760 matches
-
rușii. Eram socotiți din America, locuiam dincolo de șosea; eram atacați din toate părțile. Ne aflam în război cu irochezii - noi eram mohicani -, cu rușii, cu nemții și cu dicarzii(!Ă, un dușman inventat de doi gemeni din banda noastră. Niște tâmpiți; unii i-au căutat pe dicarzi în Larousse! Alți tâmpiți! Îi amenințam pe vrăjmași că am o mătușă în America și că îi voi da telefon! Îi durea în cot; ne atacau cu pumnii, cu pietre, cu șipci smulse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
din toate părțile. Ne aflam în război cu irochezii - noi eram mohicani -, cu rușii, cu nemții și cu dicarzii(!Ă, un dușman inventat de doi gemeni din banda noastră. Niște tâmpiți; unii i-au căutat pe dicarzi în Larousse! Alți tâmpiți! Îi amenințam pe vrăjmași că am o mătușă în America și că îi voi da telefon! Îi durea în cot; ne atacau cu pumnii, cu pietre, cu șipci smulse din gard; noi aveam arcuri. Nemții și rușii foloseau mitraliere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai ales îndărăt - toate acestea, nu știu dacă mă puteți urmări și înțelege, îți dau o divină satisfacție, o calmă euforie, căci poți în același timp înălța ochii spre cer și zice: „Iată, Doamne, cum știu eu să slujesc atâtor tâmpiți; gândește-te cum te-aș putea sluji pe tine, de m-ai lua în împărăția ta”. — Foarte interesant lucru - spuse Metodiu. într-adevăr, la asta nu m-am gândit. — Tot timpul trebuie să gândim - spuse papa - dar greșeala e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Dacă Fiii Vântului, care au fost stăpânii deșertului secole de-a rândul, își propun să-i vâneze, păi îi vânează chiar de-am sta noi în cap. — Jigodiile naibii! Îți dai seama cât riscăm? — Miliarde. — Și toate astea pentru că unui tâmpit i-a venit să toarne ulei într-un puț. Blondul Yves Clos căută în buzunarul de la piept al cămășii, își scoase pipa și începu s-o umple, clătinând ferm din cap: Nu, îl contrazise. Asta a fost scânteia care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe căldura asta? — Așa e, doar că nu voiau să-și abandoneze mașinile. În ciuda amenințărilor teroriste din cauza cărora s-au suspendat câteva etape ale raliului? - austriacul dădu din cap, păstrându-și zâmbetul ironic. Sper că nu mă consideri atât de tâmpit încât să cred că organizația pune în pericol viețile a șase oameni și nu le trimit un camion-atelier din acelea care rezolvă toate problemele mecanice cât ai clipi. — Și ce-ai vrea să-ți spun? — Adevărul. — Nu știu despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în țara ta, dacă te vei întoarce, ar trebui să-i sfătuiești pe toți să nu mai accepte riscul uneia dintre cele mai cumplite morți, făcând jocul unor șarlatani care profită de ei, așa cum profită și de noi. Fără atâția tâmpiți care să accepte o provocare atât de tâmpită, n-ar mai fi raliuri. — Mă faci tâmpit? — Mă refer la competiție. Nu crezi că e o tâmpenie ca la vârsta ta, când ai putea să te bucuri de iahtul tatălui tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
asta cere ajutor în italiană. S-ar putea să fi tras într-un prizonier. — Nu mă înnebuni! — Țipă ca un porc. Întreabă-l cum îl cheamă. La puțin timp sosi răspunsul tulburător: — Maurizio Belli. — Băga-mi-aș picioarele! Ce naiba caută tâmpitul ăsta aici? Spune că ieri tuaregii i-au dat drumul să plece. — Și ceilalți? — Sunt reținuți în continuare, cu toate că s-ar părea că au omorât deja unul. — Căca-m-aș!... - Bruno Serafian se gândi o clipă, cântărind posibilele urmări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ca data viitoare să nu-l mai întreb. Am rămas cu impresia că e de partea dubioasă a lucrurilor. —Las-o baltă, a spus scurt. —Dar... — Nu vreau să mă uit la căcatul ăla de televizor toată seara ca un tâmpit, da? îți putrezește creierul, tu doar stai acolo în timp ce auzi bla bla bla-uri din alea. — Uite ce e, l-am întrerupt, fiind acum la fel de nervoasă ca și el, asta se întâmplă să fie casa mea, nu a ta, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că omul e rănit grav, continuă el. Eu asta văd. Chemați, vă rog, o ambulanță... Deodată, o bufnitură surdă îi reținu atenția, întrerupându-l. Slăbit din pricina sângelui scurs, Mircea Cârpenișteanu se prăbușise. Acum horcăia. - Chiar am încercat să te omor, tâmpitule, spuse cu greu scriitorul, printre suspine. Numai că tu n-ai apucat să vezi. - Dar de ce, domnule Cârpenișteanu? întrebă copilul, de data aceasta îngrijorat, aplecându-se spre el. Ce motive ați fi avut să mă omorâți? Doar n-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o să termine cu abstracțiunile pe care le tot generează mașinăria asta drăcească și care, de altfel, o să ajungă să prăbușească în capul oamenilor toată materia pe care tot ele, abstracțiunile, o produc. Da, da, exact, asta o să facă. Ajunge cu tâmpitul ăsta ordonat. Pregătit de cel mai teribil eveniment din întreaga istorie a omenirii, Ionel s-a aplecat, înhățând cablul calculatorului. Îl va smulge cu ură, zbierând, dărâmând și zidul, atât de tare îl enervează ceea ce vede pe ecran. Cifrele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se va termina, dar copiii tăi vor vrea să trăiască și ei cu femeile lor, nu-i așa? - Acum, că pui problema așa, văd și eu că da. Așa e. - Păi nu-i normal să pun problema așa, băi Abdulah, tâmpitule? Tu crezi că occidentalii ăia sunt chiar idioți? Crezi că nu se gândesc și ei la copiii lor? Crezi că ei nu iubesc, ca și tine? În loc de răspuns, Abdulah își plecă privirea în pământ. - Deci recunoști că ai fost idiot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să cumpere aur. Nu și în țara asta. Banca Națională a României nu face acest lucru. Au declarat că este suficient aur în rezerva națională. Nu mai spune! fluieră admirativ Boris. Bogată țară, din moment ce nu le mai trebuie aur! Bogată pe dracu! Niște tâmpiți, nu au bani, de asta nu cumpără. Poate că așa o fi. Băi, tu înțelegi că e absurd să spui că nu ai bani să cumperi aur? Tu, Banca Națională? Păi, dacă n-au... Cum să nu aibă? Doar tiparnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui s-a așternut un dispreț amarnic. Doamne, ce minte de gâscă pot să aibă femeile! Dragostea! Întotdeauna dragostea. Ele cred că un bărbat le părăsește numai pentru că vrea alte femei. Adică dumneata îți închipui că aș fi atât de tâmpit încât să fac ceea ce am făcut de dragul unei femei? — Iar dumneata vrei să spui că nu ți-ai părăsit nevasta pentru altă femeie? — Bineînțeles că nu. Pe cuvântul dumitale de onoare? Nu știu de ce am pus întrebarea asta, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a meritat să renunți la toate? La urma urmei, în oricare altă sferă socială contează prea puțin dacă nu ești foarte bun. Te poți descurca binișor și dacă ești mediocru. Însă pentru un artist e cu totul altceva. — Ești un tâmpit fără pereche, mi-a spus. Nu văd de ce. Dacă nu cumva e o tâmpenie să spui ceea ce e evident. Îți spun că trebuie să pictez. N-am încotro. Nu mă pot stăpâni. Când un om cade în apă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
timp și de dragoste și de artă. — Înfățișarea dumitale nu sugerează chiar un pustnic. Toată povestea asta mă umple de dezgust. — Da, natura umană e o pacoste, nu? De ce mă iei peste picior? — Pentru că nu te cred. — Atunci ești un tâmpit fără pereche. Am făcut o pauză și l-am privit scrutător: — Ce rost are să încerci să mă tragi pe sfoară? Nu înțeleg ce vrei să spui. I-am zâmbit: — Dă-mi voie să-ți spun. Îmi închipui că luni de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Cred că Strickland e singurul om căruia să fie nevoie să-i spui așa ceva, am comentat eu. Și ce ți-a răspuns? A râs puțin. Știi cum râde el, nu ca și cum s-ar amuza, ci ca și cum ai fi tu un tâmpit fără pereche, și a zis că pleacă imediat. A început să-și strângă lucrurile. Ți-aduci aminte că adusesem din camera lui ce am socotit că i-ar trebui, și i-a cerut lui Blanche o bucată de hârtie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oamenii săraci, iar la noi aproape toți sunt săraci. „Mă veți plăti mai târziu“, spunea mereu cu un zâmbet sincer. „Nu sunt chiar în mizerie“, adăuga bombănind. Totuși, mizeria l-a ucis, în ’27. „Mort de foame!“ a decretat Desharet, tâmpitul lui de coleg, puțind a usturoi, cu fața lui roșie, venit de la V. într-un automobil cromat, cu piese de alamă și scaune din piele lucioasă, pentru a examina trupul fragil al doctorului, care fusese găsit întins pe jos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe care le-am umplut cu vârf. L-am ajutat să bea, apoi l-am sorbit pe al meu, și am turnat încă unul. Bourrache a băut trei, unul după altul, pe care le-a dat repede pe gât. Un tâmpit de soldat a bătut în geam aproape de noi. Privea sala rânjind, cu nasul lipit de geam. Ne-a văzut. Râsul i-a pierit. A plecat. Am rămas acolo timp de patru ore. Patru ore și două sticle de tărie. Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și cum au murit, dar despre distrugerea fibrei naționale nu scrie nimeni, despre duplicitate, minciună, prefăcătorie, coloană vertebrală, despre dispriția capacității noastre de a trăi împreună, că suntem speriați de bombe, istoria nu s-a terminat, cum zicea unul, un tâmpit (s-a terminat istoria!!!), românii evoluează... Cât despre vină, vina la români?... Sper că n-a făcut nici un apropo la mine și la Tina, i-am povestit de fată, am fost cu el în vizită la ea, e singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
parfumul tău ciudat, pa... O. sau Octavă, cum îmi spune maică-mea, încă din școala primară... — I-am murdărit tot patul, în loc să țip de durere, am râs și-am exclamat: am scăpat de mama! El s-a uitat ca un tâmpit la mine, n-a înțeles nimic. Nu știa el pe atunci cât de puternică e mama, mai află câte ceva acuma, de când suntem însurați, că maică-mea vine mereu, lunar aproape, și ne vizitează aici, mai stă la aer, mai pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de numismatică - ei, toată biblioteca aia a fost distrusă de un analfabet poreclit Oțel, unul care nici la cursurile de alfabetizare nu reușise să învețe toate literele și de-abia reușea să semneze cu mâna lui stângă și malefică, un tâmpit care scria, în loc de Oțelea, Oțel, ăsta a ars cărțile alea în mai multe etape, săptămâni întregi au ars cărțile în mijlocul curții de la conac. Cum i-a vândut ăla pe românii adevărați, cum, românul pe român, cum? Așa cum se vinde, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nimeni. Ea, mai liniștită ca liniștea de acolo - nu-i plăceau oamenii, mai bine zis, nu-i plăcea curiozitatea lor. Să te întrebe fiecare ce mai faci, ce-ați cumpărat, de ce e atâta liniște la dumneavoastră? Ce porcării și ce tâmpiți... Deschide ușa Profesorului. În birou, nimeni. Pe masa din dreapta, o fotografie: o femeie cu ochii de aur, râzând jucăuș. Alături, o lupă mărea lemnul lăcuit. Multe hârtii. Se apropie de masa pe care n-o văzuse niciodată, zâmbește ciudat, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
atunci că un tablou nu se povestește, eu am să-ți povestesc tabloul ăla. Sunt amândoi goi, bineînțeles, sub pomul cunoașterii, o lumină difuză cade pe ei, de parcă merele roșii din coroana rotundă ar lumina straniu, Adam are o față de tâmpit frumos, subțire, înalt, cu părul ondulat, se scarpină cu mâna stângă în cap, nu știu, nu înțeleg, parcă ar zice bărbatul, cu mâna dreaptă ia de la Eva un măr roșu. Ea - frumoasă, capul expresiv are o frunte înaltă, părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Jignirile, insultele ne conduc viața. Au și ele o ierarhie a lor. Dacă-ți spune cineva: idiotule!, te poate umfla râsul, poți chiar să nu te simți jignit, te și uiți mirat, cum să fiu eu un idiot?, e-un tâmpit, el e un tâmpit! Dar, dacă-ți spune o femeie: eu plec la Ion, mă satisface mai bine și mărimea contează!, vorbele astea te pot distruge, te pot pune la pământ. Nu e deloc un mister puterea insultelor, este explicabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
viața. Au și ele o ierarhie a lor. Dacă-ți spune cineva: idiotule!, te poate umfla râsul, poți chiar să nu te simți jignit, te și uiți mirat, cum să fiu eu un idiot?, e-un tâmpit, el e un tâmpit! Dar, dacă-ți spune o femeie: eu plec la Ion, mă satisface mai bine și mărimea contează!, vorbele astea te pot distruge, te pot pune la pământ. Nu e deloc un mister puterea insultelor, este explicabilă, nu?, puterea cuvântului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]