253 matches
-
nu, erau tot felul de oameni. Pentru o perioadă am lucrat în Grupul Științelor, fiind subordonat lui Murai. Făceam tobe și studiam metode de tăbăcire a pielii de porc. Făceam multe lucruri (râde). Mergeam să învățăm la locul unde se tăbăcea pielea, să descoperim ce fel de lemn ar fi bine să folosim. Începeam de la lucrurile fundamentale. Unde se găsea lemnul potrivit pentru tobe, nu știam. Am renunțat și am mers pe intuiție. Cum am spus și mai înainte, ne ocupam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pereților erau covoare mătăsoase de Tabriz și Ispahan, pe mesuțele joase, stranii lămpi arăbești aducând cu opaițele, pe pereții văruiți panoplii cu arme turcești, iatagane, sulițe și pumnale, pistoale cu țeava de argint neînchipuit de lungă și scuturi din piele tăbăcită într-un anume fel, semănând cu cele ale bașbuzucilor cu care Mahomed al II-lea cucerise Constantinopolul. Călugărul zări într-o străfulgerare toate acestea, dar și cele două jilțuri din mijlocul odăii, pe care stăteau Constantin Brâncoveanu gol până la cingătoare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aer, cu fețele pătate iremediabil cu maro de la praful de tutun. Ar fi putut să vadă muncitori care Împrăștiau manifeste pro-sindicat În timp ce erau urmăriți de detectivii lui Pinkerton. Pe alei lăturalnice ar fi putut vedea bătăuși puși pe eliminarea sindicatelor, tăbăcindu-i pe autorii acelorași manifeste. Ar fi putut zări polițiști, pedeștri sau călare, dintre care șaizeci la sută erau În secret membri albi ai Ordinului Protestant al Legiunii Negre și aveau propriile metode de a se descotorosi de negri, comuniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de televiziune, dacă voiau îl puteau lăuda și acum pe Ceaușescu și puteau explica și de ce o făcuseră înainte, puteau spune că Securitatea fusese o instituție patriotică, ba chiar puteau să aducă pe ecrane foști generali de Securitate, care-l tăbăciseră pe Goma și care acum comentau bine dispuși evenimentele curente, își expuneau concepția lor despre lume, făceau bancuri și spuneau că "Monica (Lovinescu) ar fi bine să fie bătută la cur ca să-i vină mintea la cap". Ce conta că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
față pe Roth, fără ca acesta să aibă măcar timp să își ridice brațele pentru a se apăra. . Capitolul XLI Andrew Constable era un tip puternic, mai ales pentru că mergea pe jos către locurile îndepărtate de vânătoare și de pescuit, pentru că tăbăcea tăbăcea piei de căprioară și secționa oase, pentru că tăia lemne. Dolofanul de Joe Roth nu se putea compara cu el. Avocatul încercase să se ridice și să strige după ajutor, dar Constable îl lovise cu putere în gât. Țipătul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe Roth, fără ca acesta să aibă măcar timp să își ridice brațele pentru a se apăra. . Capitolul XLI Andrew Constable era un tip puternic, mai ales pentru că mergea pe jos către locurile îndepărtate de vânătoare și de pescuit, pentru că tăbăcea tăbăcea piei de căprioară și secționa oase, pentru că tăia lemne. Dolofanul de Joe Roth nu se putea compara cu el. Avocatul încercase să se ridice și să strige după ajutor, dar Constable îl lovise cu putere în gât. Țipătul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spânzurătorii. Gâtul îi era uscat și amar, iar inima i se frământa într-o emoție aproape dureroasă. Se simțea mulțumit că va vedea tot și, ca să-și potolească nerăbdarea, se uită împrejur, căutând cunoscuți și prieteni printre zecile de fețe tăbăcite de război și schimonosite sub povara căștilor de oțel... Generalul stătea în dreapta, numai la vreo trei pași, ursuz, nemișcat. Mai încolo însă locotenentul Gross trepida fără astâmpăr, urmărind cu atenție disperată toate mișcările condamnatului, care-i fusese bun prieten. Văzând
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pomii înfloriți în spatele acaretelor, și fântâna cu cumpănă în mijlocul curții... Numai soarele lumina mai vesel, și oamenii, din ogradă, din ferestre și chiar din uliță, se opriseră în loc, uitîndu-se la ofițerul între baionete, cu hainele murdare și rupte, cu fața tăbăcită de osteneală și de emoții... Apostol simțea toate privirile ca niște săgeți drept în inimă și iar începu să bolborosească: "Dumnezeu... Dumnezeu..." ca o apărare împotriva rușinii grele ce-i moleșea întreaga ființă. Avea privirile țintite spre vârfurile prunilor înfloriți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu atât mai puternic cu cât îl privim în față. Lysia intră și-i întinse lui Destinat mâna ei atât de fină că nu o văzu de îndată, ocupat cum era să privească pantofiorii de vară, din crep și piele tăbăcită de culoare neagră, ale căror vârfuri și tălpi erau acoperite cu puțin noroi. Iar acest noroi mai curând cenușiu decât brun lăsase o dâră pe jos, pătând cu alb pătratele negre și cu o culoare întunecată pe cele albe. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cadavrelor și expresia animalelor sacrificate, pielea lor violacee, ochii lipsiți de orice strălucire, ea care altădată fusese drăguță ca o inimă. Pentru câteva monede, Josăphine, pe care copiii o strigau Pielea, îi dădea comorile ei lui Elphège Crochemort, care le tăbăcea într-o moară veche de pe malul râului Guerlantei la șase kilometri în amonte de unde locuiam noi. O moară veche, pe jumătate dărăpănată, care lua apă ca un mare vapor cu o spărtură în el, dar rămânea totuși în picioare, an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fără rost în atâtea și atâtea nimicuri. Dar ce să-i faci, așa e lumea. Și ca dânsa suntem noi. Comentarii critice "Cu sufletul mai mare decât mărunta-i dar vânjoasa făptură, Vasile Tărâțeanu este veșnicul pelerin romantic cu pielea tăbăcită de cele patru vânturi, dedicat apostolatului românesc-bucovinean și unui recitativ poetic al înstrăinării în maniera Goga sau folcloric-eminesciană. El scoate versul de-a dreptuldin sufletul său înstrăinat, fără dichisuri și zorzoane sonore, mereu cu coarda înstrunată la sunetele amar-dulcei Bucovine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
padre. Să citim și să scriem. Și să vorbim în limba spaniolă. Cu ochii în pământ, mai marele satului răspundea ca și cum ar fi murmurat cuvinte învățate pe de rost. Am mai învățat și să semănăm semințe, să îngrijim ogorul, să tăbăcim pielea. Vă bucurați cu toții că ați învățat aceste lucruri? Da, padre. Undeva în sat se auzi cântând un cocoș. Niște copii despuiați se uitau dintr-un colț al răscrucii la această scenă ce aducea întrucâtva cu o judecată. Velasco se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mi-a rămas în minte o întrebare. Ce-a avut cu băiatul? De ce l-a bătut atât de înjositor, tăvălindu-l pe jos în fața clasei cu lovituri de picioare? Mă uit la părul lui alb și la întreaga lui figură tăbăcită de atâtea decenii de viață prin care a trecut, cu aceste căderi și poate cu înălțăm, dar care nu i-au fost cunoscute și prețuite, și nu găsesc răspuns la întrebarea mea. Îmi spune pe nume și ciocnim paharele. Îl
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Toate capacele de canal au fost sigilate, ca nu cumva vreun terorist să iasă din canalizare, murdar de rahat, și să arunce cu pietre în monsieur Charle. Toți câinii comunitari au primit câte 5 kile de mâncare, ca să li se tăbăcească burțile și să nu mai poată merge vreo patru zile. Un câine care nu merge nu mușcă. Mai ales că s-ar putea să afle Brigitte Bardot despre viața lor de huzur. Una peste alta, nu am putut trece de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
-l înfrunte. Omul ăsta lucra de mulți ani la fermă. Un pezevenghi bătrân, cum îi spunea fermierul, cu afecțiune însă; ținea la el, erau împreună doar de atâta vreme. Jumătate din an Jonas îndeplinea munci ocazionale: scotea apă pentru grădină, tăbăcea piei, cosea iarba. Dar când se apropia vremea însămânțatului, devenea un om important. — Jonas, vino aici, repetă fermierul și luă pușca de calibru 33 pe care o ținuse până atunci rezemată de scaun. În anotimpul ploios, Jonas își petrecea zilele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
bine arsă, Îl ustura și-l strângea, așa cum i se Întâmpla lui Karl cu pielea lui de străin. Atunci și-ar fi dorit o piele ca a celorlalți băieți, mai Închisă la culoare, o piele care Încă de la adolescență era tăbăcită și-i apăra de intemperii. Ar fi vrut să nu-i fie părul lins, linia maxilarului delicată și pomeții obrazului lipsiți de relief, ar fi vrut să nu se deosebească de ceilalți atât de mult. De-a lungul acelui an
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
oglindă îmi face semne pline de pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea de nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî cărarea... Sunt femeia cu lanțul gros împleticit pe mâna dreaptă. Mă dor toate anotimpurile. Femeia din oglindă îmi pregătește apa purificării
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Atunci călcai cu picioarele pe covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca de tine! Doamne! Doamne! Cum de m-oi fi îndrăgostit eu de o fată cu tălpile tăbăcite?râd amândoi cu hohot. — Ai făcut o mare greșeală! Regreți? — Nu regret. Fata de care m-am îndrăgostit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Și pentru viața ta, nu? Dacă lângă mine n-ar fi femeia cu tălpile tăbăcite, viața n-ar avea sens. — Dar femeia despre care vorbești are tălpile atât de fine acum, ca obrazul tău. Hî!hî!hî! nu mai sunt tăbăcite. — Dar gropițele din obraji ca și buzele-i dulci i-au rămas aceleași. După sărutări și vorbe de iubire adormeau îmbrățișați plini de dragoste și fericiți că se pot bucura de o viață frumoasă împreună. Nici când se trezeau din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dată că îmi spun cucoane cu coatele goale ori doi baroni la perechea de pantaloni... că le-o retez eu de la obraz că după ei pute a berbec și a țap în călduri pentru că nu se pricep cum să-și tăbăcească pieile pentru cojoace și pieptare. Degeaba te dai bogat dacă ești sărac cu duhul și nepriceput! N-au decât să vină la mine pentru rețetă ca să-i scap de duhoarea care le-a adus porecla de mârlani parfumați. Nici prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Morții călăresc repede (cu sensul de "sunt repede uitați") traducere de Iulian Gabriel Hrușcă. 2 Azi, făcurăm instrucție, nu glumă: Suntem tăbăciți de praf și de humă, Ne pârâie oasele, ne dor toate cele, Mațele ne chiorăie și ele! După atâta trânteală, Ia, să dăm asalt la haleală! Slană cu mazăre avem de crăpelniță, azi. Ura! La burlanul pe roți al companiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de ocazie, lacomi de auditoriu, gata să vorbească despre orice subiect dacă sânt ascultați. Alții ar zice că par un cabotin, un pustnic, un strigoi al bibliotecilor părăsite, un actor ambulant sau un amestec din astea. Cu toate că mâinile mele mari, tăbăcite de vânt și de soare, seamănă mai mult cu ale unui docher. În rest, nu știu ce să vă mai spun despre chipul meu, decât că aș vrea să fiu și eu alături de dumneavoastră, într-o cameră normală; înainte de orice altceva, m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
certitudinea i se va pierde și localizarea când va cădea prima ploaie mai puternică și plantele vor irumpe fragede și voioase din humusul creator. Luând În considerare dificultățile și temându-se să nu cadă În mocirla de recursuri În care, tăbăciți În șmecherii, avocații vicleni ai maphiei ar fi afunda-o fără milă și compasiune, legea hotărî să aștepte cu răbdare să vadă cum vor evolua lucrurile. Era, fără umbră de Îndoială, atitudinea cea mai prudentă. Țara era mai agitată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ea și eu suntem heterosexuale. Și ea și eu am iubit doar bărbați. Și ei și mie ni s-au împlântat cuțite în spate din partea oamenilor celor mai apropiați. La acea vreme, ea avea deja o carne a sufletului bine tăbăcită de suferință, de trădare, de înfrângere a dorinței de a dispărea. Tot ce și-a putut păzi când nu mai avea nimic de păstrat a fost demnitatea. Ursula nu poate să se târască. În ani, am învățat și eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și elixir al vieții și otravă perversă pusă pe Pământ de extratereștri din copacul strâmb al grădinii ochiului de geam. Piciorul stâng era mâna dreaptă, iar degetul mic de la mâna stângă corespundea pleoapei stângi. Aveam unghii în loc de ochi și piele tăbăcită în loc de urechi. Miroseam cu pielea și simțeam cu limba... Mă gândeam la trecut și, cu noua mea rațiune de a fi, era incredibil câte lucruri erau catalogate acum ca fiind josnice și anormale. Cum am putut eu da binețe atâtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]