moon", "Blue Moon", "My Little Suede Shoes" ș.a.), dar și a unor piese celebre din creația cultă ("Humoreasca" de Antonín Dvořák, "La Campanella" de Franz Liszt, "Nocturnă" de Frédéric Chopin, chiar și "Momentul muzical
Mieluță Bibescu () [Corola-website/Science/311724_a_313053]
-
celebre din creația cultă ("Humoreasca" de Antonín Dvořák, "La Campanella" de Franz Liszt, "Nocturnă" de Frédéric Chopin, chiar și "Momentul muzical" de Nicolae Kirculescu, redenumit "Teleenciclopedia"). Lor li se adaugă piese originale în manieră jazz ("Samba în re major", "Gypsy swing", "Bossa nova", etc.) și versiuni "cover" de melodii "evergreen" ("Only You" de The Platters, "What a Wonderful World" de Louis Armstrong etc.).
Mieluță Bibescu () [Corola-website/Science/311724_a_313053]
-
fost realizat la cererea lui Beatty pentru a fi inclus pe coloana sonoră a filmului "Dick Tracy", „Vogue” este un cântec dance/house, diferind mult de celelalte înregistrări de pe "I'm Breathless", toate fiind pop cu influențe de jazz și swing. Cântecul este scris într-o tonalitate minoră.. Linia melodică are influențe de muzică electronică, disco și muzică dance, stiluri ce aveau să fie explorate de Madonna mai târziu în cariera sa, notabil pe albumele "Ray of Light" și "Confessions on
Vogue (cântec) () [Corola-website/Science/311086_a_312415]
-
la modă) și muzica de jazz. Acesta din urmă a fost decisiv pentru aducerea de noi instrumente (taragotul, adică saxofonul sopran și alte saxofoane, clarinetul, contrabasul ș.a.) și pentru stabilirea structurii secției ritmice (în mod deosebit „mersul” contrabasului din muzica swing a inspirat dezvoltarea unui nou stil la contrabas). Interesant este de remarcat cum aceste trăsături sunt redate muzicii de jazz în ultimele decenii, o dată cu renașterea gypsy jazz-ului (en. „jazz țigănesc”), tot în Europa Estică (prima epocă a stilului respectiv
Muzică populară () [Corola-website/Science/312342_a_313671]
-
cât și în studiourile de înregistrare; împreună realizează și muzică de film. În 1968, la doar câțiva ani de la debutul cântăreței pe scenă, Edmond Deda îi caracteriza prestația astfel: „"dotată cu un excepțional simț al improvizației de jazz, cu un "swing" și o deosebită muzicalitate, tânăra Aura Urziceanu - vocalmente în dezvoltare - este azi una din speranțele școlii interpretative a muzicii ușoare românești"”. Unii autori au susținut că artista ar avea o origine etnică romă, afirmația aparând și în unele studii despre
Aura Urziceanu () [Corola-website/Science/309570_a_310899]
-
(n. 7 octombrie 1940) este un artist, cântăreț și compozitor român, interpret a diferite cântece, aparținând a multiple stiluri muzicale, așa cum sunt jazz, swing, folk și chanson, pe care le-a fuzionat într-un mod cu totul personal și unic, adăugând adesea elemente de muzică populară veche și/sau lăutărească. este unul dintre foarte puținii interpreți români care au adus un farmec muzical aparte
Sergiu Cioiu () [Corola-website/Science/309993_a_311322]
-
a lungul a trei decenii aduce stilului său o mare diversitate. În înregistrările cu Sfinx, intervențiile sale pot fi încadrate ca: rock and roll (anii șaizeci), hard rock, rock psihedelic sau rock progresiv (deceniul următor), new wave, disco și chiar "swing" de jazz clasic (anii optzeci). Pentru a urmări evoluția stilului interpretativ al lui Ionescu, acesta trebuie cercetat în paralel cu istoria formației. Deși la o primă vedere stilurile menționate anterior pot părea ca fiind reperezentative pentru repertoriul formației, nu doar
Corneliu „Bibi” Ionescu () [Corola-website/Science/310264_a_311593]
-
cu membrii organizației Tineretului Hitlerist. În Leipzig exista grupul „Meuten” cu peste o mie de membri, care era mai politilizat și avea legături cu organizațiile ilegale comuniste. Un alt grup important a fost cel cunoscut ca "Swingjugend" (copii iubitori de swing). Acesta era un grup al tinerilor din clasa de mijloc, se întâlneau în cluburi secrete din Berlin și alte câteva orașe mari germane pentru a asculta muzică considerată „degenerată” de autorități (swing, jazz și altele genuri). Această mișcare, care implica
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
fost cel cunoscut ca "Swingjugend" (copii iubitori de swing). Acesta era un grup al tinerilor din clasa de mijloc, se întâlneau în cluburi secrete din Berlin și alte câteva orașe mari germane pentru a asculta muzică considerată „degenerată” de autorități (swing, jazz și altele genuri). Această mișcare, care implica și o anumită modă vestimentară a devenit atât de populară în rândul unor pături ale tineretului încât Himmler a ordonat în 1941 arestarea activiștilor swing și trimiterea unora dintre ei în lagărele
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
a asculta muzică considerată „degenerată” de autorități (swing, jazz și altele genuri). Această mișcare, care implica și o anumită modă vestimentară a devenit atât de populară în rândul unor pături ale tineretului încât Himmler a ordonat în 1941 arestarea activiștilor swing și trimiterea unora dintre ei în lagărele de concentrare. În octombrie 1944, în timp ce armatele britanico-americane se apropiau de granițele vestice ale Germaniei, în orașul Köln, răvășit de raidurile aeriene aliate și evacuat parțial de autorități, au avut loc o serie
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
al optulea album ("Dangerous") în același an. Până în 2008, materialul discografic s-a comercializat în peste șapte milioane de exemplare în Statele Unite și în peste 12 milioane la nivel mondial; este cel mai bine vândut album în stilul new jack swing al tuturor timpurilor. În țara sa natală, primul single a beneficiat de cel mai mare succes comercial. „Black or White” a ajuns pe primul loc în Billboard Hoț 100, staționând pe această poziție timp de șapte săptămâni. Piesă a avut
Michael Jackson () [Corola-website/Science/308959_a_310288]
-
carierei sale de interpret solo, caracterul multilateral al lui Jackson i-a permis să experimenteze multe genuri și teme. Ca muzician, a trecut de la balade și piese dance caracteristice interpreților de la Morown Records la techno și house, inclusiv new jack swing, compozițiile sale având atât ritmuri din muzică funk, cât și chitare utilizate în hard rock. Spre deosebire de alti cântăreți, Jackson nu scria creațiile sale pe hârtie. El le dictă într-un aparat de înregistrare; când era în studio, le interpreta din
Michael Jackson () [Corola-website/Science/308959_a_310288]