596 matches
-
le-a clătit în cratița așezată alături, pe un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de pernă ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi sufla fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boiereasca, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o altă nouă. Scândurile sunt lungi cât cameră, crăpate în fel
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
le-a clătit în cratița așezată alături, pe un scaun, le-a șters cu un prosop curat și le-a dus în sală, în bufet. Tata stă întins în pat, învelit cu plapuma, rezemat cu ceafa de perna ridicată pe tăblia dinspre fereastră. Trage adânc din țigară apoi suflă fumul spre tavanul din scânduri vopsite cu crem, scânduri aduse de la o casă boierească, dărâmată de stăpânul ei pentru a construi o alta nouă. Scândurile sunt lungi cât camera, crăpate în fel
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
în cadență urechile și țâțele, capra întorcea spre mine doi ochi galbeni-tăioși, cu lumini de brici, și răspundea salutului meu: - Be-e-eee... - Dar de ce a suferit? Îndrăznesc să întreb. - Ee, tată, poveste lungă... Jarul se mișcă în semicerc dinspre scrumieră înspre tăblia patului, se aprinde așa cum străluceau cărbunii de la fierăria lui nea Sile când acesta apăsa, cu tot trupul aplecat, pe scândura foalelor, zăbovește acolo sus cât să-și liniștească strălucirea apoi începe să se miște ușor prin aer, semn că tata
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
ce ai de spus fără ocolișuri! îl întrerupse Hasim pe a cărui frunte apăruseră picături de sudoare. Fariseul se frământă un timp strângând din pumni și păru în cele din urmă că vrea să cedeze. Lăsă mâinile în jos pe tăblia mesei și dădu din cap. -Ei bine..! spuse el, înțelegerea n-am făcut-o eu prietene Hasim, ci tatăl meu, bunul tău prieten, răspunse fariseul zâmbind relaxat. -Înainte de a pleca din această lume mi-a transmis o taină de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]
-
acolo unde se nășteau fete, iar „Coloana” - stâlp tradițional gorjenesc, stâlp funerar, întâlnit în cimitirele din Gorj, în vârful căreia meșterii sculptau și așezau o pasăre, simbolul sufletului celui decedat. „Aleea Scaunelor” poartă numele de la cele douăsprezece scaune (cu forma tăbliilor pătrate) ce o mărginesc, pe care artistul le-a grupat în patru ansambluri de către trei scaune fiecare. Ele pot simboliza anul cu cele patru anotimpuri sau cele douăsprezece luni ale lui. De-a lungul timpului opera sa a primit diverse
CÂTEVA GÂNDURI DESPRE CONSTANTIN BRÂNCUŞI de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344310_a_345639]
-
bucurie greu de descris. O să râzi. Prima ,,poezie” - intenționat i-am pus ghilimele - a fost o poezie patriotică. Aveam 8 ani, eram deja in vacanța de vară și mă așezasem cu mâinile sub cap la umbra unui măr pe o tăblie din lemn și priveam cerul. Pur și simplu. Și atunci m-am gândit eu că aș putea scrie o poezie. Ca o paranteză, eu citeam deja Eminescu (la cinci ani am recitat, pe scena Căminului Cultural din localitate, din ,,Luceafărul
IOANA BURGHEL, DIN DRAGOSTE PENTRU POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344391_a_345720]
-
și o înghețată ornamentată șmecher ne-au potolit setea biologică, care ne răscolise trupurile. Am vorbit mult, amândoi dorind parcă - într-un timp cât mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă căutare de contact fizic cu celelalte două. Ne doream reciproc. Hormonii tropăiau prin corpurile noastre, mai ceva ca o herghelie de cai sălbatici aflată într-o goană nebună
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
înfățișând portetele unor femei având comune distincția și sobrietatea minei. Ce mă nedumiri mai mult fu că toate păreau să fi fost imortalizate la aceeași incertă vârstă. Încăperea avea ca mobilier expus exclusiv de-a lungul pereților: un pat fără tăblii - ca un catafalc, îmi zisei, o bibliotecă înaltă, în care zării doar cărți capitonate în piele cenușie, o masă, pe care stăruia un sfeșnic scurt, rudă cu lampadarul din hol și în care intuii singura sursă de lumină pe vreme
PREŢUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379812_a_381141]
-
dinafară, iar în rest încăperea era înțesată de sistemele, aparatele și magaziile normale într-un asemenea vehicul. Dispuneau chiar și de un mic elevator pentru aprovizionare. Cei doi militari stăteau la masă față în față, cu două căni așezate pe tăblie. Priveau cu atenție monitoarele care preluau imagini din afară cu ajutorul mai multor camere situate dincolo de blindajul vehiculului. -Aș vrea să văd mai departe, spuse locotenetul Silan. Bătu ușor cu două degete pe tăblia mesei și un spot luminos afișă în locul
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
în față, cu două căni așezate pe tăblie. Priveau cu atenție monitoarele care preluau imagini din afară cu ajutorul mai multor camere situate dincolo de blindajul vehiculului. -Aș vrea să văd mai departe, spuse locotenetul Silan. Bătu ușor cu două degete pe tăblia mesei și un spot luminos afișă în locul în care lovise masa o tastatură pe care locotenentul Silan o folosi printr-o combinație de taste. O cameră de luat vederi tocmai indica cum o dronă aflată pe suprafața carului blindat se
FORTĂREAŢA, PARTEA I-A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380022_a_381351]
-
de înțelesuri ițindu-se de după armura cuvintelor gândite și zise. Fără nicio tentă de disimulare, se cere un „prim-ajutor”: „oameni buni,/ trageți ziua afară/ înainte să moară/ în cârciuma neaerisită./ câteva clipe/ am crezut că văzusem/ spinarea tatei/ arcuită/ peste tăblia mesei cu mușama/. aducerea aminte/ se șterge la gură/ cu dosul palmei./ dă drumul sudalmei/ printre dinți,/ de sfinți părinți,/ de renunțare./ mâine va fi ziua cea mare/ în care ne vom scula treji./ lașii vor fi viteji și vor
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
a răspândit deja zvonul că magnificul Tiberius îl are în grații ca succesor al său la jilțul imperiului. Ce spui de asta procuratorule? Procuratorul ridică din umeri. -Și ce-i cu asta? -Nu pricepi ilustre? spuse tetrarhul aplecându-se peste tăblia mesei. Eu nu-mi voi mai recupera niciodată banii, iar tu îți vei pierde jilțul de procurator. -Prostii! exclamă Ponțiu Pilat neîncrezător. Procuratorul gândea că nu banii erau motivul pentru care Irod dorea să pună mâna pe Agrippa. -L-am cunoscut
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
fi putut fi inspirată de toți! -Teoretic da! Dar nu avem dovezi că s-ar fi întâmplat asta! -Pe noi ne interesează ce vom scrie în raportul anchetei, magistre Simbinacus! spuse Comus Lucretius făcând un semn explicit cu mâna pe tăblia mesei. Mormântul a fost declarat proprietate a statului roman iar ancheta trebuie să stabilească cum s-a furat corpul acestui Iisus! Una din acțiunile la care s-au dedat răpitorii a fost aceea a înmiresmării aerului! E clar? spuse Comus
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
că strigă el. Sau iudeii care l-au primit ca pe un rege cu puțin timp în urmă, iar pe treptele pretoriului i-au cerut acestuia moartea? Rămaseră nemișcați cu toții privind spre el care rămăsese nemișcat cu pumnul strâns pe tăblia mesei. Procuratorul îi privi apoi pe rând, începând cu magistratul Lucretius. Acesta întoarse capul și spuse: -Nu vă condamn mărite, ați făcut ceea ce trebuia! Ponțiu Pilat se întoarse apoi spre Simbinacus. -Nu vă condamn nici eu! spuse și acesta. Aveți
PRIMUL FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373286_a_374615]
-
din umbră după ce a ales prima variantă, deci a fost un parteneriat din care am câștigat amândoi. Nici o afacere de-a sa n-a suferit vre-o atingere datorită mie, spuse el ridicând tonul și strângându-și pumnul lovi pe tăblia mesei. Hasim nu se lăsă impresionat de cel din fața lui și își dădu seama ca tâlharul încerca să-i spună că fusese protectorul bătrânului și totodată cel care l-a ridicat la rangul său și la averea sa, datorită lui
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
sa, să pronunțe un nume, chiar două, chiar trei, din care unul era sigur cel drag lui. După un moment prelungit de liniște ca de mormânt, mama se întoarse spre fiu, își reluă locul pe marginea patului de lemn, cu tăblii din tablă, vopsită și cu desene înfățișând doi copii, băiețel și fetiță, își privi fiul direct în ochi, îl mângâie pe frunte, aranjându-i părul negru, puțin creț și dezordonat, ca după somn, și-i spuse: - Nu-mi dau seama, mamă
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
pe trepte din lemn care, oricât ai fi vrut, scârțâiau din cauza cuielor din lemn de salcâm; sus, în stânga, câteva camere de locuit, dacă nu mă înșel patru la număr, camere bune, curate, aranjate tradițional cu lăzi de zestre, paturi cu tăblii de fier, pardosite cu pardoseală din brad de 3 cm., acoperită cu preșuri din zdrențe țesute în războaie, mese și scaune, uneori cu trei picioare confecționate de țiganii rudari, plocade, cuverturi lucrate cu vergica în război, iar pe fiecare pat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
pe trepte din lemn care, oricât ai fi vrut, scârțâiau din cauza cuielor din lemn de salcâm; sus, în stânga, câteva camere de locuit, dacă nu mă înșel patru la număr, camere bune, curate, aranjate tradițional cu lăzi de zestre, paturi cu tăblii de fier, pardosite cu pardoseală din brad de 3 cm., acoperită cu preșuri din zdrențe țesute în războaie, mese și scaune, uneori cu trei picioare confecționate de țiganii rudari, plocade, cuverturi lucrate cu vergica în război, iar pe fiecare pat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
lucru fu făcut acesta îi privi pe toți cu uimire și de fapt nu înțelegea prea bine nici el ce se întâmpla, însă apucă mâna străinului călător care i-o întinsese pe a sa pentru ca acesta să se ridice de pe tăblia pe care stătuse întins, mort. Auzindu-le istorisirea aceasta chiar din gura lor, l-am întrebat pe tânăr dacă își mai amintea ceva din timpul cât fusese mort. Mi-a povestit că s-a aflat într-un mare întuneric, imens
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
de animal, vreau să urmăresc graficul cântăririlor și periodicitatea lor. - Ce legătură are cu... - Eu stabilesc acum cine și cu ce are legătură, sper că acesta e un lucru clar! Man se ridicase și se proptise cu ambii pumni în tăblia biroului impunător. Preda simțise că pământul îi alunecă încet de sub picioare. Hârtiile lui urmau să intre la puricat? Se descurcase mereu cu secretarul de partid atât în ceea ce privea raportările cât și în ceea ce privea planul. Nici unul dintre ceilalți doi
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
Acasa > Strofe > Creatie > MĂR ÎMBOBOCIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 837 din 16 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului alb pe masa principiilor negru pe spatele tăbliei în care verbele adorm formele o iau razna sub greutatea rostirilor false minciuni droguri iluzii și ele răvășite de sensurile primite dar fals într-un punct în care primăvara îmbobocește mărul mama mi-a spus să merg să fotografiez mărul
MĂR ÎMBOBOCIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345902_a_347231]
-
întrece umbra blocului o ia de perciuni și îi povestește cum e cu anotimpurile umbra se vrea și ea copac nu poate explicația există fiecare caută în buzunarul lui Dumnezeu soarele luna râde în halou e alb pe masa principiilor tăblia ascunsă privirilor e neagră praful de pe deget e cenușiu bat darabana aparențelor de întâmplări nu contează formele contează cauzele apoi finalurile tristețea e iluzorie râd și eu cu luna nu mă ascund în nici un halou mă arăt întreagă în umbra
MĂR ÎMBOBOCIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345902_a_347231]
-
vedere pe cineva, mai ales cum pun eu suflet în tot ceea ce fac... Săracul suflet al meu! Nu-mi vine să cred, Hențea! Mi se pare și astăzi incredibil, auzi?! Imposibil!” Mihai Oargă a plecat capul, apoi a trântit în tăblia taburetului paharul tocmai umplut, încât stropi gălbui au sărit în toate părțile. „Nu-i nimic, nu-i nimic, revino-ți”, l-a calmat Hențea, ștergându-și așternutul patului de stropii și spuma de bere. „Beda dispăruse! Pierise, de parcă l-ar
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
le. Cum să nu! am râs noi dându-ne coate în așa fel încât nea Costică să vadă și el asta. Acesta se enervă dintr-o dată și bătu cu pumnul în masa de plastic făcând să sară paharele aflate pe tăblie. -Ușor nea Costică! încercă să-l liniștească amicul aflat la masă. -Ho! Ho! Ho! Nea Costică! -Da? spuse acesta. I-a zi mă' puștiule, spuse acesta adresându-se mie. Știi tu ce-i la Napoli ? Ai fost tu vreodată pe-
CONFRUNTAREA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345102_a_346431]
-
veacuri, iubire... Numai că... *** ...În marele birou lambrisat cu tek și cu draperii roșii Aghiuță, un ghinionist de excepție, aștepta cu cornițele dârdâind reacția șefului. Acesta se uita pe statistica prezentată de nemernicul amploaiat și bătea nervos cu ghearele în tăblia biroului. Scotea și ceva flăcări pe nări, dar asta nu era cel mai rău lucru ce se putea întâmpla. Nenorocirea venea dacă erai expulzat pe Terra ca să faci muncă de reeducare. Aghiuță mai fusese în astfel de sejururi și nici
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]