479 matches
-
șop, sușop spațiul liber de sub acoperișuil șurii șovârnog schiop, își trage piciorul șteand pentru murături T tașcă servietă de piele tălăluit sfătuit tăietoriu lemn dur, noduros pe care se crapă celelalte lemne tălpiță banchetă târtoșă femeie scundă tecău, tecărău prostănac, târâie brâu teșcoabă burdușel de brânză tindă anticameră, uneori folosită ca bucătărie tifirigiu adăpost mic pentru lemne, fân, etc tioacă înțelege greu, greu de cap tiocuș pungă din piele toaieș prostănac tragă, tânjală lemn aplicat la jug, cu care se trage
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pulpa mea dreaptă, mușcându-mă. M-am cabrat, urlând, și sângele descris un arc, stropind peretele atunci când gura câinelui de desprinse din mine. Se făcuse dintr-o dată frig în casă, dar fața îmi șiroia cu transpirație. Am început să mă târâi pe stomac, iar atunci m-a mușcat din nou, un pic mai jos de locul pe care îl sfâșiase înainte. Am încercat să mă debarasez de el. Am început să alunec spre câine din cauza scărilor năclăite cu sânge. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu mă caracterizează pesimismul, aș alege cîteva pe care nu le pot uita, cele zise de Macbeth în actul V al tragediei și pe care eu le-am tradus astfel: "Dar mîine și cu mîine și cu mîine/ Mereu se tîrîie din zi în zi/ Spre ultimul cuvînt din cartea vremii/ Și toate zilele de ieri se duc/ pe drumul plin de pulbere al morții. / Piei, scînteiere scurtă, piei, că viața/ E doar o-nchipuire, o paiață/ Ce se agită cît
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mă înfășoară ritmic și nu reușesc să găsesc drumul spre ieșire. Lălăielile continuă intermitent iar la un moment dat vocea se transformă într-un șuierat: „Mai vrem ayahuasca!”. Deschid ochii, apare lumina pâlpâitoare a unei lumânări și văd o formă târâindu-se în patru labe către Jorge. Am imaginea unui coiot înfometat și tresar speriată, după care recunosc conturul belgiencei. Simt o atingere, apoi mâna lui Chris îmi găsește mâna și mi-o strânge liniștitor. Răspund cu o strângere firavă și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Ion, luîndu-l pe copil de mînă, intrînd împreună în dormitor. Te rog foarte mult să-mi lași ginerele în pace! îmi spune soacra lui Ion după ce închide ușa de la dormitor în urma fiică-sii și a copilului. Și nu-mi mai tîrîi ginerele prin crîșmă, ai înțeles?! Și nici la tine să nu-l mai inviți! Auzi!, a fost și copilul la tine... Mă mir că nu mi-a venit bolnav! Las' că vă știu eu pe voi, ăștia... cu aere de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și sé plîngé. - Clasa a treia B! patru A! Beul! Unde-i Beul!? Șasa simți cé cineva Îl ia de mînecé și-l trage cu putere Într-o parte. Vézu spatele lui Nadejda Petrovna și mîna ei groasé cum Îl tîrÎie dupé ea. „Treci la clasa, Vaculovski, nu mai césca gură!” Șasa se sperie mai Întîi, dar pe urmé parcé i-ar fi amorțit mintea și nu mai simți nimic și se alinie lîngé Bohanțov, În spatele lui Gurskii și-a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
În liniște brebenei. Pe urmé, cînd se saturé, se Întorc Înapoi În vizuiné și se culcé. Dupé o luné, cînd iepurii cresc mai mari, vii numai și-i prinzi Într-un sac. Nicolai Arsenievici terminé țigară și se apucé sé tîrÎie copaci și sé acopere groapă. Dupé ce puse de-a curmezișul cîțiva copaci mai groși, Nicolai Arsenievici aruncé peste ei crengi și Începu sé le acopere cu pémînt și cu frunze. Lésé numai o gauré la intrare, cît gură céldérii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
sculîndu-mă fericit de pe patul meu cel vârtos de paie și aninîndu-mi mantaua de umere, începui să colind stradele orașului: o cocardă tricolor - român în butonieră, pălăria largă, cam într-o parte, fața mea palidă, ce arăta osteneala, zâmbea, și-mi târâiam bastonul pe prundul mărunt al stradelor fluierând printre dinți o arie, nu mai știu care. Deodată auzii în urma mea sunetele monotone ale unei muzice mortuare. Îmi întorsei capul, stătui în loc și, luîndu-mi pălăria, fața mea se întristă puțin câte puțin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mult mai mare decât mine, poate cu zece ani... Visul meu se-ntunecă încet și dormii pân a doua zi de dimineață... A doua zi m-apropiai de țărm, de îngrăditura parcului, rupsei din el și-mi făcui trecere, mă târâi pe pământ în grădină și ce văzui? O frumusețe de grădină cu flori, cu cărări nisipite curate, cu mere mari domnești și... nimenea acolo... începui să sui dealul... când și* văd că o ușă despre grădină se deschide și văd
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de ce am detaliat colo și am trecut prea lejer dincolo. Numai tâmpenii și ifose. Mă uitam la el cum se umflă ca un broscoi de importanța funcției lui și mă mângâiam la gândul că, peste un an, doi, o să-și târâie târlicii pe balcon, cu ochii după poștașul care să-i aducă pensia. Mai era însă până atunci, moșul dorindu-și mai mult ca sigur să moară eroic peste încă un deceniu, două de acum încolo, perorând senil în amfiteatru, dinaintea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ordonă: Dați-vă la o parte. Covorul acesta e al meu. Nu mă ridic nici moartă, spuse Luana hotărâtă. Întărâtat, fără să mai aștepte ca fetele să se miște, bărbatul prinse de unul din capetele covorului și începu să-l târâie. Acesta se urnea cu greu, omul se înroșea la față din pricina efortului, copilele urlau îngrozite, cu călcâiele proptite în dușumea. Rămas fără vlagă, bărbatul se îndreptă de spate și se repezi spre ele. Plecați de aici, imediat! Ema începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
restul tălpii până la călcâi îi rămase atârnat în afară. Luana își afundă laba piciorului în pantoful uriaș al Anitei, fără să reușească a-i găsi capătul. Se prinseră de braț și porniră agale la plimbare. Cea mare șchiopăta, aia mică târâia din greu pantoful ce se încăpățâna să rămână în urmă. Agățate una de alta făceau un dans de balansoar, sus și jos. Oamenii de pe stradă priveau cu sprâncenele ridicate mersul ciudat al celor două. O dată ce ochii le alunecau în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să mângâie mâna Anitei. Visând cu ochii deschiși la apropiata încântare, le văzu îndreptându-se grăbite spre locul stabilit. Și rămase interzis. Luana înota într-un palton negru, legat cu cordon, pe care-l ținea de poale să nu-l târâie pe jos. Avea pe cap un chipiu de o formă neidentificată iar în picioare purta o pereche de cizme supraelastice, ultimul răcnet în modă, care, se vedea de la o poștă, îi erau mari. "Iubita" lui se încătușase într-un paltonaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atât de exigent pe cât de mare îi era neputința. La concursul fetelor, alături de Luana, mai participau două fetițe, surori, care locuiau peste drum. Copiii trăgeau banca metalică din fața ușii mătușii Vanda și-o înfigeau în mijlocul curții. Asta era capra. Apoi, târâiau bara de bătut covoarele din magazie și aveau paralelele. Cum unchiul Dali făcea rost de orice, verișorii dispuneau de o bârnă nou-nouță. Covorul scos din sufragerie reprezenta solul. Gata! Putea începe concursul. Arbitrul se așeza la masă, cu o coală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei se pierde. Micul Charlot moare de durere, în timp ce cortina ar trebui să coboare, dar nimeni nu se mai gândește la asta. Femeilor le dau lacrimile, bărbaților nu le vine să creadă. Au în față trei copii care abia-și târâie ghiozdanele spre școală, care le cer ajutorul de o sută de ori pe zi. Senzația însă că ei nu sunt chiar atât de neajutorați este copleșitoare. Când Dan suflă în lumânări, Luana îi privi pe toți părinții de față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dintre oameni îl făcea pe Teja să desconsidere complet trupul și hainele. De unde și profunda transformare interioară pe care a suferit-o. Nu se mai credea om, ci duh întemnițat de demoni în spurcăciunea cărnii, într-un înveliș care se târâia vlăguit spre o descompunere eliberatoare. Acesta era un păcat grozav, căci Cel Atotputernic crease trupul ca pe o teacă a sufletului. Chiar și lui Teja, care nu vedea vreo deosebire între aur și fecale, i-ar fi lipsit curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu nostalgia unor fapte mărețe pe care urma să le Îndeplinesc când voi fi crescut. Pe măsură ce cunoșteam mai bine lumea, Îmi dădeam seama că ea nu era deloc populată cu eroi și fapte de curaj, ci de indivizi care Își târâie zilele de la una la alta, jucând după regulile altora, situate mult În afara lor. Teo Haiduc avea dreptate. Soluția samuraiului părea singura corectă În acele vremuri În care totul se construia pe nisipuri mișcătoare. Dar nu era, până la urmă, decât o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
după aceea Qalaseq a primit vizita fratelui său. Acesta, privind cum făcea dragoste Qalaseq cu femeia, ar fi vrut să Încerce și el. A așteptat până ce fratele său a adormit, a apucat femeia de umeri și a Început să o târâie spre ieșirea din iglu. la strigătele femeii, Qualaseq s-a trezit și a prins-o de picioare. Cei doi bărbați au tras fiecare de partea sa până când femeia s-a rupt În două. Qalaseq s-a ales cu partea de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să Încep. — V-am pus puțină miere, aproape că se scuză el. — mulțumesc. E foarte bun. Am pus ceașca jos. — Am venit să vă văd pentru că de la o vreme trăiesc cu un fel de durere continuă, ca și cum ar trebui să târâi mereu un bolovan după mine. Simt că am ajuns la capătul puterilor. — Cred că Înțeleg ce vreți să spuneți, spuse Père Joseph după o scurtă pauză. majoritatea oamenilor sunt obișnuiți să trăiască cu o oarecare doză de durere, care izvorăște
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vreodată, înflorește în toate climatele și sub toate regimurile. La adăpostul măștii se spun multe lucruri semnificative. Pe scurt, se hotărî o întâlnire sub acoperișul conjugal. Or, se întâmplă ca într-o seară bolnavul, auzind un zgomot neobișnuit, să se târâie până la apartamentul soției sale și să deschidă ușa. Ceea ce văzu... nu-l împiedică să doarmă toată noaptea ca un preafericit. Încă de a doua zi, le făcu mărturisiri prietenilor săi, iar aceștia trâmbițară curând noua onoare ce îi era conferită
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
porunci de-i tăie pe toți, afară de poartă, ca să se învețe alți boiari a mai videai pre domnul său” [Letopisețul Cantacuzinesc], Alexandru Iliaș [1616-1618], care îl ucise pe vornicul Cristea, iar ceilalți uneltitori, excedați de prezența grecilor în preajma Domnului, „îi târâia de coadele cailor prin târg, pre alții îi omora” sau Gheorghe Duca, adept al unor răfuieli la fel de drastice) sau în diferite dispoziții (uneori cu caracter aleatoriu) de același fel privind alte persoane (vezi „listele tragice” de mai sus). Evident, în
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
poșta; povață; prinde; profesie; pune; a putea; pungă; punte; rabdă; rafinament; răul; regal; respect; rezistent; ridica; a ridica; sacoșă; sărat; scaune; scăpa; sceptru; sclav; șef; serviciu; somptuos; spate; stăpîn; statut; steagul; strugure; suport; a suporta; teatru; la tine; a tîrî; tîrîie; tot; traistă; treabă; trecut; umbla; undeva; venit; viața; viață; vino; vînt; vîntul (1); 749/260/89/171/1 dulce: ciocolată (109); amar (80); miere (67); zahăr (61); prăjitură (53); bun (50); acru (32); bomboană (18); bomboane (18); gustos (18); plăcut
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
remarcă; remorcă; repede; retrage; roabă; rob; sală de forță; săgeți; scapă; scoală; seacă; sfoara; de sfoară; sfori; sforile; la sine; smucește; soartă; soluții; la sorți; sparge; speranță; stai; stare; strînge; sudoare; suferință; sus; mai sus; suspans; sustrage; de tine; tîrg; tîrîie; totul; trage; a trage de timp; la turta lui; trăgaci; trînti; ținta; țintește; ucide; umple; ureche; cu urechea; urni; vine; vînătorul; vorbă; vrabie; vrea; vrere; zăvor; zbate; zgomot (1); 771/301/94/207/0 traistă: geantă (135); sacoșă (100); pungă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
și nu am făcut-o, de fondurile structurale ale U.E., ei trebuie returnați, iar efortul de rambursare va cădea tot în sarcina contribuabilului român, ca și în cazul împrumuturilor suplimentare contractate de către autoritățile locale. Asta înseamnă că o mai putem tîrîi așa cîțiva ani, dar în lipsa competitivității, a performanțelor econo-miei reale, a creșterii exporturilor, noi nu vom mai putea continua să consumăm fără să producem și să importăm fără să exportăm. Scadența va veni și va fi dureros. Și atunci mă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Național, tras în scenă de Ionel Teodoreanu și plătit de Rebreanu, la Maria Filotti i se cedează un spectacol: "Mi-e rușine de lumina artiștilor risipită pentru fărîma de om cu numele meu." Pînă la sfîrșit, un marginal, un intrus, tîrîind în altă lume un rău destin romantic. Oameni și șoareci se ridică/ Dar vin nenorociri și strică/ Tot ce clădesc. Concluzia lui, ultimul rînd al unei cărți fărîmate între ambiții, servituți și fericiri cu miros de verde (nu de Paris
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]