551 matches
-
dăruire, muguri înfloriți, speranță, mult dor pretutindeni, Și într-o lume inundată de alb, poeta, parcă trezită brusc dintr-un vis minunat, spune: „Toate acestea sunt culori: / Alb de dor și alb de nori, / Iar prin ele, rătăcite, / Ori ascunse, tăinuite, Prăfuite și chiar terne, / Versuri și triste poeme. Versu-i trist, însă cuvântul / E neliniștit ca vântul.../ Iute și aprins ca focul / În iubire își vrea locul. // Este vers învăluit / În gând negru, jeluit, / Care-n albul de splendoare / Schimbă fondul
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
ascult duios a inimi-ți bătaie, În dulci surâsuri te adulmecam, Doru-ți cerneam în caldă ploaie? Cu orice picătură de iubire, Inima-ți încărcam în simțire, Era a sângelui pornire! Și-al meu sărut pe buze-ți se frângea, Și tăinuite clipe descătușam din stea, Ți-aduci, iubite, aminte? Iubirea ne veghea... Cornelia Vîju Ți-aduci aminte? Referință Bibliografică: Ți-aduci aminte? / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438, Anul II, 13 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
ŢI-ADUCI AMINTE? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348295_a_349624]
-
pe viitor va fi călare. NOAPTEA DINTRE ANI Ornată cu beteală pizmăreață, ce goliciunea și-o răsfrânge în delicate cupe de șampanii, fereastra nopții dintre ani se-ntredeschide plictisită de-atâtea repetări abrașe, și-i plânge ochiul ațintit spre viitorul tăinuit de-a omului etern ispită, dar gol, uscat și-ncremenit e ochiul-far pentru trecut, căci viața-i timpul bine drămuit. George PETROVAI Sighetul Marmației 16 februarie. 2012 Referință Bibliografică: George PETROVAI - STIHURI DIN LUMINĂ (X) / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
STIHURI DIN LUMINĂ (X) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348398_a_349727]
-
Clujul împlinirii ca om, cioplindu-mi propria configurație morală, al ambițiilor de a-mi fauri un statut de profesor apreciat și respectat, de a ține mereu la înălțime statura de onorabilitate. Era orașul clocotitoarelor tinereți care te împing spre zonele tăinuite ale seducătoarelor ademeniri din care doream să gustam pentru completarea bagajului de viață, ispite la care apoi renunțăm la marginea decentei și a bunului simț. Trăiam parcă o dedublare, un ego gata să guste din toate aspectele vieții spre a
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
se întorc la mine cu un răspuns, ca un ecou, conform firii lor pământene de odinioară. Cuvintele sunt pentru mine un fel de scară pe care pot urca oricât de sus, sau în viitor, pot coborî chiar și până în adâncurile tăinuite ale sufletului omenesc. Scrisul e o bucurie intelectuală pe care doresc să o transmit, dar și pentru a face creierului o gimnastică de întreținere. Scriu și pentru a retrăi momentele deosebite din viața mea, privite și cernute acum prin sita
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
așez privirea, îți găsești urma chipului neștearsă, lăcașul de zenit, cu tot ce ai cuprins între mișcări, de mână, talpă, sânge timpul s-a lipit. Dacă asculți sunetul orelor, îți vei auzi glasul direcționând ceasul. Nu mă impiedic de legături tăinuite, de neatingerea lunii, de presupuse poziționări față de centrul lumii, crești în pământul pe care-l hrănești. Eu încă mai cred în povești. În fiecare zi mi-e dor de tine. Ție, sufletul meu, îți e bine? (13 nov.2016) Referință
DOR DE TINE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376911_a_378240]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > VERDE CRUD Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Oho ce sentimente-mi cad pe coapse sau pe zvelta gleznă când de lumină mă dezbrac în sfântă tăinuită beznă se sting pe pielea-mi de sidef toți îngerii de alb seduși ehei ce verde crud imberb îmi înflorește-n corcoduși roiesc în plete corbi de timp cu dor de alge și de mare tresaltă sânii albi perfid respiră
VERDE CRUD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377092_a_378421]
-
sacralul... Suntem aici în nenăscuta lume,/ Unde apusul scaldă răsăritul. (Pe aripi de femeie) și unde frământările scad în intensitate, printr-o simplă atingere de gând a iubitei, în care poetul redescoperă mereu Edenul: Din floare de coral, / De mare tăinuită, / O sfântă-n St. Graal, / Dar încă neiubită. Zâmbește Dumnezeu, / De-atâta frumusețe, / Aici pe țărmul meu, / Cu soare-i dă binețe. (Versuri sărutate). Născut în capăt de țară, la Medgidia, în anul 1960 și stabilit în Arezzo Italia, Mircea
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
a vânătorilor de altădată. După o mică pauză, sărbătoritul a revenit asupra întâmplărilor din timpul acelei vânători, la care participase, învăluită în mistere greu de dezlegat: - Unchiule, e ziua mea, te rog fă-mi plăcerea de a ne dezvălui cele tăinuite. Suntem bărbați în toată firea, am făcut războiul și, indiferent ce ne vei spune, nu ne va înfricoșa. - Măi, copii, e o poveste veche, de ce insistați atât? a întrebat el. Ioane, ai fost de față, ce să-ți mai spun
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ÎNCEPUT Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Simțul tăinuit, atins de blânda depunere de nea în unirea cerului cu pământul îmi crește aripi. Și fiindcă, cedează crengi, se ascunde pădurea, alunecă pasul, îngheață nerăbdarea sub zăpada momentului, zborul liber e lin. Respirăm alb, creștem alb, mângâiem alb și adormim
ÎNCEPUT de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372684_a_374013]
-
sau înnodate cu suspine și lacrimi din gheme de dor. Din asfel de fire se țesea gingășia sufletelor. Cine putea ghici acel cifru al stărilor sufletești care împodobeau odoarele? Pentru că odoarele aveau tainice destinații, dedicații secrete. Iubiții lor, știuți sau tăinuiți, trebuia să aibă ochi și...să vadă. Dar „dedicația” era și pentru rivale. Să se vadă care este mai vrednică și mai pricepută. Pentru că, în acele vremuri, vrednicia și priceperea tinerelor femei și fete erau la mare preț. Prin acele
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
moare... La cotul tainic de pârâu împărățea Cu rădăcini adânc înfipte-n mal Și-atunci când pas de călător trecea, Uimea...și tulbura cu trunchiu-i triumfal... Și cer, pământ, și ape mângâia Cu brațele-i fantastice de crengi Și-n seve tăinuite-și memora Tot ce văzuse-n univers de ani întregi... Matusalemică, înțelegea, Ce lângă ea gândisem an de an, Când apa vieții-nșelător trecea Și s-o oprim în noi mai încercam...în van. Citește mai mult SALCIAUn hău...Un
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
de ele dorul, ce nu moare...La cotul tainic de pârâu împărățeaCu rădăcini adânc înfipte-n malși-atunci când pas de călător trecea,Uimea...și tulbura cu trunchiu-i triumfal...Și cer, pământ, și ape mângâiaCu brațele-i fantastice de crengiși-n seve tăinuite-și memoraTot ce văzuse-n univers de ani întregi...Matusalemică, înțelegea,Ce lângă ea gândisem an de an,Când apa vieții-nșelător treceași s-o oprim în noi mai încercam...în van.... XXIII. DOR...DE MACI, de Gheorghița Durlan, publicat
GHEORGHIȚA DURLAN [Corola-blog/BlogPost/374639_a_375968]
-
VISCOL ANCESTRAL Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Amurguri cuprinse de febră, ard - pe fruntea-mi de vremuri albită. Surâsul unei clipe mai pâlpâie sub pleoapă. Sunt amintiri ce-n flăcări tăinuite se destramă... * Și-mi pare... c-aud temutul „viscol ancestral“ , șoptind ceva... cu glasu-i nins - și mă cuprinde-o albă teamă! Nu! A fost doar o pală de gând cuprinsă de febră, de zbucium, de plâns... * Amurgul, răsfrânt pe fruntea
VISCOL ANCESTRAL de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379243_a_380572]
-
Acasă > Versuri > Iubire > DE-O VREME Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ca o lacrima veche tăinuita de clopot Într-un schit părăsit, fără urme de miei, La hotar ce desparte ninsoare de clocot, Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei. Câte flăcări se sting sub obroc de iertări Și ce multe se nasc într-o
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]
-
buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc de lacrimi Ce spală-ntinăciunea și tăinuite patimi. De-aș deveni și piatră la margine de drum Ori doar o mică frunză, ori firicel de fum, Cu dragoste-ntreită spre ceruri aș striga - Să fie-n toate, Doamne, numai voința Ta! Referință Bibliografică: Mă simt ca o
MĂ SIMT CA O SĂMÂNŢĂ... de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378725_a_380054]
-
destoinici sânt întinse pretutindenea în Moldova între adversarii săi politici cei mai înverșunați, între tinerii nehotărâți încă, precum și între aceia cari n-au esperiența lucrurilor. Întrucâtva lucrul este de înțeles. D. Brătianu are un defect, comun românilor, acela al unei tăinuite, dar cu atât mai adânce ambiții. Roșul adevărat nu e ambițios decât după foloasele materiale ale aspirațiunii sale realizate; d-sa nu. Această ambiție cu totul exagerată și în disproporție cu calitățile sale l-au făcut să devie mai bine
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Romînul" uită că convenția ruso-romînă încheiată de d. Brătianu nu prevedea garantarea integrității teritoriului, uită destăinuirea d-lui Cogălniceanu din Cameră asupra cestiunii Basarabiei, uită ajutorul fără zapis și chezășie, uită jocul de bursă cu acțiile drumului de fier, uită tăinuitele opt milioane împrumutate de la ruși, uită actul de provocațiune, intenționat, de la Arab Tabia; toate acestea nația le-a uitat; ea are încredere în reversibilul și onorabilii săi colegi, desigur! Vivant sequentes. Trăiască gunoiul și pierde-vară a ulițelor Parisului, trăiască Comuna
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
din ce în ce mai mare, precum am văzut-o manifestîndu-se în scenele de comedie reproduse mai sus. Dar ce e de vină la toate acestea țara? Slăbiciunea imanentă a guvernului înlăuntru și, ca rezultat al unei politici aventuroase, slăbiciunea în afară, mizeria administrativă, tăinuitele scabroase afaceri, toate acestea se resimt în țară, deși mijlocul constituțional de-a le înlătura ar fi ca sau d. Brătianu să-și formeze odată un cabinet statornic și solidar responsabil pentru toate actele lui, sau în fine să lese
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ține de o demonie a cunoașterii, de o răscolire a "câmpului de astre": "Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește carărușile găsite A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun." E o privire pe care magul și-a dobândit-o prin asceză, un alt fel de a vedea lumea, o privire
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Ce-i drept, o politică externă și instrumentul ei, diplomația, sunt atribute ale statului suveran, ceea ce nu erau Principatele. Dar, chiar statele autonome, lipsite de independență, pot dezvolta o politică externă limitată, mai precis, oficioasă și nu oficială, adeseori secretă, tăinuită, dar care rămâne, nu mai puțin, o politică externă, deși debilitată. După opinia noastră, constatarea este valabilă pentru Principate nu numai în timpul domniilor lui Dimitrie Cantemir și Constantin Brâncoveanu. Domnitorii au și instrumente ale diplomației: servicii speciale, și chiar un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pozitiv interogației noastre, numai că această verificare a fost circumscrisă mediilor din care proveneau doleanțele și promisiunile scrise țarului, de vreme ce ambasada lui Petru I era asemenea unei cetăți asediate, cu antenele rupte, cu orice cale de comunicație redusă la informatorii tăinuiți ai lui P. A. Tolstoi, și care reprezentau pe cei ce doreau cât mai grabnica lor eliberare, încrezători fără de prihană în „steaua nordului”. Toată domnia lui Constantin Brâncoveanu este o probă a omului prudent, echilibrat, care nu declanșează o acțiune înainte de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Tainicul sălaș îl întocmiră, întreaga ordine a desfătării răsturnînd-o, Pentru că orișicine-n templu ar intra să nu poată privi Ascunsele minuni, întruchipînd acele Generări 25 Ale ascunsei pofte, cînd furișată-n încăperi întunecoase desfrînata nopții Își joacă rolul, sub Mască tăinuita, șoptind un imn și îngăimînd o rugăciune. Pe preoți El îi rîndui și pe Preotese, învesmîntați în măști de fiara, Inspirînd taină; și ei purtară torțe: amețitoare fumuri În jurul Templului rostogolescu-se; și luat-au Soarele arzînd că pară peste Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vă arătați și-apoi pieriți, batjocorindu-mă cu umbre-ale speranței mincinoase. Uitat-ai că văzduhu-ascúltă prin toate țărmurile sale, și spune Cele mai subtile gînduri închise din lumina în camere-ale Lunii?" "Tharmas, Luna are-ncăperi unde-ai iubirii prunci stau tăinuiți, 245 Și de acolo-n Veci nu pot fi-aduși De nu-s abandonați de-ai lor făloși părinți. Iată, cel pe care l-am iubit E-ascuns de mine, si niciodată-n Veci de Veci Nu îl voi mai vedea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce urmează a fi revelată. Orice conținut, care va fi „turnat” În „forma” Întrebării, trebuie să se modeleze În spiritul ei. Răspunsul „se ascunde” in nuce În Însăși Întrebarea care este pusă, Încât și aici funcționează acel principiu pascalian - oarecum tăinuit, căci ține de „viclenia” rațiunii - și anume: „nu te‑aș căuta (În plinătate) dacă nu te‑aș fi găsit (În parte)”. Când plec la drum am deja o parte a drumului În mine, când doresc să-mi aproprii ceva fac
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]