1,255 matches
-
faceți cu lemnele alea urîte? Stăm În jurul butucilor noduroși și ne uităm la ei de parcă acum Îi vedem pentru prima dată. Nu numai că sînt urîți, dar probabil că nici nu se pot tăia. Evident, nu prea sîntem nici cine știe ce tăietori de lemne. Nici unul dintre noi n-a tăiat În viața lui un lemn. — SÎnteți răcani la bateria de artilerie, nu? Pe voi vă bulește caporalul ăla damblagiu? Semnele sînt bune, chiar dacă nu știm unde poate duce Întrebarea lui. Situația nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
soarele și mă duc într-o pădure a mea pe care am pus s-o taie. Rămân acolo timp de două ceasuri, să văd ce s-a lucrat cu o zi înainte și să mai stau puțin de vorbă cu tăietorii de lemne, care mereu au câte o pricină fie între ei, fie cu câte un vecin de-al lor. Cât privește pădurea aceasta, aș avea să vă spun o mulțime de lucruri nostime care mi s-au întâmplat aici, și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
îndepărtarea din funcția de secretar al Consiliului florentin, când a revenit la putere familia Medici. Încă nu scrisese nimic. Sfătuit de prieteni, a fugit atunci din Florența și s-a retras la San Casciano. Acolo, după ce se întreținea ziua cu tăietorii de lemne și petrecea câteva ore la o tavernă, se schimba, seara, de hainele obișnuite și se îmbrăca în haine scumpe, cufundîndu-se în evocarea antichității romane care devenea, pentru el, un "timp paralel", tot atât de adevărat sau chiar mai adevărat decât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trebuiască un brad de o jumătate de metru? Așteaptă să mai crești! Micuțul brad suspină și tăcu. Așa e, trebuia să mai crească, dar asta înseamnă că va trebui să mai treacă cel puțin doi-trei ani! Peste două zile sosiră tăietorii de lemne, care începură să taie brazii cei mai frumoși. Micuțul se ruga de ei: „Luați-mă și pe mine, vă rog! Vreau și eu să fiu „pom de Crăciun”!” dar ei nu-i înțelegeau graiul și încărcând brazii într-
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
ai în mână, dă-i citire, nu mai zăbovi!” Nu stau pe gânduri și mă avânt în dezlegarea celor scrise: „Facem știre tutror cui să cade a ști că, făcând domniia me certare pentru așezământul târgului și pentru ca să să scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte să nu facă putoare la desime ulițelor...am poroncit...boieriului nostru...Panaieote vel agă...să-i aședză unde le va găsi un loc mai de o parte... Și i-au aședzat pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de grăsime ; nasul gros și buzele vinete țineau bună companie unor ochi bolovăniți. Afacerea cu golitul haznalei numai Voicea o angaja. După ce făcea prețul, își căuta tovarăși : de obicei un moșneag tăcut și singuratic care mirosea de bătrânețe ; un fost tăietor de lemne și, câteodată, căpitanul Meițanu. Mic, cu chiștocul lipit pe buză, bătrânul nu apărea decât la treabă. Cu o grimasă, da păhăruțul peste cap apoi se apuca tăcut de cărat găleți. Gălăgios și chiulangiu, Voicea nu-și mișca fundul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
lipit pe buză, bătrânul nu apărea decât la treabă. Cu o grimasă, da păhăruțul peste cap apoi se apuca tăcut de cărat găleți. Gălăgios și chiulangiu, Voicea nu-și mișca fundul de lângă hazna, făcându-se doar că-l ajută pe tăietor care, pe rând, scotea gălețile cu o funie. Cu ochii ca două masline între cutele de piele, tăietorul privea blazat peste nasul ciuruit, aflat într-o stare violacee. Slab și aplecat din șale, dânsul declara gros din capul locului : „Eu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
apuca tăcut de cărat găleți. Gălăgios și chiulangiu, Voicea nu-și mișca fundul de lângă hazna, făcându-se doar că-l ajută pe tăietor care, pe rând, scotea gălețile cu o funie. Cu ochii ca două masline între cutele de piele, tăietorul privea blazat peste nasul ciuruit, aflat într-o stare violacee. Slab și aplecat din șale, dânsul declara gros din capul locului : „Eu, dacă nu beau un chil de vin pe zi, apoi atuncea nu-s om”. Având toți aceeași părere
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ridică găleata deasupra capului și, furios, o răsturnă în creștetul moșului, îndesându-i-o ca pe o glugă. Agitând ca o găină tăiată brațele scurte, bătrânul se zbătu și dădu să se întoarcă dar, înecat, se prăbuși în iarbă. Beat, tăietorul râdea gros. Căpitanul scoase un sunet răgușit : - Ne ! Simțindu-l pe bătrân în puterea sa, Voicea făcu treaba cu temei. Cu hotărârea pătimașă care da trăsăturilor lui groase energie, țiganul ținu găleata până când, ca un șoarec cufundat în apă, bătrânul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
un sunet răgușit : - Ne ! Simțindu-l pe bătrân în puterea sa, Voicea făcu treaba cu temei. Cu hotărârea pătimașă care da trăsăturilor lui groase energie, țiganul ținu găleata până când, ca un șoarec cufundat în apă, bătrânul se liniști. Bine dispus, tăietorul încă mai hohotea când un fior zvâcni în Voicea : deși îl slăbise din strânsoare, moșul rămânea nemișcat. Aproape mângâietor, țiganul puse mâna pe el. - Haide, moșule, scoală... Cu orgoliul rănit de împotrivire, Voicea nu voise decât să-și arate puterea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
i-ar fi fost frig, începu să tremure. - Nu i-am făcut doar nimica, zise el nedumerit. Nai nimic, haide, moșule, scoală. - Nimic, nimic, dar trebuie să-l îngropăm, altfel dăm de dracu’, zise, soldățește, căpitanul. Trezit deodată din beție, tăietorul înțelese cel mai bine cuvintele lui Meițanu. Dispăru în întuneric și după un timp reapăru. - Aduceți-l încoa. Ține bine. Sub o tufă de agriș, se vedea o groapă proaspătă. L-au îndesat acolo pe moșneag, puseră la loc brazdele
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
când orașul se înnoi, s-a deschis printre livezi un bulevard. Deasupra unei movile de țărână lama buldozerului scoase un schelet. S-a vorbit atunci de crimă dar, cum nu se înfățișase nici un martor, nu s-a mai făcut dosar. TĂIETORII Cel care, iarna, avea de tăiat lemne trebuia să se abată pe hudița armenească, o ulicioară murdară cu capătul în hala de pește. Ascuțindu-și fierăstraiele, lângă zid, la soare, ședeau pe trotuar doi tăietori. Când nu-i cunoștea dinainte
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
s-a mai făcut dosar. TĂIETORII Cel care, iarna, avea de tăiat lemne trebuia să se abată pe hudița armenească, o ulicioară murdară cu capătul în hala de pește. Ascuțindu-și fierăstraiele, lângă zid, la soare, ședeau pe trotuar doi tăietori. Când nu-i cunoștea dinainte, clientul se oprea de obicei la cel mai arătos, stăpânul unui impunător chip de bețiv. Bulbucați, ochii i se holbau sălbatici în barba de aramă care-i acoperea până la bonetă obrazul cu crețuri dese ; o
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fața, roșu de ger și cu privirile iscoditoare, celălalt bătrân, mai pirpiriu, nu inspira aceeași încredere. Cu vădită nepăsare omul cu barba dogorâtă asculta, rezemat de zid, instrucțiunile unei femei bărbătoase, în pantaloni matlasați de culoarea verzuie a cimentului. Cum tăietorul nu prea se sinchisea de client, îngrijorată, femeia îl trăgea de braț : - Costică, ascultă la dumnealui. Costică ridica borcanul, vărsa o picătură și ura noroc. Apoi, răguși, poruncea femeii : - Ia coșul cu lemne și marș cu ele acasă. Bagă de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Azi nu urmăm exemplul lui ureseseu ? Și, doamne ferește, dacă se schimbă roata, cine cade vinovat ? Uite că nu-i nimeni vinovat. Așa pică potriveala. Trecând pe lângă un teren curățat de ruine și plin de bărătci din plăci de stuf, tăietorul comentă : - Ia te uită ! Să-nvie grecu’ Ioanide și să vadă, ar muri a doua oară. Ce palate erau aici, parcă gândea grecu’ că n-a mai muri. Nici vrabia n-o lăsa să zboare pe deasupra. După un timp adaose
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
da’ scoate sufletul din om. ... Ia te uită la nașu ! Așa-i el. S-a și apucat de treabă. Eu am să stau oleacă, să-mi potrivesc fierăstrăul. Până nu potrivesc scula, nu-ncep treaba. După această declarație de principiu, tăietorul scoase o sticlă și gustă. - Așa, acuma ne-apucăm, anunță el răspândind duhoare de spirt. Aplecându-se să tragă o scândură care sprijinea stiva, lemnele porniră la vale. Înjurând, tăietorul ridică, însângerate, două degete. Le privi scârbit, apoi rupse din
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
potrivesc scula, nu-ncep treaba. După această declarație de principiu, tăietorul scoase o sticlă și gustă. - Așa, acuma ne-apucăm, anunță el răspândind duhoare de spirt. Aplecându-se să tragă o scândură care sprijinea stiva, lemnele porniră la vale. Înjurând, tăietorul ridică, însângerate, două degete. Le privi scârbit, apoi rupse din scurteică o bucată de căptușeală și se obloji. Mai adăogând un gât de spirt, păru, într-adevăr, hotărât să se apuce de treabă. Când își aduse aminte cum a dormit
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
le linge încetul cu încetul până la tăciune, cel mai bine e când îl putem răsfăța cu conuri de pin și talaj, care ard mai încet și produc mai multă căldură. Cipriano Algor se va aproviziona în împrejurimi, va comanda unor tăietori și agricultori câteva care cu lemne de ars, va cumpăra în atelierele și tâmplăriile din Centura Industrială câțiva saci cu rumeguș, preferabil de lemn tare, ca stejarul, nucul și castanul, și pe toate va trebui să le facă singur, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
culturale. Bârne înnegrite de vreme, șemineu rustic, potcoave, jilțuri de stejar și o podea înclinată, din piatră. Singura diferență dintre Cathedral Arms și majoritatea cârciumilor consta în faptul că aceasta era cu adevărat veche și că aici își udaseră gâtlejul tăietori în piatră, cărăuși și negustori de grâne încă din Evul Mediu. Gurile rele spuneau că nici instalația sanitară nu se schimbase prea mult de-atunci. Singura diferență dintre mușteriii de-atunci și cei de-acum era că, în loc să se urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
străduiau să lumineze cerul noaptea, tot așa și acest străin își dădea toată silința să aducă lumină oamenilor, cu inima lui curată. Privindu-l pe Gaston, care-și fixase ochii asupra stelelor strălucitoare, Takamori și-a amintit subit de Povestea tăietorului de bambus. Se spune că prințesa Kaguya a coborât pe pământ de pe lună. N-o fi venit și Gaston din stele? Nu se va întoarce printre ele într-o bună zi? Totul i se părea foarte posibil lui Takamori, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
șoseaua dintre munți până la Arato și Nagai, dar Endō a considerat că ar fi mai bine să plece dimineața foarte devreme, ca să nu se întâlnească cu cineva pe drum. Kobayashi spunea că până și prin mlaștinile acelea mai întâlneai uneori tăietori de lemne sau pescari, cu undițele pe spate, veniți la pescuit de crapi. De aceea, și el era de părere că mai bine porneau înainte de a se lumina. Nu trebuia să-i vadă nimeni când scoteau argintul. Nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fereastra lor de la etaj și au privit stelele. „Gaston a dispărut“, își spuse Takamori în gând, „dar așa a fost să fie. Era un om care trebuia să dispară...“ Le-a picat de undeva din cer. Asemenea eroinei din Povestea tăietorului de bambus, s-a întors acolo. Nu era doar pură fantezie. Astfel s-ar explica mai bine, într-un fel sau altul, menirea lui Gaston. După ce s-a despărțit de Iijima în piațeta Hachikō, Takamori a pornit spre gară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cât se poate de ușoară! Rotari a avut una dintre izbucnirile sale de mânie și voia să se ducă la rege și să-i ceară imunitatea mea. După ce l-am liniștit, l-am întrebat: - Nu-i așa că ai nevoie de tăietori de piatră pentru înlocuirea capitelelor sparte de la biserici? S-a uitat la mine ca și cum aș fi înnebunit și a bolborosit: - Dacă spui tu. Am stăruit: - Aici n-avem pe nimeni care să se priceapă la dăltuirea unui frumos capitel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
la prora corăbiilor sau pe zidurile orașului. Eu am văzut o astfel de armă doar în sporovăiala lui. Curios personaj acest văr al meu, dovedindu-se totuși de mare folos. Îi cunoștea pe toți artiștii adevărați din Siria, inclusiv pe tăietorii în piatră pe care venisem să-i angajez. M-am întors cu el la Antiohia în căutarea unui anume Rubiano, care era vestit prin aceea că dăltuia piatra cea mai dură ca și cum ar fi fost argilă; tânăr fiind, ajunsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atât de mult încât Benia ajunsese să mă tachineze dimineața, când pleca și își ridica haina arătându-mi partea de sus a coapselor. Eu mă înroșeam și râdeam. Bărbatul meu se ducea la atelierul lui în fiecare dimineață, dar, spre deosebire de tăietorii în piatră sau de pictori, el nu trebuia să lucreze în morminte, așa că se întorceea la mine seara și atunci ne regăseam unul pe altul cu o plăcere încă și mai mare - și ne regăseam și în fața tristei evidențe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]