18,686 matches
-
de la tine uite-așa, cine s-ar prinde. Șoferul n-ar îndrăzni să mă întrebe nimic. Și tot așa m-aș întoarce. Lună plină. Îți vorbesc ție din inboxul meu care vorbește din cînd în cînd cu mine, iar uneori tace fără milă. Ca tine. Pe suprafața rece a lunii plutesc, eu nu sînt o înotătoare, mă poți pescui ușor cu mîinile tale. Plutesc și pot părea cel puțin tăcută, poți crede că nu mai sînt vie, dar mai respir încă
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
mamă, îi zicea el... Poftim, el îi zicea mamă și ea îi spunea idiotule! - Dar, mamă, o să mă plictisesc cu una d-aia. Știi cîtă treabă am la minister, numai chestii plicticoase, măcar în vacanță să mă distrez și eu. - Taci din gură cu treburile tale. Ai treabă! Ce treabă ai la minister? N-ai nici o treabă. Treaba ta e să îți faci imagine că nu te mai votează nimeni dacă nu apari. Ce dăm la copii să mănînce? - Mamă, exagerezi
De la Sinaia la Cotroceni by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/7344_a_8669]
-
suflet. De-aceea să-ți scriu limpede mă-ncumet, Femeie grea de sîni, turlă perlată În roua dimineții, clipă lentă Ce mă atinge-n trecăt, ca pe-un stîlp, Cu șoldurile, drogul meu de mentă Și cimbrișor. În jur melcii tac mîlc. E vremea fluturilor fără haine, Doar în amiezi de raze îmbrăcați. Vin să-ți strecor, prin somn, crudele taine Ce nu se spun decît între bărbați. Ci tu, isteață foc, o să-nțelegi Din creștet pînă-n cracii tăi pribegi...
De-abia acum mi-e șoapta-mbelșugată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7823_a_9148]
-
pocni de-atâta floare a conștiinței dragostea mea Beau un icetea in cinstea ta Glumesc fără cale de-ntoarcere când liniștea atunci noi abia acum după ce petrecerea care nici asta n-a fost se închide și chelnerul moare abia acum tac bărbații și mamele lor cu mai mare înflăcărare plâng că după legea lui Dumnezeu ele cu rănile lor nu mai întorc pe nimeni din drum abia acum se liniștește pe stradă o luptă abia acum iese luna de după Ambianța și
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
locul pe care ne-am născut să ne țină ca un plămân să ne ridice să ne coboare să ne lase cu ochii în soare abia acum după ce morțile noastre nu mai sunt noi și nu mai dau de gândit tac bărbații și îl vedem pe Dumnezeu în genunchi pe o undă radio aproape acum tac bărbații când liniștea a început n Scenia 18 la un moment dat se creează un gol în stomac și vrei să-l bagi acolo pe
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
să ne coboare să ne lase cu ochii în soare abia acum după ce morțile noastre nu mai sunt noi și nu mai dau de gândit tac bărbații și îl vedem pe Dumnezeu în genunchi pe o undă radio aproape acum tac bărbații când liniștea a început n Scenia 18 la un moment dat se creează un gol în stomac și vrei să-l bagi acolo pe Dumnezeu inevitabil chiar îl aduni din toate cotloanele casei tale pentru că noi credem că dragostea
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
acasă, adeseori capete de gâlceavă în familie, aici însă în calitate de... bălării... Mașina ce ne transportă spre hotel, firește o "Volgă", nu prea are concurență pe șosea, se poate respira ușor prin împrejurimi, iar în interiorul ei atmosferă gravă, aproape rigidă. Se tace. Mă simt brusc împins spre melancolie, mai precis mă afund iar în problema care mă frământă din momentul când am aterizat și N. a declarat trist că o sticlă de vodcă e prea puțin pentru douăzeci și una ore de zbor. Întorc
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
e vorba. Enrique îi spune. Juan mă privește râzând, dar i se adresează tot lui: "De ce nu-i spui omului că pe vremuri într-o casă cu 17 camere locuia o familie, iar acum 17?" Enrique strânge din umeri și tace. Dar îl înțeleg pe șofer neașteptat de ușor: spre deosebire de restul spaniolilor din lume are vorba rară și dicția îngrijită. Ș-apoi, dacă pricepi două-trei cuvinte... Practica apartamentelor "la comun" nu e o descoperire cubaneză... (Au mai fost și alte revoluții
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrea ea nu poți alege nici locul nici ceasul ermetic închise în viață. Autumnală Cum își sapă tunelul iubita noastră suburbie prin care vrea să se strecoare pînă-n viitor cum creierul tace apoi se frămîntă se-nvîrte pe loc aidoma unei turme de oi cum te educă literele plesnindu-te peste palmă asemenea unor nuielușe pedagogice cum erupe-n fine apa caldă de care ai atîta nevoie chiar din plinul unei artere sparte
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
lighean cu lături argintate ... când cel ce spune este auzit doar de afară, când cordonul ombilical a devenit o sfoară înnodată de gât, când toate obiectele au firi zburătoare?! Fierul de călcat calcă pieptul celor ce nu mai întreabă și tac când chiuvetele se înfundă cu pietre de la ficat oglinzile arată alte chipuri, cu care încă nu m-am învățat. Tăiat și cusut, cusut și tăiat, adoarme-mă, îmbată-mă, fă-mi o țigară de iarbă ... acasă al meu este o
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
sperândă disperare nu din deplângere ci din plâns de mic copil de când a murit tata mi-am dat seama cum eu nici în ruptul capului nu pot fi graniță sigur am încercat și noi să imităm granița dar ea nu tăcea nu se lăsa măgulită ci își spunea ale ei sârme ghimpate dar cine era dispus să fie zgâriat de evidențe poate muribundul aceste jalnice mimesisuri nu ne ajutau nici măcar să trecem unul prin celălalt abia doar bolnavi de moarte reușeam
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
se lăsa măgulită ci își spunea ale ei sârme ghimpate dar cine era dispus să fie zgâriat de evidențe poate muribundul aceste jalnice mimesisuri nu ne ajutau nici măcar să trecem unul prin celălalt abia doar bolnavi de moarte reușeam să tăcem unul pentru celălalt și prin tăcerea aproapelui nu puteai doar pluti trebuia să înoți contra dorințelor lui să-l convingi că ești mort cum n-are de ce să-i fie frică de tine cal de febră cabotin galopând câmpiile melodiei
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
de rană Și a rămas în cenușă gol. Văzând că trupul s-a împuținat Lacrimile începură să-și stoarcă sarea în mâinile, numai oase, ce-i acopereau ochii, în umbra lor ce încă strălucea. Amintirea ca puii căzuți din cuib tăcuse, Cerul abia mai lăsa câte o rază din începutul zilei, Inima nu-și mai învârtea roata, Fericirea i se uscase pe buze. Atunci a venit toboșarul ascuns Și a anunțat verdictul: Locul acesta va rămâne plin de el Până la sfârșitul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
pe dinăuntru Cum? Cum să aflu eu?... Cum să aflu eu? Cum să aflu eu? Cum să aflu eu?... În fine se aude o voce: Ce anume? Ah, iată, vorbi Însuși Domnul-Dumnezeu eu umilul dorind de fapt să aflu de ce tăcea Bunul Domnul-Dumnezeu... Chiar de ești... și în ultima clipă a celor 999 de ani ai săi Matusalem strigă: " Oprește-te, clipă , chiar de ești - înspăimântătoare!!!!!!!!!!" Pîstaia, relieful boabelor păstaia bombată în zece sau mai multe locuri ca o ființă de
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
și prietenului meu. Numai că el a ridicat mîna dreaptă, apoi și degetul arătător, și a făcut semn că nu, că mă înșel, însă apoi, prin ce a spus, a confirmat spusele mele. - Da, șamane, ai dreptate. Și-apoi a tăcut, iar eu n-am priceput de ce m-a contrazis cu mîna și m-a aprobat din vorbe, așa că l-am întrebat. - Nu știu, a dat el din umeri, pe bune dacă știu. Știu că ai și n-ai dreptate, da
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
branch and be my homeward dove". N-a apucat să spună decît: "Lift me like an olive branch and", apoi s-a oprit. Iar eu am devenit trist. Așa, pe nepregătite. Gata de așteptare, dar trist. Ne-am oprit apoi, tăcînd amîndoi, eu și prietenul meu scenarist, sub un stîlp chior, la o intersecție. Ne-am oprit pentru că prietenul meu mi-a zis: - Aici. Să fiu al dracu' dacă n-așteptăm aici! Și asta a fost de-ajuns ca să-mi dau
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
mă tutuiască Vreau blănuri troică lermontov și-o slugă căreia să-i spun: stăpâne! Muntele încremenirea pe valea muntelui e tot ce se mișcă Cocoșii în chihlimbar cântă Alte păsări comunale dorm în zbor întemeiez în gând o copilărie Fierăstraiele tac în numele fericitului aer și al frumoaselor din picăturile de ploaie și al sfântului sturz sunt de cristal Și cum îți spuneam: în orice zi de la capătul nopții găsesc în pantofi zațul unei substanțe civile numite ovidiu. Ceaiul de dimineață Liniște
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
vitreg! Îndemnul din titlu este o invitație de a vorbi împotriva solitudinii și a morții, în primul rând a marilor săi prieteni Nichita, Pituț, Sorescu, Flora. Puslojio susține în fond un spectacol orfic, protagonist fiind chiar limbajul poetic: "Astăzi am tăcut cel mai frumos / în toată viața mea...// O tăcere pe de rost.// Fiecare cuvânt al meu a fost/ un munte înghițit.// Poate că așa vorbesc și zeii, printre ei./ Cu ei înșiși. Pentru și din cauza/ singurătății/. Dar, aici sunt nevoit
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
așa vorbesc și zeii, printre ei./ Cu ei înșiși. Pentru și din cauza/ singurătății/. Dar, aici sunt nevoit/ să mă întreb oare ei sunt singuri/ vreodată?// Imediat cum simte singurătatea,/ Iehova îl strigă pe Moise, să-i/ spună despre ce a tăcut.// Din cauza singurătății, omul/ înnebunește ori țipă, chiar și/ dacă este singur în întregul cosmos.// Am să țip și eu imediat." Bucurie inefabilă și datorie sacră, poeziile lui Adam Puslojio sunt tot atâtea arene agonistice unde se confruntă binele cu răul
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
dată cam pe aceleași locuri: Cătălin }ârlea și Horia Gârbea lângă Profesorul Martin, Cristi Popescu lângă Cătălin, apoi Bănulescu, Luci Vasilescu și ceilalți. Eu stăteam undeva la capătul opus al mesei cu fața spre geamul dinspre Schitu Măgureanu, de obicei tăcând, de fapt, întotdeauna tăcând. Era mai tot timpul frig, masa era de culoare închisă și, cum nimeni nu ștergea praful, nici măcar femeia de serviciu care se uita suspicioasă la noi, puteai să te semnezi cu degetul. Dacă ar fi putut
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
locuri: Cătălin }ârlea și Horia Gârbea lângă Profesorul Martin, Cristi Popescu lângă Cătălin, apoi Bănulescu, Luci Vasilescu și ceilalți. Eu stăteam undeva la capătul opus al mesei cu fața spre geamul dinspre Schitu Măgureanu, de obicei tăcând, de fapt, întotdeauna tăcând. Era mai tot timpul frig, masa era de culoare închisă și, cum nimeni nu ștergea praful, nici măcar femeia de serviciu care se uita suspicioasă la noi, puteai să te semnezi cu degetul. Dacă ar fi putut fi conservată, ar exista
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
postmoderne care, fiind atât de abstracte, erau unica alternativă acceptată a realului. Ne puteam astfel ocupa în liniște de "postmodernismul definit ca fiind mefiența în metanarațiuni", în concepția lui Jean François Lyotard, căci cu ce Dumnezeu altceva te puteai ocupa? Cine tăcea la Martin? Păi, de obicei Martin și mulți dintre cei executați, eu îmi aduc aminte doar de execuția celor cu valoare literară indubitabilă ca Gălățanu și Ioan Es Pop și câteva comentarii la adresa lui Augustin Ioan, dar, cu siguranță, au fost
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
calin pe cineva pe cap și spunân-du-i cât de bine scrie sau pe Bănulescu declarându-se admiratorul pe viață al cuiva, cu excepția poate a lui Mazilescu, care deja nu mai era când l-am cunoscut eu pe Daniel. Cât timp tăcea Martin? Martin tăcea tot timpul ședinței până aproape de sfârșit și din când în când scria notițe. Pe lângă el, tăceau mulți alții, printre care și eu, venită din exteriorul grupului, debutată de Alex Ștefănescu în SLAST, după ce acesta îmi răspunsese la
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
pe cap și spunân-du-i cât de bine scrie sau pe Bănulescu declarându-se admiratorul pe viață al cuiva, cu excepția poate a lui Mazilescu, care deja nu mai era când l-am cunoscut eu pe Daniel. Cât timp tăcea Martin? Martin tăcea tot timpul ședinței până aproape de sfârșit și din când în când scria notițe. Pe lângă el, tăceau mulți alții, printre care și eu, venită din exteriorul grupului, debutată de Alex Ștefănescu în SLAST, după ce acesta îmi răspunsese la poșta redactiei, primul
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
al cuiva, cu excepția poate a lui Mazilescu, care deja nu mai era când l-am cunoscut eu pe Daniel. Cât timp tăcea Martin? Martin tăcea tot timpul ședinței până aproape de sfârșit și din când în când scria notițe. Pe lângă el, tăceau mulți alții, printre care și eu, venită din exteriorul grupului, debutată de Alex Ștefănescu în SLAST, după ce acesta îmi răspunsese la poșta redactiei, primul exercițiu critic din viața mea pe un text de anca mizumschi, exercițiu pe care nu am
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]