472 matches
-
se sculă răpede ca și când ar fi fost spăimântat de ceva. - Vuuu! zise el, și privirea-i iritată se rătăcea prin casă, era așa de mult sânge, așa de mult venin care curgea pe pământ și șerpi pătați cu alb se târâiau {EminescuOpVIII 573} în șiroaiele de sânge, eu însă stam sus și priveam cum se înghițeau unii pe alții. O turturică albă zbura deasupra pământului; însă un șerpe-și ridică capul din adâncime și apucă pe turturica albă. Ea fâlfâia, sărmana
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
departe. Deci e datoria regelui - urmă papa - de-a smulge din rădăcină schisma și erezia din toate țările regatului său, deci și din Cumania și din Valachia, căci erezia samănă c-o boală lipicioasă sau c-un șarpe ce se târâie prin întuneric și s-aruncă mai cu samă asupra celor simpli, când cei cuminți nu opresc răul de cu vreme cu iscusință și asiduitate. Fiindcă un asemenea război va cere multe jertfe și va fi costisitoriu, papa enunță în Ungaria
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individual și nepus în consonanță cu pretensiunile artei și a obiectivității caracterului. Maniera e așadar într-adevăr 364r o proprietate a individului, însă fără de-a fi pătrunsă și satură de adevăr și de obiectivitate. De-aceea ea se și târâie ca o particularitate (Besonderheit) a artistului prin toate reprezintațiunile sale și e oarecum punctul cel vârtos care n-a putut fi înmuiat și făcut fluid de cătră viața organică. Cât de varie e espresiunea manierei, și în faptă e nemărginită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gata! spuse Crey pe un ton plângăreț. ― Nu e chiar așa! Chiar dacă îl vom convinge pe el, e greu de prevăzut ce s-ar putea întîmpla cu ceilalți. A schimba un simbol atât de important cu o unealtă care se târâie prin praf ar putea crea confuzii majore și i-ar putea submina autoritatea lui Laak. ― Nu prea cred! ― Și totuși, e simplu. Orice Mântuitor e legat într-un fel intim de simbolurile sale. Coborârea roții în praful Câmpiei ar putea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se grăbește Suze să mă Întîmpine. Îi cad ochii pe picioarele mele dalb Înciorăpate și nu-și poate reveni din șoc. Ce naiba sînt ăștia de pe tine? Ce-ai pățit? Bex... poți să vorbești? — Eu... Nu. Trebuie să stau jos. Mă tîrÎi după ea spre o masă din colț, unde se află Jess. — Ce s-a Întîmplat? Jess mă privește șocată de noua mea Înfățișare. Îmi trage un scaun și mă ajută să mă așez. — Ești ok? E ceva cu copilul? — I-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sau nu de Mozart, cînd aud un zgomot vag În hol. Felicitări de Crăciun. Astea or să mă binedispună. Las jucăria Intelligent Baby, mă duc la ușa de la intrare, ridic maldărul uriaș de corespondență ce zace pe preș și mă tîrÎi Înapoi pe canapea, răsfoind plicurile. Și atunci Încremenesc. În fața mea se află un pachețel, cu o caligrafie distinctă, cu litere frumos rotunjite. A Venetiei. Îi este adresată lui Luke, dar nu-mi pasă. Rup plicul, cu mîini tremurînde, și Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
precis / de aurum potabile sonor, în stare / să dea realitate unui vis:/ un exorcism capabil să-mi aducă în brațe vaporoasa ta nălucă.// Cuvintele - ce sunt și cui slujesc:/ urechii surde, ochilor sau minții?// Cumplit și tandru, magic lămurit / se târâie sub bolta suferindă / destinul meu - acest poem înmărmurit / de haruri, incapabil să surprindă / prezența Ta imaginară din oglindă” - Poemul exorcist, text final al celor trei volume din ediția Opere, publicate cu un an înainte de eliberarea definitivă de iluzia trupului). Mistrețul
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
porunci de-i tăie pe toți, afară de poartă, ca să se învețe alți boiari a mai videai pre domnul său” [Letopisețul Cantacuzinesc], Alexandru Iliaș [1616-1618], care îl ucise pe vornicul Cristea, iar ceilalți uneltitori, excedați de prezența grecilor în preajma Domnului, „îi târâia de coadele cailor prin târg, pre alții îi omora” sau Gheorghe Duca, adept al unor răfuieli la fel de drastice) sau în diferite dispoziții (uneori cu caracter aleatoriu) de același fel privind alte persoane (vezi „listele tragice” de mai sus). Evident, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cuibărea în minte, iar teroarea în suflete, lacrimile lor izbucneau din ce în ce mai puternic, iar vocile deveneau mai disperate, până când se prăbușeau în genunchi și, acoperindu-și fața cu mâinile murdare, vroiau să moară ca să nu mai simtă durerea din interior. Se târâiau, după ceva timp, fără voința de a mai trăi, înapoi între cei patru pereți, în casa în care cândva fuseseră fericite. Se stingeau ușor, ca o lumânare, sub privirile disperate ale soților și, în câteva zile, majoritatea înnebunea și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tot atâtea speranțe cât ne puteam închipui. Era un tren! Un tren! Hornul izbucni din nou și lumina locomotivei electrice inundă discret caverna. Începuse să încetinească și în curând abia se mișca. Nu se opri, ci doar continuă să se târâie de-a lungul primei căi ferate. Când trecu de marginea cavernei și lumina ei nu mai orbi pe nimeni din dom, puturăm vedea vagoanele albastre, ușor scorojite de timp. Ușa unuia se deschise și pe treptele sale apăru un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în panică. Mintea i se întunecă și frica îl cuprinse fără prea mare greutate. Împăratul tăia totul în jurul său și nu era deloc incomodat de ocazionalele gloanțe care treceau prin el ca prin aer. Îl zări pe Govar cum se târâia ca un vierme printre cadavre, muribunzi și încăpățânați. Își lăsă She'le'ri bine înfipte, unul în pieptul unui soldat, iar celălalt în gâtul unui Gardian, și își scoase sabia. Aceasta scânteia în trei culori, fiecare dominând la rândul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Capitolul 26 Ani Eram cu toții un pic confuzi. Nu ne așteptam la un asemenea ajutor și câțiva erau suspicioși, dar era prea târziu ca să dezbatem problema cu puștile la ochi, căci cei dintâi au urcat în trenul care abia se târâia și își ocupau deja locurile pe banchetele compartimentelor. Vom avea timp destul în timpul călătoriei! Și chiar dacă nu erau din partea Leverifului, îi puteam dovedi cu ușurință, căci noi eram aproape cinci sute de oameni, iar ei, poate treizeci. Vagoanele se succedau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dar e greșeală de poet, nicidecum de filozof care a apucat-o pe calea magiei! Fulcinius închide ochii, așteptând potopul de insulte. Princi pele însă nu mai continuă. Se îndepărtează din nou de el. Suspină abătut în timp ce-și târâie picioarele obosite. Bănuiește ce urmărește de fapt Flaccus Vascularius. Sau mai degrabă Livia, căci ea e creierul întregii acțiuni. A început să se teamă. De asta l-a trimis pe gunoiul ăsta. Să-l provoace și să-i spioneze reacțiile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndeobște pământenilor! Locurile în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor de temple părăsite în grabă, prin care timpul abia se mai târâie cu foșgăit imperceptibil de cari și molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai are nici o nevoie, dar nici nu îndrăznește să le arunce. Cu un sfeșnic în mână, intra totdeauna cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
paznici și scăpa de fiecare dată de chelfăneala promisă de fiecare serie de absolvenți doar pentru că nu-l mai vedea nimeni la serviciu în ultimele zile de școală. Am fost chemați urgent în biroul administratorului, un bătrânel care abia își târâia picioarele, dar cu o nevastă trăsnet de frumoasă, de care noi ne bucuram sincer totdeauna când o vedeam, nu ca alții mai puțin simțitori, numai atunci când o și atingeau... Ne-am prezentat spășiți, sperând într-o minune și după ce s-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de dragoste proaspătă mereu reîncepută, cu toate că mintea mea o visează întotdeauna. Mă duc cu mine și nu mă cunosc, cu toate că mă observ cu o grijă migăloasă și trudă inutilă. Vreau să pricep pe alții! Mă mir cum pot suporta să târâi cu mine, pretutindeni, pe mine, străinul. Și uneori acel străin e blând, agreabil, dar alteori e odios cu egoismul lui. Și eu îl port mereu cu mine... Sfinxul înțepeni pe nisipuri (cîrn ca și Irina), încruntat, cu buza atârnând, pare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
îndeobște pământenilor! Locurile în care, cu predilecție, îi plăcea Bătrânului să cotrobăie erau podurile caselor vechi, cu aerul lor stătut și lumina cernută prin hublouri murdare, cu liniștea lor de temple părăsite în grabă, prin care timpul abia se mai târâie cu foșgăit imperceptibil de cari și molii. îl fascina aglomerarea aparent dezordonată de sipete, boarfe și vechituri, de care nimeni nu mai are nici o nevoie, dar nici nu îndrăznește să le arunce. Cu un sfeșnic în mână, intra totdeauna cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
izbită de tăceri argintii și înfiptă-n zăpadă doar pentru o secundă, apoi m-am răsturnat cu spatele drept și cu bărbia puțin adusă spre piept. Până să ating pământul, n-am scos niciun sunet. Cineva alerga către mine.Eu târâiam mâinile în sus și în jos ca o zbatere de aripi frânte. Sini avea chef de hârjoană, așa că mă încălecă prinzându-mi mâinile pe lângă corp, iar picioarele ei deveniră fălcile unui clește cu care mă strângea. Nu mai puteam să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ai mai ieșit la poartă, soro? Da, dragă. Aștept să-mi vie diavolul de băiet cu pânea. Acuși trebuie să pice și dumnealui de la canțelarie. Apoi începu să țipe ascuțit: Dar hai, dimone, mai repede! ai să-ți strici botinele târâindu-le prin colb... Zărind pe Frosa la geam, îi făcu din cap un compliment și-i surâse cu dulceață. În vremea aceasta, boierii întorseseră colțul stradei și ajunseseră pe Costică înaintea casei lui Mărculescu. Acolo se opriră o clipă urmându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aprozilor, câteva cumetre se strângeau în fiecare sară și stăteau la pândă. Așteptau până ce se întuneca de-a binelea, și vorbeau despre una, despre alta, apoi își aduceau aminte „de fata ceea a lui Rusu“. Iar ovreicile din preajmă își târâiau papucii pe talpă prin pulberea drumului până la ele, se alăturau de zaplazuri, și începeau toate odată să spuie. Mai ales Reiza, care ținea dughenița, și era în orice clipă a zilei în prag, știa o mulțime de lucruri, și grăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ești bună de legat și de dus la balamuc... Vină-ți în fire și caută-ți de treabă... Mâni-poimâni trebuie să te logodim c-un băiet cinstit din legea ta... Are să te-apuce tatu-tău de cozi și are să te târâie prin casă... Și Haia, ducând mânile la tâmple, își creștea gemetele: —Of! lasă-mă! lasă-mă! lasă-mă! Nu vreau să știu nimic!... Nu l-am văzut de două zile! Și poate nici în astă-sară n-am să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doctor, zâmbi paznicul. Au fost niște spaime zadarnice, care s-au dus... —...cum se duc toate, Culi. Așa este... cum se duc toate, oftă paznicul. Apoi dădu la o parte amăgirile acestea ale inimii și trase cuțitul, prubuluind unde să târâie jivina, unde s-o atârne și cum să lucreze, ca să-i scoată cât mai frumos blana. Acea piele are să meargă la București, are să călătorească la Paris, ori la Berlin, prin expoziții; au să se mire domni și doamne în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și angajeze un șofer handicapat: însemnul de Handicapat i-ar oferi lui Linex posibilități nelimitate de parcare. — Da, fă-o. — Bucuros, mă asigură el. Mai bine să fii asigurat decât să-ți pară rău. Mă-nțelegi? Așa că acum, când mă târâi spre casă prin după-amiaza boțită, cotigindu-mi drumul printre frați și surori, întâlnindu-le ochii sau ratând întâlnirea, mă simt mai bine știind că totul e cât se poate de oficial. * — Șah, am spus. Selina mă privi indignată. Ochii ei străpungători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
chef dement cu mâncare proaspăt luată de pe foc și băutură grețoasă: aseară zeii vremii și-au înecat amaru-n vin după care au vomitat de la zece mii de metri. Stăm buimaci în parcuri, printre florile umile. Pfiu (socotim noi), greu se mai târâie viața asta. Mi-am încheiat adolescența prin anii șaizeci, când aveai suficiente șanse, când totul te aștepta Acum tinerii abandonează școala - pentru ce? Pentru nimic, pentru o sulă. Tinerii (li se vede pe față), disprețuiții cu păr de stegozaur, nulitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nimic nu înțelege... Și-aș vrea ca să mor Ca Romulus rege, Uitat, legendar... Cuprins de-o furtună, Pierdut să dispar, În codrii Bacăului... * Amurg Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă, Pe drum, la aceeași oră, se târâie un lanț de fier, Și coincidențe aranjate pe-o tristă gamă- Azi iar mi-i frică... și cred, și sper... O zi fără anotimp și ordine militară, Și prin vecini s-aud mici pregătiri de masă, Însă produsele au început
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]