311 matches
-
jumătate albă, parcă de prisos acolo, ea era din Lima, nu ca ei de la țară și lipsea de multe ori după-amiezele pentru a se duce la cursurile școlii de croitorie. Asta de cum se vede cu diploma În mînă Își ia tălpășița, o să vedeți cum ne lasă baltă pe toți, fără nici o părere de rău. Celso și Daniel aproape că nu schimbau o vorbă cu ea, nu vorbeau decît strictul necesar și nimic mai mult. Arminda Îmbătrînea topindu-se de dorul fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
noapte, se risipeau printre melodiile care veneau din camera cu instalația stereofonică, Îi costase cît doi majordomi, pe care trebuiseră să-i concedieze, să le dea un picior În fund sau mai bine zis să le spună să-și ia tălpășița din pricina unei piese fundamentale, instalația asta În care parcă erau Închiși și reduși la dimensiuni minuscule cei mai vestiți cîntăreți, atît de clar se auzeau; ce mai vorbă lungă, de mîine ești concediat și Finita, cu multă finețe, a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de Monitorizare a Presei, "media românească acordă prea puțină atenție chestiunilor etice și profesionale". Lipsesc de asemenea "codurile etice și organismele de auto-reglementare" care ar putea apăra mai eficient independența editorială. În lipsa acestora există șansa, se spune, să îți iei tălpășița și să pleci acolo unde ai sentimentul că ești liber să spui ce gândești. Problema este că s-ar putea ca în viitor să ai de-a face cu dileme moral-profesionale mai peste tot și să constați că treci dintr-
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
prind ăștia? mi-am zis. Fără să mă pretind prea deștept, nu eram chiar de-al lor. Ca să nu mă trezesc și eu azvârlit de pe un pod, m-am gândit că era mai bine s-o șterg. Mi-am luat tălpășița și m-am făcut vânzător de limonadă... (Aici intervenea o pauză. Era momentul critic, când Călugărul se pregătea să se întoarcă din poveste în realitatea imediată. Ceea ce se întîmpla în diverse feluri.) Dar, apropo, nu-mi aduc aminte să vă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ei trupul. Și nu-l cerea pentru mai târziu. Contractul era imediat. Faust era invitat s-o urmeze și să se culce cu ea. Și ce bărbat refuză o femeie frumoasă? Lângă unul dintre acești Fauști, care și-a luat tălpășița de cum a observat urmările contractului, Mefista a rămas cu burta mare. A încercat să se sinucidă, dar n-a avut curaj să înghită somniferele pe care le pregătise. Apoi s-a consolat, n-a mai plâns, a născut o fetiță
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
priveliștea din fața lor. Muzeul Național de Antichități, nu demult trezoreria lui Saddam, în care abia mai încăpeau nestematele Mesopotamiei, era acum larg deschis. Nu se zărea nici un gardian prin preajmă. Poliția abandonase de mult posturile; iar ultimul paznic își luase tălpășița la vederea mulțimii. Scurtul moment de liniște fu spulberat de sunetul unui baros spărgând sticla. La acest semn, sala fu cuprinsă instantaneu de un zgomot asurzitor, fiecare punânduse pe treabă cu pistoale, topoare, cuțite, bâte, chiar și bare grele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
înapoi în bucătărie. —Ticălosule, în cutiile alea erau... scrisorile și fotografiile mele... toată viața mea nenorocită și tu le-ai aruncat pur și simplu? Maggie ieși în goană pe ușa de la intrare. Dar simțind, cu siguranță, pericolul, gunoierul își luase tălpășița. Apăsa încontinuu pe butonul liftului, înjurând. „Haide, haide“, mârâi cu fălcile încleștate. Odată înăuntru, nu-și dorea decât să ajungă mai repede jos. Imediat ce liftul se opri la parter și ușa se întredeschise, se strecură prin acel spațiu, ieșind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plin de țepi. Și când te privesc cel puțin o sută de oameni. În plus, trebuiau să apară și paznicii. Iar puștiul negru care semăna cu o maimuță dispăruse. Nu-l vedea nicăieri. Vasco realiză că trebuia să-și ia tălpășița de acolo. Se terminase. Era un dezastru. Dolly era în continuare înlemnită, ca Statuia Libertății, așa că începu să o împingă, urlând la ea să se miște, spunându-i că trebuiau să plece. Toate celelalte femei din grădină începură să huiduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu ai vrut să te duci cu el? De ce, la refuzul tău, nu ți-a cerut pur și simplu banii înapoi? De ce să fi chemat un polițist? De ce să te fi acuzat de furt? și de ce, apoi, să își ia tălpășița? ă Eu nu știu, domnule. ă și ce s-a ales de bani acum? ă Îi ținem noi drept probă, răspunse Salitov. ă Probă pentru ce? Nu este nici o plângere. Nu o putem acuza. Nu o putem reține. În ceea ce privește licența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Nu. Uneori nu-l vedem câte o zi sau douaă. Dar patru zile este neobișnuit. ă și nu ai bănuit nimic? ă Ba da, am început să bănuiesc. ă și ce-ai început să bănuiești? ă Că și-a luat tălpășița sub clar de lună. Îi datorează Annei Alexandrovna o avere pe chirie. ă Înțeleg. și care este părerea Annei Alexandrovna? ă și ea e de aceeași părere. Am crezut că nu-l vom mai vedea vreodată. și că ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Cipriano Algor, și ieși fără să audă șoapta femeii, Poate că ai dreptate. Ploaia cădea din nou, era aceeași burniță înșelătoare, aceeași pulbere de apă dansând și amestecând distanțele, până și forma alburie a cuptorului părea hotărâtă să-și ia tălpășița, iar furgoneta semăna mai mult cu o fantomă de caleașcă decât cu un vehicul modern, cu motor cu explozie, chiar dacă nu de model recent, așa cum știm. Sub dudul negru, apa se scurgea de pe frunze în picături mari și rare, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
prind ăștia? mi-am zis. Fără să mă pretind prea deștept, nu eram chiar de-al lor. Ca să nu mă trezesc și eu azvârlit de pe un pod, m-am gândit că era mai bine s-o șterg. Mi-am luat tălpășița și m-am făcut vânzător de limonadă... (Aici intervenea o pauză. Era momentul critic, când Călugărul se pregătea să se întoarcă din poveste în realitatea imediată. Ceea ce se întâmpla în diverse feluri.) Dar, apropo, nu-mi aduc aminte să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei trupul. Și nu-l cerea pentru mai târziu. Contractul era imediat. Faust era invitat s-o urmeze și să se culce cu ea. Și ce bărbat refuză o femeie frumoasă? Lângă unul dintre acești Fauști, care și-a luat tălpășița de cum a observat urmările contractului, Mefista a rămas cu burta mare. A încercat să se sinucidă, dar n-a avut curaj să înghită somniferele pe care le pregătise. Apoi s-a consolat, n-a mai plâns, a născut o fetiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nevestele nu-i mai văd niciodată“’. „Și colonelul?“ „Păi nu mi-ai spus că nici măcar polițistul ăla nu era sigur că l-au omorât? A făcut vreun matrapazlâc, victimele lui i-au dat de urmă, iar el și-a luat tălpășița. În momentul ăsta probabil că-i vinde Turnul Eiffel unui turist american care se numește Dupont“. Nu puteam să cedez pe toate fronturile. „Bine, am pornit de la o notă de spălătoreasă, dar În cea mai mare parte am fost ingenioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
caz, pentru că n-ar mai fi avut suflu. Întrerupsese contactul, apoi țipase o singură notă, Înaltă și de intensitate descrescătoare, blând, ca să obișnuiască lumea cu melancolia care-o pândea. Comandantul spusese: „Bravo, tinere. Poți pleca. Frumoasă trompetă“. Parohul Își luase tălpășița, partizanii se Îndreptaseră către o poartă din spate unde Îi așteptau vehiculele lor, groparii plecaseră după ce astupaseră gropile. Jacopo ieșise ultimul. Nu-i venise să părăsească locul acela fericit. Pe platou furgoneta oratoriului nu mai era. Jacopo se Întrebase cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
seama că e Încă drogat, un pic beat, iar corpul lui Îi spune că tocmai a trecut printr-o experiență sexuală minunată. Evident că nu știe ce să spună. — Zi și tu mulțumesc, se strîmbă Beth, și apoi ia-ți tălpășița Înainte de venirea tatii. Sandina zîmbește enigmatic. — Poate că are dreptate. Dar eu sînt cea care ar trebui să spună mulțumesc. Mulțumesc că m-ai lăsat să te folosesc, domnule. Oh, la dracu’, ești dezgustătoare, Sandina. Beth sare de pe tăblia barului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la mine, oripilată, cu ochii ei violeți larg deschiși, ca o adevărată femeiușcă. Am făcut stânga împrejur și am ieșit din cameră. Hugo țipă după mine, cât îl țineau plămânii: —Bravo, Sam, salvează domnițele la ananghie și apoi ia-ți tălpășița. Nu care cumva să-ți pierzi firea! Tu chiar te crezi Modesty Blaise, nu? Am trântit cu putere ușa de la intrare, care probabil că a văzut stele verzi. Capitolul douăzeci și cincitc "Capitolul douăzeci și cinci" — Pur și simplu nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ăsta cu autoiluzionarea. Aducându-și aminte de Barbara, aproape leșinată de oboseală în holul de la Chicklets, chinuindu-se să-l ajute pe el, lui Hugo i-a venit să-i urle Amandei să revină la realitate. Sau să-și ia tălpășița. De ce să-și irosească una dintre ultimele după-amiezi pe care el și Theo le puteau petrece împreună ascultând iar discursul ăsta? — Știi, a oftat Amanda, una din cele mai groaznice chestii a fost că n-am putut să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pun să dai cu mătura, gândi... Apoi mișcă din cap întrebător, privind ostentativ către încheietura mâinii stângi, acolo unde ar fi trebuit să se afle un ceas. Nu purta niciodată ceas, dar îi plăcea ideea de a-i da cuiva tălpășița în felul acesta... Individul se decise, în sfârșit, să spargă tăcerea, dar numai după ce scoase din buzunarul drept al impermeabilului un pachet de țigări, mototolit corespunzător, și își aprinse o altă țigară, cu o brichetă care se dovedi binevoitoare abia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Dar, atunci când încercă să își îndrepte spatele, Magicianul pocni din degete... Ploaia încetă (ca prin farmec, ar spune un scriitor care ar dori, fără să reușească, să-și suprindă cititorul cu o imagine de poveste...), tunetele și fulgerele își luară tălpășița. Nici fuiorul de fum nu se mai văzu, iar Scriitorul încleștă degetele, cuprins de spaimă. - Nu. Nu acum. Nu din nou. De ce, Magicianule? De ce? - Fiindcă ești un iepure. Iepurii nu pot avea momente de liniște. Iepurii fac pe ei de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
te bat de-ți sar dinții, am amenințat-o eu, dând un pumn demonstrativ În masă și apu- cându-l pe Domojo. Știam că ființele cleioase nu suportă gălĂgia și violența. FĂră să mai stea pe gânduri, stafia și-a luat tălpășița. la câteva minute după aceea mi-am regăsit stiloul pe marginea chiuvetei din baie. mi- am amintit că-l pusesem acolo când Îmi dădusem chiloții jos să fac pipi, Îl aveam În mână. După acest episod, ființele nevăzute m-au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
lumii. Pe roberto Îl cunoscusem prin Teo Haiduc, alături de care acesta se nimerise În câteva rânduri În misiune. Erau Împreună la Hotelul Hyatt din Belgrad, sediul presei, când Însuși faimosul Arkan, spaima Vestului, venise să avertizeze presa să-și ia tălpășița, pentru că NATo pregătea un atac asupra Belgradului. FĂră să le treacă o clipă prin gând să părĂsească orașul, tocmai atunci când totul urma să devină atât de interesant, cei doi s-au mutat de la Hyatt la o bătrânică În apartamentul căreia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
te bat de-ți sar dinții, am amenințat-o eu, dând un pumn demonstrativ în masă și apucându-l pe Domojo. Știam că ființele cleioase nu suportă gălăgia și violența. Fără să mai stea pe gânduri, stafia și-a luat tălpășița. La câteva minute după aceea mi-am regăsit stiloul pe marginea chiuvetei din baie. Mi- am amintit că-l pusesem acolo când îmi dădusem chiloții jos să fac pipi, îl aveam în mână. După acest episod, ființele nevăzute m-au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lumii. Pe roberto îl cunoscusem prin Teo Haiduc, alături de care acesta se nimerise în câteva rânduri în misiune. Erau împreună la Hotelul Hyatt din Belgrad, sediul presei, când însuși faimosul Arkan, spaima Vestului, venise să avertizeze presa să-și ia tălpășița, pentru că NATo pregătea un atac asupra Belgradului. Fără să le treacă o clipă prin gând să părăsească orașul, tocmai atunci când totul urma să devină atât de interesant, cei doi s-au mutat de la Hyatt la o bătrânică în apartamentul căreia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
subliminal, cu multă dibăcie. O carte care relaxează, tămăduiește. Cezarina ADAMESCU Tainicele cărări ale iubirii În dimineața aceea, Iustin Dobrescu își simțea sufletul cotropit de stări confuze cărora nu reușea să le pătrundă cauzele și, cum somnul își cam luase tălpășița, primul său gând nu putea fi altul decât să se ridice din pat spre a da piept cu noile provocări ale vieții. După orânduiala ce-i intrase în reflex în cei câțiva ani de întuneric, se întinse încet pe marginea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]