248 matches
-
icoană își îndrepta necontenit privirile când zăbovea asupra înțelesului dumnezeieștilor cuvinte ale apostolului neamurilor. Dăduse dispoziție să nu fie tulburat de nimeni în timpul lucrului său; nimeni să nu intre la el și nici să treacă pe dinaintea ușii lui. După ce a tâlcuit o parte din epistolele Sfântului Pavel, Sfântul Ioan a fost cuprins de oarecare îndoială. Oare îi va plăcea lui Dumnezeu tâlcuirea sa? A înțeles el bine cuvintele marelui apostol? Și s-a rugat stăruitor lui Dumnezeu să-i arate într-
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
nu se câștigă ușor. Doar gândul la afurisita de comoară îl mai face pe om să uite de munca istovitoare din fiecare zi. Faptul că visul se îndeplinește, îl scoate pe acesta din ale sale. Aceeași gură clevetitoare a naratorului tâlcuiește schimbarea: Așa-i firea omenească: stă ascunsă până ce n-a ajuns omul în largul lui, ea se dă apoi de gol. (...) sunt rari oamenii care-și păstrează firea în toate împrejurările. Pierdute sunt echilibrul sufletesc, bunul-simț și chiar inteligența țărănească
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
spiritului” genialului artist: „trecerea plin clipa iubirii / sărutul ca o victorie / odihna înțelegerii... / zămislirea perfectului...”, „pecetea tacită a acceptării...” (Pecetea) Versul lui Tudor Gh. Calotescu vizualizează sonoritățile de daltă, de ciocan și de fierăstrău care, în mâna lui Brâncuși (re)tâlcuiesc formele ancestrale, „geometrie înaltăși sfântă” (Lucian Blaga). „Cu barda-i de rege dac” (Petre Pandrea) artistul „șlefuiește aripă / măiastră pasăre ce arde...” (Sub daltă) Acesta să fie aventurare sau ritual celest?! Poetul surprinde acest limbaj al spațiului, ritmicitate a unei
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cum că veacul ar fi un veac de nimic și că sfârșitul este aproape, un arhimandrit și-a cerut voie de la patriarh să vorbească. Era Hrisant Nottara. — Domnia ta, pentru că ești din neam mare crezi că poți să numeri și să tâlcuiești semnele lui Dumnezeu? Ia pildă de la regele francilor care, păcătos fiind, acum douăzeci de ani s-a speriat de vederea cometei celei mari și de ciuma care venise prin unele locuri și a pus pe învățații săi să scrie cărți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât neputința mea de a mă ruga și nu simt decât clocotul urii că am fost vândut și vătămat pe nedrept. Și-mi număr în minte ctitoriile în care suntem alături pomeniți și sfintele cărți pe care împreună le-am tâlcuit de s-au tipărit și trimis la toți dreptcredincioșii din lume și, în loc să mă pocăiesc, mă cert cu Dumnezeu și-l întreb de ce să merit eu să fiu trădat de sfântul căruia chiar eu i-am pus inel și cârjă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui zile din visuri le-au țesut; Unde-nvăța din râuri o viață liniștită, Părând să n-aibă capăt, cum n-are început. Mama-i știa atâtea povești, pe câte fuse Torsese în viață... deci ea l-au învățat Să tâlcuiască semne ș-a păsărilor spuse Și murmura cuminte a râului curat. În curgerea de ape, pe-a frunzelor sunare, În dulceie-mmiitul al paserilor grai, În murmurul de viespii, ce-n mii de chilioare Zidesc o mănăstire de ceară pentru trai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
celor ce au siguranța clarvederii și săne încredem deplin lui Dumnezeu, întru care este credința noastră,și în felul acesta să fim socotiți drepți înaintea Lui, ca unii ce-i suntem credincioși.” <footnote Sfântul Grigorie Palama, op. cit., p. 105. footnote> Tâlcuind ce înseamnă „dreptatea” lui Dumnezeu,când afirmăm credința cuiva, de exemplu, a lui Avraam - „Și a crezutAvraam pe Domnul, și i s-a socotit aceasta ca dreptate” -, înțelegemce înseamnă „a crede lui” Dumnezeu. Prin credința în făgăduințelelui Dumnezeu se stabilește
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
privind cu ochii mari tot ce mișcă, și asculta cu urechile ciulite zgomotele din jur, ca o sălbăticiune. Prin viroagele pădurii ori prin luminișuri unde creșteau smeurișuri și rugi de mure, ascultând șoaptele înăbușite și somnoroase ale codrului, citind și tâlcuind semnele și zgomotele așa cum ai citi și tâlcui o carte, tot timpul în căutarea acelei misterioase chemări... care, și pe dânsul îl ademenea. Au urcat coastele cu mestecăniș ce închideau pe laturi Valea Idrici. Au zăbovit în zmeuriș... s-au
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
asculta cu urechile ciulite zgomotele din jur, ca o sălbăticiune. Prin viroagele pădurii ori prin luminișuri unde creșteau smeurișuri și rugi de mure, ascultând șoaptele înăbușite și somnoroase ale codrului, citind și tâlcuind semnele și zgomotele așa cum ai citi și tâlcui o carte, tot timpul în căutarea acelei misterioase chemări... care, și pe dânsul îl ademenea. Au urcat coastele cu mestecăniș ce închideau pe laturi Valea Idrici. Au zăbovit în zmeuriș... s-au încâlcit în rugii de mure, de unde începea pădurea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
modus vivendi care pe de o parte să ne facă cu putință - nu zic să ne înlesnească - de a ne crea o piață pentru munca populațiilor noastre din târguri. Leben und lehen lassen este un bun proverb german care se tâlcuiește; Trăiește tu, dar lasă și pe altul să trăiască". O deplină subjugare economică în condițiile de astăzi ale muncii e egală cu sărăcirea, demoralizarea și moartea. Tocmai pentru că știm prețui înțelepciunea politică a oamenilor de stat din împărăția învecinată, de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
înclinată spre subiecte serioase, chiar dacă n-o privesc personal. Îi plac, îi plac și le ia chiar drept un semn de respect deosebit pentru dânsa. Da. Iar eu sunt tare în tâlcuirea Apocalipsei și sunt cincisprezece ani de când tot o tâlcuiesc. S-a declarat de acord cu mine că suntem în vremea celui de-al treilea cal, cel negru, care-l poartă în șa pe călărețul care duce cântarul în mână, deoarece în secolul ăsta totu-i cu cântar și legământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
al cărui nume e Moartea, iar după el va urma de-acum iadul... Uite, întâlnindu-ne, despre asta vorbim și - a impresionat-o puternic. — Deci, ești credincios? întrebă prințul și îl măsură pe Lebedev cu o privire ciudată. — Cred și tâlcuiesc. Căci sunt sărman și gol, sunt un atom în învârtejirea omenească. Și cine să-l prețuiască pe Lebedev? Fiecare se dă mare față de el și mai că nu-l îmbrâncește afară. Însă aici, în această tâlcuială, sunt pe picior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ajunge, cred că pricepi și singur că ajunge, o trânti subit Lizaveta Prokofievna, nespus de înfuriată. — E purul adevăr, spuse Lebedev, făcându-i plecăciunea cea mai respectuoasă și mai profundă. — Domnule Lebedev, e adevărat ce se spune despre dumneavoastră, că tâlcuiți Apocalipsa? îl întrebă Aglaia. — E purul adevăr... o fac de cincisprezece ani. Am auzit de dumneavoastră. S-a scris și în ziare sau mi se pare mie? — Nu, s-a scris despre alt tâlcuitor, despre altul, care a murit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră. S-a scris și în ziare sau mi se pare mie? — Nu, s-a scris despre alt tâlcuitor, despre altul, care a murit, iar eu am rămas în locul lui, spuse Lebedev nemaiâncăpându-și în piele de bucurie. — Fiți bun și tâlcuiți-mi ceva zilele astea, așa, ca între vecini. Nu pricep nimic din Apocalipsă. Nu pot să nu vă previn, Aglaia Ivanovna, că din partea lui e doar șarlatanie, credeți-mă, strecură repede generalul Ivolghin, care stătuse ca pe ace, dorind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cumva s-o fi supărat din cauză că am jignit-o în amorul propriu, făcându-i aluzia că s-a lăcomit la „resturile“ lui Rogojin? Păi tot în interesul ei i-am explicat mereu, asta n-o tăgăduiesc, două scrisori i-am tâlcuit în sensul ăsta, astăzi i-am scris-o pe a treia, apoi întâlnirea... Mai înainte tot cu asta am început, spunându-i că e umilitor pentru ea... Pe deasupra, cuvântul „resturi“ nu-mi aparține, e al altora; cel puțin la Ganecika
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
noi. În acest sens, În Sfânta Scriptură citim că, după Învierea Sa din morți, pe drum spre Emaus, El se arată celor doi ucenici - Luca și Cleopa (Luca 24, 13‑32). Ei nu L‑au cunoscut, cu toate că Bunul Mântuitor le tâlcuia locurile din Scripturi care vor‑ beau despre El. Când „s‑a făcut” că pleacă mai departe, cei doi L‑au rugat stăruitor să rămână la ei. Stând la masă, a binecuvântat pâinea, a frânt‑o (ceea ce la evrei numai stă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
folosit parabola pentru a le transmite ucenicilor săi înțelesuri duhovnicești, nu prin teorii seci, ci folosind comparații limpezi, care există între lumea fizică și cea spirituală. El îmbracă înțelesurile și învățăturile cerești cu întâmplări care se petrec pe pământ: „El tâlcuiește cele ascunse de la zidirea lumii, prin pilde” (Matei 13, 35). În Noul Testament, exegeții au descoperit 33 de parabole, care se întrec în frumusețe unele pe altele. La frumusețea lor stilistică și adâncimea mesajului moral-religios, se adaugă valoarea actualității: oricare dintre
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
a fi mărturisitoare a adevărului Ecclesiei. Reprezentările acestui tip specific de intelectualitate se subsumau unor principii ecleziologice fundamentale: Pravile; Predania; Învățăturile lor, în prelungirea tradiției patristice - această elită devenea păstrătoarea și continuatoarea tradiției inaugurate de Sfântul Vasile cel Mare care, tâlcuind pe Sfântul Apostol Pavel, sfătuia comunitatea creștină că: tot ce este de demult, de la Sfinții Părinți predanisit, cinstei este vrednic. Iară adăosăturile cele nouă sunt foarte fără de cale și neputincioase. În situația în care dogmele se interpretau, liturghiile se revizuiau
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde până-atunci nu călcase picior de om?219 Așadar, izvorul e tâlcuit prin însăși natura lui, trebuie să fii ales/inițiat ca să-i înțelegi glasul, căci prin chiar natura lor izvoarele sunt de lume date-uitării220, sunt singuratece 221. Tocmai de aceea când îndrăgostiții se vor culca lângă izvorul/ Ce răsare sub un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
găsit. Noapte de vis, cer înstelat, Liniștiți ne-am culcat; Maica sfântă veghează la pat Noi liniștiți ne-am culcat Și pe Iisus l-am visat. Cât de mărit Cât de mărit este Domnul în Sion Nu poate limba a tâlcui. Mare este Domnul în cer, pe tron, Și până-ntr-un fir de iarbă pe pământ. Mare ești Doamne, pretutindeni ești mărit În zi, în noapte, cu strălucire... Din an în an Din an în an sosesc la geam Mereu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
locuitori ai Raiului au fost în consecință alungați pe pământ. Textul biblic ne indică o adâncă experiență a impropriului de către primii oameni, ceva aproape de nesuportat. Și iată că Dumnezeu, în milostivirea Sa, face celor doi haine de piele, adică așa cum tâlcuiește Grigorie de Nyssa, a luat din natura irațională a animalelor făcând haine cu care i-a îmbrăcat pe cei doi. Origen a înțeles acest pasaj în sensul că abia acum primii oameni ar fi primit trup. Însă toți autorii bizantini
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei, 22, 38). Iubirea aproapelui stă la temelia tuturor merilor acțiuni sociale ale Bisericii. Mântuitorul Hristos nu ne dă o definiție a iubirii față de aproapele, dar din aplicările în care-și tâlcuiește porunca se înțelege sensul ei, redat de către Sfântul Apostol Pavel în imnul iubirii la I Corinteni. Iubirea înseamnă dăruire reciprocă de bunuri personale, izvorâtă din adâncul ființei umane. Iubirea, încercând să-i dăm o definiție, este virtutea în temeiul căreia
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
sau burdușindule spinările cu cizme, după cum îi lăsa inima. Cu părintele Agaton, în timpul acestor alergări pe Golgota, când se simțea mai bine, ședeam de vorbă, întărindu-ne nădejdea în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Sfinția sa cu orice prilej îmi tâlcuia înțelesurile sfinte din învățăturile Sfinților Părinți, ale martirilor și mai ales despre rugăciunea isihastă despre care eram foarte dornic să aflu cât mai mult, fiind ca mierea pentru sufletul meu. Simțea câteodată nevoia pentru umilință, și-mi mărturisea că nu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și Psihologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Autor al volumelor (selectiv): Meditații pentru contemporani (2006, 2010), Comunicarea organizațională/Studiu de caz: Comunicarea organizațională în DGASPC CS (2010), Complementaritatea între Biserică și statul român cu privire la protecția copilului (2010), Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi (2009), Părintele Paisie Olaru sau acolo unde sălășluia Iubirea (2012). Volumului Conceptul sentimentului de comuniune socială la Alfred Adler i-a fost decernat Premiul special al juriului la Concursul Național de proză "Liviu Rebreanu" (2008). Ion Petrică
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
între ei lipsit, fiindcă toți câți aveau țarini sau case le vindeau și aduceau prețul celor vândute. Și-l puneau la picioarele apostolilor. Și se împărțea fiecăruia după cum avea cineva trebuință. Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuiește fiul mângâierii), un levit, născut în Cipru, Având țarină și vânzând-o, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor". (Fapte 4, 32-37) Apostolii au organizat comunitatea din Ierusalim pe principiul donării și al împărțirii/reîmpărțirii egale a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]