590 matches
-
stilul, cât atitudinea situează o parte a acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor deploră, asemenea atâtor confrați neoexpresioniști, stingerea, în mileniul nostru „târgoveț”, a „rasei” cântăreților: „O, disperații cântăreți,/ ce rană veche îi apasă? / Într-un mileniu târgoveț / se stinge blând această rasă” (Cântăreții disperați), constată consternat că, fiind „bombardat” cu rouă, pământul se degradează și mai mult, în loc de a cunoaște o regenerare: „Pe ale lumii două aripi căzuse roua jucăușă, / Din ale lumii două aripi eu am
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
XVIII-lea, el ar fi trebuit să scrie ca Neculce, precum Neculce în epoca eminesciană, nemaifiind acum boierii la cârmă, și-ar fi scris istoria vieții. În Neculce se înfăptuiește cu un veac înainte acel amestec de mică cultură de târgoveț și de înțelepciune țărănească. [...] La Neculce se descoperă o tehnică încheiată a portretului, în care intră câteva note tipice: o însușire sau o anomalie fizică, starea intelectului, predispoziția etică; o însușire sau o scădere morală, un tic, o manie, un
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
este învăluită, ascunsă - tocmai pentru a da o cât mai covârșitoare impresie a vieții, a realității. Apariția lui Marin Preda în literatura noastră îmi aduce aminte de poveștile din O mie și una de nopți. Acolo, într-o adunare de târgoveți din Bagdad, sau la un caravanserai din Basora, poate fi întâlnit un personaj tăcut, pe care nimeni nu-l ia în seamă, și îmbrăcat într-un burnus care nu-l deosebește cu nimic de oricare om al deșertului, de oricare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
avântul, iar eu simțeam cum se răspândea nemulțumirea printre ei. Cu toate acestea, solii au refăcut convoiul poruncindu-le supușilor să țină sulițele și steagurile. Am intrat pe poarta orașului. În piața din fața porții, acum muiată de ploaie, negustorii și târgoveții făceau zarvă mare. Uluiți de alaiul japonezilor pe care-i vedeau pentru prima oară în viață, mulți au uitat de negoț sau de cumpărături și s-au luat după noi. Ne-am întâlnit cu frații din ordinul nostru care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Aceasta este cetatea voastră cea veselă, care avea o obîrșie veche, și ale cărei picioare o duceau să locuiască departe. 8. Cine a luat această hotărîre împotriva Tirului, împărțitorul cununilor, el, ai cărui negustori erau niște voievozi, și ai cărui tîrgoveți erau cei mai bogați de pe pămînt? 9. Domnul oștirilor a luat această hotărîre, ca să rușineze mîndria a tot ce strălucește, și să smerească pe toți cei mari ai pămîntului: 10. "Străbate-ți țara, ca Nilul, nici un brîu nu te mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe cap tăvi mari de aramă spoită, cu margini înalte de-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe cap tăvi mari de aramă spoită, cu margini înalte de-o palmă, cărora lesne le bănuiai conținutul după aromele de vanilie, mac, chimion sau susan pe care le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu zgomot marfa. Vindeau brânza cu lotul și pânza cu cotul. Ca să prindă safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea și chiar cu dovada că va fi fost pentru o clipă boier sadea. Gândurile bătrânului fură din nou tulburate de privirea stranie care-l înfiorase. De data aceasta venea de mult mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
chervane, ca o coloană de refugiați. Locul pe care se afla târgul un imens teren viran înconjurat de un gard de scânduri, spart pe alocuri era acum plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe cap tăvi mari de aramă spoită, cu margini înalte de-o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
plin de țarcuri, maghernițe, dughene, corturi și tarabe improvizate, toate crescute peste noapte. Târgoveții, veniți de prin alte ținuturi, își vindeau marfa direct din căruțe. Simigii grași cu șorțuri albe, rumeni în obraji de efort, se strecurau cu greu printre târgoveți purtând pe cap tăvi mari de aramă spoită, cu margini înalte de-o palmă, cărora lesne le bănuiai conținutul după aromele de vanilie, mac, chimion sau susan pe care le lăsau în urmă. Ca într-un ritual, țigani gabroveni cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu haine groase și incomode de aba țesută în casă, prăfuite, decolorate și roase pe la mâneci și buzunări, își lăudau cu zgomot marfa. Vindeau brânza cu lotul și pânza cu cotul. Ca să prindă safteaua târgului, plecaseră cu noaptea în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
picioare, gata să dărâme coșmelia, mulțimea se vânzolea și lua cu asalt intrarea prea strâmtă, scormonindu-se prin brăcinare după câteva parale agonisite pe vreo vită vândută în zori. La ieșirea din circ, storși de vlagă și cu ochii rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea și chiar cu dovada că va fi fost pentru o clipă boier sadea. Gândurile bătrânului fură din nou tulburate de privirea stranie care-l înfiorase. De data aceasta venea de mult mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
era în flăcări. Parcă luase foc din toate părțile odată, căci corturile, maghernițele și toate dughenele trosneau învăluite de un fum gros și devorate de limbi vineții de flăcări care lingeau cerul. Vitele se zbăteau și mugeau îngrozite în obor, târgoveții viermuiau să-și scape marfa cumpărată sau rămasă nevândută, urlând între timp după soațe și copii. Cai înhămați alergau bezmetici cu chervane în flăcări, pârjolind holdele din jur. Urmau să crape într-un târziu, cu crupele arse, cu botul în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți, Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți! Voi compuneți pentru dive un libret, o epopee Și-orice galeșă duduie voi o faceți semizee! Tot ce puneți pe hârtie vă citiți, ca-ntre colegi, Și așterneți în prefață bibliografii întregi, Rumegând cuvinte care ocolesc sinonimia, Propunând eseuri, teze
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prin care trecusem puțin înainte, firma șefului de gară, a magaziei, a tutungeriei. Stâlpii de fier ai peronului, proaspăt vopsiți în albastru închis, dădeau o impresie de prost gust, dar care nu jena pe nimeni, pentru că zecile de țărani și târgoveți cu desagi în spinare sau în mâini - fie că pălăvrăgeau în așteptarea unui tren, fie că alergau în ultimul moment să nu-l scape, ori erau preocupați de alte treburi mai mărunte, pe care le socoteau foarte importante și urgente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cărțile populare, de legende și înțelepciune orientală* - o concepție a literaturii modernă prin excelență -, originalitatea lui Sadoveanu este desăvârșită tocmai sub acest complex raport al evoluției ideilor și a artei: dacă „Crâșma lui moș Precu e o reuniune de țărani, târgoveți, notabilități, un roman al satului de la 1900, Hanu Ancuței e o reuniune de povestitori, al căror contract e imaginația. În schimbul băuturii, mâncării, mărgelelor și celorlalte se oferă povești: adevărat etalon, monedă absolută. În aceste condiții, stilul ultimului Sadoveanu nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
preocupa pe tata, ci faptul că ne aflam în preajma unor oameni de o calitate cu totul îndoielnică. Dat fiind că vizitase orașul Fès când era foarte tânăr, își aducea încă aminte de reputația anumitor hanuri, atât de detestabilă încât nici un târgoveț cinstit n-ar fi vrut să le treacă pragul și nici să adreseze un cuvânt vreunuia dintre patronii lor, locuite fiind de cei numiți al-hiwa. Așa cum am scris în Descrierea Africii, al cărei manuscris a rămas la Roma, aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
un „nou“ care manifestă la toate nivelele: mijloacele de locomoție cu care se vine și se pleacă de la târg, prilejul organizării lui, ținuta cerută În zi de târg, natura produselor, locul În care se ține târgul, misterele târgului și ele târgoveților. Este, mai degrabă, o evoluție a formelor pentru că fondul târgului e ceva ce n-a dispărut Încă. Dar când imaginația omului este provocată să schimbe la nivelul formelor, ea poate avansa atât de rapid și de departe Încât cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și întâmplări „Caietul crâșmarului” este un roman în care Vasile Ilucă își confirmă și își dezvoltă preocupările pentru tainele Istoriei, dar și pentru făptuitorii acesteia. De data aceasta, nu la mari personalități face trimitere, ci la omul simplu - sătean sau târgoveț - adică aceala care participă efectiv la facerea Istoriei, dar care, mai ales, trage gloaba Istoriei, cum ar spune moș Creangă. Calul de bătaie. Asemenea oameni suportă dramele Istoriei, de foarte multe ori prin sacrificiu suprem, adesea traumatizați, sufletește cel puțin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]