6,881 matches
-
fragilitate atât de expusă/ compune simfonia vântului/ între voluptăți turcoaz”. (Lamento) În ceea ce privește poeziile dedicate spațiului românesc, întâlnim poeme legate de strămoși, de momente cotidiene și pasteluri dedicate grădinii de lângă casa de vară a poetului de la Timișoara. Pietrele de mormânt povestesc tăcute istoria străbunilor: ”am început să-l cunosc pe bunicul/ după ce frunzele îi putreziră/ pe crucea ilizibilă cu/ o secțiune mai jos/ între povestea tatălui său George/ și un capăt de zale din lanțul de oase”. (Istorie) Grădinii adiacente casei de
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
tot mai adânc aud cum se sting păsările noastre albe. dar cui să-i mai spun și cine să audă în nopțile cu miros de lămâiță copila aceea cu ochi de chilimbar și râs de miozotis cum trece dureros de tăcută, oarbă și surdă la viclenia timpului. am să-mi așez zilele rămase în brațele ei niciodată înclinate spre apus, cu o sete verticală de înalt, să simt cum alunec în verde și norii până când mă voi așeza descântec să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
crește ziua.pătimesc amintirile și ardși tot mai adânc aud cum se stingpăsările noastre albe.dar cui să-i mai spunși cine să audăîn nopțile cu miros de lămâițăcopila aceea cu ochi de chilimbarși râs de miozotiscum trece dureros de tăcută,oarbă și surdă la viclenia timpului.am să-mi așez zilele rămaseîn brațele einiciodată înclinate spre apus,cu o sete verticală de înalt,să simt cum alunecîn verde și noriipână când mă voi așeza descântecsă mă toarcă pământul... XXIX. NEVERBACK
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Să rupă zăvorul să intre la stîna, Ce fragezi sînt miei,ce haită hapsina, Rupindu-i în patru,să-i dai de ofranda În burțile pline,inghite-i cu lină Asterne-se neaua să nu lase urme, Să intre-n pădure,tăcuți și sătui Itindu-si canini ce pot ca să curme, Cu colții de oțel,strălucind amărui. Referință Bibliografica: LUPUL CU COLȚI DE OȚEL / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2117, Anul VI, 17 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
LUPUL CU COLTI DE OTEL de EDI PEPTAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380685_a_382014]
-
de la pieire). E destul de ciudat cum, același poet, schimbă tonul în alte poezii, într-unul plin de sensibilitate și duioșie, în pastelurile care alternează cu versurile protestatare; poeziile devin elegiace, eufonice, șoptite în „sunetul unui clavir”; „la ceasul unei seri tăcute” - rechemând amintirile plăcute. Însuși limbajul este adecvat elegiilor, romanțelor, madrigalelor, e un limbaj baladesc pe care-l foloseau în vechime, menestreii cu lira lor cântând frumoaselor domnițe, serenade sub balcon: „ceasul de vecernie”; sihăstrie, clavir, elixir, suvenir, amor, ș.a. Aceleași
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
o coroană // Te strig, te caut și-n pustiu / Pustiul sună a pustie / Din șeaua unui bidiviu/ Te deslușesc cu nostalgie // Te-am căutat pe vârf de munte, / Dar m-am oprit privind cum vântul / La cântul păsărilor mute / A-nfășurat tăcut pământul”. Sentimente patriotice răzbat din multe poezii, provenite din spiritul strămoșilor noștri care mureau zâmbind, în apărarea patriei.” Amintiri despre daci”:„Din întâmplările trecute / Îmi amitnesc un peisaj montan / Unde trăiau, fără redute / Dacii cu sica și cu buzdugan // Stăpâneau
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
de steril, cu stăruință și răbdare și fără idei preconcepute, poți afla în cărțile lui Virgil Ciucă, acea năzuință spre o lume mai bună, eliberată de viclenie, neadevăr și înșelătorie, în care suntem siliți să trăim, pe care o slujim tăcuți și amnezici. Nu toți au curajul să rostească aceste sentințe, care taie uneori în carne vie, despre țara lui natală, despre țara de adopție, despre lume în general. Virgil Ciucă este poate, singurul poet care spune despre sine că are
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
noi. În versurile în care Domnița Neaga rememorează clipele când a ars pe rugul iubirii, asemenea ei, cuprinși de fiorul celei dintâi iubiri, fiecare am simțit că: “Pământu-ntreg se învârtea vrăjit,/ Un disc imens cu muzică stelară,/ Tot universul conspira tăcut/ La visul de iubire planetară....” (Flori de câmp) E o lege a firii să ne fie dor să poposim în trăirile frumoase ale unei iubiri plenare pe care le ținem ascunse în căușul inimii și dorim să le ferim de
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
o clipă, Zăresc,lumini și umbre,misterioase uși, Crâmpeie de lumină,frânturi dintr-o aripă, Toți îngerii au aripi,deci poate-i o ispită, Sau lupi in piei de oaie,mă urmăresc ascunși? În întuneric iată,văd limbi de foc tăcute, Si râs și plâns se-aude de dup-un paravan! Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute, Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute! E focul nemuririi ,sau ....ghena lui satan? În marea zvârcolire,mă trec
ÎNTRE DOUĂ LUMI..... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380775_a_382104]
-
Să rupă zăvorul să intre la stina, Ce fragezi sînt miei,ce haită hapsina, Rupindu-i în patru,să-i dai de ofranda În burțile pline,inghite-i cu lină Asterne-se neaua să nu lase urme, Să intre-n pădure,tăcuți și sătui Itindu-si canini ce pot ca să curme, Cu colții de oțel,strălucind amărui. Citește mai mult LUPUL CU COLȚI DE OTELUrla în strunga,ramina pustia,Lupul cel negru cu ochi că de jarSi tulbură rostul,aduce soliaSa mai ramina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
și chin.Sa rupă zăvorul să intre la stina,Ce fragezi sînt miei,ce haită hapsina,Rupindu-i în patru,să-i dai de ofrandaIn burțile pline,inghite-i cu linaAsterne-se neaua să nu lase urme,Să intre-n pădure,tăcuți și satuiItindu-si canini ce pot ca să curme,Cu colții de oțel,strălucind amărui.... ÎI. PESCĂRUȘUL, de Edi Peptan, publicat în Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016. PESCĂRUȘUL Pescăruș cu aripa-ntinsa De ce zbori spre furtună Spre ce meleaguri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
TOAMNĂ, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017. Ți-i toamnă Paulei Romanescu Ți-i toamnă și trăiești ca-n vis În anii senectuții Abil omagiind prin scris Plăcerile virtuții! Asculți chemările fierbinți Din fauna tăcută Când arborii cu chip de sfinți Adorm în toamna mută Ți-i toamnă - lungă - de privești La bufnița-mpietrită In parc far’ de cărări cerești Uitată de ursită Ți-i toamnă - grea - de nu dai semn, Când vin de peste ape
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
mulți ani români... XI. FAGUL, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2067 din 28 august 2016. Fagul La o margine de lac S-a îndrăgostit de-un fag Cum era-nceput de veac Pomu-i devenise drag L-a îmbrățișat tăcut I-a împărtășit amorul Privind cerul nevăzut I-a sorbit prin trunchiu-i dorul Bolta i-a privit mirată Stelele cădeau în apă Umbra nopții deșirată Purta mantia de capă O fată din satul meu Se iubea în Herăstrău - Din porunca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Janto La ce bun lamentările în van -Ne irosim și timp și energie- Când venerăm umili Calul Troian De parc-am fi loviți de-apoplexie Mulți criticăm pe stradă și pe “post” Pe șarlatanii trădători de țară Dar îi votăm tăcuți și fără rost Pe veneticii aleși “din afară” Cum ne-au lăsat doar puștile de lemn Și pălării de paie-n loc de scut Ne ploconim străinilor solemn Și-am renunțat la glie și trecut Ne-au exportat capele de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
Citește mai mult LamentăriPoetului Mihail JantoLa ce bun lamentările în van-Ne irosim și timp și energie-Când venerăm umili Calul TroianDe parc-am fi loviți de-apoplexieMulți criticăm pe stradă și pe “post”Pe șarlatanii trădători de țarăDar îi votăm tăcuți și fără rostPe veneticii aleși “din afară”Cum ne-au lăsat doar puștile de lemnși pălării de paie-n loc de scutNe ploconim străinilor solemnși-am renunțat la glie și trecutNe-au exportat capele de bocitNe-au otrăvit și apa din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
în piept când cade-o steași pânza de-ntuneric o rupe în fâșii.... XXV. SĂRUTUL, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Tu știi să mă iubești în felul mării; ori prea învolburat, ori prea tăcut îți simt pe buze febra așteptării când pui pecete nopții c-un sărut. Sărutul tău, sărutul unei stele țărmul și marea-mbrățișând la fel iscă vulcani și jarul gurii mele pare un crater prefăcut inel. Tu știi să mă iubești cu-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014. Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar, uneori, îmi lunecă prin suflet cu pași foșnitori ca un grafit ascuțit pe luciul unei coli de hârtie. Tăcută ca umbra, de parcă ascunde o vină în fiecare noapte o aud cum suspină; întotdeauna se trezește în zori, scutură cerul de nori și zâmbește nefiresc de senină. Străina din mine nu vrea să spună de unde mă știe, dar cunoaște bine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
același colț de cer pe vremea când avut-am aripi de vultur, ... Citește mai mult Străina din minenu vrea să spună de unde mă știe,dar, uneori, îmi lunecă prin sufletcu pași foșnitori ca un grafit ascuțitpe luciul unei colide hârtie.Tăcută ca umbra,de parcă ascunde o vinăîn fiecare noapte o aud cum suspină;întotdeauna se trezește în zori,scutură cerul de nori și zâmbește nefiresc de senină.Străina din minenu vrea să spună de unde mă știe,dar cunoaște bine arta umbrelorși
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
-l descântă. Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace pe-amândoi, privește-apoi tăcută și albește când depărtări se surpă între noi. Citește mai mult Sub semnul gândului ce-a-ncărunțite valea dintre noi tot mai adâncă;copaci suntem și trupul desfrunzitun vânt tăios în palmă ni-l descântă.Norii cerniți o lacrimă-și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
tăios în palmă ni-l descântă.Norii cerniți o lacrimă-și destramăpe chipul nostru-'mpovărat de ceață,roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramăîn suflete crispate ne îngheață.Prin bruma deasă clipa se grăbeșteîn toamnă să ne-mbrace pe-amândoi,privește-apoi tăcută și albeștecând depărtări se surpă între noi.... XXXII. MAI CÂNTĂ-MI ..., de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1339 din 31 august 2014. Și mână-mi iar turma de vise spre șesuri. Cât muze din mine sorb ultimul ceai Să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
prea-'naltă o lamă de coasă. Doar spre amiază, ca un fantomatic abur rătăcit în oglindă, tremură de câteva ori și dispare în neșlefuite bucăți de lumină. Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină; prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută, numărându-mi pașii în gând, din doi în doi. Precum toiagul unui orb orice drumeag îl ține minte; la fel ca el, pe lângă mine o ia 'nainte spre-acel peron fără siglă, rece și pustiit, unde niciun tren n-a venit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
sfioasăca-n iarba prea-'naltă o lamă de coasă.Doar spre amiază, ca un fantomatic aburrătăcit în oglindă, tremură de câteva oriși dispare în neșlefuite bucăți de lumină.Nu-mi loviți umbra! nu are nicio vină;prieten de soi, mă-'nsoțește tăcută,numărându-mi pașii în gând, din doi în doi.Precum toiagul unui orb orice drumeag îl ține minte;la fel ca el, pe lângă mine o ia 'naintespre-acel peron fără siglă, rece și pustiit,unde niciun tren n-a venit, dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
cădere, cu brațele întinse spre cerul liber, în flăcări, un copac își strigă departe, puternic, sfâșietor, durerea. Întins, galben, abandonat, - erou căzut privind la stele - trupul spectral, unduitor, a cedat roua lacrimilor și-o caldă îmbrățișare, acestui pământ negru și tăcut. În zori, printre frunzele verzi încă, mugurii de floare, în adierea brizei, cântă zglobii renașterea primăverii. CUM VIN TOATE ACUM... Cum vin toate acum! Cât de mult doare simplitatea ce nu poate fi tradusă exact! O floare așteaptă să-nflorească
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
nu va muri niciodată, veșnic, în lumină, va trăi! VA VENI O ZI... Va veni o zi când toate cuvintele se vor întoarce uimite din depărtările trecutului, chiar dacă nu și-au găsit destinatarul. Va veni o zi când toate cuvintele, tăcute, dezgolite, desprinse și înălțate, se vor întoarce risipite în paginile albe ale clipelor noastre, printre amintirile vii, cu primul și ultimul cuvânt, șirag de mătănii în cerul oglinzii din care și-au luat zborul. Retrase în singurătate, rostite sau nerostite
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
scocul era sec - murise moara și mă gândeam la Labiș cum plângea când a-mpușcat tăicuța - căprioara. erau răspântii strâmbe prin istorii soldații tineri se urcau la cer chiar seceta murea de-atâta sete iar lupii hămesiți mureau de ger privea tăcută maica la icoană taica umbla prin sat după-mprumut În casa lui Țopăi - pe-ngenunchiate se Întețeau flăcăii la barbut dar am crescut - mă duse pribegia printre străini mi-am aciuiat un rost de sub meninge TUZLA mă Întreabă: mai știi poete
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]