831 matches
-
acela alb ca laptele, întrebându-mă al cui o fi. El m-a simțit și și-a ridicat îndată capul, uitându-se plictisit așa, dintr-o parte, drept în ochii mei pentru câteva clipe - avea nasul și ochii negri ca tăciunele, contrastând puternic cu albul lăptos al părului ... III. OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X), de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016. X Mărian Frântu era un vechi ilegalist devenit celebru nu numai în Greblești, ci și
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
se dumiresc aleșii inimilor și se încheagă dorurile... Acolo, la lumina lămpii agățată de cuiul din peretele casei bătrânești de sub pintenul dealului de la Valea Dăii, pe care adeseori le „prinde” în vârful acului, sulfilează, tivește și calcă cu mașina cu tăciuni aprinși, pe care o tot învârtește până amețește dis-de-dimineață, netezind încă odată cu grijă colțurile țuguiate ale carpetei, insistând mai acatării la coșul de fum de lut și piatră spartă de deasupra acoperișului de șiță din spatele bojdeucii. Afară, în absența ei
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
și vag încenușate - mustrări de conștiință... - ...dar asta e o altă - cu totul altă poveste - și să-mi fie rușine că era cât pe ce să v-o spun... SONETUL ISTORIEI gâlgâindă - clocotindă din străbuni peste noi istoria toarnă doar tăciuni și degeaba uguie prin sălcii porumbei: te-opărești în hora nebuniei - vrei nu vrei alduită - izmenită sub coroane te cadorisește - zilnic - doar cu toamne iar când - candid - intri-n sacrele-i bulboane burdușescu-te - buluc - cosașe doamne! îmbuibate crime - vag soprane
PIROMANII (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366120_a_367449]
-
făcute: "Mările tale m-au strivit între ape/ Și m-au aruncat într-o lume nepământeană,/ Am cutreierat pustiuri și zări,/ Având drept călăuză Fata Morgană.// M-au rănit de moarte piscurile/ Și m-au ținut într-o temniță de tăciune, / Am înfruntat frigul și noaptea,/ Având alături/ Un înger dintr-o altă dimensiune." (Coloana de calcar). Legile universale își spun cuvântul: “Am vrut să trecem puntea spre hăul abisal,/ Să regăsim comoara ascunsă între stânci;/ Am devenit cu vremea, tot
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
mereu eu albă o știu. Mă îndrept grăbit să mă uit pe fereastră: E albă, dar parcă bate în... străveziu! Râsul tău stârnește fantasme nebune; Prin minte-mi aleargă, și-un frig mă cuprinde. O pală de vânt răscolește-un tăciune, Gem vreascuri în vatră și focul se-aprinde. Umbre de lupi pătează varul pe ziduri. Mielul se-ascunde la tine în poală. La ușă zdrăngănește clanța în șilduri; Stă moartea la pândă, la țărmuri de boală. La hotarul de iarnă
LA VARĂ M-AŞ DA IERNII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361703_a_363032]
-
vino Sixuleț! BILLY Siamez Billy era, cu blană de catifea, urechi, coadă și lăbuțe ca o boabă de cafea. Ochii, ce să mai vorbim, albaștrii ca apa mării, uneori și mai senini în lumina blândă-a serii. Nasul negru de tăciune și mustăți feline, ce adulmecă în aer, prada care vine. Un atlet, bine făcut pentru vânătoare, dintr-un salt era în pom, prada să-și doboare. Este tandru, drăgăstos, știe să s-alinte, toarce chiar un cântecel, ce-i trece
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]
-
-și mâinile în șolduri, i se adresă cu atâta gravitate... că Naie îngheță de-a binelea: numai tu aduci nenorocirea în casa noastră, omule!!!... Doamne-Dumnezeule, îndură-Te de noi că suntem nevoiași... se văicărea Didina, de parcă o ardea cineva cu tăciuni aprinși la tălpi, că nu-și putea găsi locul , nefiind în stare să mai gândească logic și să-l ajute cumva pe „conașu”. Fir-ai a dracu de soartă!... numai de capul meu te ții și nu-mi dai pace
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Cenușa visărilor noastre, De mult s-a cernut printre noi Întoarcere nu-i printre astre, Nici timpul nu merge-napoi... Iubirea-ntre noi azi s-a stins Și cu-amar visu-acesta lovește, Între cer și pământ,în abis, E-un tăciune, ce-abia mai mocnește. Și clipa durerii ce ne-a secerat Cu-adevăr, nemilos, ne-a lovit, Tren cu doi, tren cu noi, deraiat, Un păcat din trecut revenit. A fost o clipă, o eternitate, Sau poate-o părere, un
PĂTIMAŞA IUBIRE (POEME) de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351934_a_353263]
-
-i la o parte părul ud ce-i căzuse pe față, îi alintă cu buzele colțurile gurii, nasul, pleoapele și urechile, cu o pasiune crescândă. Corpul bărbatului lipit de curbele ei moi o mângâiau tandru, iar degetele sale ardeau ca tăciunii aprinși, căldura lor pătrunzând prin toți porii deschiși de apa caldă a dușului. - Ce-mi faci? întrebă fata pierdută, iar cu gura sa flămândă culegea de pe buzele lui picăturile de otravă dulce a sărutărilor. - Te doresc, continuă el tandru, nu
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
înseamnă că nu ai învățat nimic.” (Muhammad Ali) „Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri.” (Aristotel) „Va trebui să recunosc măcar/ că-n lacrimă au înverzit gorunii,/ c-a înviat un fel de a muri/ în albul ce-l ating tăciunii.// Va trebui să îți trimit scrisori/ pe care nu le-am scris vreodată,/ în literele lor să te cobori/ ca într-o rană vindecată.// Va trebui să mă întorc la mine,/ cel răstignit întru cuvânt,/ cel care se ascunde în
VISURI CU ZĂPEZI ŞI FLUTURI- CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351382_a_352711]
-
Și eu coboram, coboram, iar desaga atârna mai greu, Fiecare tufă mai arunca acolo o înjurătură De îmi era teamă să nu le pierd pe drum, Să creadă lumea că-s ateu, Aceasta îmi era zestrea cu care mă întorceam Tăciune și scrum Unde nu fusesem niciodată și nu călcase vreun zeu. Doar iubita care mă însoțea ca Fata Morgana, iluzie a gândului meu oglindit în apa râului ce ne despărțea, precum Luceafărul de Ziuă împarte timpul zilei în două, știa
ÎNTORCÂNDU-MĂ UNDE...NU AM FOST NICIODATĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351462_a_352791]
-
duhovnicul Arsenie în jurul lui strângea Mulțimea ce taina cuvântului o înțelegea. În 1945 a fost arestat prima oară, venit La Mănăstirea Bistrița pentru rugăciune Și-a fost anchetat la Rm.Vâlcea și-a pătimit, Schingiuit cu întrerbări și ars cu tăciune, Apoi la Siguranța Generală transferat La București și la 30 iulie `45 eliberat. Acuzațiile aduse fiind complet nefondate, dar a pătimit Fiindcă toată viața a fost supravegheat și urmărit, Pe motiv că face propagandă religioasă Și vin mulțimile la Slujba
DRUMUL GOLGOTEI SPRE SFINŢENIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351464_a_352793]
-
gângurită o vreau, Te întreb, Maică, nu știu până când- De ce mi-ai dat apă din clopot să beau? „ Blestemul” acela mă face să fiu Mereu între altar și Rugăciune, Câtă vreme din Vreme sunt viu Voi scrie cuvântul până la tăciune. Se făcea dimineață, peste fântâni M-ai poruncit să le fiu curcubeu, Cartea Aceea, ce mi-ai pus-o în mâini, Mi-a rămas deschisă mereu. Acum, ca niciodată, vreau să mă spui, Clipa se face tot mai târzie, E
SE FĂCEA DIMINEAŢĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350787_a_352116]
-
c-un... tralala ai fost pe scenă primadonă și glasul tău suia divin chiar înflorise-o anemonă când ai plecat cu brațul plin în posturi te visam madonă îngenuncheam în rugăciuni dar oja ta cu acetonă îmi aprindea sub tălpi tăciuni când mai citesc azi câte-o carte îmi fură ochii un verset în lume toate sunt deșarte dar orice zi e un reset și-atunci când viața n-are miez încearcă să te relaxezi c-un marș de melc în fa
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]
-
părinților deoarece micuța se născuse firavă, cât o lingură din lemn. Seceta pustiitoare din anul precedent își pusese amprenta peste tot, în ciuda faptului că părinții erau tineri, normali și sănătoși. Mama, o femeie în floarea tinereții, brună, cu părul ca tăciunele și ochi căprui de ciută speriată, strângea cu duioasă stângăcie copila la sânu-i fraged. Neliniștit, tatăl, încerca o întreagă gamă de emoții și lăcrima la gândul c-ar fi putut s-o piardă. Își ștergea pe furiș lacrimile ce-i
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
fiu, Tudorel, căzuse pe front. Iar eu eram aleanul sufletului lor. În prima zi de școală, după vacanța de iarnă, am făcut în curtea școlii un uriaș Om de zăpadă, având drept căciulă o oală roșie, ochi și nasturi din tăciune, un morcov în chip de nas, o gură facută dintr-un ardei roșu și o mătură sub braț. Seara m-am gândit la bietul Om de zăpadă rămas afară în frig și ochii mi s-au umplut de lacrimi. Văzându
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
norii înalți catapeteasmă cu setea arsă de iubire. * Cer sunând a tânguire, pământ reavăn dus de mână pe-aleile de soare pline din ochi umezi de copil. * Mâini tandre pline de bunătate unse cu mirul sufletului aprins în candelă nestinsă. * Tăciuni de noapte troienită de iarnă, pădure cu trup de sirenă în păr cu luceferi senini, albul căzut în genunchi la ceas de rugăciune. *********************** MAMA... MAMA... MAMA... PORTRET... UITAT DE TIMP! Tot în deschiderea manifestării, s-a dat citire MANIFESTULUI POZITIVISMULUI
TOAMNĂ CULTURALĂ ADJUDEANĂ – EDIŢIA A XXXV-A: INSTANTANEE LITERAR-ARTISTICE ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346551_a_347880]
-
Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi, păr mătăsos Ca de tăciune negru, Cu mustăcioară de-abanos, Era frumos de-a-ntregul. Din glas și fluieraș cântând Înduioșa amarul Cu mierea vorbei și având Sărut de foc ca jarul. Iubit de fete și femei, Iubindu-le la rându-i, Jurau că-i zeu
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
ne-am luat deja avocați dintre îngeri pentru clipa când ne va judeca aspru zeul stingher Anii ne încearcă atingând cu aripa și lepădându-ne despuiați - în ce zare ? până se va termina de tot cu risipa vom mirosi a tăciuni stinși și-a uitare Ce-ai face dac-ai știi că de mâine te va chema la El să-ți pună aripe !? și tu să-L refuzi și să-I spui: nu, Doamne, că zborul durează doar câteva clipe ... Să
EREZII... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356314_a_357643]
-
erau atât de triști încât nu am putut rezista tentației să-i pun o întrebare: rugați-vă la Domnul, pentru liniștea sufletului ei obosit. Tânărul, cu fața pământie și cu sprâncenele dese, ce îi acopereau sticlirile ochilor lui negri ca tăciunele, îmi șuieră cuvintele pe care și acum le mai aud în mintea mea: „neajutorat mai ești sihastrule, încă pământul nu ți-a arătat destul de multe din tainele lui. Când Doamna s-a dat în mâinile morții a cerut mai întâi
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
amigdalele, le badijona cu albastru de metil. A doua zi nu mai aveam aproape nimic. Mâncam ușor vreo două zile; brânza de vaci, supă de găină, pâine prăjită și ceaiuri din plante medicinale. Când eram deocheați, ne închina (nu ardea tăciuni cum mai auzisem prin alte părți) ne mângâia pe frunte și ne spunea de „deochi”, un descântec pe care l-a „furat” de la bunica, Eu nu am reușit să-l „fur” de la mama dar am rămas cu un har: când
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
grea Astăzi înc-o moarte peste mine trece Mâine va-nflori nebunia mea Iar mă-ntorc la mine, aripa e frântă Nu mai vreau s-ascult șoapta de amor Îngerii se-ngroapă, diavolii se cântă Eu m-adun din palme de tăciuni și dor Referință Bibliografică: O lacrimă-n noapte / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
O LACRIMĂ-N NOAPTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356018_a_357347]
-
Articolele Autorului eu nu mai sunt pornit pe fapte mari un mugur în pădurea de stejari ce-și tremură în răsărit tulpina prin care trece veselă lumina nu-s plin de nicio grea-nțelepciune ard ca o flacără într-un tăciune nu mă întrebați de nicio moarte căci ea sărmana nici nu știe carte vecin cu noi doar haosul desparte acestă viață de acestă moarte umbra mea mereu în cer se suie azi o privesc duios și mâine nu e timpul
DISTIHURI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354924_a_356253]
-
Și eu coboram, coboram, iar desaga atârna mai greu, Fiecare tufă mai arunca acolo o înjurătură De îmi era teamă să nu le pierd pe drum, Să creadă lumea că-s ateu, Aceasta îmi era zestrea cu care mă întorceam Tăciune și scrum Unde nu fusesem niciodată și nu călcase vreun zeu. Doar iubita care mă însoțea ca Fata Morgana, iluzie a gândului meu oglindit în apa râului ce ne despărțea, precum Luceafărul de Ziuă împarte timpul zilei în două, știa
ÎNTORCÂNDU-MĂ UNDE...NU AM FOST NICIODATĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356958_a_358287]
-
decât chipu-i slut, Alungat din zări încoace, a murit de plictiseală. Saltimbancii joacă-n chipuri, legi și umbre și morminte Demoni savurând plăcerea stăpânirii astei lumi Înlesnesc frumoase clipe de-a pătrunde în cuvinte Umbra nervilor albaștri prefăcută în tăciuni. Și s-a stins în amintire călătorul ce pribeag Însemna abstracte linii ne-nțelese în mărime Era când un tânăr trist, când un fericit moșneag Ori iubit cu ochiul morții, ori sorbit de înălțime. Doar cărarea colbuită suflă-n urmă
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]