509 matches
-
mi-au uimit. Scrisorile săpate-n trunchiurile nude păstrează amintirea amorului duios ce soarele-l purtase pădurii despletite în mângâierea blândă a vântului sfios. Când ziua își pierdu măsura, citind și ea povestea cu un final misterios, m-ajunse ruginita tânguire a ramurilor sfârtecate nemilos. Referință Bibliografică: DE TOAMNĂ... / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1782, Anul V, 17 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DE TOAMNĂ... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374924_a_376253]
-
în Univers, Deși sunt simple cuvinte, brodate într-un singur vers. Sunt aburii înmiresmați ce se ridică din pâini, Sunt... ETERNITATEA, Sunt ...ale MAMEI MÂINI. EU M-am născut în surâsul unei dimineți de mai Cu primăvara-n pleoape, în tânguiri de nai, Cu mângâieri de flori, parfum de viorele, Zâmbet de liliac, stoluri de rândunele. Eu sunt o răsuflare din oftatul vieții, Un firicel de iarbă sub roua dimineții; Un simplu cântareț de vorbe, de cuvinte, Pentru cel ce-aude
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
care respectă toate canoanele picturii de icoane. Următorul autor este Florin I. Roman care se prezintă cu o selecție de versuri în stil clasic și modern. O poezie meditativă, foarte expresivă, cu multe simboluri, cu metafore inedite. Se remarcă poemul „Tânguire de îngropare”, un fel de litanie în care poetul își asumă vina pentru toate nedreptățile și nelegiuirile lumii, pentru care își cere smerit iertare. Metafore inedite: ciuturi de lumină, prispa dimineții, ș.a. Claudia Bota este o altă poetă care a
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT –O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375419_a_376748]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > ULTIMUL MENUET Autor: Alin Adrian Ciolompea Publicat în: Ediția nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Vrăji aruncă vântul peste ramuri goale, Tânguiri de frunze se aud încet. Unde ești, tu, vară, cu zilele tale? Pretutindeni - toamnă, peste tot - regret. Arămii copacii - ovații-n cascadă. Pentru show-ul ultim nu mai e bilet. Emoții-n culise, freamăte în stradă, Publicul aclamă magicul balet
ULTIMUL MENUET de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372898_a_374227]
-
viață și ne întoarcem să încărcăm viitorul în sistem. 2. Când admitem că piatra ruginește sub soare, recomandăm, în fapt, lumina înaintea răsăritului și flacăra dincolo de fum. 3. Pasul se calcă cu piciorul drept, oglinda se zărește prin fanta de tânguire. 4. Suntem precum tehnicile de vizualizare ale nivelelor pe care se așează ușor informațiile de călătorie. 5. Scrie aici cum descoperi geografia muntelui, cum pădurile își admit generațiile de păsări sau cum povestirea se dilată în stup. Scrie aici cum
PROCESE DE MIGRARE de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372995_a_374324]
-
Unde ți-e strigătul, cel care Pătrunde, arde, răscolește? L-ai risipit în vânt? În zare? Ori doar în tine mai mocnește? Îl auzeam gonind, cum crește. Sosea mai blând ca o chemare! Nu-l mai aud! Se risipește! O tânguire temătoare. E doar un vis? O nălucire! Fierbinți broboane-mi udă fața. M-am amăgit cu fericire.-I târziu și mută dimineața. *** Volumul manuscris "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Unde ți-e strigătul? / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UNDE ŢI-E STRIGĂTUL? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344821_a_346150]
-
să exercitam o influență benefică asupra semenilor noștrii. Un raspuns blând potolește mânia dar o vorbă aspră provoacă mânia (Prov. 15.1 ). Pământul promis celor blânzi nu va fi întunecat de umbrele durerii și morții." Nu va mai fi nici tânguire, nici țipat nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut". (Apoc. 21.4 ). Acolo va fi Isus pacea noastră eternă. Fericirea a-IV-a Ferice de cei ce flămânzesc și însetează după dreptate, căci ei se vor satura "Dreptatea este sfințenie, asemănare cu
A TRAI FERICIRILE DOMNULUI HRISTOS de EMMA IORDACHE în ediţia nr. 12 din 12 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344915_a_346244]
-
Dinspre pădurile bătrâne ale Schönbrunului, ca și acum, vântul aducea miros de rășină și de castană coaptă; pomii, acei imenși castani, de o parte și de alta a străzii, căpătaseră culori ruginii și, în valurile vântului, sunau trist ca niște tânguiri de ocarină. Cerul, de o culoare vânăt-închisă, fierbea de nori, prevestind amarnice ploi. Numai undeva, în depărtare, se auzea un pian, sunetele lui cădeau armonic peste liniștea serii, înviorând-o și umanizând-o. Coborâse zgribulit scările Universității și plecase spre
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
și de unul singur? Firește că se poate face pocăință și în acest mod, dar acest fel de pocăință nu este nici completă și nici mântuitoare. Ce s-ar fi ales de fiul risipitor, dacă ar fi rămas numai la tânguirea ce-o făcea de unul singur în țara păcatului? El simte nevoia de a se mărturisi, trebuință care, o știm cu toții, este în firea omului. „Noi credem că adevărata pocăință este un act bilateral. O parte a ei o reprezintă
DESPRE PILDA FIULUI RISIPITOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346720_a_348049]
-
Safir Publicat în: Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Flori de gheață pe la geamuri Tremură în mine Semn că uite primăvara Vine-ncet, dar vine! Se topesc în lacrimi triste Șiroind a moarte Într-o dulce tânguire Duc iarna departe Flori de gheață pe la geamuri Mâine n-or să fie Însă câte-or să răsară Roșii pe câmpie... Referință Bibliografică: Flori de gheață pe la geamuri / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 417, Anul II, 21
FLORI DE GHEAŢĂ PE LA GEAMURI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346805_a_348134]
-
de viață în care, hotărârile luate sunt doar pumn de analgezice... otrăvuri, iluzii... subconștientul îmi recită poeziile pline de metafore. le gust, degust, le linșez una câte una, zâmbind. le tai liniștea suprafeței... de undeva, de niciunde, o pasăre ascultă tânguirea lor. le adună firimituri de pâine din grâul luminii. absorb sărăcia paiului... în buzunarul de la piept, am peticul de visuri din care, bătăile gândului înfiripă o icoană. pe masa din lemn de nuc, pumnul aruncat ieri ascultă ritmul degetelor azi
O ZI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348377_a_349706]
-
și cerbii Ce vom mai fi atunci? Privești, auzi, citește - De zei știute munci. Și-n tot ce arzi, sporește, Ca să mai fim și-atunci... Psalm În veac nu te mai întrista, creștine, Iisus a înviat și pentru tine! Aleasă tânguire E toamnă, sunt bogat în frunze Și la mormântul clipelor, Iluziei moștenitorul, Mă tângui, răsfoit de dor. Am chinul bucuriei sfinte Și-n brațuri de neliniști zbor, Iluziei moștenitorul, Mă tângui, pustiit de dor. În azi mă sting, ca orice
CÂNTECE DIN RAI de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348378_a_349707]
-
dor și neputință. * Rouă desculță a sufletului îmbogățită de lumina, răgazului unui călător obosit, zâmbet cald precum o pâine mirosind a binecuvântare. * Zăpadă albă pe poale cerând Soarelui îndurare, norii înalți catapeteasmă cu setea arsă de iubire. Cer sunând a tânguire, pământ reavăn dus de mână pe-aleile de soare pline din ochi umezi de copil. Mâini tandre pline de bunătate unse cu mirul sufletului aprins în candelă nestinsă. Tăciuni de noapte troienită de iarnă, pădure cu trup de sirenă în
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344997_a_346326]
-
și de unul singur? Firește că se poate face pocăință și în acest mod, dar acest fel de pocăință nu este nici completă și nici mântuitoare. Ce s-ar fi ales de fiul risipitor, dacă ar fi rămas numai la tânguirea ce-o făcea de unul singur în țara păcatului? El simte nevoia de a se mărturisi, trebuință care, o știm cu toții, este în firea omului. „Noi credem că adevărata pocăință este un act bilateral. O parte a ei o reprezintă
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32 de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 47 din 16 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345111_a_346440]
-
al apei era un concert pe cât de rar pentru mine, pe atât de tămăduitor de trup și suflet. N-aș putea să spun cât am rămas în contemplare. Știu doar că, la un moment dat, urechile mele au surprins o tânguire prelungă, ciudată, ce părea apropiată. M-am ridicat și am pornit în urmărirea sunetului sfâșietor, împrăștiat în ecouri joase de-a lungul întregii păduri. Am descoperit curând sursa sunetului care mi-a întrerupt meditația. O mână de om, o fetiță
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
pustiirea acestei lumi, absența zeilor, sau, mai degrabă, căderea lor în derizoriu. Cristina Dascălu participă cât se poate de efectiv și de vivace la întâmplările lumii sale, pe care le observă, le cântărește, le influențeză și le împărtășește. Nu există tânguire, așa cum nu există nici o trecere definitivă dincolo de pragul dezabuzării. Poetul continuă parcă să spere în posibilitatea miracolului. Incapabilă să afirme fără rezerve neantul și să îl accepte în manieră stoică, aceptare al cărei corolar ar fi tăcerea, poezia lui CED
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
între craine absurdități din minte din timpuri nerostite iluzii fără temă rescriu acum istorii în ascuțiri de lamă răstoarnă val de vreme un strigăt din blesteme revocă din memorii credința ta în pronii care spre cer se cerne privești cu tânguire la mințile bolnave prin răstigniri atee se-nvăluie-n totemuri făcând nelegiuire prin spusele lor grave trezit din rugăciune mirean smerit tu tremuri fotografie:internet ... Citește mai mult la chivotul din vreascuri se-adună lumi cu taine deșertăciuni absurde se plimbă-ntre
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
-ntre ispitetot dornici de-adevăruri aruncă între craineabsurdități din minte din timpuri nerostiteiluzii fără temă rescriu acum istoriiîn ascuțiri de lamă răstoarnă val de vremeun strigăt din blesteme revocă din memoriicredința ta în pronii care spre cer se cerneprivești cu tânguire la mințile bolnaveprin răstigniri atee se-nvăluie-n totemurifăcând nelegiuire prin spusele lor gravetrezit din rugăciune mirean smerit tu tremuri fotografie:internet... XXVII. UITAT DE VIS, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015. De-atâta vanitate, uităm
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
-n țărână. În nopțile senine și târzii, când liniștea-i nemărginire și timpul parcă s-a oprit, pădurea freamătă-n tăcere. Din când în când sloboadă un oftat venit parcă din vremuri de demult, din plânset de izvoare adunat și tânguiri de bucium în amurg. Se aude foșnind pădurea de brazi, o lungă poveste parcă ne-ar spune; și nu știm cât dor și câtă chemare adună cu fiece toamnă ce moare. Referință Bibliografică: Povestea pădurii de brazi / Nina Dragu : Confluențe
POVESTEA PĂDURII DE BRAZI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373210_a_374539]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1540 din 20 martie 2015 Toate Articolele Autorului în crucea nopții sună înfundate din turla-naltă clopote stinghere marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate se prăvălesc spre bolți întunecate dogite tânguiri, parcă a moarte și vântul le împinge mai departe de-a catedralei grea singurătate atât a fost ! de timp eliberate rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează a catedralei grea singurătate *** Hechingen - 02.04.2006 Ciclul "Arama
A CATEDRALEI GREA SINGURĂTATE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379788_a_381117]
-
și de unul singur? Firește că se poate face pocăință și în acest mod, dar acest fel de pocăință nu este nici completă și nici mântuitoare. Ce s-ar fi ales de fiul risipitor, dacă ar fi rămas numai la tânguirea ce-o făcea de unul singur în țara păcatului? El simte nevoia de a se mărturisi, trebuință care, o știm cu toții, este în firea omului. „Noi credem că adevărata pocăință este un act bilateral. O parte a ei o reprezintă
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
între craine absurdități din minte din timpuri nerostite iluzii fără temă rescriu acum istorii în ascuțiri de lamă răstoarnă val de vreme un strigăt din blesteme revocă din memorii credința ta în pronii care spre cer se cerne privești cu tânguire la mințile bolnave prin răstigniri atee se-nvăluie-n totemuri făcând nelegiuire prin spusele lor grave trezit din rugăciune mirean smerit tu tremuri fotografie:internet Referință Bibliografică: iluzii fără temă / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1498, Anul V, 06
ILUZII FĂRĂ TEMĂ de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374712_a_376041]
-
care respectă toate canoanele picturii de icoane. Următorul autor este Florin I. Roman care se prezintă cu o selecție de versuri în stil clasic și modern. O poezie meditativă, foarte expresivă, cu multe simboluri, cu metafore inedite. Se remarcă poemul „Tânguire de îngropare”, un fel de litanie în care poetul își asumă vina pentru toate nedreptățile și nelegiuirile lumii, pentru care își cere smerit iertare. Metafore inedite: ciuturi de lumină, prispa dimineții, ș.a. Claudia Bota este o altă poetă care a
ÎNTRE SUFLET ŞI CUVÂNT – O LEGĂTURĂ NEVĂZUTĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374676_a_376005]
-
umbră hăituită și sumbră / Lovită de pietre...”, moment dificil din care încearcă să se smulgă, căutând latura luminoasă a lucrurilor după cum afirmă: Dar mă îndrept ne-ncetat spre lumină / Să-mi regăsesc plăsmuirea divină ”/, încercând să uite ” bezna unei lumi trecătoare”.( Tânguire). Subtilele variații ale cuvântului care cutreieră spațiile pline de rod ale imaginarului, ating o notă diafană , chiar dacă poetul Titi Nechita oprit ”la porțile tăcerii”, constată, adesea, că ”timpul hain mi-a luat toate comorile”. Sigur, deznădejdea și extazul sunt stări
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
un vers care simbolizează ruinarea, destrămarea a tot ce există. Poetul nu poate să rămână nepăsător în fața acestui peisaj dezolant care se conturează ochilor înlăcrimați, încercând să eternizeze în vers frânturi din trăirile ce-i răscolesc sufletul. Și în fața acestor tânguiri ” Doar gândul mai stă să asculte / Cum crește în suflet durerea.”... Vatra satului rămâne spațiul dezmărginit în care ” vuiește viața cu tradițiile ei, cu obiceiurile sale, cu datinile ei sacre.” Viața la țară este intens simțită, este întoarcerea veșnică pe
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]