323 matches
-
fost invitat, via Libertatea, la o partidă de sex cu pensionara porno, probabil drept pedeapsă pentru măsurile de austeriatate. Asta e, să se mai sacrifice și conducătorii, vorba celuilalt Emil, Constantinescu. Evenimentul Zilei are o campanie, în diferite orașe, unde tămâiază edilii, probabil nu degeaba, dar ca să nu pară doar reclamă mascată mai caută și vedete care să-și amintească oarece din urbea natală. La Pitești au găsit-o pe Teo, care le-a spus că orașul primarului Pendiuc este și
Ziare la zi: Cum și-a dat masteratul fata cu buze mari () [Corola-journal/Journalistic/28080_a_29405]
-
Cum viața, ca pe o perlată chestiune de Vatto, Se pricep a o substitui cu o mică tabacheră. Și se răzbună pe el, posibil, doar pentru că acolo Nu se minte, nu se strâmbă cu-aplomb de hahaleră. Unde minte și tămâiază, rânjind, confortul Și trântorii trândăvind se târăsc mișelește, El sora dumitale, ca pe o bacantă de pe amforă, O ridică de la pământ și în vers o oploșește. Și topirea Anzilor o va revărsa în sărut, Și dimineața din stepă, pe care
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
drept a teritoriului sonor, dar, iată, silnic uzurpată: cea a auzului. Consecința imediată? Muzica savantă se rezumă la a fi receptată și gustată de o elită insignifiantă cantitativ; mai mult, publicul acestei muzici este alcătuit masiv din specialiști, care își tămâiază confrații in cel mai familiar spirit cu putință. De cealaltă parte există lumea majoritară a muzicilor „ușoare” (comerciale, experimentale), cele mai multe dintre ele, de tip entertainment care, chipurile, traduc pasiunile sufletului, emoțiile și sentimentele de-o clipă. O lume a monodiei
Bi-polaritatea by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
legată de ceva anume, nu este contingentă, ci consubstanțială cu ea. Reacția ei de respingere este organică, o reacție de apărare. Lumea cu care intră în conjuncție evocă o fericire kitschizată de o desăvârșită platitudine: modelul unui idilism de pastorală tămâiată cu bune intenții și fotografiile de meri în floare cu o bancă sub ei în viziunea lui Michael, modelul succesului sub forma exercitării puterii, o perspectivă aproape feudală, cinică și seniorială așa cum îl evocă industrios Jack etc. Perspectiva este cea
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
soarelui. Trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ține la distanță, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice, ce-ar încerca să anuleze virtuțile sacrificiului. Totodată, locul ales pentru tăierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat și stropit cu apă sfințită sau cu apă neîncepută, pentru a îndepărta duhurile necurate. În zilele noastre, tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei, deoarece participă de obicei toți membrii ei, iar pentru copii este un prilej de
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
din ele sunt împărțite de femei, la vecini sau la biserică, pentru morții familiei. Obiceiuri și superstiții În tradiția românească întâlnim o serie de obiceiuri și superstiții legate de Ignat. Astfel, în ajunul Ignatului se fierbe grâu, capul familiei îl tămâiază și îl binecuvântează. Din acest grâu fiert mănâncă toți membrii familiei, iar ce rămâne se dă dimineața la păsări. În seara de Ignat se ia un dovleac, i se taie coada și se păstrează, pentru că se spune că este bun
Ignatul: Tradiții și obiceiuri. De ce femeile nu trebuie să participe la tăierea porcului by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/54643_a_55968]
-
pînă la urmă, orice iconoclasm - în artă - e baroc. Cînd ești (într-o) frescă, poți să dai și să te protejezi deopotrivă. Turnul e de sticlă, nu de fildeș. Dar protecția relativă. Nu exclude vandalisme, respirații sufocante, fum și fumuri. Tămîie și tămîieri. Fresca e expusă barbariei ce se manifestă prin scrijelituri și prin incendii și păzită de sfori și de gardieni. Însă prizonieră lor. O frescă duce, de fapt, viață de V.I.P. E destinată să fie privită. De mulțime sau
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
de-ar putea aducerea-ți aminte să reînvie chipul în care Firea te-a îmbiat în luminișul strălucirii sale. Icoana constelațiilor apăsa în somn pieptul nou-născutului. Prea grave rosturi iscodea copilul. Fragedă îngemănare, pruncia unui astru prefira între genele sale tămîie, alinare. Ci credincios rînduielii dezvăluirii și retragerii în Nevădit, se perindă făpturi prin zariștea iluminării; necontenit își împrumută elementele unul altuia moartea. Reînturnate la timp în fruntariile Absenței din care au purces" (Vina de nespus). Logica omului al cărui exponent
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
am văzut acum iarăși îmbietoare, Iar drumeagul din sat De mii de ori străbătut Părea pentru prima oară atins. Cât de semeață clopotnița Sfântului Iannis! Cât de înduioșătoare icoana Fecioarei Cât de straniu răsună-n biserică Psalmii, ecou mirosind A tămâie și faguri de miere. Prima moarte în casă Chipul ei palid Cât de greu mirosul coroanelor Câtă groază din pânza cea neagră În albul balconului cu ghivece Șoapte și plânset încet Dangăt rar, molcolm, depărtat, Clopotele de ce tot bat? Nopți
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
Îmi pare rău că nu m-am abținut să-i răspund sarcastic. Consider o imensă nedreptate textul scris despre mine: nu m-am lepădat niciodată de Traian Băsescu și nu o voi face vreodată, dar nici nu înțeleg să-l tămâiez slugarnic. Nu sunt "creația" nimănui: rămân un om liber, cu o credință, un crez și niște valori pe care le voi sluji. Sunt în continuare alături de Traian Băsescu, în spiritul unei egalități și loialități cavalerești, nu al unui servilism de
UPDATE. Papahagi regretă replica dată lui Lăzăroiu. Papahagi și Lăzăroiu, în război pe Facebook by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/39933_a_41258]
-
broască? A lui Ion Popescu, incapabil să-și "omoare idolul", prăbușindu-se penibil sub aură de înger al răzbunării, si asta pentru că, chiar și în acest oraș de unde "zburătăciseră punctele cardinale", unde nu se mai găsește nicăieri "aur, smirna și tămâie", unde existența s-a prăbușit în haos și deci nu mai poate continua, dorința animalica de viață, de viață în orice condiții, cu orice preț, e infinit mai puternică? ... Atunci conștiința nu mai e decât un cadavru într-o cutie
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
din presă. Pentru cei care am lucrat în presă pînă în '89, această lună ar trebui să fie una a tuturor coșmarurilor. Și pentru cei care scriau articole omagiale, dar și pentru cei ce rezistau sugestiilor sau ordinelor de a tămîia măcar puțin perechea prezidențială. În ianuarie, toată Casa Scînteii căpăta un aer lugubru. Ziarele, revistele înmormîntau număr după număr, iar întrebarea care se auzea pe culoare era “Voi ați mai băgat și altceva?” Chiar și tovarășii de nădejde se aferau
Independenții teleghidați și Adevărul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14344_a_15669]
-
întîmplat nimic și îi reproșau că nu-l mai vede omul cu anii. "Nici unuia nu-i e nici măcar jenă pentru ceea ce s-a întîmplat. Îl înjură vîrtos pe Antonescu și se înghesuie să publice în ziare articole în care îi tămîiază deșănțat pe eliberatorii sovietici. Acum nici trei luni, unul dintre ăștia scria în ziarul lui Pamfil Șeicaru: hidra comunistă își va pierde capetele sub loviturile inspirate ale paloșului Sfintei misiuni a Mareșalului românismului și a bravilor noștri aliați germani. Nu
Un semn de adio by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7030_a_8355]
-
platoșa dreptății, scutul credinței și sabia duhului. Trupurile lor, devenite sfinte moaște, erau ridicate în grabă de creștini și îngropate cu mare grijă, dragoste și pietate în locuri de taină, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormintele lor, le tămâiau, aprindeau lumânări și se rugau. Creștinii păstrau pe ascuns evlavia sfintelor moaște și scriau scurte biografii cu viața și pătimirea sfinților mucenici. Așa au luat naștere actele martirice, acele colecții de documente care atestă martirajul unor creștini în primele secole
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele, Sufletul primește harul Să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
răzvrătim SUB CLAR DE LUNA, c-așa ne e dat nouă și ne doare: când un prunc nou se naște, un sfânt moare. de ce-a plecat FĂNUȘ...păi a plecat că ÎNGERUL la ceruri l-A STRIGAT . l-a tămîiat Armindeni cu dichis, caneaua brăileanului s-a-nchis... 1. Marian Barbu, critic literar prin excelență, atât prin independența interioară cât și prin imparțialitatea exterioară a aserțiunilor estetice, constată la 65 de ani - cum scrie în prefață Autoportret cu irizări târzii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele, Sufletul primește harul Să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
răzvrătim SUB CLAR DE LUNA, c-așa ne e dat nouă și ne doare: când un prunc nou se naște, un sfânt moare. de ce-a plecat FĂNUȘ...păi a plecat că ÎNGERUL la ceruri l-A STRIGAT . l-a tămîiat Armindeni cu dichis, caneaua brăileanului s-a-nchis... 1. Marian Barbu, critic literar prin excelență, atât prin independența interioară cât și prin imparțialitatea exterioară a aserțiunilor estetice, constată la 65 de ani - cum scrie în prefață Autoportret cu irizări târzii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
care le cheamă. Ielele-ntr-un dans frivol Trec prin cimitirul gol, Îngeri triști stau pe aproape Cu petale să le-ngroape, Zborul pur spre alte zări Se aprinde-n lumânări Și din flăcările sfinte Punem aripi la cuvinte. Babele tămâie-n zori Umbrele de zburători, Dar cu aripa de ceară Icar nu mai vrea să piară! RĂSĂRITUL Vine iarăși răsăritul Cu lumina lui incertă, Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele, Sufletul primește harul Să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
răzvrătim SUB CLAR DE LUNA, c-așa ne e dat nouă și ne doare: când un prunc nou se naște, un sfânt moare. de ce-a plecat FĂNUȘ...păi a plecat că ÎNGERUL la ceruri l-A STRIGAT . l-a tămîiat Armindeni cu dichis, caneaua brăileanului s-a-nchis... 1. Marian Barbu, critic literar prin excelență, atât prin independența interioară cât și prin imparțialitatea exterioară a aserțiunilor estetice, constată la 65 de ani - cum scrie în prefață Autoportret cu irizări târzii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a ajuns profesor. Era un om de treabă dar metodele lui pedagogice erau cam bizare că de altfel și cultură lui generală. Cel puțin de astă eram convinși noi când îl auzeam că strigă la câte unul dintre noi cam tămâie la solfegii și care mai făcea și bășcălie de burtică lui: - Ba nenorociților, am să vă spun și eu ca Catilina, - „La oase la Chitila". Ce legătură era între Catilina lui Cicero și Chitila, nici astăzi nu pot să-mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
babele să meargă la cimitir la matale și să dea de pomană peste mormânt borș cu ceapă, popa a citit pâna a răgușit, iar săracu’ bărbatul meu până a se lega la cununie cu mine venea seară de seară să tămâieze casa noastră, să-și păstreze dragostea. Biata mama, a crezut în toate. Eu nu am avut puterea să cred în nimic până nu m-am văzut pe picioare. Of, tată... Când mă apucă dorul de matale, cânt. Matale mi-ai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
scris, adresându-i-se cornutei Împușcate de mâna suveranului: Soarta ți-a fost prielnică și foarte nefastă, căci pierzându-ți viața nu știi ce-ai câștigat prin moarte. Or, Lope, la celebritatea la care ajunsese, nu mai avea nevoie să tămâieze pe nimeni. Asta ca să vedeți domniile voastre cum stau lucrurile cu Spania și cu noi, spaniolii, și cum aici s-a abuzat Întotdeauna de buna credință a oamenilor, și cât de ușor e să te folosești de impulsul lor generos Împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mării, dar și în orașele dunărene sunt organizate ample serbări. Tradiții de Sfânta Maria În unele zone ale țării, în dimineața acestei zile, femeile merg la biserica, unde împart struguri, prune, faguri de miere, și merg în cimitir pentru a tămâia mormintele. La țară se obișnuiește ca în această zi să fie angajați pândarii în vii și se spune că se "leagă" ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri. De asemenea, se oferă ofrandă din noua poamă
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
nici o miză, la care s-a întâmplat să fii părtaș. Cu astfel de persoane îmi pierd răbdarea fulgerător, nu reușesc să-i mai ascult. Lucrul se vede imediat și, probabil, își imaginează că n-au succes pentru că nu m-au tămâiat destul. La fel de plicticoși sunt cei incapabili să-ți răspundă clar la o întrebare. Din acest motiv, una din schițele lui Caragiale ce trece drept genială mostră de literatură a absurdului (Căldură mare) mi se pare de-o perfectă stupiditate. Nu
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]