225 matches
-
sud, la Isfahan, Kirman sau Șiraz. Iar pentru locuitorii acestor orașe, „neciopliții din nord” care-i guvernează și care nu le cunosc nici măcar limba sunt numai buni de spânzurătoare. Actualul șah avusese nevoie, cu prilejul suirii pe tron, de un tălmaci ca să se adreseze supușilor săi. Se părea, totuși, dobândise, de-atunci, o mai bună cunoaștere a persanei. Trebuie spus că timpul nu-i lipsise. La sosirea mea la Teheran, În aprilie 1996, monarhul se pregătea să-și aniverseze jubileul, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Și uitați-vă la stăpâni și la soldați. Vedeți vreun om negru printre stăpâni sau soldați? Agbongbotile clătină din cap, zicînd: - Cred că nu minte. Cred că e rob. - Atunci pe tine de ce te-au adus? întrebă arcașul. Numai ca tălmaci? Văd că nu tălmăcești nimănui nimic: vii în țarc fără stăpâni. - Am venit pentru că mi-au poruncit să vin. Trebuie... mi-au cerut să aleg... - Vezi, ți se încurcă și vorbele! Cum să te cred? spuse arcașul cu amărăciune. - Nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vorbește cu el. I-am spus slujitorului să nu-l ucidă, oricine ar fi. Auta ieși liniștit. Era deprins cu astfel de întîmplări, și aici în palatul Marelui Preot, și jos, în Marele Oraș. La palatul regelui erau totdeauna mulți tălmaci, și erau destui și aici sus. Se întîmpla însă mereu ba să vină vreun sol dintr-o țară depărtată a cărui limbă n-o știa nimeni, ba să fie aduși robi din ținuturi necunoscute cu care nimeni nu se putea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alt mijloc decât să încerce a vorbi cu ei, să se ducă în turnul argintiu, orice i s-ar întîmpla. Întâi să vorbească. Va încerca să facă tot așa cum făcea cu popoarele străine când le învăța limba fără ajutorul vreunui tălmaci. Făcu un pas spre ființa străină, care nu se feri. O privi drept în ochi și-și lipi amândouă palmele de piept și zise în limba atlantă om; apoi smulse un spic din lan și ridicîndu-l în sus zise grâu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nostru pămîntean" și ce ar dori să mai vadă și să mai afle. Străinii îi spuseră, prin Auta, că se simt pe această planetă destul de bine, iar cu aerul, după cum se vede, au început să se deprindă. Apoi își întrebară tălmaciul ce rost aveau asemenea cuvinte. Cam stânjenit, Auta îi lămuri că așa e obiceiul în această țară și în alte țări pământene, să fie întrebați oaspeții, de gazdă, cum se simt și dacă le place la ea. Atunci cârmaciul îl
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de la calea cea dreaptă, pentru că au lăsat să le fie corupte moravurile și ideile.“ Pentru medic, în schimb, învățămintele Istoriei erau cu totul altele. „Cea mai frumoasă epocă a islamului, spunea el, era atunci când califii își împărțeau aurul savanților și tălmacilor, când își petreceau serile discutând filosofie și medicină în compania unor poeți pe jumătate beți. Iar Andaluzia era oare în suferință pe vremea când vizirul Abderrahman spunea râzând: «O, tu, care strigi: veniți la rugăciune! Ai face mai bine dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bărbie, buze cărnoase, mai ales cea de jos, ochi liniștitori și cercetători totodată, degete netede, ale cuiva care n-a muncit în viața lui cu mâinile. În spatele lui, în picioare, stătea un preot care s-a dovedit a fi un tălmaci. Papa își puse amândouă palmele pe spatele meu încovoiat, în semn de afecțiune sau de luare în posesie, nu știu prea bine, înainte de a spune, la adresa piratului, câteva cuvinte de mulțumire. Eu eram tot îngenuncheat, ținut astfel cu intenție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
au fost suverani, islamul a strălucit prin cultură. Religia domnea pașnic asupra treburilor acestei lumi. De atunci, domnește forța, iar credința nu este adesea decât o sabie în mâna sultanului. Interlocutorul meu era atât de satisfăcut, încât îl luă pe tălmaci drept martor: — Am gândit mereu că gloriosul meu predecesor avea dreptate. Fără o armată a lui, papa n-ar fi decât capelanul celui mai puternic rege. Suntem uneori constrânși să folosim aceleași arme ca și adversarii, să trecem prin aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mână norocoasă. Sunteți pregătit să Ne slujiți? Am îngăimat o formulă de încuviințare. A luat act, nu fără a face o mutră oarecum ironică: — Să primim cu resemnare hotărârile Providenței! Continuă apoi, într-un debit accelerat, urmat cu trudă de tălmaci: — Sfetnicul Nostru, messer Guicciardini, v-a spus câteva cuvinte despre însemnătatea a ceea ce Noi așteptăm de la dumneavoastră. Vă vom vorbi despre aceste lucruri la momentul cuvenit. Rețineți doar că sosiți în această cetate biencuvântată în clipa cea mai grea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o alianță cu necredincioșii? comentă florentinul. După care adăugă, vizibil încântat să mă ia astfel pe nepregătite: — Am menționat prezența ta alături de mine și faptul că știi turcește, iar Maiestatea Sa m-a întrebat dacă ai putea face oficiul de tălmaci. Cu toate astea, când emisarul otoman a intrat și a început să vorbească, am rămas mut, incapabil să-mi descleștez buzele, incapabil chiar și să-mi dreg glasul. Regele mi-a aruncat o privire cumplită; Guicciardini era roșu de mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
voievod la 26 iunie 1621. ― Rog pe sfinția ta să-mi spună dacă egumenul unei mănăstiri poate cumpăra vreun bun în nume propriu. ― Am mai întâlnit cazuri. Cine este vânzătorul și cine-i cumpărătorul? ― Vâzătorul este Ștefan, fiul lui Ion Tălmaci, care în 1622 aprilie 6, împreună cu soția sa Mărica, vând egumenului de la mănăstirea Sfântul Sava “o vie în Copou... dereptu șesădzăci de taleri bătuți”. ― Frumoasă sumă, fiule. Sunt sigur că te-ai întrebat, și pe bună dreptate. De unde atâta bănet
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Dar mai bine să asistăm la o cumpărare de vii. De pildă, cea făcută de Dumitrache Chiriță Paleologul, mare postelnic, care a cumpărat un sat și “trei fălci de vie din tîrgul Iași, din dealul Copău” de la “Lupul vătav de tălmaci”. Pentru aceasta depun mărturie la 5 ianuarie 1611(7119) mari boieri: doi logofeți, un hatman, doi vistiernici, un mare armaș și un comis. Viile puteau fi zălogite cum a făcut de pildă Manolachi, mare vameș, care se împrumută cu 100
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
țăranului o ardea ca o flacără. O simțea cum i se plimbă pe corp și deodată înțelese ca corpul i-e dezvălit. Sări în picioare strîngîndu-și halatul pe piept și strigând disperată: ― Ce vrei să faci ?... Ajutor!... Nu!... Ajutor!... Petre tălmaci strigătul ei ca o chemare. Sângele îi fierbea în vine și-i roșise toată fața, până și bulbii ochilor. Nu mai vedea nimic afară de figura ei îngrozită și cu atât mai ispititoare, și de haina albă, ușoară, sub care îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
morții : în lumea lor, se înțeleg într-o singură limbă, a morților. N-au nevoie de translator ca să vorbească unul cu altul. De aia pot ei să bântuie și noi nu. N- au nevoie nici de tălmăcire și nici de tălmaci. Petrache atinse obrazul neted și rece al femeii de la picioarele statuii. Ea nu-l învrednici cu nicio privire. Crezi că statuile ar putea învia, cumetre ? Cumătrul Fandarac se apropie, de parcă în contururile statuii ar fi stat răspunsul la întrebare. La
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
luni solie mi-a trimis/ cavaleri cu zapis scris;/ marți,/ pilaștrii zăceau sparți;/ miercuri,/ eram strâns în cercuri;/ joi,/ închis în buduroi/ intrai pe pământ varvar;/ vineri, gol, fără stihar,/ sâmbătă, în ierihon,/ eu în strană, ea-n amvon./ Prin tălmaci de la fanar,/ îmi plâng soartă și amar:/ sunt un păcătos morar/ într-un crin lângă eden/ și-al fantasmelor polen/ macin, doamnă, din amor/ pentru-ocnașii din Alcor/ și-n cățuie iau uium/ numai gloria de fum" (Paianjenița). Îndrăgostitul orf(e
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marcată de o puternică instabilitate politică. În 1526, după înfrângerea ungurilor la Mohács, regatul maghiar se prăbușește, iar Transilvania devine principat autonom, aflat sub suveranitatea Porții Otomane. În 1688, Transilvania devine provincie a Imperiului Habsburgic. După dizolvarea Universității Săsești, scaunul Tălmaciului, din care făcea parte și Tălmăcelul, este scos de sub administrația magistraților sibieni (1784), situație care va stimula o deosebită dezvoltare economică și socială a zonei. Tot acum încep să apară semnele dezvoltării capitalismului timpuriu și apar sau se dezvoltă meserii
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
anexată Ungariei. Se adaugă ulterior momentul 1918, ce marchează unirea Transilvaniei cu România și care aduce cu sine apariția unei piețe naționale unice, ridicarea barierelor administrative și deci, dezvoltarea puternică a economiei mărginenilor. În tot acest timp românii din zona Tălmaciului se remarcă prin actele de eroism, de împotrivire fățișă la măsurile luate de cei ce îi dominau și care le lezau interesele 5, și prin personalitățile de importanță națională pe care le-a dat această zonă. Perioada ce urmează nu
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
o migrație definitivă spre oraș, dovadă fiind faptul că populația satului s-a redus cu 11,7 % din 1992 până în 2002. Tălmăcelul nu este însă unul din satele părăsite de tineri, în care să fi rămas doar vârstnicii. Vecinătatea cu Tălmaciul și distanța mică față de acesta, le permite celor de aici să aibă locuri de muncă la oraș, dar păstrându-și gospodăria din sat. Populația satului este echilibrată pe grupe de vârstă, iar media de vârstă este de 49,3 ani
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
marginea satului") și transpare atitudinea cumva punitivă pe care o au față de aceștia: "Țiganii noștri vin la biserică, nu cerșesc, au gospodărie, lucrează, fac mături... deci nu am avut conflicte. S-au integrat și ei în sat. Au pământ la Tălmaci, căpătat de la reforma agrară și unii au ajutorul acela... și primăria îi obligă să meargă pe râu să facă curățenie, trebuie să presteze nu știu câte pe lună." (H. R., preot Tălmăcel) " Dacă am nevoie, vine și m-ajută și-l plătesc
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
După '40-'50 am scăpat de necazul colectivizării, Tălmăcelul nu a fost colectivizat, lumea o fost liberă, cu toate că dădeau contracte la primărie, dar totuși n-au fost atinși. Și acum când s-o recuperat pământul mulți au primit pământ la Tălmaci, într-o zonă foarte bună, e mult mai productiv." (O.I., masc., 35 de ani). Efectele la nivelul mentalității ale faptului că satul nu a fost colectivizat sunt vizibile și azi când oamenii consideră că pământul poate fi lucrat cel mai
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
bine. La auzul acestor cuvinte, căpitanul spuse că el și secundul îi sînt recunoscători și-l poftesc pe Stubb în cabină ca să bea împreună o sticlă de vin de Bordeaux. Ă Vrea să-ți ofere un pahar de vin, spuse tălmaciul. Ă îi mulțumesc din inimă, dar spune-i că e contra principiilor mele să beau cu un om pe care l-am păcălit. De fapt, spune-i că trebuie să plec. Ă Monsieur, rosti secundul, oaspetele zice că principiile dumisale
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un închinător al focului. Ia te uită, vine și Pip - sărmanul băiat! Mai bine ar fi murit sau mai bine aș fi dat eu ortu’ popii. Mi se face silă cînd îl văd. S-a uitat și el la toți tălmacii ăștia, chiar și la mine, iar acum vine să citească el însuși, cu mutra aia de tembel, de pe altă lume. Să ne mai ascundem o dată și să-l ascultăm!“ Ă Eu mă uit, tu te uiți, el se uită, noi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
el în alte tradiții ; tema luminării sau îmbogățirii reciproce a tradițiilor care sînt totuși, fiecare, complete în depozitul lor de adevăr etc. Cu un optimism specific, poate, mijlocului de secol XX, A.K. Coomaraswamy considera că, în lumea noastră, rolul tălmaciului între religii este capital. Sîntem un arhipelag de insule, puse brusc de modernitatea tîrzie într-o comunicare căreia membrii societăților tradiționale și chiar moderne nu sînt încă în stare să îi facă față. Ciocnirea religiilor și a culturilor era considerată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se străduiește să-și împărtășească trăirile afectiv-intelectuale și reflecțiile în marginea existentului. Cu șansa de a fi ascultat. Fiindcă, fără a fi un mare reformator în literatură, în știință sau în reflecția moral-filosofică, M. este un bun difuzor, un excelent tălmaci, raportor, comentator, raisonneur și rezonator. Un reporter nu numai al peisajului fizic sau social și istoric din ținuturile îndepărtate străbătute cu diferite prilejuri, ci și un „reporter” al propriei interiorități, ca și al peisajului teoriilor și doctrinelor științifice sau religioase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
fost birnici la Umbrărești”. Situații similare există și la alte sate și chiar la alte ținuturi din Moldova. Tot în catagrafia din 1774 mai există categoria „bejenarilor” la Torcești înregistrându-se în această postură opt cazuri, între ele un „Ion, tălmaci, bejenar”, iar la Umbrărești un număr de nouă, în frunte cu un „Pricopii și Ion Pelivan, bejenar, venit la aprel”. Se înțelege că bejenarii se întorseseră la casele lor în primăvară, probabil că, la fixarea dărilor, se ținea seama de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]