548 matches
-
spui? Pentru mine toți Feții-Frumoși au murit, Ema! Discuția lor a continuat multă vreme pe această temă. Ema căută să o sfătuiască că imprevizibilul poate să apară la tot pasul, ... dar în același timp încerca să scotocească în cele mai tăinuite colțuri ale sufletului Simonei, să o descoase, să afle cât mai multe amănunte. Era acum posesoarea unui subiect spumos care, fără îndoială, suscita mult interes din partea ei și, dacă se gândea bine, avea și o anumită savoare. Simona o cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dragostea lui nețărmurită pentru ea, poate... Dar acum venise vindecarea. Cât fusese departe de casa părintească în ultimii ani, parcă bolise. Crezuse că tatăl ei o scosese din inimă, dar nu era așa, ea se aflase tot timpul în culcușul tăinuit al inimii acestui om cu sufletul atât de mare, încât acum, când trebuia să se îmbrace în haine cernite, se simțea în același timp încărcată de o bucurie fără seamăn: tatăl ei nu încetase nici o clipă să o iubească! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
destoinici sânt întinse pretutindenea în Moldova între adversarii săi politici cei mai înverșunați, între tinerii nehotărâți încă, precum și între aceia cari n-au esperiența lucrurilor. Întrucâtva lucrul este de înțeles. D. Brătianu are un defect, comun românilor, acela al unei tăinuite, dar cu atât mai adânce ambiții. Roșul adevărat nu e ambițios decât după foloasele materiale ale aspirațiunii sale realizate; d-sa nu. Această ambiție cu totul exagerată și în disproporție cu calitățile sale l-au făcut să devie mai bine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Romînul" uită că convenția ruso-romînă încheiată de d. Brătianu nu prevedea garantarea integrității teritoriului, uită destăinuirea d-lui Cogălniceanu din Cameră asupra cestiunii Basarabiei, uită ajutorul fără zapis și chezășie, uită jocul de bursă cu acțiile drumului de fier, uită tăinuitele opt milioane împrumutate de la ruși, uită actul de provocațiune, intenționat, de la Arab Tabia; toate acestea nația le-a uitat; ea are încredere în reversibilul și onorabilii săi colegi, desigur! Vivant sequentes. Trăiască gunoiul și pierde-vară a ulițelor Parisului, trăiască Comuna
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din ce în ce mai mare, precum am văzut-o manifestîndu-se în scenele de comedie reproduse mai sus. Dar ce e de vină la toate acestea țara? Slăbiciunea imanentă a guvernului înlăuntru și, ca rezultat al unei politici aventuroase, slăbiciunea în afară, mizeria administrativă, tăinuitele scabroase afaceri, toate acestea se resimt în țară, deși mijlocul constituțional de-a le înlătura ar fi ca sau d. Brătianu să-și formeze odată un cabinet statornic și solidar responsabil pentru toate actele lui, sau în fine să lese
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
adunare de care am vorbit mai sus a pronunțat memorabililele cuvinte că românii din Bucovina au ajuns să apere de "liberalii" din Austria ceea ce n-au fost în stare să răpească turcii și tatarii, autonomia bisericii, limbii, școlii. Hotărîtu-s-au în tăinuitul sfat al proniei cerești ca 1877 să devină reversul lui 1777? II. Nu esistă stări de lucruri mai asemănătoare decât acelea ale Ungariei și României, o dovadă că amândouă țările acestea sunt jertfele unei esploatări comune. Dar pe când România, prin
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
copac mi s-a întâmplat cea mai fenomenală întâlnire, din câte revelații se pot ivi oamenilor în viață. Ce să spun, cum să-i spun? Sunt bucurii, fapte, întâmplări, nedeslușiri sau deslușiri ale vieții, care zac în noi asemeni comorilor tăinuite, ce nu pot fi aduse la suprafață, nu pot fi date pe mâna nimănui, nici mărturisite, căci odată mărturisite se naște teama de a li se pierde substanța, iar substanța aceea poate să fie un adevăr colosal ca scripeții ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
limita extincției patologice, în Cuțarida („republica gunoiului”), Grant, Crângași („ținutul lutului”), trecând prin cartiere cu o mai precisă identitate: Colentina, Floreasca, Dudești, Obor. Reporterul este atras mai ales de zona Griviței și a Gării de Nord, un nucleu incandescent, cu un „duh tăinuit” ce bântuie temperamente violente, un lumpen primar, balcanic (Patul nr. 6). El este, în special, reporterul vieții nocturne, vag cunoscute, a marelui oraș. În reportajele - multe la limita scriiturii romanești, cu accente mateine - din ciclurile Apașii Capitalei, Nopți bucureștene ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Ibidem, p. 487. 110 Ibidem, p. 489. 111 Ibidem, p. 489. 112 Mommsen citează o comedie de epocă în care se spune: Într-adevăr,, întru totul egali îi consider pe proxeneți și pe voi cămătarii // În timp ce primii stau la pândă tăinuiți, voi nu vă sfiiți în forul însuși // Cu cârciumi primii, cu dobânzi voi amândoi îi jecmăniți pe oameni // Destule legi a decretat poporul din cauza voastră // Voi, cum au apărut, le-ați încălcat; întotdeauna se găsește o portiță// Ca apa fierbinte
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pentru care îi mulțumim.” ( Andrei Medinski) Gheorghe Doja Prin pădure Ulei pe pânză „Nu trebuie însă bănuită de simplă preocupare ilustrativă această pasiune pentru folclor și anecdotică. Există la Doja, în special, o plăcere a fabulației plastice încărcată de simboluri tăinuite. Atunci când transcrie o romanță cu frumoasa din fereastră pe timp de seară, cu lăutari și cu voinici chipeși, el aduce in tablou nu o realitate văzută, eventual biografică, ci una de spectacol, posibil doar în mediul imaginar in care stelele
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
catolică cea veritabilă. Și după aia a zis unchiul-tutore că Herrmann trebuie să miște gura ca si cum ar înghiți... ca la o tabletă sănătoasă, care era oricum de preferat, și pentru că acum micul Herrmann este om în toată firea, dar un tăinuit om în toată firea, pentru că de fapt nu trebuie să scuipe și să plângă atâta, vina o poartă doar pielea lui albă și părul de un roșu aprins, și pentru că totul este la Herrmann... un bărbățel, o muierușcă și un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o greșeală ca o consecință logică... (Bea) Omul crescut acolo nu trebuie să fie învățat nimic, pentru că nu poate să fie învățat nimic. Toți cei puși să dea lecții nu fac altceva decât să-și satisfacă propria și nici măcar cine știe ce tăinuita mizerie. (Bea) Tot ce ține de dictatură este o absolută josnicie, în înțelesul exact al cuvântului... nu există de fapt nici un fel de inteligență organică, așa că nu există nici un om... dar exist eu... ivită dintr-o prescripție a josniciei existențiale
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai mult asupra lucrărilor apocrife cu un conținut religios și mult mai puțin asupra celor care tratează problemele politice, relațiile interstatale și interumane din diverse epoci. Nu trebuie însă să pierdem din vedere faptul că scrierile apocrife prezintă partea secretă, tăinuita a diverselor perioade ale istoriei universale, atât din punct de vedere social cât și cultural. Dacă am putea compară literatura cu un vast castel, plin de camere somptuoase, reprezentate de epoci literare, cu coridoare care se întrepătrund și se intersectează
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
adepți ai lui Priscillian este atestată și de Consiliul din Braga, la 561. Martiriul Învățătorului lor, pe care Îl știau cu toții nevinovat, Îi Întărise, dîndu-le puterea să reziste mai bine de două secole, și nu este exclus ca mormîntul său tăinuit să fie la originea celebrului loc de pelerinaj de la Santiago de Compostela. În Egipt, Evagrie din Pont (născut la Ibora În 345, mort În Egipt, la 399) a fost, dacă nu singurul origenist, cu siguranță cel mai celebru. Mulțumită lucrării
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unei greșeli vinovate cunoscută de toată lumea, dar trecută sub tăcere, și care închide societatea orășelului. Străinul este respins pentru că lumea nu dorește să fie descoperită această tară intimă, pentru că oamenii nu vor ca el să exprime ne-spusul, tăcutul și tăinuitul, să facă public (în sensul de publicitate) ceea ce trebuie să rămână treaba unui cerc închis, să învie, activeze și ațâțe ceea ce fiecare încearcă să uite. Privirea străinului deranjează: el face vizibil, și ceea ce face el vizibil este, în cazul de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
setea și dorința de unire vor fi sfărâmate prin descoperirea realității inumane a ideologiei naziste. Liniștea va fi atunci sfărâmată, această "liniște a mării" care acoperă "sub calma suprafață a apelor, amestecul animalelor în mare", adică tensiunile psihologice, ne-spus-urile, emoțiile tăinuite, lupta interioară corneliană pe care ne lasă să o ghicim "figura tragică a măștilor grecești" gravată pe un chip de statuie, pe care o trădează gesturile schițate, "tremuratul ușor al mâinilor" celei care tricotează, firul de ață rupt al nepoatei
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
am putut afla pe Telepinus, zeul cel de viță aleasă!». Zeul Furtunii grăi către Hannabannas: Fă ceva, o, zeu al Furtunii! Du-te și caută-l pe Telepinus tu însuți!»”. În realitate, Telepinus somna, adică se afla într-o poiană tăinuită, semn că pusese stavilă vieții și decretase sezonul morții, iarna vegetațională, hibernală. Călătorii în infern (Inanna, Iștar) sau în necunoscut (Hator, Telepinus), iată unul și același scenariu al morții și al învierii. Uneori eroul devine „uituc”, se lenevește, intră în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
deci, să devină neconvingător. De aici și dorința „celuilalt” (a neofitului, să spunem) de a-și asuma pe cont propriu aventura inițiatică. Cu siguranță, Mircea Eliade a fost conștient, chiar reticent, în legătură cu dificultatea abordării religiilor de tip mistere, datorită formelor tăinuite și limbajelor ocultate. De altfel, începînd cu anii „Criterionului”, în cîmpul său de observație s-a cuprins tot mai insistent ființa istorică, în ipostaza ei creatoare (și dinamică), fie că-și recăpăta puteri prin circuitul închis al „nostalgiei originilor”, re-întîlnindu-se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
apropiere de Piatra Teiului, alt cîrciumar, David, un ovrei de treabă, dar mai cu seamă balabusta sa, care nu știa bine românește, asociau imaginea dispărutului cu firea lui petrecăreață și simpatică; munteanca, adică Vitoria, se vedea nevoită să accepte cu tăinuită bucurie asemenea descrieri, știind că „era om cu harțag la chef”. Este un amănunt cu valoare sentimentală și foarte scump femeii, ea dorind, într-adevăr, să-și vadă soțul „cu mare coraj” cînd ieșea în lume, așa cum se obișnuia, de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
adevărului pornește de la ideea de Dumnezeu, rolul acestuia fiind acela de a centra universul cogitatelor. "Și de pe acum îmi pare că văd o cale anumită prin care să se ajungă de la această contemplare a Dumnezeului adevărat, în sânul căruia zac tăinuite toate comorile științelor și ale înțelepciunii, la cunoașterea celorlalte lucruri"163. Rolul central al ideii de Dumnezeu este asemănător celui jucat de pământ în concepția geocentrică. Dumnezeu este cel ce poate garanta existența adevărului, dar El nu poate fi și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și Într-o zonă ascunsă, de culise. Viața cotidiană ca un spectacol continuu (folosesc aici paradigma dramaturgică a lui Erving Goffman, reprezentantul interacționismului simbolic), relații sociale instituționale, formale, agrementate de simpatiile și antipatiile personajelor reale, dar și o zonă secretă, tăinuită, ezoterică, cu drame colective sau individuale atroce. toate personajele desfășoară interacțiuni febrile În zone misterioase, camuflate prin discuții superficiale; au o viață tainică, ocultă, sibilinică, mascată de statusuri oficiale și roluri psihosociale, dobândite pe căi diferite. Au un secret care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
-n buzunar și în fața țâncilor ce alergau în jurul lui cu sâcâitorul lor "Ce ne-ai adus?" răspunzându-le și lor în același limbaj prozaic al obiectelor. Brățara și-o scoase Marieta imediat și-o puse la păstrare într-un loc tăinuit, de frică să nu i-o fure careva; dar mâna o frigea rău în locul unde o atinsese, poate din cauza pietrelor mari și fățuite de pe ea, ce luceau de-ți luau ochii; dacă luceau ca Soarele trebuie să fi fost foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în joc, antrenându-și agresorul într-o rostogolire suplimentară de acord personal cu rafala stârnită. Slobozi apoi un râset sfidător de adio țărmului călâi, cu teoriile, interminabilele ezitări, remușcările și jumătățile lui de măsură. Undeva la capătul răbdării, din fose tăinuite și adânci ale sinelui ei, debordară elanuri încă în cămăși de noapte; în anumite condiții, prin efect Bernoulli, șuvoaiele puternice pot deveni capabile să-și scoată singure din pământ afluenții. Se săturase până peste cap să tot fie mama răniților
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
compun o adevărată bibliotecă, replică la Biblioteca din Alexandria, de unde și titlul romanului. Cartea devine un roman-metaforă, căci sanatoriul de pe munte închide o umanitate bolnavă, alienată, emanație a bolii incurabile de care suferă lumea din afara spitalului, societatea „socialistă”, iar „biblioteca” tăinuită reflectă, asemenea unui fișier medical, aspectele degradării umane. Speranța de reînsănătoșire o insuflă pădurea verde și pământul de sub ea, „fața pământului” fiind, cum spune un pădurar, „chipul pământean al lui Dumnezeu”. Fenomene psihosociale de aceeași natură, manifestări psihopatologice ale degenerării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
mai vedem și noi lumea. Ce, adică toți câți merg acolo Înțeleg ceva, gândești? Merg numai așa de un capriț, de un pamplezir; de ce să nu mergem și noi?” (s.n.). E pretextul oficial al deselor incursiuni În Centru. Adevăratul motiv, tăinuit, al insistențelor Ziței de a fi dusă la Union Îl va dezvălui mai târziu amorezul, studintele Rică Venturiano: „RICĂ: Cum să nu știu? În van te aperi. Și tu mă iubești pe mine, nu mai umbla cu mofturi. Te-am
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]