1,062 matches
-
asta, Sir Sugismund, care pân-atunci stătuse á l’écart, înțelese că nu mai era chip de statere degeabas și se-avântă în luptă. Il avait un cal cu șapte capete e coadă del arginto, plus o sabie cu onze tăișuri e mâner format din pizdă de albină. Asta îi sperie-n așa măsură pe oamenii del nisipado, că fură brusc cuprinși de panic și devălmășie, care oricum îi caracteriza din naștere. Chaos era atât de mareones, încât arabon păreau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
clădiri și oameni ale căror zâmbete și forme erau expresia libertății totale. Un sex de tablă arab. Un con heterociclic, hesperidian, cu înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai multe părți deodată. Tactica lor dădea roade și, în curând uriașul era copleșit. Lovit de moarte, cu ultimele puteri, Negru se ridică deasupra celor trei și mai roti odată paloșul deasupra capului. Lovitura nu-i nimeri pe atacatori, însă tăișul reteză vârful muntelui care se prăbuși cu un zgomot asurzitor în apele râulețului ce curgea la poale. Ileana se opri și se întoarse spre apă, arătând cu mâna în întuneric: Uite! îl îndemnă ea pe Cristi să privească. Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Cu capetele Înălțate pe perne moi, zăceau În car ca-ntr-o corabie, deslușind scîrțîitul molcom al roților amestecat cu cîntări și gemete. Vrînd să-și mijească pleoapele sub care se prefirase lumina, va fi săgetat de o durere precum tăișul lamei de oțel a briciului pe pupilă, după care va privi În jur, În stînga și-n dreapta, apoi la chipurile lui Ioan și Malhus, confrații săi, chipuri stinse, ca și al său probabil, dar toți trei cu ochii pironiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lupt cu ceafa prelungită și arcuită sub formă de creastă, aparținând bronzului mijlociu și descoperite în satele Balaia și Lunca (comuna Filipeni). Toporul din Mărăști are gaura de înmănușare cu manșon, iar lama este suplă, ușor curbată și lățită spre tăiș. Are următoarele dimensiuni: L=14,5 cm, lț=5,7 cm; tubul de înmănușare - a=3/3,23 cm, b=2,3/2,8cm; greutatea 680 g. Patina de culoare verde închis se păstrează mai ales în interiorul tubului de înmănușare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
6,58cm, lț=4cm; tubul de înmănușare=2,5/2,4cm; greutatea=325g. Al doilea topor din categoria a doua, descoperit în satul Lunca, are manșonul arcuit foarte puțin, lama aproape dreaptă, cu slabe tendințe de arcuire și lățire spre tăiș, iar marginile tubului și ale lamei sunt puțin ridicate. Muchiile rezultate de la turnare se pot vedea, fiind îndepărtate doar la partea inferioară a lamei. Deși lucrat îngrijit, nu are nici eleganța, nici ornamentația toporului de la Balaia. Patina de culoare verde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ca un fel de fisură subtilă sau, ca să vorbim popular, o crăpătură pe unde poți să bagi degetul. Dacă nu era așa, n-ar fi trebuit să asistăm la eșecurile succesive ale planurilor sale, la rapiditatea și ușurința cu care tăișul spadei sale pierde firul, așa cum s-a confirmat adineauri în acest dialog, că, deși intrările au fost ca ale unui leu, ieșirile au fost ca ale unei mârțoage, ca să nu spunem ceva mai rău, a se vedea, de exemplu, lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
după urmele de pe pardoseală. Cu un efort, o Împinse preț de câteva degete, deschizând o crăpătură. Ridică opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se aștepta să zărească oseminte din vechime. În schimb, lumina tremurătoare se reflectă Într-o mulțime de tăișuri de oțel. Cineva ascunsese acolo un mănunchi de spade. Privi În jur. Cripta mai adăpostea două sarcofage. Le Îndepărtă și lor capacele cu repeziciune, descoperind alte arme. Erau suficiente pentru echiparea unei mici armate. Spade noi, lipsite de cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe frunte În așa fel Încât să lase la vedere numai ochii. Totuși, cu toate că mica torță abia de reușea să Împrăștie puțin bezna din galerie, priorul Îl recunoscuse imediat pe neobișnuitul vizitator, care Îl fixa fără să ia În seama tăișul de oțel ce Îl amenința de la câteva degete depărtare. Monerre se apropie, oprindu-se la un pas de el. - Știu că mă căutai, se mărgini să spună. Dante Îl așteptă zadarnic să continue. Apoi se Întinse către el, până când aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prin preajmă de când era copil și căruia nu Îi mai acorda atenție... Aconitul acționează și prin contact, Își aminti el. Pe vremea studiilor, văzuse spasmele unui iepure, În urechile căruia fusese picurată tinctura. Oare În piciorul cupei era ascuns un tăiș care rănise degetele suveranului? Luciul aurului umplea mica chilie. Cu extremă grijă, apucă din nou obiectul, ridicându-l În dreptul ochilor, ca Într-un ofertoriu mut. Cercetă din nou lucrătura, căutând punctul În care Împăratul Își alipise buzele În ultima sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Elena Marin Alexe Rămân adeseori purtată de gând, prin nebănuite unghere, până ce timpul acceptă întoarcerea în eternitate, iar temerile momentului se apleacă tacit, învinse sub pașii umbrelor de liniște aparentă. Duhul meu trist, atins de tăișul durerii, se va vindeca sub razele Iubirii sacre. Degetul Lui va îmbina accente pe veșnicia din mine, acoperind țipătul. Clipe suave, desprinse din senin, dau satisfacție sufletului să atingă cele mai înalte trepte spre alte galaxii învăluite de liniște. Descopăr
Adeseori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83375_a_84700]
-
bărbat, și ia din plin. Dulceagul glas al pașii muri prin seară lin. Cum nici un stâlp ori sfoară nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
demult reprimat, a unei dorințe. A te bucura de bucuria altuia, iată chintesența gestului lor la scara reciprocităților minore, latură a educației comprehensive, adânc altruiste și persuasive și nu aflată sub zodia invidiei mioritice, în care “capra vecinului” rumegă cu tăișul vorace al caninilor și mărunțește bucuria măruntă pentru a o transforma într-un sentiment contrariu... Curioase că venim din țara lui Dracula, cu noțiuni vagi sau inexistente despre geografia îndepărtată a orientului european ne-au “bombardat” cu întrebări despre ce
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]
-
Țăranii noștri mai sapă fântâni trec hotare arcașii poienelor blânde cad stele pe cumpăna lumii plăpânde rămân să ierneze ciobanii la stâni țăranul poartă pe umeri ciulinii și brazda mireasma sămânței îi fulgeră-n trup cum macii din lanuri preiau tăișul și cazna amiezii de vară întoarsă sub plug Referință Bibliografică: Tradiții / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 242, Anul I, 30 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TRADIŢII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361417_a_362746]
-
cu înconjor, ca nu cumva să scape fata, înaintare-n flancuri, având în frunte pe beiul oțărât, ce-a fost prostit de-o fătucă de ghiaur... Satul era în necrezare de ce vedea și mulți erau în teamă în pălălaia și tăișul otoman... - Cine-o aduce vie, primește un săcotei de galbeni ! strigă tălmaciul amețit de băutură și aurul promis. Fata înfierbântată de urcuș ajunsă-n vârf de munte cată speranță de scăpare, spahii strâng cercul de-nconjor, oamenii locului șoptesc de
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
l-au călărit 3(trei) luni de zile. se simte nesigur și parcă are aceeași emoție ca în noaptea când l-a urmărit și l-a hăituit flota regală. închide ochii; brusc, i-a apărut, preț de câteva clipe, acel tăiș strălucitor al satârului din brațul vânjos al gâdelui, gata să-i arune capul la coșul de gunoi al istoriei. deschide ochii; vede aceeași gloată, prosternată în băltoacele mirosind a broaște și un fum amestecat cu aburi de oțel călit din
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
la ea, totuși, aici trebuie ca Dumnezeu să fi avut un scop atunci când a delimitat frumosul de urât. Apoi, frumusețea este uneori ispititoare, ea având puterea de a corupe, precum puterea banilor, căci ea poate deveni o armă cu două tăișuri pentru cel ce se regăsește în fața ei. Să luăm ca exemplu, pentru început, frumusețea femeii. Frumusețea femeii reușește să înduplece chiar și pe cel mai orgolios bărbat. Oricât de inteligent, înțelept sau sigur ar fi pe el, bărbatul se va
DESPRE FRUMUSEŢEA ISPITITOARE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364045_a_365374]
-
și trece și trece amestec de prezent cu trecutul paznic într-un sirop amalgam de fructe exotico-banale se aude cum stânca taie vaporul dorințelor la ultima plutire de multe ori alerg degeaba după ceea ce oamenii numesc bunătate lamă cu două tăișuri cu infinite sensuri rătăcită mișcare între două valuri izbește visul de o parte și de alta a unui țărm închipuit al cuvântului dintâi nu-i departe împlinirea unui foșnet al ideii în care te scalzi cum că ai fi iubit
TEORETICĂ ÎMPLINIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363017_a_364346]
-
Poftim? O împinge și fecioara se rostogolește în iarbă. PALOȘ: Am să te ucid, nălucă a nopții! Prințesa îi zâmbește șăgalnic cu coapsele dezvelite ostentativ. PRINȚESA: Nu poți s-o faci, iubitule! Îmi ești ursit! Bărbatul ridică paloșul, dar deodată tăișului capătă reflexe stranii, îl orbește și-l scăpă din mână. PRINȚESA: (îi întinde mâna) Vino, iubitule! Urmașul Contelui va prinde viață chiar din această noapte! Eu sunt Prințesa vampirilor! Bărbatul tresare, dar o forță nevăzută îl face s-o cuprindă
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
cu pietre grele și plângea. Se înserase bine iar umbrele stejarilor dansau tiranic, la lumina lunii, peste trupul ei, iar și iar, întinzându-i o plasă de răcoare. Era ca o pasăre pe rugul fricii de a nu pieri sub tăișul neîncrederii în sine, de a nu se dezorienta la răscrucea din suflet. Mihai se apropie. Un dor sfâșietor îi zbuciuma pieptul. Dori s-o prindă pe după umeri, să-i inspire încredere, să-i promită că nu va mai lăsa niciodată
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
al românilor a fost dintotdeauna cel pe care l-au avut ancestorii noștri, certificați de memoria istoriei scrise sau vorbite, iar dreptul asupra acestui pământ nu este unul tranzitoriu și nu poate fi uzurpat nici măcar după ce a fost răpit prin tăișul sabiei, bubuit de tun sau tratate semnate cu pistolul la tâmplă. Recursul la istoria recentă este imperativ necesară, nu atât pentru a reproduce evenimentele vremii, cât pentru o binemeritată dreptate reparatorie. Demnitatea unei națiuni nu este un produs comercial de
AM FOST Ş-OM FI! EDITORIAL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363378_a_364707]
-
scrisoarea. Având scrisoarea în mână, arhiereul o mototoli și o aruncă în focul care ardea pe un taler sub o mică hotă. Apoi se apucă să scrie răspunsul său către Gamaliel. Nu scrise decît câteva cuvinte: ,,Vremea vorbelor a trecut. Tăișul sabiei să fie în adunarea lor.ˮ Arhiereul chemă apoi un curier și îi spuse acestuia unde să ducă biletul. În cursul dimineții, vestit de un om al arhiereului, și grație înțelegerii dintre acesta și Ponțiu Pilat, Baraba plecă de la
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
inima ta conturează prin vibrația ce trece prin suflet, culori, tonuri, nuanțe, lumini, umbre, sub raza unei clipe de bucurie. CIUDATĂ CLEPSIDRĂ Frămânți cuvintele dospite-n arderea inimii, lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta, un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
un vis, El, Ea, Omul, doar Omul iartă, iubește, Omul te iartă, te iubește. Cel mai frumos tango din lume... Frămânți cuvintele ce se dospesc în arderea inimii, lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
care rar se reflectă imagini-tablou, labirinturi prin care intrăm inconștient. Șoaptele timpului ~ exorcizarea viselor în timpul unei prohibiții la zâmbet, Un înger damnat vinde și cumpără lumea în numele echilibrului. Lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, Nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. "- A whiter shade of pale... She said there is no reason and the truth is plain to see. Mâna ta, Teah, mi-a cuprins disperarea, cărarea râdea, ochii-ți zâmbeau, ochii-ți
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]