807 matches
-
O, dar prăfuit mai este! - Ați ajuns, ați ajuns!!! se bucura magul, ca un copil. Ne-am îmbrăcat halatele, am luat câte o pereche de manuși noi și am început treaba. - Cu ce începem, maestre? - Vulcanul era atracția principală, se tânguia magul! - Stai fără grijă. Am mai făcut așa ceva, a spus Adin. - Unde? - Cum unde? În laborator, la școală. - Știi ceva? i-am spus eu magului. Pentru orice eventualitate, voi nota tot ce facem. Așa, chiar dacă vei uita ceva, totul va
PARCUL DE DISTRACŢII de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/365174_a_366503]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CONCERT Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 428 din 03 martie 2012 Toate Articolele Autorului Concert Serafic în armonie mă frâng! Ma supune sublimul o clipă Atinse, corzile se tânguie, râd In desăvârșire mă pierd cu risipă. Lebedele eterice ale sufletului plutesc Pe lacul de argint, cristal împodobit Cu raze fascinante, nepământesc Răsfrânte-n gând, copleșitor învăluit. Sacră, radiantă lumină nevăzută Se furișează, topește frigul ființei Anotimpuri ale astrelor, nălucă
CONCERT de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366418_a_367747]
-
Acasă > Strofe > Timp > RUTINĂ DE TOAMNĂ Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Odată cu lacrima care ma plânge, Se tânguie noaptea, se tânguie cerul, Iar lemnul de veghe-i mai tare că fierul. Săracă mea mama, nu știe că-i smulsa Din tot ce e verde,-n rășina neunsă; Săracul meu tata, veghează-nspre ea Și-o plânge, și-o plânge
RUTINĂ DE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366435_a_367764]
-
Acasă > Strofe > Timp > RUTINĂ DE TOAMNĂ Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Odată cu lacrima care ma plânge, Se tânguie noaptea, se tânguie cerul, Iar lemnul de veghe-i mai tare că fierul. Săracă mea mama, nu știe că-i smulsa Din tot ce e verde,-n rășina neunsă; Săracul meu tata, veghează-nspre ea Și-o plânge, și-o plânge, cu stea după
RUTINĂ DE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366435_a_367764]
-
Fulgera! Tuna! - Chipul meu pâl Luneca veșted, pe val după val, Ploua cu moarte și ploua cu vânt, Ploua cu tot ce-i mai trist pe pământ. 24 august 2016, Constantă Sursa foto: #Lonely #Tale #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Se tânguie cerul că nu voi ajungeOdată cu lacrima care ma plânge,Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,Iar lemnul de veghe-i mai tare că fierul.Săraca mea mama, nu știe că-i smulsăDin tot ce e verde,-n rășina neunsă
RUTINĂ DE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366435_a_367764]
-
cu moarte și ploua cu vânt, Ploua cu tot ce-i mai trist pe pământ. 24 august 2016, Constantă Sursa foto: #Lonely #Tale #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Se tânguie cerul că nu voi ajungeOdată cu lacrima care ma plânge,Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,Iar lemnul de veghe-i mai tare că fierul.Săraca mea mama, nu știe că-i smulsăDin tot ce e verde,-n rășina neunsă;Săracul meu tata, veghează-nspre eași-o plânge, și-o plânge, cu stea după
RUTINĂ DE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366435_a_367764]
-
ploua cu vânt, Ploua cu tot ce-i mai trist pe pământ. 24 august 2016, Constantă Sursa foto: #Lonely #Tale #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Se tânguie cerul că nu voi ajungeOdată cu lacrima care ma plânge,Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,Iar lemnul de veghe-i mai tare că fierul.Săraca mea mama, nu știe că-i smulsăDin tot ce e verde,-n rășina neunsă;Săracul meu tata, veghează-nspre eași-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea.Cupola de
RUTINĂ DE TOAMNĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366435_a_367764]
-
căpșorul cu cârlionți ai băiețelului își reveneau ca prin minune din „absența” care le întârziase mișcările minții (și astea pe cele ale trupului), îi adresau cuvinte alunecoase, silabisite cu o târșeală mahmură, sâcâitoare chiar și-atunci când se doreau oblojitoare, îi tânguiau pierderea de vreme pe coclaurile otrăvite ale beției simțurilor, îl dojeneau pe taică-su, însă nu uitau să facă haz de necaz pe seama băiatului, întărâtându-l sau chiar obligându-l să bage deștul în pahare - la început unul, apoi toate
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
va face în literatura română o minunată pereche EMINESCU - PĂUNESCU. Lîngă poeți de Stelian Platon MOTTO: Cu sufletul răvășit de durere Inegalabilului și Nemuritorului nostru poet național ADRIAN PĂUNESCU. Azi-noapte te-am visat dezamăgit, Și lacrimi picurau din stele, Se tînguia în beznă un cîine adormit, Se pregăteau de nuntă ursitoare rele. Acum te desfrunzești în plină toamnă, Nu știe nimeni cînd te vei trezi. Te așezi cu cei plecați deodată, Și vei dormi de-acum în fiecare zi. Ruga ta
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
va face în literatura română o minunată pereche EMINESCU - PĂUNESCU. Lîngă poeți de Stelian Platon MOTTO: Cu sufletul răvășit de durere Inegalabilului și Nemuritorului nostru poet național ADRIAN PĂUNESCU. Azi-noapte te-am visat dezamăgit, Și lacrimi picurau din stele, Se tînguia în beznă un cîine adormit, Se pregăteau de nuntă ursitoare rele. Acum te desfrunzești în plină toamnă, Nu știe nimeni cînd te vei trezi. Te așezi cu cei plecați deodată, Și vei dormi de-acum în fiecare zi. Ruga ta
EU ŞI ADRIAN PĂUNESCU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366735_a_368064]
-
case nelocuită în care, de curând, îi murise mama. * Încântarea de peste zi, când și-au aranjat lucrurile în casa mobilată, a devenit noaptea coșmar. Casa este bântuită. Lemnul învechit al mobilei, obișnuit cu singurătatea de până atunci, pare să se tânguie. Deasupra lor, în pod, totul sună a vraiște intermitentă. Starea de neliniște a sufletului bătrânei a lăsat urme, vizibile a doua zi, pe fețele lor. Încercarea prin care au trecut le depășește închipuirea, nu-și doresc ca această trăire să
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
mijloc și la sfârșit. Sunt eufonice, strălucesc de imagini frumoase, au și ele un ton elegiac și rima încrucișată. Cele mai multe sunt rondeluri de alean. Metafora și personificarea sunt cel mai des folosite figuri de stil: „Frunzele în triluri zboară/ Vântul tânguie-n pustiu” (Rondel arămiu). Poeta a dedicat rondeluri: speranței, libertății, credinței, iernii, toamnei, iubirii, poetului prin excelență, stelelor, sufletului, veșniciei. O oarecare lejeritate în versificație, eleganța rostirii, o noblețe a sentimentelor, sensibilitatea acută, nevoia de rigoare, raportarea livrescă la clasici
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
inexistent. Pe spătarul scaunului un ciorap negru de mătase, suspendat că un șarpe inert zace alături de o cravată bărbăteasca aruncată neglijent. Umbre se încolăcesc pe pereți, șoapte amestecate, rătăcite prin ungherele camerei. Se aud în surdina acordurile unui saxofon ce tânguie o melodie lentă de jazz, ca o melopee de înmormântare. Liniște încremenita în trecut ... doar vârful roșu al unei țigări aprinse, apare că un punct dezacordat într-un tablou inert. Împușcătura unui revolver alunecat cu zgomot pe podeaua rece din
POVESTE FĂRĂ MOTIV de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351879_a_353208]
-
care le știa pe toate de la informatorii ei, ne-a alarmat părinții. Într-o dimineață m-am trezit pe treptele facultății față în față cu mama. „Fata mamii, nici nu mai știu unde stai și cum să te caut!”, se tânguia. Mi s-a strâns inima când am văzut-o și m-am grăbit s-o duc să-i arăt unde ne mutaserăm, ca s-o liniștesc. Tocmai când ieșeam din lift la etajul Argentinei, ne-a ieșit în ușă Geo
ARGENTINA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351878_a_353207]
-
frânt o roată Am strigat și eu cu-această gloată: Crucificați-L pe Iisus Căci gloria Lui astăzi a apus! Voiau și ei, voiam și eu Să-L omorâm pe Dumnezeu Izvorul cel de-viață-dătător De-atuncea plâng și mă-nfior! Mă tângui și Te caut întruna Inima-mi suspină precum struna Care-a rămas atâta: cu o coardă Tu Doamne ai iertat această hoardă! Dar am aflat de învierea-Ți sfântă Ca un cuțit ce lama și-o împlântă În carnea noastră
CHIPUL TĂU de ION UNTARU în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350832_a_352161]
-
spălat, combina frigorifică. „Nu mor caii când vor câinii!” “Eu vleau să pec în Germania, cu tati!” se plângea o mucoasă de vreo 3 ani, în autobuz, bunicii ei. “De ce vrei, maică, să pleci? Pe buni cui o lași?”se tânguia femeia. “Pentu că nu mai pot tlăi aici, plicepi? Nu e cibilizație!” Toți am început să râdem...cu lacrimi. Bunica rămase perplex la ce debita “mica vietate”. Am coborât din autobuz...și mi-am rezolvat garanțiile. Hrușcă cânta nestingherit colinde
LA CUMPĂNA ANILOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 363 din 29 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350976_a_352305]
-
fi bolnav“ (L. Wald, Progresul în limbă, p. 90), care, precedat de s, - a putut da stâng ca în cazul turdus>sturz. Cuvântul chinez teng poate fi în relație cu tîngă „mâhnire adâncă, jale, amărăciune“< sl. tonga, cu a se tângui și mai ales a tânji, „a fi bolnăvicios“. Cunoscuta țuică românească, cuvânt existent numai în sârbo-croată, a avut parte de mai multe discuții etimologice. Unii l-au dedus din sârbă, alții l-au crezut dacic *seu, de unde și lat. sucus
THE WORLD OF ETYMOLOGY. LUMEA ETIMOLOGIEI de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352203_a_353532]
-
în evidență senzația de abandonare, de scufundare în liniștea... marea liniște a lucrurilor. „clipele se scurg prin fereastra timpului // rănind zorile // însângerând apusurile // furând aroma florilor // izbind marea de maluri // fărâmițându-le// modelând chipuri ce se visau eterne // vocea surdă tânguindu-se-n deșert // risipire //... deșertăciune //... și atâta noapte” ( clipele). Tristețea existențială este ca o mantie din frunze uscate - mantie purtată pe umerii biciuiți de „vântul care șterge urme”.... Și chiar dacă „durerea din răni necicatrizate” persistă... poetul cere divinității încă o
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
de sfinții îngeri, gata pentru judecata tuturor”[116]. „Și atunci în Ierusalim va fi geamăt mare; geamăt nu din guri sau din buze, ci geamăt din inimă și nu-și vor mai sfâșia veșmintele lor ci cugetele lor. Se va tângui trib către trib și atunci Îl vor vedea pe Acela pe care L-au împuns”[117], scrie Sfântul Iustin, citând Sfânta Scriptură. Tertulian, la rândul lui, pune în antiteză cele două veniri ale lui Hristos[118], iar a doua, Parusia
DESPRE DIMENSIUNILE SPIRITUALE ALE JUDECĂŢII ŞI ESHATOLOGIEI ÎN VIZIUNEA PĂRINŢILOR APOSTOLICI ŞI A APOLOGEŢILOR [Corola-blog/BlogPost/356327_a_357656]
-
Acasa > Strofe > Timp > MESAGERUL ÎNGERILOR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului În fiecare dimineață râul aducea la mal un tânăr înecat Clopotele bisericii tânguindu-se cu jale până când primarul a dat ordin să fie scoase dinb cetate Ciocârliile nu se așezau niciodată pe ramurile copacilor uscați Orașul vechi se surpase din cauza prea multor galerii de cârtițe Fiecare umbră împrumută ceva din vanitatea stăpânului Umbra
MESAGERUL ÎNGERILOR de ION UNTARU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356441_a_357770]
-
se topește în mine ca o apă-nghețată și grea. Tu nu simți? Păsările mele au plecat, fără să-mi lase cântece, iar cerul se prăvălește peste munții mei în care toate dorurile încep să moară. I-auzi cum se tânguie? Coamele lor albastre sunt pline de cețurile ca niște ape amare și nu știu de ce Dumnezeu i-a lăsat gârboviți în ziua în care afară ploua cu soare. Iubito, te-ai privit azi în suflet? Spune-mi și mie, fiindcă
CÂNTEC TRIST de LEONID IACOB în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356480_a_357809]
-
față de cei de-acasă, cu atât mai mult cu cât el se afla în preajma lor, fără a putea avea însă vești de la ei. Numai câteva clipe își dorea să-i vadă și să-i îmbrățișeze, căci, "...cine știe ce va urma...", se tânguia el tovarășilor săi. Într-o seară, la apel, soldatul socean lipsea. Absentul făcuse imprudența care avea să-i fie fatală: a ascultat de glasul inimii și nu de cel al rațiunii. În timpul nopții ce a urmat aceleiași seri, pe un
PREŢUL DORULUI DE CASĂ (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355032_a_356361]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TRISTEȚI Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 607 din 29 august 2012 Toate Articolele Autorului tristeți Se tânguiesc iar nopțile în mine și frânți copaci mai murmură un cânt, mâhniri încercănate de ruine se adăpă din neliniște de vânt. Trec îngerii de foc pe geana nopții și sufletul în vise îmi e punte când căprioare trec prin fața porții
TRISTEŢI de LEONID IACOB în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355305_a_356634]
-
îmi e punte când căprioare trec prin fața porții să se adape-n lacrimă de munte. În somn, îngână luna o cântare trăgând pe ochi zăbranice de nori, e lumea-ntreagă semn de întrebare ca un crepuscul spânzurat de zori. Se tânguiesc iar nopțile în mine și sufletul în vise îmi e punte; sunt semnul de-ntrebare în ruine îngenuncheat în lacrimă de munte Leonid IACOB Referință Bibliografică: tristeți / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 607, Anul II, 29 august
TRISTEŢI de LEONID IACOB în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355305_a_356634]
-
ale Moldovei. Destui, dintre cei realiști, îi văd mai degrabă preocupați de revendicarea fără număr a moșiilor secularizate de Cuza dar și de obținerea altora, de la vânzătorii actuali de țară. „Unde sunt Ierarhii noștri?” întreabă noile doine de jale, profund tânguite de piepturile bătrânilor, care stând în ulițe proțăpiți, își așteptă copii plecați „afară” după oarece căpătuială pentru că acasă nu mai au unde muncii. Câțiva din anturajul bisericii, cu capul plecat, răspund că ar putea fi la sfințirea unui nou Lăcaș
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]